Cerere personal auxiliar din justitie privind obligarea la plata echivalentului stimulentelor primite de un consilier juridic asimilat magistratilor, din cadrul MJLC, cu titlu de despagubiri

Cerere personal auxiliar din justitie privind obligarea la plata echivalentului stimulentelor primite de un consilier juridic asimilat magistratilor, din cadrul Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, cu titlu de despagubiri, in temeiul art. 21 din O.G. nr. 137/2000.

Prin deciziile Curtii Constitutionale 818, 819, 820 din 03.07.2008 publicate in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I din 16.07.2008 s-au admis exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art.1, art. 2 alin.3 si art. 27 alin.1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare constatand ca aceste texte sunt neconstitutionale " in masura in care din ele se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in acte normative neavute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii."
Prin cererea inregistrata la Curtea de Apel Ploiesti, sub nr. 15135/2.12.2008, reclamantele S.V. si B.I., grefiere in cadrul Judecatoriei Pucioasa in contradictoriu cu paratii Tl Dambovita , C.Ap.P , C. N.C. D., M.J.L.C. , au solicitat obligarea paratilor la plata catre fiecare reclamanta a echivalentului stimulentelor primite in perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistratilor, din cadrul Ministerului Justitiei, cu titlu de despagubiri, in temeiul art. 21 din OG nr. 137/2000, sumele urmand sa fie actualizate la data platii, cu dobanda legala de la data nasterii dreptului la actiune, precum si la plata eventualelor cheltuieli de judecata.
Motivand actiunea au aratat ca personalului din cadrul Ministerului Justitiei i-au fost acordate in repetate randuri stimulente din fondul constituit potrivit art. 25 alin.2 din Legea nr. 147/1997, ca sumele din acest fond se utilizeaza pentru stimularea judecatorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ si de serviciu din cadrul instantelor judecatoresti, a personalului Ministerului Justitiei si al altor institutii din subordinea acestuia, ca repartizarea sumelor pentru instantele judecatoresti si institutiile subordonate Ministerului Justitiei, destinate stimularii personalului se face de catre ordonatorul principal de credite, insa desi se afla in aceeasi situatie (categoria profesionala, personal auxiliar de specialitate) au fost salarizate inegal, fiind indreptatite la plata de despagubiri rezultate din existenta acestei discriminari.
Au mai aratat ca eventualele sustineri ale Ministerului Justitiei, in sensul ca nu exista un drept al personalului din sistemul justitiei la acordarea de stimulente, ci doar o posibilitate recunoscuta de lege ordonatorilor de credite, nu pot fi luate in considerare, deoarece "aceasta posibilitate " a ordonatorilor de credite de a premia doar anumite categorii de personal, nu trebuie interpretata ca fiind un drept discretionar al ordonatorului de credite, ci dimpotriva in masura in care acesta hotaraste acordarea acestor premii si stimulente, este obligat sa respecte principiul nediscriminarii in cadrul relatiilor de munca, consacrat de art. 5 din Codul muncii.
Au mai invocat si prevederile art. 14 din Conventia Europeana Pentru Apararea Drepturilor Omului, ale carei dispozitii mai favorabile sunt aplicabile direct in dreptul roman si care stabilesc ca exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata in special pe sex, rasa, culoare, limba, religie, etc., sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, nastere sau orice alta situatie.
Au solicitat ca in baza art. 21 alin.1 din OG 37/2000 sa primeasca despagubiri proportionale cu prejudiciul suferit, precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare potrivit dreptului comun.
Au solicitat proba cu inscrisuri si judecarea cauzei in lipsa.
Prin intampinare, C Ap P a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, motivat de faptul ca prin art. 24 din O.U.G. 177/2002 se stabilea ca pentru acordarea premiilor din fondul de premiere,  criteriile de acordare se aproba prin ordin, dupa caz de ministrul justitiei sau de procurorul general cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, legiuitorul lasand la  aprecierea ordonatorului principal de credite stabilirea unor criterii in baza carora sa acorde premieri, in functie de obiectivele urmarite de ordonator.
A mai aratat ca aceasta premiere se face pe criterii de performanta sau de stimulare a activitatii, ca legiuitorul a stabilit criterii diferite de salarizare, drepturi distincte pentru consilierul juridic asimilat magistratilor din cadrul ministerul justitiei, ca nu exista o discriminare in sensul art. 2 din OG 137/2000, deoarece nu ne aflam in cazul unor situatii identice, tratate diferit pentru persoane care presteaza aceeasi activitate.
Ministerul Justitiei a solicitat prin intampinare respingerea cererii aratand ca prin mai multe decizii ( 818/820 din 03.07.2008) Curtea Constitutionala a admis exceptiile de neconstitutionalitate referitoare la unele dispozitii din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, retinand ca " un asemenea inteles al dispozitiilor ordonantei prin care se confera instantelor judecatoresti competenta de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse in alte acte normative, este evident neconstitutional, intrucat incalca principiul separatiei puterilor consacrat in art. 1 alin.4 din Constitutie, precum si prevederile art. 61 alin.1, in conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii".
