InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Constanta

Drept civil

(Decizie nr. 230 din data de 06.05.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta)

Domeniu Bunuri si valori imobiliare | Dosare Tribunalul Constanta | Jurisprudenta Tribunalul Constanta

7.In cazul concubinilor, bunurile devin proprietate comuna pe cote parti in proportia in care fiecare a contribuit la achizitionarea lor, indiferent pe numele caruia dintre ei s-a facut actul - decizia civila nr.230/06.05.2010 - dosar nr.1032/212/2007.

Prin sentinta civila nr. 1556/27.01.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul M.N. in contradictoriu cu parata N.G. si a fost admisa in parte cererea reconventionala formulata de parata - reclamanta.
S-a constatat ca partile sunt coproprietari asupra bunului imobil- un apartament situat in Constanta si mai multe bunuri mobile, ca partile au contribuit la dobandirea bunurilor astfel : in ceea ce priveste bunul imobil - 75 % parata reclamanta si 25 % reclamantul parat, iar in ceea ce priveste bunurile mobile - 50 % reclamantul parat si 50 % parata reclamanta.
S-a dispus sistarea starii de coproprietate existente intre parti si s-au compensat partial sumele datorate cu titlu de sulta pentru bunurile mobile, urmand ca parata-reclamanta sa mai achite reclamantului-parat suma de 35,1 lei.
A retinut prima instanta ca intre partile din litigiu a existat o relatie de concubinaj incepand cu anul 1991 - 1992, in timpul concubinajului partile au achizitionat o serie de bunuri imobile si mobile, atat reclamantul -parat cat si parata - reclamanta declarand atat prin cererea de chemare in judecata cat si prin raspunsurile date la interogatoriu ca bunurile a caror partajare se solicita au fost coachizitionate.
Din analiza contractului de vanzare cumparare cu nr. 289/12.02.1993 instanta a retinut ca partile au coachizitionat un apartament in suprafata de 57,81 mp. situat in Constanta, acestui apartament i-au adus impreuna imbunatatiri.
Prezumtia de comunitate asupra bunurilor, stabilita prin art. 30 din Codul familiei, se aplica numai bunurilor dobandite de soti in timpul casatoriei lor, fara a se putea aplica si la bunurile dobandite in timpul concubinajului.
In raporturile dintre concubini sunt aplicabile dispozitiile din dreptul comun, care reglementeaza coproprietatea in indiviziune in masura in care este dovedita existenta unei atari proprietati, partajarea bunurilor facandu-se in functie de cota de contributie adusa de fiecare dintre parti la achizitionarea bunurilor.
Pentru a retine faptul ca bunurile mobile au fost dobandite in indiviziune de catre parti in timpul concubinajului, instanta a avut in vedere  intentia acestora de a dobandi bunuri in indiviziune,  stabilita prin conventia tacita existenta intre parti si dedusa din faptul ca partile  locuiau  si gospodareau impreuna la momentul achizitionarii acestora, scopul evident al achizitionarii bunurilor fiind acela de a servi traiului in comun si necesitatilor comune ale celor doi parteneri de viata.
Astfel, desi in inscrisurile (chitante, facturi) depuse la dosar pentru a dovedi achizitionarea bunurilor mobile figureaza in calitate de cumparator fie reclamantul -parat, fie parata - reclamanta, instanta nu a tinut seama de aceasta imprejurare si nu a retinut ca bunul respectiv este unul propriu al partii inscrise in act, esentiala la determinarea regimului juridic al bunurilor respective fiind determinarea vointei reale a partilor de a achizitiona bunurile respective in coproprietate, ele fiind destinate folosirii in  cadrul gospodariei commune si pentru a satisface nevoile celor doi parteneri de viata.
In ceea ce priveste contributia partilor la dobandirea bunurilor indivize, instanta a retinut urmatoarele :
In privinta apartamentului instanta a constatat ca parata -reclamanta a avut o contributie financiara majoritara atat la dobandirea imobilului cat si la efectuarea imbunatatirilor din acest apartament, pe intreaga durata a relatiei de concubinaj aceasta a fost angajat al S.C. COM CM S.A. in functia de inginer, realizand venituri mai mari decat cele obtinute de catre reclamantul parat si chiar daca aceasta a avut si intreruperi ale activitatii, trecerea in somaj a fost pentru durate scurte de timp, in perioada in care a fost angajata parata reclamanta avea un venit peste salariul mediu.
In ceea ce priveste contributia adusa de catre parti la achizitionarea bunurile mobile, contributie care in cazul concubinilor se determina prin raportare la fiecare bun mobil in parte, instanta a constatat ca aceasta a fost una egala, ambele parti investind veniturile realizate in achizitionarea bunurilor mobile necesare traiului in comun.
Chiar daca s-a facut dovada faptului ca reclamanta a avut un venit mai mare, nu a fost contestat de catre aceasta faptul ca si paratul, inainte de pensionare, realiza o serie de venituri din deplasarile pe care le efectua, acestea fiind de asemenea utilizate in comun de catre parti, la achizitionarea celor necesare traiului si gospodaririi comune.
