Uzucapiune. Inceputul posesiei. Legea aplicabila. Posesie exercitata de catre un singur mostenitor.

TIP DOCUMENT: SENTINTA CIVILA
NUMAR DOCUMENT: 932
DATA DOCUMENT: 29.06.2009
DOMENIU ASOCIAT: Uzucapiune (Prescriptie achizitiva)
AUTOR: MARIUS PAVEL CAPOTA

Uzucapiune. Inceputul posesiei. Legea aplicabila. Posesie exercitata de catre un singur mostenitor.

In primul rand, data de 11.10.1927 (data intocmirii testamentului) nu poate fi data cand M. V. a inceput sa foloseasca imobilele in cauza, asa cum s-a afirmat prin cererea de chemare in judecata, deoarece efectele testamentului, acesta fiind un act juridic pentru cauza de moarte, se raporteaza la momentul mortii testatorului. Astfel ca, legatarul (M. V.) nu a dobandit niciun drept cat timp testatorul G. I. era in viata, acesta din urma pastrand dreptul de a dispune (dreptul de proprietate) asupra bunurilor de care a dispus prin testament.
In al doilea rand, instanta constata ca in anul 1943 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate, dobandit prin mostenire de la proprietarul tabular G. I., in favoarea lui G. M., astfel cum rezulta din incheierea nr. 773/1943 din CF nr. 849 Remetea.
In aceasta situatie, fata de dispozitiile testamentare ale proprietarului tabular G. I. si fata de intabularea dreptului de proprietate in favoarea mostenitorului G. M. asupra imobilelor in cauza in anul 1943, precum si fata de afirmatiile martorului  G. C., care nu a indicat o alta persoana ca posesor al acestor imobile, fara a determina un anumit moment, instanta apreciaza ca posesia exercitata de catre M. V. a inceput in anul 1943 sau in perioada imediat urmatoare, adica sub imperiul prevederilor Codului civil in materie de uzucapiune.
Potrivit declaratiei martorilor G. C. (fila 31) si B. E. (fila 32), coroborate cu celelalte inscrisuri de la dosar, instanta retine existenta unei posesii utile, exercitata de catre M. V., in conditiile prevazute de art. 1847 din Codul civil.
Avand in vedere ca singurul acceptant al succesiunii este M. F., casatorit cu reclamanta M. M. si faptul ca doar acestia au folosit (stapanit) imobilele in cauza, precum si recunoasterea paratilor ca doar reclamanta a achitat impozitele aferente (ca sarcini ale proprietatii), instanta retine ca stapanirea  materiala exercitata asupra imobilelor este o exprimare a vointei ca aceasta stapanire s-a realizat animo sibi habendi, adica cu intentia reclamantei M. M. si a numitului M. F. de a se comporta ca proprietari ai bunurilor.

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 652/187/2009 din data de 06.04.2009 si completata la data de 06.05.2009, reclamanta M. M. a chemat in judecata pe paratii C. A., M. V., M. M., M. I. F. si M. F., solicitand sa se pronunte o hotarare prin care instanta sa dispuna stabilirea, in favoarea reclamantei M. M., a dreptului de proprietate asupra imobilelor nr. top. 116 si 117 din c.f. 849 Remetea, cu titlu de uzucapiune.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
Motivele de fapt aratate prin cererea de chemare in judecata:
Se arata in cerere ca, imobilele nr. top 116 si 117 sunt situate in intravilanul localitatii Remetea si au fost detinute de catre numitul G. M., cu titlu de mostenire, proprietari tabulari de sub B3 in c.f. 849 Remetea, avand intemeiata pe acestea gospodaria personala.
Aceste imobile au fost dobandite cu titlu de mostenire de la tatal sau, G.I. si a locuit impreuna cu numitul M. V., varul sau primar, respectiv nepot de sora cu tatal sau.
M. V. a locuit si a folosit aceste imobile impreuna cu varul sau primar, G. M., la cererea expresa a susnumitului G. I., in contextul in care acesta nu era casatorit, suferind de o boala psihica si dorinta fostului proprietar era aceea de a-l intretine si de a-l mosteni dupa deces.
G. M. a fost incorporat in serviciul militar si a decedat in al doilea razboi mondial, astfel ca, potrivit dorintei tatalui sau, imobilele au revenit, cu titlu de mostenire, lui M. V., care, impreuna cu sotia sa, M. A. au edificat constructiile existente.
Precizeaza ca, posesia lui M. V. a inceput in anul 1927, iar, dupa decesul acestuia, terenul a revenit fiului sau M. F., care a detinut gospodaria in deplina intelegere cu fratele si sora sa, C. A. si M. V., care si-au stabilit, cu ocazia casatoriei si cu mai multi ani in urma, domiciliile in alte localitati.
M. F. a fost sotul reclamantei, din casatoria carora nu au rezultat copii si, in calitate de sotie supravietuitoare, a detinut imobilele, in mod public si netulburat, de la decesul sotului sau care a survenit in anul 1989.
In drept, cererea este intemeiata pe art. 650, 730 si 1847 Cod civil.
