Dreptul consumatorului. Clauze abuzive in contractele de credit ; Constatarea nulitatii lor de catre instanta. Art.4 din Legea 193/2000

Dreptul consumatorului
Clauze abuzive in contractele de credit ;
Constatarea nulitatii  lor de catre instanta
Art.4 din Legea 193/2000 Prin Sentinta civila nr. 1831/24.12.2013 pronuntata de Tribunalul Calarasi in dosarul nr. 1797/116/2013 a fost admisa actiunea formulata de reclamantii T.C. si T. V., impotriva paratei V. Romania SA Bucuresti; s-a constatat  caracterul abuziv al clauzelor prevazute in art.3 lit.d si art.5 lit.a si c la conditiile speciale ale contractelor de credit nr. 0102685/12.06.2007 si nr. 0144897/14.03.2008, in art.3.5, 3.6, art.8 lit.a liniuta a doua si a treia, lit.c si d, art.10.1 si art.10.2 din conditiile generale la cele doua conventii de credit anterior mentionate, in art.3 pct.5 lit.a si b actul aditional nr. 1/20.09.2010 la conventia de credit nr. 0102685/12.06.2007 si art.3 pct.5.1 lit.a din actul aditional nr. 1/20.09.2010 la conventia de credit nr. 0144897/14.03.2008 si s-a constatat  nulitatea absoluta a clauzelor constatate anterior ca fiind clauze abuzive.
Pentru a pronunta aceasta hotarare Tribunalul a retinut ca intre reclamantii T. C. si T. V. in calitate de imprumutati si parata SC V.Romania SA, in calitate de imprumutator s-au incheiat conventiile de credit nr.0102685/12.06.2007 in valoare de 78500 CHF si nr.0144/14.03.2008 in valoare de 74850 CHF, cu garantii ipotecare, pentru refinantarea altor imprumuturi avute de reclamanti la alte banci.
Potrivit art.3 lit.a din ambele conventii partile au stabilit ca imprumutatul datoreaza bancii dobanda curenta de 4,25% p.a. - dobanda fixa (in prima conventie), respectiv 3,99% p.a. (in a doua conventie) iar conform lit.d banca putand revizui rata dobanzii curente in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara, urmand sa aduca la cunostinta imprumutatului noua rata a dobanzii; rata dobanzii astfel modificata urmand a se aplica de la data comunicarii.
Conform art. 5 lit. a), s-a stabilit plata unui comision de risc, de 0,1% (in prima conventie) si de 0,22% (in a doua conventie) aplicat la soldul creditului, platibil lunar, in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei (dispozitie reluata in art.3.5 din conditiile generale ale conventiilor de credit).
Potrivit art. 8.1 lit. a) liniuta a doua si a treia si litera c din Conditiile Generale ale ambelor conventii, "In cazul in care se iveste vreuna din situatiile urmatoare, atunci in orice moment Banca va avea dreptul, pe baza unei notificari transmise imprumutatului, codebitorului si garantului sa declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat, impreuna cu dobanda acumulata si toate celelalte costuri datorate Bancii, conform Conventiei daca:
a) "imprumutatul nu isi indeplineste obligatia de plata a sumei principale, a dobanzilor sau a oricaror costuri datorate conform altor Conventii Incheiate de Imprumutat cu Banca sau
"conform altor conventii de credit incheiate de imprumutat cu alte societati financiare/de credit;
c) in cazul aparitiei unei situatii neprevazute, care, in opinia Bancii, face sa devina improbabil ca imprumutatul sa-si poata indeplini obligatiile asumate conform Conventiei;
In Sectiunea a 10) "Costuri suplimentare" la art. 10.1  s-a prevazut:
"Referitor la Conventie pot aparea, la data semnarii sau ulterior, modificari (inclusiv de interpretare) ale oricaror acte normative aplicabile, care: a) supun Banca la orice impozit, taxa cu privire la creditele acordate sau la obligatiile sale de a acorda credite sau care schimba baza de impozitare pentru suma principala si dobanzi la creditele acordate sau care se refera la orice alte sume datorate rezultand din Conventie cu privire la creditele acordate sau la obligatia sa de a acorda credite in conformitate cu prevederile legale in baza carora  functioneaza si este organizata banca; b) impun, modifica  sau considera aplicabile orice rezerva, depozit special sau orice cerinta similara (de ex in corelatie sau in legatura cu propunerea noului Acord de la Basel privind capitalul propus de catre Comitetul de Supraveghere a Bancilor Basel) afecteaza activele Bancii, depozitele constituite cu sau pentru costurile Bancii sau care impun bancii orice alta conditie care  afecteaza creditele acordate sau obligatia de a acorda credite; c) al caror rezultat este: i) cresterea costurilor Bancii legate de acordarea sau de punerea la dispozitie a oricarui credit; ii) reducerea cuantumului oricarei sume primite sau a oricarei creante a Bancii in baza Conventiei".
