Plangerea contraventionala

6. Drept civil
" Plangerea contraventionala"
Judecatoria Baia Mare a respins plangerea formulata de petenta. Pentru a pronunta aceasta hotarare s-a retinut faptul ca prin cererea formulata, petenta S.C.M. R.A. a formulat plangere contraventionala, impotriva procesului-verbal de contraventie, intocmit de agenti constatatori din cadrul intimatei G.F.M., solicitand anularea procesului-verbal de contraventie, iar in subsidiar transformarea amenzii in Avertisment.
In motivarea plangerii s-a aratat ca procesul-verbal atacat a fost intocmit cu incalcarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001, deoarece nu cuprinde numele si prenumele contravenientului si a datei comiterii contraventiei. Lipsa acestor mentiuni este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului atacat.
Pe fondul cauzei, petenta a aratat ca fapta retinuta in cuprinsul procesului-verbal atacat este corect descrisa, deoarece la momentul controlului petenta nu se dotase cu aparat de marcat electronic fiscal. Cu toate acestea, sanctiunea aplicata, respectiv amenda in cuantum de 8.000 lei fiind exagerat de mare.
De asemenea, s-a aratat ca potrivit art. 4 din HG 479/2003, in sensul OG 28/1999 prin livrari de bunuri si prestari de servicii direct catre populatie se inteleg acele activitati desfasurate cu caracter permanent, astfel ca nu se impune dotarea cu AMEF deoarece petenta presteaza doar cu caracter ocazional servicii catre persoane fizice.
  In subsidiar, petenta a aratat ca sanctiunea Avertismentului este suficienta pentru a-si produce scopul educativ si sanctionator. S-a aratat ca din anul 2000 pana in noiembrie 2009, petenta a fost controlata in mai multe randuri, insa comisarii G.F. nu au sanctionat-o pentru nedotarea cu aparat de marcat electronic fiscal.
Pe de alta parte s-a aratat ca cifra de afaceri a petentei a fost in anul 2009 de 63.885 lei, inregistrand o pierdere de 12.306 lei, astfel ca sanctiunea aplicata, respectiv 8000 lei ar duce la insolventa petentei.
De asemenea, tot sub aspectul individualizarii sanctiunii aplicate s-a aratat ca au fost emise facturi fiscale si chitante de incasare in numerar, astfel ca a fost suplinita lipsa casei de marcat.
Ulterior controlului, petenta a mai aratat ca a achizitionat casa de marcat fiscala.
In cuprinsul plangerii, petenta a invocat dispozitiile OG 2/2001, ale OUG 28/1999 si ale HG 479/2003.
Au fost anexate plangerii formulate, in copie, procesul-verbal atacat (f.6), Registrul Unic de control (f.7-9), balanta de verificare sintetica pentru luna octombrie 2009 (f.10-13), jurnal vanzari pentru perioada august 2009-octombrie 2009 (f.14-19).
Plangerea a fost formulata in termenul de 15 zile prevazut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001, fiind scutita de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, potrivit dispozitiilor art.36 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 raportat la cele ale art. 15 lit. i din Legea nr.146/1997.
Intimata G.F.M. a formulat intampinare, solicitand respingerea plangerii formulate, deoarece petenta trebuia sa se doteze si sa utilizeze casa electronica de marcat fiscala pentru activitatea pe care o presta.
S-a mai aratat ca, nu sunt aplicabile dispozitiile mentionate din HG 479/2003, deoarece din registrul de casa rezulta ca petenta nu a prestat servicii direct catre populatie ocazional ci vanzarea se realizeaza in fiecare luna avand astfel caracter permanent.
In ceea ce priveste sanctiunea aplicata, intimata a aratat ca nu se justifica inlocuirea amenzii cu Avertisment, deoarece fapta a fost savarsita in forma continua din anul 1999 pana in 2009.
