Uzucapiune respinsa - neindeplinirea conditiilor cerute de Codul civil austriac. Inaplicabilitatea Decretului - Legea nr. 115/1938. Cerere reconventionala admisa - constatare masa succesorala, partaj amiabil, accesiune. Formare loturi.

Deliberand constata ca:
Prin actiunea civila inregistrata sub nr. de mai sus, reclamantii CM si CI au chemat in judecata pe paratii SI, SN, SF si RI, solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa constate ca reclamanta a dobandit prin uzucapiune si jonctiunea posesiilor cu antecesoarea sa TI, un drept de proprietate asupra terenului situat in localitatea T in suprafata de circa 50 ari identificat in CF nr., intre vecinii BD, BN si DN 17; sa constate ca reclamantii au dobandit un drept de proprietate prin edificare asupra imobilelor constructii amplasate pe terenul mai sus mentionat, constand in casa de locuit si anexe gospodaresti situate in loc. T, nr. 113; sa dispuna inscrierea in CF a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de circa 50 ari pe numele reclamantei si asupra edificatelor ca bun comun al sotilor, in baza raportului de expertiza ce se va efectua in cauza.
In motivare arata ca mama reclamantei, defuncta TI, fosta P, decedata la data de 21.07.1977, a folosit anterior anului 1940 terenul in cauza, pasnic, public si sub nume de proprietar pana in momentul decesului, iar ulterior, folosinta terenului a fost continuata de reclamanta. Reclamantii sustin ca au edificat pe terenul respectiv o casa de locuit compusa din 2 camere, bucatarie, camara, hol si beci respectiv anexe gospodaresti constand in sura, fanar, grajd animale.
Reclamantii arata ca, desi proprietar tabular al terenului este numita SI, nascuta P (fiica antecesoarei TI rezultata din prima casatorie), nici ea si nici paratii de rand 1-4 (mostenitorii proprietarului tabular) nu au folosit niciodata in fapt acest teren, folosinta efectiva fiind exercitata doar de defuncta TI, cei doi soti ai acesteia, iar ulterior de reclamanti. Astfel, reclamantii sustin ca sunt indeplinite conditiile prevazute de Decretul Lege nr. 115/1938 privind dobandirea proprietatii prin uzucapiune si jonctiunea posesiilor.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 480 C. civ., art. 1860 C. civ., art. 25-29 din Decretul Lege nr. 115/1938, Legea nr. 7/1996.
In probatiune s-au anexat inscrisuri (f. 6-8) si s-a solicitat incuviintarea probei testimoniale, interogatoriul paratilor si efectuarea expertizei topografice.
Paratii, legal citati, au depus intampinare si cerere reconventionala, prin care au solicitat respingerea cererii formulate de reclamanti ca vadit neintemeiata si admiterea cererii reconventionale.
In motivare arata ca actiunea reclamantilor este neintemeiata deoarece, prin decizia Curtii Supreme de Justitie nr. 67/1989 s-a constatat ca defuncta SI a dobandit dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren de 9713 mp, s-a dispus rectificarea suprafetei in CF si intabularea. Paratii arata ca reclamantii, neavand unde locui, au fost gazduiti de defuncta fara a plati chirie cu conditia refacerii casei, nefiind vorba de o posesie utila din moment ce intre parti a existat un litigiu, care  a consfintit dreptul de proprietate al defunctei S, iar ulterior, atributele dreptului de proprietate au fost continuate de parati.  
Pe cale reconventionala, paratii au solicitat instantei sa constate ca masa succesorala ramasa dupa defuncta SI este compusa din imobilul teren identificat in CF, in suprafata de 9713 mp, teren situat in Ridul P iar vocatie succesorala au paratii in calitate de copii in cota de 1 fiecare; sa constate incheierea partajului voluntar  dintre mostenitori si sa dispuna intabularea imobilelor conform partajului cu iesire din indiviziune a parcelelor nou create, conform folosintei; sa constate ca paratul SI a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului casa de locuit, compusa din trei camere, bucatarie, hol, baie si anexe gospodaresti prin edificare in temeiul autorizatiei de constructie nr. 13/1999; sa dispuna intabularea dreptului de proprietate astfel dobandit in cartea funciara pe parati; sa oblige reclamantii a ridica constructia edificata pe terenul lor si a lasa in linistita posesie si proprietate terenul pe care este edificat si sa se abtina pe viitor de la orice act de conturbare; cu cheltuieli de judecata in caz de opozitie.
