Uzucapiune. Posesia inceputa prin extinderea folosintei asupra terenului alaturat celui pe care se afla locuinta cumparata in baza Legii nr.112/1995 nu este o posesie exercitata pentru sine, sub nume de proprietar, prin urmare nu are caracter util.

       Locuin?a fiind inchiriata reclaman?ilor, deci apar?inand unui alt proprietar, reclaman?ii nu pot pretinde ca s-au considerat proprietari ai terenului aferent construc?iei. Cunoscand deci ca suprafata de teren construit este proprietate de stat, reclamantii au luat in stapanire terenul in litigiu prin extinderea folosintei terenului construit, aceasta imprejurare persistand ?i dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare in baza Legii nr.112/1995, in care s-a men?ionat in mod expres atribuirea in folosin?a a terenului construit in suprafa?a de 57 mp. De altfel, terenul construit a fost stapanit in indiviziune cu terenul neconstruit, prin urmare nu se poate considera ca a fost exercitata o posesie utila asupra intregului teren in cauza.
      Prin sentin?a civila nr.10331/21.04.2010 Judecatoria Constan?a a admis ac?iunea formulata de reclaman?ii M.I. ?i M.M. in contradictoriu cu paratii Orasul Eforie prin primar si Consiliul local al orasului Eforie, a constatat ca reclamantii au dobandit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului de 508 mp situat in orasul Eforie Sud, str. Dr. Cantacuzino nr.106, identificat prin raportul de expertiza tehnica Dumitrescu Florin ?i a respins ca nefondata cererea paratilor privind acordarea cheltuielilor de judecata.
      Prin cererea de chemare in judecata, reclamantii M.I. ?i M.M. au solicitat instan?ei sa constate ca au dobandit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de 500 mp din Eforie Sud, str. Dr. Cantacuzino. In motivare, au aratat ca stapanesc terenul exercitand o posesie utila din anul 1978 si nu au fost tulburati in posesia lor.
In drept, si-au intemeiat actiunea pe art.1847, 1867, 1898 Cod civil.
In considerentele sentin?ei, prima instanta a re?inut ca reclamantii au facut dovada pretentiilor. Astfel, din actele depuse, din expertiza tehnica efectuata de expert Dumitrescu Florin si din declaratiile martorilor, rezulta fara echivoc ca reclamantii au exercitat in timpul cerul de lege, din anul 1978, o posesie utila asupra terenului in suprafata de 508 mp.
Instanta a constatat ca terenul nu a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare nr.211/15.09.1998, astfel ca nu poate fi vorba despre o detentie precara.
In consecinta, in baza art.1890 si art.1847 Cod civil a fost admisa actiunea, iar in baza art.274 Cod pr.civila a fost respinsa cererea privind cheltuielile de judecata formulata de parati, deoarece reclamantii nu au cazut in pretentii.
      Impotriva acestei hotarari, para?ii au declarat in termen legal recurs.
      In motivarea cererii de recurs, au sus?inut ca in mod gre?it a re?inut prima instan?a ca sunt indeplinite condi?iile prevazute de art.1845 ?i urm. Cod civil, pentru a dobandi dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii. Posesia exercitata de reclaman?i este una precara, in condi?iile in care au avut calitatea de chiria?i in locuin?a pe care au cumparat-o in temeiul Legii nr.112/1995. Mai mult decat atat, reclaman?ii au inregistrat la Primaria ora?ului Eforie cereri in anul 2008 ?i 2009 in vederea cumpararii terenului aferent locuin?ei. Astfel, reclaman?ii cuno?teau situa?ia juridica a intregului imobil, nu au posedat pentru sine, ci cu ingaduin?a proprietarului, nefiind vorba despre o posesie utila.
      Nu este indeplinita in cauza nici condi?ia existen?ei termenului de 30 de ani prescris de lege. Reclaman?ii au inceput stapanirea imobilului din Eforie Sud, str. Cantacuzino nr.106, in anul 1981, cand au incheiat contractul de inchiriere nr.73/7.10.1981. chiar daca ar fi inceput o posesie utila in anul 1978 a?a cum au declarat martorii, incheierea contractului de inchiriere a intrerupt posesia ?i a transformat-o intr-una precara.