In drept au fost invocate dispozitiile OG 2/2001 si ale OUG 28/1999.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal atacat petenta SCM R.A. a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 8.000 lei, potrivit art. 11 lit. b din OUG 28/1999, pentru incalcarea dispozitiilor art. 10 lit. b din acelasi act normativ.
Pentru a fi aplicata aceasta sanctiune s-a retinut in sarcina sa faptul ca a prestat diverse servicii catre persoane fizice si nu se dotase cu AMEF.
Analizand legalitatea procesului-verbal, instanta constata ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor prevazute de art. 17 din O.G nr.2/2001, neexistand nici un motiv de nulitate a acestuia care sa poata fi invocata si din oficiu.
Petenta a aratat, prin plangerea formulata ca actul atacat este lovit de nulitate absoluta deoarece nu cuprinde numele si prenumele contravenientului si data comiterii acesteia.
Instanta nu va retine aceasta aparare, deoarece analizand cuprinsul procesului-verbal atacat se constata ca acesta cuprinde mentiunea "de savarsirea acestor fapte se face vinovat contravenientul S.C.M. R.A." Din acest punct de vedere se retine ca actul atacat cuprinde mentiuni cu privire la denumirea societatii contraveniente.
Sub aspectul datei savarsirii contraventiei, se retine ca nedotarea cu aparat electronic de marcat fiscal este o contraventie continua. Din acest punct de vedere instanta retine ca si la momentul controlului efectuat de catre comisarii G.F., petenta se facea vinovata de savarsirea faptei, deoarece nu se dotase cu aparat de marcat electronic fiscal .
De asemenea, se constata ca aceasta mentiune, respectiv aceea ca petenta nu s-a dotat cu AMEF, iar pana la 26 noiembrie 2009 nu a emis bonuri fiscale, reprezinta o mentiune cu privire la data savarsirii faptei, respectiv anul 1999-26 noiembrie 2009. Sub acest aspect, instanta considera ca data savarsirii faptei este cuprinsa in descrierea acesteia, descriere facuta de agentii constatatori ai intimatei.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal atacat, instanta retine urmatoarele:
La 26 noiembrie 2009, la sediul petentei s-au prezentat agenti constatatori din cadrul intimatei pentru efectuarea unui control operativ inopinat si prin sondaj. Cu aceasta ocazie s-a constatat faptul ca petenta presteaza diferite servicii de intretinere si reparare a autovehiculelor catre persoane fizice si nu s-a dotat cu aparat electronic de marcat fiscal.
Aceasta stare de fapt retinuta in procesul-verbal atacat nu a fost contestata de petenta care a recunoscut prin plangerea formulata aceste aspecte.
Petenta a aratat ca fapta retinuta in sarcina sa nu constituie contraventia mentionata de agentii constatatori, deoarece potrivit art. 4 din HG 479/2003, "In sensul ordonantei de urgenta, prin livrari de bunuri cu amanuntul si prestari de servicii direct catre populatie se intelege acele activitati desfasurate cu caracter permanent. Nu intra in aceasta categorie eventualele livrari de bunuri si prestari de servicii direct catre persoane fizice efectuate intamplator de catre agentii economici, altii decat comerciantii cu amanuntul."
Instanta considera aceasta aparare neintemeiata. Se retine, ca principalul obiect de activitate al petentei este "intretinerea si repararea autovehiculelor-cod CAEN 4520". Astfel, aceasta activitate se desfasoara cu caracter permanent, iar nu cu caracter intamplator.
Petenta a mai aratat ca doar ocazional presteaza activitati de reparare a autovehiculelor catre populatie. La dosarul cauzei au fost depuse Jurnalele de vanzari aferente lunilor august 2009-octombrie 2009. Potrivit acestor inscrisuri in care sunt evidentiate vanzarile efectuate de petenta in perioada sus amintita, apar un numar de 19 facturi intocmite unor persoane fizice, din totalul de 58 de facturi emise in perioada august-octombrie 2009. Astfel, se retine ca petenta a prestat aproximativ 30% din servicii unor persoane fizice. Nu se poate sustine ca repararea autovehiculelor unor persoane fizice se realizeaza doar cu titlu intamplator. Aceasta proportie se pastreaza in fiecare dintre cele trei luni in care petenta a depus la dosar jurnalele de vanzari.