Desi s-au opus admiterii cererii de chemare in judecata, astfel cum rezulta din pozitia acestora exprimata in fata instantei de judecata, paratii C. A., M. V., M. M., M. I. F. si M. F. nu au formulat intampinare in cauza.
In probatiune, au fost depuse la dosarul cauzei dovada achitarii taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, in copie xerox, acte de stare civila, declaratia (testamentul) numitului G. I., autorizatie pentru executare lucrari nr. 6/1963, c.f. 849 Remetea, certificat de mostenitor nr. S.572/1968 si au fost audiati martorii: G. C. si B. E.
Analizand cererea de fata prin prisma motivelor formulate, a apararilor invocate si a probelor administrate, instanta retine urmatoarele:
Imobile inscrise in CF 849 Remetea (fila 11), identificate cu nr. top. 116 si 117 au fost intabulate in anul 1943 in favoarea numitului G. M., potrivit  inscriptiei de la B3. Cu privire la aceste imobile, situatia de carte funciara a ramas neschimbata.
Dar, potrivit inscrisului intitulat "Declaratie" (fila 8), din data de 11.10.1927, numitul G. I., proprietar tabular inscris la B1, din CF nr. 849, i-a testat numitului M. V. o suprafata de teren, reprezentand "pasunat de langa drum in dealul Racova."
Apoi, potrivit autorizatiei pentru executarea de lucrari nr. 2417/29.04.1963 (fila 10), emisa de catre Comitetul executiv al comunei Remetea, a fost aprobata cererea numitului M. V. pentru realizarea unei constructii in satul Remetea la nr. administrativ 94.
Potrivit certificatului de mostenitor nr. 572/29.10.1968 (fila 17), masa succesorala ramasa a def. M. V. si M. A. se forma din "portiunea de 800/2256 parti extrafunciara din imobilele cuprinse in CF nr. 849 Remetea, nr. top. 116 si 117 (teren in intravilan) si constructiile aflate pe acest intravilan in Remetea la nr. 94."
Ca o concluzie, instanta retine, in baza inscrisurilor de la dosar, ca terenurile inscrise in CF nr. 849, identificate cu nr. top. 116 si 117, au fost intr-adevar folosite de catre M. V., in baza testamentului proprietarului tabular G. I., tatal proprietarului tabular de la B3 (numitul G. M.).
Instanta considera necesar sa determine momentul cand a inceput posesia asupra celor doua imobile, exercitata de catre M. V.
Pe de-o parte, avand in vedere ca in anul 1963 a fost eliberata autorizatia de construire la cererea lui M. V., instanta constata ca, cel putin, de la acea data, acesta a exercitat posesia asupra imobilelor.
Pe de alta parte, instanta retine ca, potrivit declaratiei martorului G. C. (fila 31), "inainte de anul 1963, imobilul respectiv, (deci terenurile), au fost folosite doar de catre M. V. si A.", martorul aratand ca stie acest lucru "inca din timpul copilariei."
Fata de aceste declaratii ale martorului G. C., se poate concluziona ca, in fapt, posesia asupra imobilelor in cauza a fost exercitata de catre M. V. chiar inainte de anul 1963, martorul neindicand, insa, in mod concret, inceputul posesiei.
In aceste conditii, instanta va determina inceputul posesiei in functie de  doua aspecte.
In primul rand, data de 11.10.1927 (data intocmirii testamentului) nu poate fi data cand M. V. a inceput sa foloseasca imobilele in cauza, asa cum s-a afirmat prin cererea de chemare in judecata, deoarece efectele testamentului, acesta fiind un act juridic pentru cauza de moarte, se raporteaza la momentul mortii testatorului. Astfel ca, legatarul (M. V.) nu a dobandit niciun drept cat timp testatorul G. I. era in viata, acesta din urma pastrand dreptul de a dispune (dreptul de proprietate) asupra bunurilor de care a dispus prin testament.
In al doilea rand, instanta constata ca in anul 1943 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate, dobandit prin mostenire de la proprietarul tabular G. I., in favoarea lui G. M., astfel cum rezulta din incheierea nr. 773/1943 din CF nr. 849 Remetea.
In aceasta situatie, fata de dispozitiile testamentare ale proprietarului tabular G. I. si fata de intabularea dreptului de proprietate in favoarea mostenitorului G. M. asupra imobilelor in cauza in anul 1943, precum si fata de afirmatiile martorului  G. C., care nu a indicat o alta persoana ca posesor al acestor imobile, fara a determina un anumit moment, instanta apreciaza ca posesia exercitata de catre M. V. a inceput in anul 1943 sau in perioada imediat  urmatoare, adica sub imperiul prevederilor Codului civil in materie de uzucapiune.
Potrivit declaratiei martorilor G. C. (fila 31) si B. E. (fila 32), coroborate cu celelalte inscrisuri de la dosar, instanta retine existenta unei posesii utile, exercitata de catre M. V., in conditiile prevazute de art. 1847 din Codul civil.
Instanta urmeaza sa analizeze posesia exercitata de catre reclamanta M. M.
Potrivit certificatului de mostenitor nr. 572/1968, singurul mostenitor care a acceptat succesiunea ramasa de pe urma defunctilor M. V. si M. A. a fost M. F., fiul acestora si sotul reclamantei M. M.