Potrivit art. 10.2 din Conditiile Generale ale Conventiei "in oricare din   cazurile de mai sus mentionate, in termen de 15 zile lucratoare bancare de la data la care a fost notificat in scris de catre Banca, imprumutatul va plati acesteia sumele suplimentare, astfel incat sa compenseze Banca pentru cresterile costurilor sau altor rambursari".
Potrivit art.3.6 din conditiile generale la cele doua conventii s-a prevazut comisionul de administrare in sensul ca: pentru monitorizarea de catre Banca a utilizarii/rambursarii creditului acordat, precum si a indeplinirii oricaror altor obligatii asumate de parti in baza Conventiei, Imprumutatul datoreaza Bancii un comision; modul de calcul si scadenta/scadentele platii acestuia se stabilesc in Conditiile Speciale.
In analizarea caracterului abuziv al acestor clauze contractuale instanta va porni de la dispozitiile art.4 din Legea 193/2000 potrivit carora " (1) O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
(2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.
(4) Lista cuprinsa in anexa care face parte integranta din prezenta lege reda, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fara a incalca prevederile prezentei legi, natura abuziva a unei clauze contractuale se evalueaza in functie de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului, la momentul incheierii acestuia;
b) toti factorii care au determinat incheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.
Conform art. 6 din aceeasi lege, clauzele abuzive cuprinse in contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege, nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula in continuare, cu acordul consumatorului, numai daca dupa eliminarea acestora mai poate continua.
Analizand clauza prevazuta de art.3 lit.d din cele doua conventii de credit privind posibilitatea bancii de a revizui rata dobanzii curente, tribunalul constata, in primul rand, ca motivul prevazut in contract pentru care aceasta modificare poate fi facuta unilateral, respectiv "intervenirea unor schimbari semnificative pe piata monetara" este vaga, neclara, cu posibilitatea de interpretare doar in favoarea imprumutatorului, fara ca si imprumutatul sa poata verifica daca majorarea este temeinic justificata si daca este necesara si proportionala scopului urmarit.
Potrivit art.1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000, in principiu, o clauza care da dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobanzii in mod unilateral, nu este abuziva, cu conditia ca acest lucru sa se faca in baza unui motiv intemeiat, prevazut si in contract si, totodata, cu conditia informarii imediate a clientului, care sa aiba, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.
Deci, pentru stipularea in contract a unui motiv pentru revizuirea ratei dobanzii este necesara prezentarea unei situatii clare, corespunzator descrisa, care sa ofere clientului posibilitatea de a cunoaste de la inceput ca, daca acea situatie se va produce, dobanda va fi marita. Doar astfel optiunea lui de a contracta este libera, perfect constienta si cu reprezentarea corecta a consecintelor actului juridic pe care il va semna. Totodata, motivul trebuie sa fie suficient de clar aratat, pentru ca, in eventualitatea unui litigiu in legatura cu aplicarea unei astfel de clauze, instanta  judecatoreasca sa aiba posibilitatea de a realiza un control judiciar adecvat si eficient pentru a stabili in sensul existentei sau inexistentei situatiei care constituie motiv pentru majorarea dobanzii.
De asemenea, clauza prevazuta la art.3 lit.d ridica probleme si sub aspectul echilibrului contractual, in sensul ca ofera paratei dreptul discretionar de a revizui rata dobanzii curente, fara ca o noua rata sa fie negociata cu reclamantii, acestia fiind doar instiintati si fara posibilitatea de a rezilia imediat contractul conform art.1 lit.a din anexa la Legea 193/2000.