In motivare  paratii arata ca au vocatie succesorala in calitate de copii ai defunctei SI, in cota de 1 fiecare. Intre parati a avut loc un partaj voluntar, declarat la Primaria din comuna, drept pentru care solicita iesirea din indiviziune asupra imobilelor nou create prin partajare conform folosintei. De asemenea, arata ca paratul SI a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului casa de locuit prin edificare in temeiul autorizatiei de constructie nr. 13/1999. Paratii au solicitat obligarea reclamantilor sa ridice constructia edificata deoarece nu si-au respectat intelegerea verbala avuta in vedere in anul 1989.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 480, 700 si urm., 1020 C. civ., art. 115, 119, 274, 673(1) C.pr.civ.,  Legii nr. 7/1996.
In probatiune s-a solicitat incuviintarea interogatoriului, a probei testimoniale, efectuarea expertizei topografice, si s-au depus inscrisuri (f. 25-29).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Imobilul teren in suprafata de 9713 mp situat in intravilanul com. TB, sat T, este identificat in CF, nr. top., fiind proprietatea tabulara a numitei SI, astfel cum rezulta din coala de carte funciara depusa la dosar (filele 6-8) si din raportul de expertiza intocmit in cauza (filele 175-190). Inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate in favoarea numitei SI s-a efectuat in temeiul certificatului de mostenitor nr. 32/1981 eliberat de Notariatul de Stat al judetului, certificat care a fost contestat in instanta de catre numitul TD si reclamantii din prezentul dosar, CI si CM, actiunea acestora pentru anularea certificatului mentionat fiind respinsa prin sentinta civila nr. 2697/1982 pronuntata de Judecatoria B in dosar nr. 3177/1982, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 134/1983 pronuntata de Tribunalul in dosar nr. 79/1983, recursul fiind respins ca nefondat.
Cu privire la terenul mentionat, inscris in CF, a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei B dosarul nr.147/1985, avand ca obiect cererea numitei SI de obligare a numitilor CM si CI, reclamantii din prezentul dosar, sa-i recunoasca dreptul de proprietate asupra imobilului teren inscris in CF, sa-l predea in posesie si sa-l evacueze, si de rectificare a suprafetei imobilului mentionat. In cadrul aceluiasi dosar paratii CM si CI au formulat cerere reconventionala solicitand instantei sa constate ca au dobandit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra unei portiuni distincte din suprafata inscrisa in CF, aceasta portiune fiind folosita impreuna cu antecesorul lor inca din anul 1943. Prin incheierea de sedinta din data de18.06.1985 s-a dispus conexarea dosarului nr. 1714/1983 la dosarul nr. 147/1985, ambele ale Judecatoriei Bistrita, dosarul conexat avand ca obiect cererea de chemare in judecata formulata de numitii TD, CM si CI prin care acestia solicitau instantei sa constate ca pe terenul inscris in CF au edificat cu buna-credinta o casa de locuit si anexe gospodaresti dobandind astfel un drept de superficie asupra terenului. Prin sentinta civila nr. 1179/1987 pronuntata de Judecatoria B in dos nr. 147/1985 si prin decizia nr. 672/1989 pronuntata de Tribunalul Suprem ca urmare a recursului declarat, a fost admisa actiunea reclamantei SI, paratii TD, CM si CI fiind obligati sa-i recunoasca dreptul de proprietate asupra imobilului inscris in CF, nr. top. fiind rectificata si suprafata imobilului la suprafata reala de 9713 mp. Prin aceeasi hotarare judecatoreasca a fost respinsa cererea paratilor de constatare a dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unei portiuni distincte din imobilul teren inscris in CF.
In prezentul dosar reclamantii au invocat dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unei suprafete de aproximativ 50 de ari din suprafata totala de 9713 mp a ternului inscris in CF, invocand atat dispozitiile legale prevazute de art. 25-28 din Decretul-Lege nr. 115/1938 cat si dispozitiile Codului civil, lasand totodata la aprecierea instantei calificarea in drept a actiunii.
