RESPECTAREA PERIOADEI DE ODIHNA ZILNICA ASA CUM ESTE EA DEFINITA LA ART. 4 LIT. G) DIN REGULAMENTUL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE NR. 561/2006, INTRAT IN VIGOARE LA 11.04.2007

RESPECTAREA PERIOADEI DE ODIHNA ZILNICA ASA CUM ESTE EA DEFINITA LA ART. 4 LIT. G) DIN REGULAMENTUL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE NR. 561/2006, INTRAT IN VIGOARE LA 11.04.2007

Imprejurarea ca soferul a avut anterior 4 sau 5 zile libere sau imprejurarea ca per ansamblu nu s-a depasit programul normal de lucru al conducatorului auto, nu constituie o cauza exoneratoare de raspundere sau o exceptie de la aceasta obligatie.

Judecatoria Bistrita - sectia civila, Sentinta civila nr. 11547/2012, pronuntata in dosarul nr. 9254/190/2012

Prin plangerea contraventionala inregistrata sub nr. de mai sus, petenta U.T.SA a solicitat, in principal, anularea procesului-verbal de constatare a contraventiilor seria ISCTR nr. 0057958 din 24.07.2012 incheiat de intimatul I.S.C.T.R., ca fiind netemeinic si nelegal, cu consecinta exonerarii de la plata amenzii contraventionale, iar in subsidiar, inlocuirea amenzii contraventionale cu avertisment, potrivit dispozitiilor art. 7 din OG nr. 2/2001.
In motivare se arata ca in ziua de 24.07.2012, ora 9:25, pe DN17, Km 88 + 800 M,D, jud. BN, agentul constatator C.G, in calitate de inspector la I.S.C.T.R. - Inspectoratul Teritorial 4, a constatat ca petenta a incalcat prevederile art. 8 alin. 1 pct 6 din OG 37/2007, respectiv conducatorul auto S.I in data de 07.07.2012 nu a respectat perioada minima de odihna zilnica redusa de 9 ore cu 4 ore si 5 min., considerandu-se ca fapta constituie contraventie conform prevederilor art. 9 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 37/2007, petenta fiind sanctionata cu amenda contraventionala in suma de 4.000 lei sau jumatate din minimul amenzii, adica 2.000 lei, daca se achita in termen de 48 de ore. Procesul-verbal de contraventie atacat a fost primit de catre petenta in data de 26.07.2012.
Referitor la nelegalitatea si netemeinicia procesului-verbal de contraventie atacat, se arata urmatoarele:
Controlul a fost efectuat de catre agentul constatator C.G, in calitate de inspector la I.S.C.T.R. - Inspectoratul Teritorial 4, desi art. 7 din normele metodologice din 07.12.2011 privind modul de efectuare a inspectiilor si controlului asupra transporturilor rutiere, a activitatilor conexe acestora, a activitatii centrelor de pregatire si perfectionare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activitatii scolilor de conducatori auto si a activitatii instructorilor auto autorizati, adoptate prin Ordinul nr. 995 din 7 decembrie 2011, publicat in Monitorul Oficial nr. 923 din 27.12.2011, dispune fara dubii ca "Art. 7. Controlul in trafic se efectueaza de catre echipaje formate din minim 2 inspectori, in functie de tematica si complexitatea controlului, dintre care cel putin unul trebuie sa fie atestat potrivit dispozitiilor art. 26 alin. (6)."
In cazul de fata, se poate observa ca agentul constatator incalca dispozitiile legale suscitate, prin faptul ca operatiunea de control a fost efectuata de un singur inspector, respectiv dl. C.G, posesorul legitimatiei eliberata de ISCTR sub nr. 1047.