Astfel, in momentul incheierii conventiilor in cauza, reclamantii au actionat de pe o pozitie inegala, in raport cu parata. Contractele incheiate sunt de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de catre parata, fara a da posibilitatea cocontractantului (reclamantilor in cauza) de a modifica sau inlatura vreuna din clauze asa cum a rezultat si din interogatoriul luat de parata reclamantilor. Reclamantii, care au calitate de consumatori, nu au avut posibilitatea sa negocieze clauzele de contracte, acestea fiindu-le impuse, in forma respectiva, de catre parata. Conform art.4 al. ultim din Legea 193/2000, parata avea obligatia de a dovedi ca a negociat, in mod direct, clauzele imprumutului cu imprumutatul, ceea ce nu s-a intamplat.
Apararea paratei in sensul ca in alte contracte s-au mentionat alte criterii de stabilire a elementelor contractelor, ceea ce ar demonstra ca parata in mod obisnuit ofera si posibilitatea negocierii clauzelor contractuale, nu poate fi retinuta ca dovada in sustinerea negocierii cu reclamantii in conventiile incheiate cu acestia.
In ceea ce priveste clauza prevazuta de art.5 lit.a din conditiile speciale la cele doua conventii de credit si art.3.5 din conditiile generale ale celor doua conventii, privind comisionul de risc, tribunalul constata ca scopul perceperii acestui comision este neclar, terminologia folosita nefiind descrisa in cuprinsul conditiilor generale ale contractelor incheiate de parata, pentru ca imprumutatii sa fie in deplina cunostinta de cauza cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision de risc. De asemenea, nici instanta nu poate aprecia cu privire la legalitatea acestei clauze, din moment ce motivatia perceperii acestor comisioane nu este detaliata nici in cuprinsul conditiilor speciale, nici in cel al conditiilor generale ale contractelor analizate.
Cu privire la comisionul de administrare prev. in art.3.6 din conditiile generale la contractele de credit in cauza, tribunalul constata ca acesta este prevazut numai in aceste conditii generale, cuantumul acestuia nu este prevazut in mod expres si desi in acest articol se prevede ca "modul de calcul si scadenta platii acestuia se stabilesc in conditiile speciale" acesta nu este prevazut in conditiile speciale. Astfel, acest comision este stabilit in mod unilateral de parata fara ca reclamantii sa poata negocia acest comision, iar instanta sa stabileasca daca este corect calculata sau nu.
In ceea ce priveste clauzele mentionate la art.8.1 lit.a liniuta a doua si a treia lit.c din conditiile speciale care se refera la dreptul bancii de a declara scadenta anticipata a creditului, rambursabil imediat impreuna cu dobanda cumulata si toate celelalte costuri datorate paratei conform conventiilor incheiate, tribunalul constata ca sunt abuzive intrucat ele nu vizeaza raporturile contractuale dintre parti, ci cele incheiate de reclamanti cu alte unitati de creditare sau chiar cu aceeasi banca, pentru ca scadenta anticipata a creditului trebuie sa fie in legatura cu acel credit, iar nu cu altele, intr-un astfel de caz creandu-se un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Astfel, consumatorul se vede in situatie in care ar trebui sa ramburseze imediat creditul obtinut, cu toate ca plata ratelor se face constant si la termen, in cazul in care nu ar achita ratele scadente ale unui alt credit, desi neplata s-ar putea datora contestarii datoriei sau altor cauze, neimputabile imprumutatului. Evident, o atare situatie nu poate fi acceptata, pentru ca expune consumatorul intr-o pozitie defavorabila fata de banca imprumutatoare, care are la discretie stabilirea momentului scadentei anticipate, inclusiv in situatii care exced culpei creditorului sau in sens contractual.
De asemenea, tribunalul constata ca sunt abuzive si art.8.1 lit.c si d din conditiile speciale intrucat formularile generale si echivoce folosite pentru alte situatii de declarare anticipata a scadentei, respectiv "situatie neprevazuta", "in opinia Bancii", "sa devina improbabil", "garantat corespunzator", sunt departe de a oferi posibilitatea reala unui observator independent sa aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv. In realitate, aceste clauze ofera bancii dreptul exclusiv si discretionar de a declara soldul creditului scadent anticipat, fara ca instanta investita cu verificarea legalitatii unei astfel de masuri sa se poata pronunta intr-un sens sau altul. Prin urmare, clauza analizata este abuziva, intrucat exclude, prin modul in care este formulata, posibilitatea verificarii indeplinirii conditiilor pe care le cuprinde.