Declaratiile martorilor RI (fila 132) si SS (fila 192) releva faptul ca antecesoarea paratei CM, numita TI, a intrat in posesia terenului in litigiu anterior anului 1943, la decesul numitului PV - 05.07.1942, aceste declaratii confirmand sustinerea reclamantilor din actiunea introductiva si concluziile scrise referitoare la momentul inceperii posesiei. Astfel, posesia fiind inceputa in perioada in care erau aplicabile dispozitiile Codului Civil austriac, instanta retine ca in speta sunt incidente dispozitiile acestui act normativ.
Potrivit art. 1492 din Codul civil austriac , pentru uzucapiune, pe langa capacitatea persoanei si existenta in circulatie a bunului, mai trebuie ca cineva sa aiba in posesiune efectiva bunul sau dreptul ce urmeaza a fi dobandit in acest mod, ca posesiunea sa fie legitima, de buna credinta si neviciata si sa fie continuata tot timpul cerut de lege. Termenul ordinar pentru dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este de 30 de ani, astfel cum prevad dispozitiile art. 1478 din Codul civil austriac. Raportat la aceste dispozitii legale, pentru dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:  exercitarea unei posesii asupra bunului pentru o perioada de 30 de ani, posesia sa fie legitima, neviciata, iar posesorul sa fie de buna credinta.
Declaratiile martorilor audiati in cauza (filele 126, 132, 142, 155, 191, 192) precum si actele existente in dosarele acvirate releva faptul ca terenul in litigiu identificat mai sus a fost folosit din anul 1942, respectiv de la decesul numitului PV, de catre numita PI, sotia supravietuitoare a defunctului PV, si numita SI, fiica acestora, minora la acea data. La data de 09.06.1943 numita PI s-a casatorit cu numitul TD, dupa casatorie acestia folosind impreuna terenul in litigiu. Ulterior, din casatorie a rezultat reclamanta CM, care a folosit si ea terenul in litigiu alaturi de parintii sai. Pe terenul in litigiu exista o casa veche din lemn, evidentiata si in cartea funciara, care, in jurul anului 1970 a fost demolata numitii TD, CM si CI iar materialele obtinute au fost folosite de catre acestia la edificarea unei noi case de locuit. In privinta momentului in care reclamantii au pierdut posesia asupra terenului in litigiu declaratiile martorilor audiati sunt contradictorii, potrivit declaratiilor martorilor BN (fila 126) si RI (fila 132) posesia asupra terenului in litigiu fiind exercitata de reclamanti pana in anul 1990, potrivit declaratiei martorului RI (fila 142) pana in anul 2008, potrivit declaratiilor martorilor NG (fila 191) si SS (fila 192) pana in anii 1970-1980, iar potrivit declaratiei martorului SI pana in anul 1977, dupa care reclamantii au folosit doar casa de locuit edificata de ei si o gradina in suprafata de 10-15 ari aferenta casei, restul fiind folosit de numita SI.
Analizand indeplinirea conditiilor uzucapiunii, instanta retine ca, potrivit art. 1461 din Codul civil austriac este legitima ori si ce posesiune intemeiata pe un titlu ce ar fi fost indestulator pentru dobandirea proprietatii, daca acesta ar fi apartinut transmitatorului, insa, avand in vedere dispozitiile art. 1477 din Codul civil austriac potrivit carora cel care invoca uzucapiunea pe o trecere de timp de 30 sau 40 de ani nu are nevoie de just titlu, aceasta conditie nu este necesar a fi indeplinita in speta. In ceea ce priveste conditia ca posesia sa fie exercitata cu buna credinta si sa fie neviciata, instanta retine ca posesia  este viciata, potrivit art. 1464 din Codul civil austriac, atunci cand cineva se pune in stapanirea unui bun prin forta sau prin viclesug, sau se introduce in posesiune in mod clandestin sau ocupa bunul numai cu titlu precar. In acest caz, nu poate prescrie nici el nici mostenitorii lui. Probatoriul administrat in cauza si certificatul de mostenitor nr. 32/1981 eliberat de Notariatul de Stat releva faptul ca terenul in litigiu a fost folosit de catre numita TIin calitate de sotie supravietuitoare a defunctului PV, in temeiul dreptului de uzufruct viager, iar dupa casatoria acesteia cu numitul TD, terenul a fost folosit si de catre acesta din urma, alaturi de sotia sa. Impreuna cu TI si TD au locuit si numita SI, fiica numitilor TI si TD, si CM, fiica numitilor TI si TD. Posesia si detentia precara sunt doua notiuni ce se aseamana prin faptul ca atat detentorul precar cat si posesorul stapanesc fizic bunul, si se diferentiaza prin faptul ca detentiei precare ii lipseste elementul psihologic, respectiv stapanirea bunului de catre detentor cu intentia de a se comporta ca proprietar, element prezent insa in cazul posesiei. Imobilul teren in litigiu a fost stapanit in fapt de catre numita TI, insa, asa cum s-a aratat, doar in temeiul unui drept de uzufruct viager, nefiind facuta dovada existentei elementului animus. La fel si stapanirea exercitata de catre numitul TD si parati pana la decesul numitei TI este echivoca, nefiind probat ca acestia au stapanit bunul cu intentia de a se comporta ca proprietari ai bunului si nu doar ca o consecinta a faptului ca se gospodareau impreuna cu numita TI, care avea un drept de uzufruct asupra imobilului teren. Mai mult, terenul in litigiu a fost folosit si de catre numita SI, mama paratilor si titulara dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu.
