Antecontract de vanzare - cumparare a unui imobil. Cerere de pronuntare a unei hotarari care sa tina loc de act autentic. Prescriptie.

Obligatia personala de a face nascuta din antecontractul de vanzare-cumparare a unui imobil este supusa termenului general de prescriptie, care incepe sa curga potrivit art.3 si art.7 alin.2 din Decretul nr.167/1958 de la data incheierii conventiei.
Prescriptia nu poate fi intrerupta in cazul in care promitentul cumparator a intrat abuziv in posesia imobilului iar din atitudinea promitentului vanzator nu rezulta recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie. Prin cererea inregistrata la Judecatoria Targoviste sub nr.  6999/315/2008 reclamantii T. I si T. Ghe.  au chemat in judecata  pe paratii M. N si M. V., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta  sa se constate valabila vanzarea- cumpararea interevnita intre parti si sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare.
In motivarea cererii se arata ca la data de 29.10.1997 intre reclamanti si parati a fost incheiat inscrisul sub semnatura privata intitulat "chitanta" avand ca obiect vanzarea suprafetei de 1000 mp teren arabil, situat in intravilanul comunei Aninoasa ca s-a achitat pretul convenit promitentii cumparatori intrand in posesia terenului ca vanzarea nu a fost perfectata in forma autentica deoarece paratii nu detineau titlul de proprietate ca ulterior paratii au obtinut un astfel de titlu temeiul in drept al cererii fiind  dispozitiile art. 1073 art. 1077 cod civil.
Prin sentinta civila nr. 1998/02.04.2009 Judecatoria Targoviste a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a respins  actiunea.
Pentru a pronunta aceasta sentinta civila instanta de fond a retinut ca exceptia prescriptiei dreptului la actiune este o exceptie de fond, peremtorie si absoluta, ca termenul general de prescriptie este de 3 ani, ca in speta nu sunt cauze de intrerupere sau suspendare a termenului  de prescriptie si ca raportat la data incheierii chitantei si data promovarii actiunii se constata ca termenul de prescriptie este indeplinit.
Impotriva sentintei civile au declarat recurs reclamantii sustinand ca in mod gresit instanta de fond a solutionat cauza fara a intra in cercetarea fondului, intrucat termenul de prescriptie nu poate curge de la data incheierii inscrisului sub semnatura privata numit chitanta deoarece a preluat imobilul cu acordul promitentului vanzator posesie pe care o exercita si in prezent, ca prescriptia dreptului la actiune in cauza de fata incepe sa curga in momentul in care promitentul vanzator se manifesta expres in sensul  negarii dreptului promitentului cumparator si ca din probele administrate rezulta ca starea conflictuala intre parti a aparut in anul 2006 cand au incercat pe cale amiabila sa incheie un act notarial privind vanzarea cumpararea suprafetei de teren in litigiu si nu a reusit deoarece intimatii nu detineau un titlu valabil.
S-a mai aratat ca in anul 2008 intimatii au obtinut o hotarare judecatoreasca care sa tina loc de act de vanzare-cumparare , ca dreptul la actiune nu este prescris si ca prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga din momentul negarii dreptului promitentului cumparator respectiv din anul 2006 cand a aparut litigiul de natura penala intre parti.
In termen legal intimatii au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea recursului, aratand ca in cauza in care au obtinut o hotarare judecatoreasca care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare este total diferita de situatia din speta, ca in permanenta au contestat inscrisul sub semnatura privata intitulat chitanta de care se prevaleaza recurentii ca si dreptul de proprietate al acestora, ca starea conflictuala intre parti exista din  anii anteriori anului 2006, ca intelegerea verbala cu recurentii s-a facut pentru folosinta terenului si nu pentru vanzarea acestuia si ca termenul de prescriptie curge de la momentul incheierii asa zisei chitante.
