Uzucapiune. Caracterul precar al detentiei exercitate asupra suprafetei de teren aflata in continuarea celei pentru care s-a emis ordinul prefectului de atribuire in proprietate, in baza Legii nr.18/1991.

Chiar daca suprafata de teren ocupata de catre autorii reclamantilor si apoi stapanita de catre reclamanti a fost mai mare, pentru suprafata excedentara nu se poate aprecia o altfel de posesie decat aceea exercitata asupra terenului atribuit in folosinta, rezultand atat din precizarile reclamantilor cat si din probatoriul administrat ca cele doua suprafete de teren constituie un singur lot ingradit, nediferentiat in doua suprafete distincte.
      Elementul intentional al posesiei, animus, nu poate fi divizat in referire la doua imobile distincte, ceea ce inseamna ca pentru intreg terenul stapanit de reclamanti, posesia a fost viciata de precaritate cel putin pana la momentul anului 1995, cand autorii reclamantilor au devenit proprietari pe suprafata de 180 mp.
      Precaritatea reprezinta, de fapt, nu un simplu viciu al posesiei, ci chiar lipsa posesiei, aspect care inlatura posibilitatea aprecierii calitatilor acesteia si face imposibila dobandirea proprietatii prin prescriptia achizitiva de 30 de ani invocata de reclamanti.
      
      Prin sentinta civila nr.10686/26.04.2010, Judecatoria Constanta a admis actiunea precizata formulata de reclamantii C.D. si C.M. in contradictoriu cu paratii Municipiul Constanta prin Primar si Consiliul Local al Municipiului Constanta si a constatat ca reclamantii au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 115,6 mp situat pe conturul AXYD in planul de situatie al raportului de expertiza efectuat in cauza, prin efectul uzucapiunii de 30 ani, prin jonctiunea posesiilor, situat in str. Macesului, nr. 67 Constanta, jud. Constanta.
A retinut prima instanta ca prin cererea dedusa judecatii, reclamantii au solicitat sa se constate ca prin jonctiunea posesiilor si uzucapiunea de peste 30 ani au dobandit proprietatea asupra terenului mentionat mai sus, invederand ca in anul 2000 au cumparat un imobil compus din 3 camere si terenul aferent in suprafata de 180 mp, atribuit in proprietate prin Ordinul Prefectului din 22.12.1995 si ulterior au constatat ca suprafata reala era mai mare decat cea mentionata in acte, respectiv de 295,16 mp. Tot terenul fusese folosit in mod public si netulburat de catre autorii lor, sotii B., inca din 1969.
S-a constatat de catre prima instanta ca in anul 2000 reclamantii C.D. si C.M. au cumparat de la B.?. si B.I. imobilul situat in Constanta, str. Macesului nr.67, compus din teren in suprafata de 180 mp si casa construita pe acest teren, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.4307/12.10.2000 de BNP Eugenia Trifu. In cuprinsul contractului s-a mentionat ca terenul in suprafata de 180 mp a fost atribuit in proprietate prin Ordinul Prefectului nr.199/22.12.1995.
       Din istoricul de rol fiscal rezulta ca autorul vanzatorilor, respectiv B.D. a figurat cu teren in folosinta de 180 mp din perioada 1966-1970 si in prezent figureaza reclamantii C.D. si C.M. cu o suprafata rezultata din masuratori de 295,16 mp. Din situatia juridica rezulta ca suprafata de 115,16 mp teren detinut fara acte de B.D.-autorul vanzatorilor, constituie domeniu privat al Municipiului Constanta, conform HCLM nr.540/2007.
Posesia reclamantilor si a autorilor acestora rezulta si din declaratiile martorilor audiati, iar prin raportul de expertiza tehnica imobiliara suprafata de teren de 115,6 mp a fost identificata pe latura de nord a intregului teren detinut de reclamanti -figura AxyD in schita, cu urmatoarele vecinatati: la nord-C.L., la est- str. Macesului, la sud- terenul reclamantilor si la vest-M.T.