De asemenea, nici perioada de 30 de ani necesara pentru a uzucapa nu este dovedita cu certitudine ca fiind indeplinita, intrucat potrivit dispozitiilor art. 1495 din Codul civil austriac uzucapiunea nu poate incepe, intre parinti si copii, cat timp acestia sunt sub puterea parinteasca, ori, in perioada  23.06.1936 - 23.06.1954, titulara dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu, numita SI, era minora, fiind sub puterea parinteasca a mamei sale TI. Declaratiile martorilor privitoare la momentul pana la care reclamantii au exercitat posesia sunt contradictorii, astfel ca  raportat la declaratiile martorilor BN (fila 126), RI (fila 132) si SI, tinand seama si de perioada in care cursul prescriptiei a fost suspendat, termenul de 30 de ani nu este implinit. Raportat la declaratiile martorilor  RI (fila 142), BN (fila 126) si RI (fila 132) termenul de 30 de ani este implinit, insa instanta retine ca indeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru a uzucapa trebuie dovedite fara echivoc, astfel incat sa nu existe indoieli asupra indeplinirii acestor conditii, datorita consecintelor deosebit de importante ale uzucapiunii: dobandirea proprietatii de catre uzucapant cu titlu gratuit si sporirea patrimoniului acestuia in detrimentul proprietarului bunului, care pierde concomitent dreptul de proprietate asupra bunului, cu titlu de sanctiune pentru neexercitarea dreptului sau pentru o perioada indelungata de timp.
Faptul ca posesia exercitata de antecesorii reclamantilor nu este o posesie apta de a conduce la dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este confirmat si de sentinta civila nr. 1179/1987 pronuntata de Judecatoria B in dos nr. 147/1985, modificata prin decizia nr. 672/1989 pronuntata de Tribunalul Suprem ca urmare a recursului declarat, prin care a fost respinsa cererea de constatare a dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de catre parati, acestia fiind obligati sa-i recunoasca dreptul de proprietate numitei SI asupra terenului in litigiu, sentinta ce se bucura de puterea lucrului judecat.
Avand in vedere considerentele expuse, instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1492 din Codul civil austriac pentru dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu prin uzucapiune.
Prin concluziile scrise depuse la dosar reclamantii arata ca singurele dispozitii referitoare la uzucapiune aplicabile in prezentul dosar ar fi cele prevazute de Codul civil, lasand insa la aprecierea instantei calificarea in drept a actiunii. Facand abstractie de faptul ca, posesia fiind inceputa anterior anului 1943, dispozitiile Codului civil nu sunt aplicabile, aplicarea Codului civil fiind extinsa in Transilvania abia incepand cu data de 22.06.1943, nici conditiile prevazute de acest act normativ   pentru dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune nu sunt indeplinite, posesia exercitata de reclamanti si antecesorii lor neavand calitatile prevazute de art. 1847 din Codul civil: posesia sa fie continua, neintrerupta, netulburata si sub nume de proprietar. Astfel, posesia exercitata de parati si antecesorii lor este echivoca, nefiind cert ca acestia au stapanit bunul sub nume de proprietar iar nu in temeiul dreptului de uzufruct viager detinut de numita TI, decedata la data de 21.07.1977, cu atat mai mult cu cat exista declaratii de martori care arata ca reclamantii au stapanit bunul pana in anii 1977-1980, perioada in care s-a stins si dreptul de uzufruct viager al numitei TI. De asemenea, nici perioada de 30 de ani necesara pentru a uzucapa nu este dovedita cu certitudine ca fiind indeplinita, intrucat potrivit art. 1876 din Codul civil, prescriptia nu curge impotriva minorilor si interzisilor, astfel ca in perioada 23.06.1936 - 23.06.1954 in care numita SI a fost minora, cursul prescriptiei a fost suspendat. Astfel cum s-a retinut in cadrul analizei indeplinirii conditiilor uzucapiunii reglementate de Codul civil austriac, declaratiile martorilor privitoare la momentul pana la care reclamantii au exercitat posesia sunt contradictorii, exercitarea unei posesii utile pe o perioada de 30 de catre reclamanti si antecesoarea lor, numita TI, tinand seama si de perioada in care cursul prescriptiei a fost suspendat, nefiind dovedita fara echivoc de reclamanti.