Conform art. 9 alin. 3 din aceleasi norme metodologice din 07.12.2011 "3) Controlul in trafic se finalizeaza prin intocmirea raportului zilnic de control, conform reglementarilor specifice si/sau procedurilor proprii de control elaborate de I.S.C.T.R."  si    conform    prevederilor    art.    12    din    normele    metodologice    sus-amintite "2) Sanctiunile contraventionale, sanctiunile complementare si/sau masurile administrative, dupa caz, se aplica pe baza unei note de constatare.", in speta, nici conducatorului auto si nici la sediul societatii petente nu a fost comunicata nota de constatare sau orice alt act intocmit la locul constatarii faptei, din care sa rezulte ca a fost efectuat controlul de catre reprezentantul intimatei si care sunt constatarile urmare acestuia, cu atat mai putin pentru a fi luate la cunostinta si eventual contestate, conducatorului auto fiindu-l inmanat formularul de control in trafic.
De altfel, se arata ca au fost incalcate prevederile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, care dispun ca in momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare.
Mai mult, procesul-verbal atacat a fost intocmit la data de 24.07.2012,  nefiind identificata la fata locului nici o persoana care sa accepte calitatea de martor, astfel ca agentul constatator a incalcat dispozitiile legii si nu a acordat petentei dreptul de a face obiectiuni. De asemenea, nu exista semnatura reprezentantului petentei pe fiecare pagina a procesului-verbal,  contrar prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001.
Fata de cele expuse, se sustine ca procesul-verbal contestat este intocmit cu incalcarea dispozitiilor prevazute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic a! contraventiilor, precum si cu nerespectarea dispozitiilor legale privind modul de efectuare a inspectiilor si controlului asupra transporturilor rutiere.
De asemenea, se invoca si faptul ISCTR nu are competente de control si sanctionare pe OG 37/2007 deoarece a fost infiintat in temeiul OG 26/2011, conform art.2 alin.1 si este organismul tehnic permanent specializat al Ministerului Transporturilor si Infrastructurii desemnat sa asigure inspectia si controlul respectarii reglementarilor interne si internationale in domeniul transporturilor rutiere, privind in principal: a)conditiile de efectuare a activitatilor de transport rutier, a activitatilor conexe transportului rutier si a activitatii de pregatire a persoanelor in vederea obtinerii permisului de conducere; b)siguranta transporturilor rutiere si protectia mediului; c) starea tehnica a vehiculelor rutiere; d)masele si/sau dimensiunile maxime admise pe drumurile publice si masele totale maxime autorizate; e)tariful de utilizare si tariful de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania.
Se precizeaza ca OG nr. 37/2007, privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora, face parte din categoria legislatiei sociale, iar modificarile legislative intervenite la sfarsitul anului 2011 si inceputul anului 2012, cand prin HG nr. 1289/27.12.2011, privind modificarea si completarea unor acte normative din domeniul rutier,  au fost modificate sapte Hotarari ale guvernului, inclusiv HG 38/2008,  privind organizarea timpului de munca al persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier, art.11 alin. 2 din HG 37/2007 cu modificarile ulterioare fiind temei legal, modificarile intervenite fiind de natura de a stabili competentele de control, astfel fiind modificate art.11, art.13 alin.3 si art.15.
Astfel, Ordonanta 37/2007 nefiind modificata din anul 2010, avand in vedere scopul si domeniul de aplicare  prevazut la Capitolul I al actului normativ invocat, se considera ca modificarea acestuia trebuie facuta explicit, intr-un mod asemanator cu modificarea adusa HG 38/2008.
Fata de considerente anterior expuse, se solicita a se  constata nulitatea procesului-verbal atacat, ca fiind incheiat de o autoritate ce nu are competente de inspectie, control si sanctionare pe Ordonanta 37/2007, in opinia petentei singurele autoritati indreptatite a efectua inspectii, controale si a aplica sanctiuni contraventionale pentru nerespectarea dispozitiilor OG 37/2007 fiind,  conform art.9 alin (4), personalul cu atributii de inspectie si control din cadrul Inspectiei Muncii - I.M., Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse si de catre politistii rutieri, potrivit competentelor ce le revin.
Mai mult, se sustine ca fapta nu constituie contraventie avand in vedere prevederile art. 1, teza 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic a! contraventiilor, care stipuleaza ca "Constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege...", ori in speta lipseste unul din elementele faptei pentru a fi considerata contraventie.