Analizand art.10.1 si 10.2 din conditiile generale ale conventiilor de credit referitoare la costurile suplimentare tribunalul constata ca acestea creeaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor astfel ca ele sunt abuzive in raport de art.4 al.1 din Legea 193/2000. Astfel, conform acestor clauze, in situatiile in care, din diferitele motive aratate, costurile bancii, in general, nu doar cele legate de imprumutul ce face obiectul contractului analizat, cresc, aceasta crestere este suportata exclusiv de client. In loc ca eventuala crestere a costurilor bancii parate sa fie suportata de parata sau sa fie impartita intre parti, numai clientul, conform acestei clauze este obligat sa suporte toata suma, in conditiile in care si aceasta clauza asa cum s-a mentionat anterior nu a putut fi negociata, fiind impusa prin conventiile de credit ce constituie adevarate contracte de adeziune.
In ceea ce priveste actele aditionale la contractele de credit, care nu au fost semnate de reclamanti, tribunalul constata ca acestea nu pot fi considerate ca acceptate decat de catre reclamanti, avand in vedere dispozitiile Legii 288/2010 pentru aprobarea OUG 50/2010 care prin art.39 a modificat art.95 din OUG 50/2010. Ca atare, dispozitiile din actele aditionale la cele doua conventii de credit sunt nule, actele neputand fi considerate fata de argumentele anterioare ca fiind acceptate tacit de reclamanti.
Cu privire la apararea paratei in sensul ca instanta nu poate constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale, tribunalul constata ca aceasta aparare este nefondata, avand in vedere si jurisprudenta comunitara in care s-a recunoscut dreptul judecatorului de a sesiza chiar si din oficiu cu privire la caracterul abuziv al unei clauze contractuale, cu consecinta aplicarii sanctiunii nulitatii absolute a acestor clauze (Cauza Oceano Grupo Editorial SA c. Rocio Marciano Quintero, CJCE - 27 iunie 2000).
De asemenea, este nefondata si apararea paratei SC V.Romania SA cu privire la faptul ca respectivele clauze invocate in actiune nu puteau fi considerate ca abuzive intrucat se refereau la obiectul principal al contractului sau la pretul datorat pentru prestarea serviciului, elemente clar definite in conventiile de credit fata de faptul ca dobanda si celelalte comisioane fac parte din pretul contractului. Astfel, tribunalul apreciaza ca pretul contractului este acela prevazut la art.1 din Conventiile de credit, si anume valoarea creditului ce urmeaza a fi restituit, or, clauzele considerate abuzive se refera la revizuirea ratei dobanzii, la perceperea comisionului de risc si de administrare, la dreptul bancii de a declara scadenta anticipata a creditului rambursabil imediat impreuna cu dobanda acumulata si cu toate celelalte costuri datorate bancii si la costurile suplimentare.
De altfel, potrivit considerentelor de la pct. 44 al hotararii CJUE - C - 484/08-Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid Piedad "dispozitiile art.4 alin.2 si art.8 din Directiva nr.93/13/CEE trebuie interpretate in sensul ca nu se opun unei reglementari nationale (...) care autorizeaza un control jurisdictional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale, privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al pretului, sau remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, iar pe de alta parte, chiar daca aceste clauze sunt redactate in mod clar si inteligibil".
Cum jurisprudenta CJUE este obligatorie pentru instantele romanesti rezulta ca acestea au posibilitatea sa analizeze caracterul abuziv al acestor clauze.
Fata de toate aceste considerente, tribunalul constata ca actiunea reclamantilor T. C. si T. V. este intemeiata, urmand a o admite si a constata caracterul abuziv al clauzelor prevazute in art.3 lit.d si art.5 lit.a si c la conditiile speciale ale contractelor de credit nr. 0102685/12.06.2007 si nr. 0144897/14.03.2008, in art.3.5, 3.6, art.8 lit.a liniuta a doua si a treia, lit.c si d, art.10.1 si art.10.2 din conditiile generale la cele doua conventii de credit anterior mentionate, in art.3 pct.5 lit.a si b actul aditional nr. 1/20.09.2010 la conventia de credit nr. 0102685/12.06.2007 si art.3 pct.5.1 lit.a din actul aditional nr. 1/20.09.2010 la conventia de credit nr. 0144897/14.03.2008.
Pe cale de consecinta  constata nulitatea absoluta a clauzelor constatate anterior ca fiind clauze abuzive.