In ceea ce priveste uzucapiunea intemeiata pe dispozitiile art. 27, 28 din Decretul - Legea nr. 115/1938, instanta retine ca actul normativ mentionat nu este aplicabil uzucapiunilor incepute anterior anului 1943, cum este uzucapiunea invocata in prezenta cauza, ci doar celor incepute dupa data de 12.07.1947, cand a fost pus in aplicare decretul-lege nr. 115/1938. Facand abstractie de acest aspect, instanta retine ca, potrivit art. 27 din actul normativ mentionat, pot fi dobandite prin uzucapiune drepturi reale ce au fost inscrise in cartea funciara fara cauza legitima, in baza unui titlu nevalabil, daca titularul le-a posedat cu buna-credinta timp de 10 ani, conditii neindeplinite in cauza, reclamantii nefiind inscrisi in calitate de proprietari  ai imobilului in litigiu in cartea funciara. De asemenea, nu sunt indeplinite nici conditiile uzucapiunii prevazute de art. 28 din legea nr. 115/1938, potrivit caruia posesorul unui imobil dobandeste dreptul de proprietate prin uzucapiune daca poseda bunul timp de 20 de ani de la moartea titularului inscris in cartea funciara, in cartea funciara a imobilului fiind inscrisa numita SI, decedata la data de 16.10.1998.
Privitor la cererea reclamantilor de constatare a dobandirii dreptului de proprietate prin edificare asupra constructiilor ridicate de acestia pe terenul inscris in CF, instanta retine ca potrivit dispozitiilor art. 492 din Codul civil orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste din contra, iar potrivit art. 494 alin. 1 din Codul civil  daca plantatiile, constructiile si lucrarile au fost facute de catre o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pamantului are dreptul de a le tine pentru dansul, sau de a indatora pe acea persoana sa le ridice.
Declaratiile martorilor audiati in cauza releva faptul ca pe terenul in litigiu exista o casa veche din lemn, evidentiata si in cartea funciara, care, in jurul anului 1970 a fost demolata numitii TD, CM si CI iar materialele obtinute au fost folosite de catre acestia la edificarea unei noi case de locuit. Avand in vedere ca reclamantii nu sunt proprietarii terenului in litigiu pe care a fost edificata constructia, instanta retine ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 492 C.civ. pentru ca prezumtia de proprietate asupra constructiei sa opereze in favoarea reclamantilor, motiv pentru care urmeaza a fi respinsa cererea de constatare a dobandirii dreptului de proprietate prin accesiune.
Raportat la solutia de respingere a cererii reclamantilor de constatare a dobandirii dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu prin uzucapiune si asupra constructiei prin accesiune, va fi respinsa si cererea reclamantilor de inscriere in cartea funciara a acestui drept, ca neintemeiata.
In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de parati, instanta retine ca la data de 16.10.1998 a survenit decesul numitei SI, astfel cum rezulta din certificatul de deces depus la dosar (fila 40), in patrimoniul acesteia existand la data decesului imobilul teren in suprafata de 9713 mp identificat in CF. In temeiul art. 650 si urm. din Codul civil, instanta urmeaza sa constate ca masa succesorala ramasa dupa defuncta SI este compusa din imobilul teren in suprafata de 9713 mp identificat in CF, vocatie succesorala avand paratii in calitate de descendenti, in cota de 1/4 fiecare.