      Intima?ii au formulat intampinare, sus?inand ca motivele expuse de recuren?i nu pot fi avute in vedere deoarece contractul de inchiriere ?i contractul de vanzare-cumparare au avut ca obiect casa de locuit, in timp ce obiectul ac?iunii de fa?a il constituie terenul. Asupra terenului in suprafa?a de 508 mp, reclaman?ii au exercitat o posesie utila din anul 1978, dovedita in cadrul judeca?ii la fond. 
      Analizand sentinta recurata in raport de criticile formulate, tribunalul a constatat ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
      Posesia constituie o stare de fapt de natura a produce unele drepturi pentru posesor, fiind necesar a fi intrunite elementele constitutive ale posesiei, corpus si animus.
      Elementul psihologic animus consta in vointa posesorului de a stapani bunul pentru el, sub nume de proprietar sau titular al altui drept real.
      Pentru a se putea uzucapa, art.1847 Cod civil prevede ca posesia sa fie sub nume de proprietar, iar potrivit art.1855 din acelasi cod se presupune ca posesorul a conservat aceeasi calitate, cand a inceput a poseda pentru altul, daca nu este proba contrarie.
      Prin contractul de vanzare-cumparare nr.211/15.09.1998 reclaman?ii au cumparat de la SC Util Serv 96 Eforie, in baza Legii nr.112/1995, locuin?a situata in Eforie Sud, str. Dr. Cantacuzino nr.106, atribuindu-li-se totodata in folosin?a terenul construit in suprafa?a de 57 mp. In cuprinsul contractului, s-a men?ionat faptul ca locuin?a este ocupata de cumparatori in baza contractului de inchiriere nr.73/7.10.1981.
      Prin urmare, locuin?a fiindu-le inchiriata, deci apar?inand unui alt proprietar, reclaman?ii nu pot pretinde ca s-au considerat proprietari ai terenului aferent construc?iei. Cunoscand deci ca suprafata de teren construit este proprietate de stat, reclamantii au luat in stapanire terenul in litigiu prin extinderea folosintei terenului construit, aceasta imprejurare persistand ?i dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare in care s-a men?ionat in mod expres atribuirea in folosin?a a terenului construit in suprafa?a de 57 mp. De altfel, terenul construit a fost stapanit in indiviziune cu terenul neconstruit, prin urmare nu se poate considera ca a fost exercitata o posesie utila asupra intregului teren in cauza.
      Posesia inceputa prin extinderea folosintei nu este o posesie exercitata pentru sine, sub nume de proprietar, ci o posesie exercitata pentru altul, respectiv pentru adevaratul proprietar.
      Mai mult decat atat, adresand Primarului ora?ului Eforie cereri in anul 2008 ?i 2009 pentru cumpararea terenului aferent locuin?ei cumparate, indicand loturile 5613 ?i 5614, reclaman?ii au recunoscut ca nu ei au stapanit terenul ca ?i proprietari, aspect ce reprezinta un element esen?ial in calificarea elementului subiectiv al posesiei animus, ca fiind o posesie pentru altul ?i nu pentru sine.
      Prin urmare, prin simpla extindere a folosintei asupra unui teren despre care cunosteau ca apartine unui alt proprietar, reclamantii nu se puteau considera titulari ai dreptului referitor la bunul aflat in posesie.
      Se retine astfel ca s-a facut dovada contrara in sensul art.1855 Cod civil, deoarece ocupand terenul construit atribuit in folosinta ca urmare a inchirierii locuin?ei de pe teren, cu privire la care cunosteau ca nu sunt proprietari, reclamantii nu pot pretinde ca au ocupat si suprafata imediat alaturata cu convingerea ca sunt proprietari, cu atat mai mult cu cat potrivit art.1857 Cod civil posesorul care nu poseda pentru sine nu poate schimba prin vointa lui calitatea posesiei.
      In consecinta, posesia fiind afectata de viciul precarita?ii, nu se mai pune problema analizarii termenului de 30 de ani prescris de lege.
      Pentru aceste considerente de fapt si de drept, constatand ca prima instan?a a pronun?at o hotarare cu incalcarea legii ?i interpretarea gre?ita a probelor administrate, in temeiul art.312 alin.2 rap. la art. 304 pct.9 ?i art.3041 din Codul de procedura civila a fost admis recursul ?i a fost modificata in tot sentin?a civila recurata, in sensul ca a fost respinsa ac?iunea ca nefondata.
      Totodata, in temeiul art.274 alin.1 din acela?i cod, intima?ii reclaman?i afla?i in culpa procesuala au fost obliga?i catre recuren?ii para?i la plata sumei de 649 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa judiciara de timbru).