M. F. a decedat la data de 18.01.1989, potrivit certificatului de deces anexat (fila 7).
Potrivit declaratiei martorei B. E. (fila 32), reclamanta M. M., impreuna cu sotul ei, si-au stabilit domiciliul la nr. administrativ 94 in anul 1963. Chiar si dupa decesul lui M. F. (sotul reclamantei si fiu al lui M. V. si M. A.), reclamanta a continuat sa foloseasca imobilele in cauza. Acest lucru este atestat nu doar de martorii audiati, ci si de catre paratii, care s-au prezentat in fata instantei.
Astfel ca, la data de 04.05.2009, in sedinta publica (fila 19), atat parata C. A., cat si paratul M. V. au aratat ca, inca din timpul vietii parintilor lor, reclamanta M. M. si sotul sau au locuit la nr. administrativ 94.
Ulterior, la data de 29.06.2009, paratii C. A., M. V., M. M. si M. F., in sedinta publica, au confirmat ca imobilele au fost folosite de catre reclamanta M. M. si sotul ei. Mai mult decat atat, paratii au recunoscut si faptul ca reclamanta M. M. a achitat impozitul aferent acestor imobile.
Fata de cele de mai sus, instanta retine existenta unei posesii utile, exercitata de catre reclamanta M. M. asupra imobilelor in cauza, in conformitate cu prevederile art. 1847 C. civil, de natura sa conduca la stabilirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Avand in vedere ca singurul acceptant al succesiunii este M. F., casatorit cu reclamanta M. M. si faptul ca doar acestia au folosit (stapanit) imobilele in cauza, precum si recunoasterea paratilor ca doar reclamanta a achitat impozitele aferente (ca sarcini ale proprietatii), instanta retine ca stapanirea  materiala exercitata asupra imobilelor este o exprimare a vointei ca aceasta stapanire s-a realizat animo sibi habendi, adica cu intentia reclamantei M. M. si a numitului M. F. de a se comporta ca proprietari ai bunurilor.
Pe de alta parte, instanta are in vedere, sub acest aspect, dispozitiile art. 1854 din C. civil, in sensul ca "posesorul (reclamanta M. M.) este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a inceput a poseda pentru altul." In cauza, nu numai ca nu s-a probat ca reclamanta M. M. impreuna cu fostul ei sot M. F. ar fi "posedat pentru altul", dar nici macar nu s-a pus in discutie (nu s-a invocat) de catre vreuna dintre parti acest  lucru.
Posesia este continua, reclamanta locuind la nr. administrativ din anul 1963, pana in prezent, fapt recunoscut de catre parati.
In speta, atat potrivit declaratiei martorilor cat si potrivit recunoasterii paratilor, se retine o posesie netulburata, neexistand nici un fel de neintelegeri cu privire la folosinta imobilelor.
In final, nici publicitatea, nici exercitarea fara echivoc a posesiei, nu pot fi retinute, neexistand in cauza nici macar o referire (vreo afirmatie) sub acest aspect.
Paratii au recunoscut ca nu au folosit imobilele in cauza. Doar paratii M. F. si M. V. au aratat ca, o perioada scurta de timp (sase saptamani, respectiv un an de zile) au locuit acolo, acest lucru nefiind de natura sa puna in discutie intentia lor de a stapani bunul, de a poseda.
Din modul de redactare a actiunii, dar fara a se invoca expresis verbis, rezulta ca reclamanta are in vedere si posesia exercitata de catre M. V., pana la data decesului, posesie care a fost continuata de catre fiul acestuia - M. F., impreuna cu reclamanta, iar, in final, in mod exclusiv de catre aceasta din urma, adica unirea posesiei cu posesia autorului (jonctiunea posesiilor), pentru dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, in conformitate cu prevederile art. 1860 din Codul civil.
Instanta considera necesar sa mai faca o precizare legata de pretentiile exprimate de parati cu privire la imobilele in cauza.
Potrivit certificatului de mostenitor nr. 572/1968, cu exceptia lui M. F., toti ceilalti descendenti de gradul I ai def. M. V. si M. A., adica M. I., M. V., M. M. si C. A. au renuntat, in mod expres, la mostenirea lasata.
In aceste conditii, nici paratul M. V., nici parata C. A. nu pot culege vreo parte de mostenirea ramasa de la parintii lor, deoarece au renuntat, in mod expres, acestia devenind straini de mostenire, potrivit art. 696 din Codul civil, situatie in care nu mai pot beneficia de niciun drept succesoral.
Situatia este valabila si pentru paratul M. I. F., descendent (copil al lui M. M., care a renuntat), care nu ar putea culege mostenirea prin reprezentare, ci doar in nume propriu.
Problema vocatiei succesorale a paratelor M. F. (sotia supravietuitoare a lui M. I.) si M. M. (sotia supravietuitoare a lui M. M.) la mostenirea lasata de M. V.  si M. A. nu poate fi pusa in discutie.
In baza tuturor acestor considerente, instanta va admite cererea de chemare in judecata formulata si precizata de catre reclamanta M. M.