Impotriva acestei sentinte civile a declarat apel reclamantul Margian Nicu, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand in esenta ca imbunatatirile realizate la apartament au fost subevaluate, ca instanta de fond in mod eronat a constatat in mod gresit o contributie egala a partilor la dobandirea bunurilor mobile si o contributie de 75% a paratei si de 25% a reclamantului la dobandirea imobilului apartament deoarece ambele parti au avut o contributie egala la dobandirea tuturor bunurilor aratate prin cererea de chemare in judecata.
Tribunalul retine urmatoarele:
Regimul comunitatii de bunuri nu foloseste concubinilor, deoarece statul ocroteste numai casatoria, conform cu art.1 alin.1 si alin.3 din Codul familiei.
In raporturile patrimoniale dintre concubini sunt aplicabile dispozitiile din dreptul comun care reglementeaza proprietatea pe cote parti, in masura in care este dovedita existenta unei asemenea proprietati.
De asemenea, s-a decis ca, in cazul concubinilor, nimic nu impiedica sa se constate existenta unui drept de proprietate comuna pe cote parti al acestora, asupra bunurilor dobandite de ei, in raport de contributia fiecaruia la dobandirea lor, stabilita prin probe.
Asadar, s-a decis ca in cazul concubinilor, bunurile devin proprietate comuna pe cote parti pentru fiecare, in proportia in care fiecare a contribuit la achizitionarea lor, indiferent pe numele caruia dintre ei s-a facut actul de vanzare-cumparare, iar dovada cu martori este admisibila pentru  a se dovedi contributia concubinului la achizitionarea bunului.
Contributia concubinilor la dobandirea bunurilor in timpul convietuirii lor este o chestiune de fapt si poate fi lamurita pe baza probelor ce se administreaza; in cazul concubinajului, dovada proprietatii indivize trebuie facuta in raport de fiecare bun, nu in raport de totalitatea bunurilor.
In speta, bunul imobil apartament situat in Municipiul Constanta, a fost dobandit de catre partile participante la proces prin contractul de vanzare-cumparare nr.289/12.02.1993, transcris sub nr.5892/17.02.1993 in Registrul de Transcriptiuni al Judecatoriei Constanta, incheiat intre vanzatoarea CCM-S.A. Constanta pe de o parte si parata N.G. si reclamantul M.N., in calitate de cumparatori, pe de alta parte.
In cuprinsul acestui contract, se precizeaza ca pretul informativ al locuintei este de 1 173 937 lei, din care suma de 673 937 lei, reprezinta avansul in cuantum de 57% din pret, iar diferenta de 500 000 lei, se va achita prin imprumutul acordat de catre unitatea vanzatoare.
Deoarece in actul de vanzare-cumparare anterior mentionat nu se precizeaza o cota diferentiata prin care partile sa fi dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului anterior descris, conform cu art.977-985 din Codul civil, se prezuma ca partile au dobandit in cote egale dreptul de proprietate asupra apartamentului litigios.
Aceasta prezumtie de egalitate a cotelor din dreptul de proprietate asupra apartamentului litigios, care izvoraste din contractul de vanzare-cumparare mentionat anterior, este intarita de celelalte probatorii administrate in cauza.
Astfel, prin  contractul de imprumut nr.388/26.02.1993 incheiat intre CCM-S.A. Constanta si parata N.G. si reclamantul M.N., in baza actului de vanzare-cumparare anterior mentionat, intreprinderea CCM-S.A. Constanta a acordat partilor un imprumut in cuantum de 500 000 lei, pentru o perioada de 48 luni.
Deoarece reclamantul figureaza in acest contract de imprumut in calitate de persoana imprumutata, este evident faptul ca partile, conventional, au inteles sa dobandeasca imobilul apartament impreuna, in cote egale, iar la data de 17.02.1995, imprumutul in valoare de 500 000 lei, acordat partilor a fost achitat.
Valoarea ratelor aferente acestui imprumut a fost retinuta pe statul de plata al paratei, insa raspunzand la interogatoriul propus de catre reclamant, parata a recunoscut contributia acestuia la plata pretului aferent imobilului apartament, proportia acestuia de contributie la constituirea avansului din pretul apartamentului fiind apreciata de catre parata ca fiind de 50-60 % din valoarea avansului si, de asemenea a recunoscut faptul ca pe toata durata concubinajului, incepand din anul 1983 si pana la separatia in fapt, reclamantul a adus in domiciliu toate veniturile realizate, a gospodarit impreuna cu reclamanta si tot impreuna cu aceasta s-a ocupat de cresterea si educarea fiului reclamantei.
Faptul ca ratele aferente platii pretului pentru imobil au fost retinute lunar, din salariul paratei, nu o indreptateste pe aceasta sa pretinda si sa obtina constatarea in favoarea sa a unei cote de contributie majoritara la dobandirea acestui bun, deoarece astfel cum ea insasi a recunoscut, reclamantul afecta totalitatea veniturilor sale lunare in scopul sustinerii nevoilor traiului comun, ceea ce justifica in favoarea acestuia o cota egala la dobandirea bunului imobil care a constituit domiciliul comun al celor doi concubini.
Prin urmare, sub acesta aspect, se apreciaza ca instanta de fond a retinut in mod eronat, in favoarea paratei N.G. o contributie majoritara de 75 % din valoarea apartamentului, la dobandirea acestuia, deoarece din intreg ansamblul probator rezulta fara echivoc faptul ca ambele parti au contribuit in mod egal la dobandirea acestui bun, urmand ca in temeiul art.296 din Codul de procedura civila sentinta civila apelata sa fie schimbata sub acest aspect.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Bunuri si valori imobiliare