Paratul Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti a mai invederat ca in speta nu poate fi vorba de o discriminare, deoarece reclamantele  au functia de personal auxiliar in cadrul instantelor judecatoresti, iar categoria fata de care se considera discriminati o constituie consilierii juridici din cadrul Ministerului Justitiei, ca legea recunoaste ordonatorilor de credite doar o posibilitate de a acorda premii sau stimulente si nu garanteaza dreptul de a primi stimulente fiecarui salariat din sistemul justitiei.
Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii si-a exprimat punctul de vedere aratand ca potrivit art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului diferenta de tratament devine discriminare in sensul art. 14 din Conventie, atunci cand se induc distinctii intre situatii analoage si comparabile fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva, ca pentru ca o asemenea incalcare sa se produca " trebuie stabilit ca persoane plasate in situatii analoage sau comparabile, in materie, beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu-si gaseste nici o justificare obiectiva sau rezonabila.
Prin sentinta civila nr. 45/10.02.2009 C.Ap.P a admis exceptia necompetentei sale materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Dambovita, retinand ca prin decizia nr. 104/20.01.2009 a Curtii Constitutionale au fost declarate neconstitutionale dispozitiile art. 1 si 2 din OUG nr. 75/2008, situatie in care fata de obiectul cererii, competenta de solutionare apartine tribunalului in prima instanta in conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. c Cod proc civ.
La Tribunalul Dambovita cauza a fost inregistrata sub nr. 1143/120/2009.
Partile nu au mai depus la dosar alte cereri sau inscrisuri in afara celor mai sus mentionate.
Examinand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine ca reclamantele  au solicitat obligarea paratilor la plata catre fiecare dintre acestea a echivalentului stimulentelor primite in perioada 2006-2008, de un consilier juridic asimilat magistratilor, din cadrul Ministerului Justitiei, actualizate la data platii si cu dobanda legala.
Au invocat existenta unei discriminari fata de consilierii juridici, asimilati magistratilor din cadrul Ministerului Justitiei, apreciind ca sunt incidente prevederile art. 21 din OG nr. 137/2000, art. 14 din CEDO si art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Prin deciziile Curtii Constitutionale 818, 819, 820 din 03.07.2008 publicate in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I din 16.07.2008 s-au admis exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art.1, art. 2 alin.3 si art. 27 alin.1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare constatand ca aceste texte sunt neconstitutionale " in masura in care din ele se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in acte normative neavute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii."
Aceste decizii restrang posibilitatea instantei de judecata de a anula ori a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege sau inlocuirea lor cu norme create pe cale judiciara si de a acorda drepturi necuprinse in acte normative cu motivarea existentei unor tratamente discriminatorii.
Legea nr. 146/1996 si normele aprobate prin Ordinul Ministerului Justitiei nr. 1008/C/2006 prevad o vocatie ca personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti sa primeasca stimulente si nu o obligativitate, aceste acte normative prevazand si criteriile privind acordarea acestora, precum si cuantumul sumelor.
Aceeasi vocatie este prevazuta de Legea 146/1996 si de normele aprobate prin Ordinul Ministerului Justitiei nr. 1008/C/2006 si pentru consilierii juridici si celelalte categorii de personal din Ministerul Justitiei, carora li se pot acorda stimulente pe baza criteriilor prevazute de acest ordin, fiind lasata la aprecierea ordonatorului principal de credite persoanele carora urmeaza a le acorda si cuantumul acestora.
Tribunalul mai constata ca nu poate fi retinut un tratament diferentiat, discriminatoriu intre reclamanti si  consilierii juridici din Ministerul Justitiei, deoarece aceste doua categorii de persoane nu se afla in situatii similare sau comparabile pentru a se putea constata existenta discriminarii, ca potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului in ce priveste art. 14 din Conventie care interzice discriminarea pentru ca o asemenea incalcare sa se produca trebuie stabilit ca persoane plasate in situatii analoage sau comparabile, in materie, beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu-si gaseste nici o justificarea obiectiva sau rezonabila, iar OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare prevede in mod expres care sunt faptele si actele de discriminare, precum si criteriile de discriminare, printre acestea neregasindu-se situatia existenta in speta.
Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a apreciat ca in cazul de fata un criteriu ce a stat la baza tratamentului diferentiat aplicat reclamantilor poate fi considerat categoria profesionala, iar acest criteriu a condus la aplicarea unui tratament diferentiat, ca, potrivit art. 6 alin.2 din Codul muncii " pentru munca egala si pregatire profesionala egala toti salariatii sa fie retribuiti in mod egal", iar tratamentul diferentiat sa nu fie justificat obiective de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sa nu fie adecvate si necesare.
Se poate remarca ca tratamentul diferentiat aplicat este justificat obiectiv de faptul ca reclamantii si consilierii juridici fac parte din categorii profesionale diferite si ca nu au fost incalcate prevederile art. 6 alin.2 din Codul muncii, deoarece aceste categorii profesionale nu desfasoara aceeasi munca si au aceeasi categorie profesionala.
Pentru cele ce preced tribunalul apreciaza cererea ca fiind neintemeiata urmand a o respinge.