Potrivit art. 1 din OUG 28/2008, Operatorii economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul, precum si prestari de servicii direct catre populatie sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
Astfel, instanta considera ca nu are relevanta sub aspectul existentei contraventiei faptul ca petenta elibera clientilor facturi fiscale si incasarile se faceau pe baza unei chitante de plata. Potrivit textelor de lege mai sus mentionate, la cerere, operatorul economic va emite, obligatoriu, atat bon fiscal cat si factura fiscala clientului persoana fizica.
Avand in vedere cele de mai sus, instanta considera ca fapta descrisa in cuprinsul procesului-verbal atacat si retinuta in sarcina petentei constituie contraventia pentru care petenta a fost sanctionata.
Analizand dispozitiile art. 11 lit. b din OUG 28/1999, instanta constata ca petenta a fost sanctionata pentru contraventia retinuta in sarcina sa cu amenda, cuantumul acesteia fiind minimul special prevazut de lege.
In privinta individualizarii pedepsei, instanta analizand si dispozitiile art. 5 precum si ale art. 7 din OG 2/2001, considera ca nu este intemeiata solicitarea petentei de a inlocui sanctiunea amenzii cu aceea a avertismentului.
Instanta constata ca petenta avea obligatia sa se doteze cu aparat electronic de marcat fiscal de la intrarea in vigoare a OUG 28/1999, respectiv din anul 1999. Avand in vedere perioada relativ mare, 10 ani, in care petenta nu s-a dotat si nu a utilizat aparat electronic de marcat fiscal, instanta considera ca amenda aplicata este proportionala gradului de pericol social al faptei.
S-a aratat ca la momentul judecarii plangerii contraventionale s-a dotat cu AMEF, insa aceasta sustinere nu se coroboreaza cu nici una dintre probele administrate in prezenta cauza. Petenta, in masura in care sustine acest fapt era datoare, potrivit art. 1169 C.civ., sa administreze probe in acest sens.
Sustinerea ca au fost emise facturi, iar incasarile de numerar au fost efectuate in baza chitantelor fiscale nu face ca fapta sa aiba un grad de pericol social mai scazut. Dimpotriva, chiar si in cazul in care petenta era dotata cu aparat electronic de marcat fiscal, la cererea beneficiarului serviciului petenta era obligata sa emita factura fiscala.
Sustinerea ca prin emiterea facturilor si a chitantelor a fost evitata evaziunea fiscala nu va fi retinuta. Instanta considera ca acest aspect excede cadrului procesual de fata. Faptul ca au fost emise facturi si chitante ar putea constitui cel mult un element de normalitate, petentei revenindu-i aceasta obligatie potrivit normelor legale in vigoare, acest aspect neputand fi retinut, singur, ca si un element ce ar duce la inlocuirea sanctiunii amenzii cu aceea a avertismentului.
Nu va fi retinuta nici sustinerea ca petenta inregistreaza pierderi, astfel ca amenda in cuantum de 8.000 lei ar duce la insolventa S.C.M. R.A.. Acest fapt nu poate constitui un temei pentru a inlocui sanctiunea amenzii cu aceea a avertismentului. In conditiile in care, prin fapta sa petenta a incalcat o norma legala, ea trebuie sa suporte si consecintele aplicarii unei sanctiuni stabilite in limitele prevazute de actul normativ. Chiar daca la individualizarea sanctiunii trebuie sa se tina cont si de persoana contravenientului, instanta are in vedere in acest caz faptul ca amenda aplicata a fost stabilita in cuantumul minim prevazut de lege.
Analizand si dispozitiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanta considera ca sanctiunea amenzii in cuantumul minim stabilit de legiuitor este proportionala si suficienta pentru a sanctiona fapta petentei.