Astfel cum rezulta din sustinerile succesorilor defunctei SI din cuprinsul cererii reconventionale, confirmate de adeverinta nr. 1410 din data de 16.03.2007 eliberata de Primaria com. TB, intre parati a intervenit un partaj amiabil cu privire la terenul mentionat anterior, in urma caruia paratului SI i-a revenit un lot in suprafata de 2387 mp, paratului SF i-a revenit un lot in suprafata de 2201 mp, paratului SN i-a revenit un lot in suprafata de 2100 mp iar paratei RI i-a revenit un lot in suprafata de 3025 mp, instanta urmand a constata incheierea acestui partaj amiabil si a dispune, in temeiul art. 728 din Codul civil, potrivit caruia nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune, iesirea din indiviziune a paratilor potrivit partajului intervenit.
Declaratia martorului RI (fila 132), autorizatia de construire nr. 13/15.06.1999 eliberata paratului SI de Primaria com. TB si raportul de expertiza intocmit in cauza releva faptul ca, pe lotul in suprafata 2387 mp ce i-a revenit paratului SI in urma partajului amiabil, acesta a edificat o casa de locuit si anexe gospodaresti, instanta urmand, in temeiul art. 492 din Codul civil, sa constate dobandirea de catre paratul SI a dreptului de proprietate prin accesiune asupra acestei constructii.
 In temeiul art. 20 si art. 22 din Legea 7/1996, instanta va dispune intabularea in CF a dreptului de proprietate dobandit de parati asupra terenului in suprafata totala de 9713 mp identificat in CF, si a dreptului de proprietate dobandit de paratul SI asupra casei de locuit, conform raportului de expertiza efectuat in cauza de expertul PI, varianta 3, cu urmatorul corectiv: la situatia viitoare din tabelul de miscare parcelara, cu privire la lotul paratului SI, la rubrica ram de cultura, vor fi mentionate si constructiile casa de locuit si anexe gospodaresti.
Potrivit art. 480 din Codul civil proprietatea  este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege. Astfel, potrivit textului legal mentionat dreptul de proprietate este un drept absolut, recunoscut titularului sau in raporturile acestuia cu toti ceilalti, carora le revine obligatia de a respecta acest drept si de a se abtine de la orice acte sau fapte ce ar conduce la incalcarea lui, motiv pentru care cererea paratilor de obligare a  reclamantilor sa le recunoasca dreptul de proprietate asupra imobilului teren in suprafata de 9713 mp identificat in CF, sa lase in linistita posesie terenul mentionat si sa se abtina pe viitor de la orice act de conturbare urmeaza a fi admisa.
Privitor la cererea paratilor de obligare a reclamantilor la ridicarea constructiei edificate de acestia pe terenul in litigiu instanta retine ca potrivit art. 494 alin. 1 din Codul civil, daca plantatiile, constructiile si lucrarile au fost facute de catre o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pamantului are dreptul de a le tine pentru dansul, sau de a indatora pe acea persoana sa le ridice iar potrivit art. 494 alin. 3 teza a 2-a, daca plantatiile, cladirile si operele au fost facute de catre o a treia persoana de buna-credinta, proprietarul pamantului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, cladiri si lucrari, dar va avea dreptul sau de a inapoia valoarea materialelor si pretul muncii, sau de a plati o suma de bani egala cu aceea a cresterii valorii fondului.
Declaratiile martorilor RI (fila 132), RI (fila 142), SI (fila 155) si SS (fila 192) releva faptul ca in jurul anului 1970 a fost demolata casa veche, construita de numitul PV pe terenul in litigiu, de catre numitii TD, CM si CI iar materialele obtinute au fost folosite de catre acestia la edificarea unei noi case de locuit. Instanta retine ca in perioada in care a fost edificata constructia pe terenul in litigiu nu au existat neintelegeri intre parti iar paratii prin intampinarea formulata (filele 21-22) au aratat faptul ca defuncta SI si-a dat acordul in ceea ce priveste folosirea casei vechi si a terenului aferent acesteia de catre reclamanti, fara a plati chirie lunara, cu conditia sa refaca imobilul constructie din materialul existent ori sa-l amenajeze pentru un trai decent. Raportat la aceasta stare de fapt instanta constata ca reclamantii au fost de buna credinta in momentul edificarii noii constructii din materialele obtinute din casa veche demolata, fiind incidente dispozitiile art. 494 alin. 3 teza a 2-a din Codul civil, astfel ca cererea paratilor de obligare a reclamantilor la ridicarea constructiei edificata de acestia pe terenul in litigiu va fi respinsa.