      Instanta a apreciat ca in cauza s-a facut dovada indeplinirii celor doua cerinte necesare dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune: exercitarea unei posesii utile, neviciate, in acceptiunea art.1846 C. Civ., cu ambele sale prerogative - "corpus" si "animus", precum si implinirea intervalului de timp cerut de lege pentru a uzucapa, potrivit prevederilor art.1890 C.civ.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti au declarat recurs, in termen legal, paratii Municipiul Constanta Prin Primar si Consiliul Local Constanta, care au criticat solutia primei instante pentru nelegalitate si netemeinicie sub aspectul gresitei retineri a existentei unei posesii utile asupra terenului in litigiu.
Au sustinut recurentii ca autorii reclamantilor, cu care acestia au inteles sa-si uneasca posesia, au primit in folosinta o suprafata de teren de 180 mp, in baza Deciziei Consiliului Popular al Municipiului Constanta nr.650/1968, iar in temeiul Legii nr.18/1991 autorii au devenit proprietari pe acest teren in baza Ordinului Prefectului nr.199/1995, ceea ce inseamna ca pana in anul 1995 acestia au fost detentori precari.
Avand in vedere caracterul indivizibil al elementului intentional al posesiei, nu este posibil ca pentru terenul de 180 mp reclamantii sa stapaneasca pentru altul, iar pentru restul suprafetei de teren de 115,60 mp sa stapaneasca pentru sine, cu atat mai mult cu cat sustin ca nici in materialitatea lor loturile nu au fost delimitate unul de celalalt.
S-a invederat ca in cauza nu s-a probat nici intervertirea detentiei precare in posesie utila, in temeiul art.1853 C.civil.
Recursul este fondat.
      Potrivit art.1837 C.civil, prescriptia este un mijloc de a dobandi proprietatea, iar conform art.1846 C.civil orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii.
      Aceste dispozitii legale se coroboreaza si cu art.1847 C.civil, conform caruia, ca sa se poate prescrie, se cere o posesiune continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.
      Art.1853 alin.1 C.civil arata ca actele pe care le exercitam asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, in calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., nu constituie o posesie sub nume de proprietar, iar alin.2 prevede ca posesiunea exercitata asupra unui lucru al altuia, prin simpla ingaduinta a proprietarului, este tot o posesie viciata, nefiind exercitata pentru sine, ci pentru altul.
      Este cazul posesiei exercitate de catre autorii reclamantilor, B.?. ?i B.D., in temeiul Deciziei nr.650/10.12.1968 eliberate in baza art.35 din Legea nr.9/1968, avand in vedere ca terenul in suprafata de 180 mp fusese atribuit, in folosinta vesnica, cu plata unei taxe anuale, in vederea construirii unei locuinte. Ulterior, a fost eliberat, in baza Legii nr.18/1991, Ordinul Prefectului nr.199/22.12.1995, care consfinteste tocmai o astfel de folosinta asupra terenului.
      Chiar daca suprafata de teren ocupata de catre autorii reclamantilor si apoi stapanita de catre reclamanti a fost mai mare de 180 mp, pentru suprafata excedentara nu se poate aprecia o altfel de posesie decat aceea exercitata asupra terenului atribuit in folosinta, rezultand atat din precizarile reclamantilor cat si din probatoriul administrat ca cele doua suprafete de teren constituie un singur lot ingradit, nediferentiat in doua suprafete distincte.
      Astfel, asa cum precizeaza recurentii, elementul intentional al posesiei, animus, nu poate fi divizat in referire la doua imobile distincte, ceea ce inseamna ca pentru intreg terenul in suprafata de 295,70 mp, situat in Constan?a, str. Mace?ului nr.67 si stapanit de reclamanti, posesia a fost viciata de precaritate cel putin pana la momentul anului 1995, cand autorii reclamantilor au devenit proprietari pe suprafata de 180 mp.
      Precaritatea reprezinta, de fapt, nu un simplu viciu al posesiei, ci chiar lipsa posesiei, aspect care inlatura posibilitatea aprecierii calitatilor acesteia si face imposibila dobandirea proprietatii prin prescriptia achizitiva de 30 de ani invocata de reclamanti.
      Fata de argumentele expuse, in temeiul prevederilor art.304 pct.9 si art.312 C.pr.civila, tribunalul a admis recursul ?i a modificat in tot sentinta civila recurata, in sensul ca a respins actiunea ca nefondata.
In temeiul prevederilor art.274 alin.1 C.pr.civila, intrucat intimatii au cazut in pretentii, au fost obligati in favoarea recurentilor la plata sumei de 880 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate in recurs.