Recurs inadmisibil - incheiere premergatoare - Decizie nr. 2115 din data de 25.01.2010
Contract de vanzare-cumparare anulat. Evacuarea fostilor proprietari - Decizie nr. 654 din data de 28.11.2014
Bunuri si valori imobiliare - Decizie nr. 520 din data de 28.06.2010
Imbogatire fara just temei - Decizie nr. 19 din data de 25.01.2010
Obligarea autoritatii publice locale la incheierea unui contract de inchiriere in vederea asigurarii serviciului public - Decizie nr. 141/R din data de 23.02.2010
Nulitatea absoluta a actelor de instrainare a bunurilor, efectuate de debitor dupa deschiderea procedurii insolventei nu poate fi inlaturata de buna – credinta a dobanditorului. - Decizie nr. 431/R din data de 20.09.2007
Schimbare destinatie imobil prin hotararea consiliului judetean - Decizie nr. 103/R din data de 17.04.2007
Contencios fiscal - Posibilitatea deducerii TVA conform art. 145 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 – bunuri si servicii destinate utilizarii in folosul operatiunilor sale taxabile. - Decizie nr. 93/R din data de 18.04.2006
Contract de locutiune. Exceptia de neexecutare a contractului . Daune interese - Decizie nr. 53/Ap din data de 02.05.2006
Masuri asiguratorii. Sechestru asigurator. Disproportie intre valoarea creantei si valoarea bunului indisponibilizat. Cuantumul cautiunii raportat la valoarea creantei. - Decizie nr. 89/R din data de 24.02.2006
Actiune in evacuare. Obligativitatea exercitarii actiunii de catre toti coindivizarii, in conditiile in care nu s-a efectuat partajarea fizica a bunului imobil in care se regasesc mai multe apartamente. - Decizie nr. 34/R din data de 31.01.2006
Art. 17 pct. B lit. a din O.U.G. Nr. 17/2000.Taxa pe valoarea adaugata - cota zero, la exportul de bunuri, transportul si prestarile de servicii legate direct de exportul bunurilor - conditii de aplicare. - Decizie nr. 222/R din data de 11.10.2005
Neobligativitatea formularii cererii reconventionale pentru completarea masei succesorale - Decizie nr. 702/R din data de 21.11.2005
Paratj succesoral. Momentul ramanerii definitive a hotararii judecatore?ti de partaj al bunurilor comune. - Decizie nr. 213/A din data de 03.10.2011
Inadmisibilitatea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de catre detentor precar. - Decizie nr. 1366/R din data de 10.11.2011
Contestatie impotriva Dispozitiei emisa in temeiul Legii nr. 10/2001 formulata de un tert. Competenta de solutionare a cererii apartine instantei competente potrivit dreptului comun. - Decizie nr. 106 din data de 01.03.2012
Legea nr. 10/2001. Constatarea nulitatii dispozitiei de retrocedare in natura a unui imobil. Reclamanti care au calitatea de persoane indreptatite la masura reparatorie. Competenta. - Decizie nr. 16 din data de 12.03.2004
Imobil revendicat in conditiile Legii nr.10/2001. Unitate detinatoare. Instanta competenta teritorial. - Decizie nr. 1973/A din data de 17.12.2004
Cult religios. Imobil preluat de stat. Constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare a unui imobil in baza Legii nr. 112/1995 si a Legii nr.85/1992. - Decizie nr. 1487/A din data de 07.10.2004
Aur confiscat abuziv. Notiunea de “obiect de aur”. Restituire in temeiul OUG nr.190/2000. - Decizie nr. 1484/A din data de 07.10.2004