Examinand sentinta civila in raport de criticile formulate, de probele administrate ca si de dispozitiile legale incidente in cauza tribunalul va respinge recursul pentru urmatoarele considerente:
La data de 29.10.1997 intre reclamantul T.I si paratul M.N. N a intervenit un act juridic bilateral, o promisiune de vanzare-cumparare cu privire la un imobil teren in suprafata de 1000 mp arabil.
Conventia s-a materializat prin inscrisul denumit chitanta.
Promisiunea bilaterala este in fapt un antecontract, oricare dintre partile contractante putand cere  incheierea contractului.
Cum insa paratii nu au vandut iar reclamantii nu au cumparat ci ambele parti s-au obligat numai sa  incheie contractul, vanzarea-cumpararea nu  poate fi considerata incheiata in schimb obligatia de a incheia contractul in viitor este valabila.
Obligatia nascuta din promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare se stinge la expirarea termenului general de prescriptie care incepe sa curga de la data incheierii conventiei potrivit art. 3 si art. 7 alin.2 din Decretul nr. 167/1958 respectiv 29.10.1997.
Acest termen de prescriptie s-a implinit la 29.10.2000 si asa cum in mod corect a retinut prima instanta in speta nu sunt cauze de intrerupere sau suspendare a termenului de prescriptie.
Sustinerile recurentului T. I, in sensul ca a intrat in posesia imobilului de la momentul incheierii conventiei nu poate fi retinuta.
Din depozitiile martorilor audiati la solicitarea paratilor reiese faptul ca intimatul  parat M. N i-a permis reclamantului T. I sa foloseasca terenul  in litigiu si intrucat paratul i-a interzis ulterior anului 1997 reclamantului sa mai foloseasca terenul intre parti a intervenit o stare conflictuala.
Chiar si martorul F. I. audiat la solicitarea  reclamantului a aratat ca intre parti exista o  stare conflictuala de mai multi ani si ca paratii contesta inscrisul sub semnatura privata.
De asemenea din inscrisurile depuse la dosar (filele 48-58) rezulta ca intre parti au existat mai multe litigii cu privire la terenul pretins a fi fost cumparat de catre reclamant.
Ori in raport de probele administrate se constata ca paratii au inteles sa faca demersuri in legatura cu pretinsul drept de proprietate al reclamantilor asupra terenului ocupat, astfel ca numai in situatia in care s-ar fi facut dovada ca paratii ar fi avut o atitudine de pasivitate se putea retine intervenirea unui caz de intrerupere a prescriptiei.
Nu poate fi retinuta in cauza nici imprejurarea  potrivit careia ar exista o practica neunitara a instantei de fond intrucit intr-o speta similara paratii din prezenta cauza au obtinut in anul 2008 o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare in baza unui inscris sub semnatura privata incheiat in anul 1992 cu  promitenta vanzatoare C. A intrucat cele doua cauze nu sunt similare, in speta  ce a format obiectul dosarului nr. 1294/315/2007 al Judecatoriei Targoviste  parata care este mostenitoarea promitentei vanzatoare a pretins ca matusa sa era lipsita de capacitate de exercitiu si astfel chitanta incheiata ar fi fost lovita de nulitate, situatie care nu a fost dovedita in cauza, asa cum reiese din considerentele hotararii judecatoresti.
Numai in situatia in care  s-ar fi invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune si s-ar fi administrat dovezi in acest sens s-ar fi putut pretinde ca cele doua cauze ar fi fost similare, iar pe de alta parte de la momentul incheierii actului sub semnatura privata respectiv anul 1992, paratii din prezenta cauza au intrat in posesia terenului, iar promitenta vanzatoare a inteles sa nu faca nici un demers pana la  decesul sau in legatura cu dreptul de  proprietate al promitentilor cumparatori asupra imobilului ocupat din anul 1992, cum de altfel nici mostenitoarea promitentei vanzatoare nu a intreprins vreo actiune, astfel ca din atitudinea de pasivitate rezulta recunoasterea dreptului a carei actiune se prescrie.
In raport de cele retinute anterior in temeiul art. 312 Cod pr. Civila tribunalul va respinge recursul( Decizia civila nr.1018/15.06.2009).