Astfel, din descrierea faptei sanctionata prin procesul-verbal de contraventie atacat rezulta ca in data de 07.07.2012 conducatorul auto S.I. nu a respectat perioada minima de odihna zilnica redusa, cu 4 ore si 5 minute, facand o pauza neintrerupta de 4 ore si 55 de minute, in data de 07.07.2012 intre orele 15:12 si 20:07, motiv pentru care a fost intocmit formularul de control in trafic, fara a se face mentiunea daca perioada de conducere a fost depasita, astfel incat sa existe un tablou complet al desfasurarii evenimentelor.
Mai mult, din procesul-verbal de contraventie intocmit de agentul constatator rezulta perioada controlata de 29 de zile, desi agentul constatator avea posibilitatea de a verifica ultimele 28 de zile, iar din modul de intocmire a actului sanctionator nu rezulta daca la aplicarea sanctiunii agentul constatator s-a raportat la timpul de lucru efectiv lucrat.
De asemenea, se arata ca inainte de plecarea in cursa conducatorul auto a avut 4 sau 5 zile libere, astfel ca nu era pusa in pericol siguranta circulatiei, cu atat mai mult grupul nu putea fi lasat pe drum fara a fi dus la locul de cazare.
In ceea ce priveste descrierea faptei cu privire la gradul de pericol social al acesteia, se considera ca este foarte importanta descrierea acesteia si se solicita a se avea in vedere faptul ca in cazul transporturilor ocazionale de calatori, deci nu a curselor regulate, majoritatea grupurilor organizate nu au un program foarte fix, putand sa aiba repercusiuni asupra timpului de lucru si de odihna sau nerespectarea timpului de repaus. Astfel, grupul poate intarzia din varii motive, la vizitarea unui obiectiv sau a mai multor obiective de interes, in acest context considera petenta ca trebuie avut in vedere gradul de pericol social a faptei.
Fata de starea expusa, se solicita a se constata ca nu exista o fapta pentru care petenta sa fie sanctionata conform legislatiei in vigoare, ca la aplicarea sanctiunii nu s-a tinut cont de contextul general, de faptul ca perioada de lucru efectiva a conducatorului auto nu a fost depasita, iar conducatorul auto era dupa o perioada de 4-5 zile libere.
Mai mult, se sustine ca procesul-verbal de contraventie contestat este incheiat cu nerespectarea normelor metodologice care reglementeaza modul de efectuare a inspectiilor si a controlului asupra transporturilor rutiere, a activitatii centrelor de pregatire si perfectionare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activitatii scolilor de conducatori auto si a activitatii instructorilor auto autorizati.
In situatia in care se va considera ca procesul-verbal de contraventie contestat nu indeplineste conditiile de anulare pe motiv de nelegalitate si netemeinicie, se solicita a se lua in consideratie ca fapta sanctionata nu a fost savarsita cu intentie si  ca raportat la gradul de pericol social este admisibila preschimbarea sanctiunii amenzii in avertisment.
In drept, s-au invocat prevederile OG nr. 2/2001, ale Ordonantelor nr. 37/2007 si nr. 26/2011, Ordinul nr. 995/2011, Hotararea nr. 1088/2011.
In probatiune, s-au depus inscrisuri (f. 8-10).
Intimatul, legal citat, nu si-a delegat reprezentant in instanta, dar a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea plangerii contraventionale formulata de petenta, ca netemeinica si nelegala, mentinerea, in totalitate, a procesului-verbal de contraventie atacat, cu obligarea petentei de a achita amenda contraventionala.
In motivare se arata ca plangerea contraventionala formulata de petenta nu poate fi admisa avand in vedere urmatoarele considerente:
Controlul in traficul rutier pe DN 17 km. 88+800 D, T.B, s-a facut cu respectarea dispozitiilor art. 7 din OMTI nr. 995/2012, la control participand un numar de 2 inspectori ai I.S.C.T.R., respectiv C.G si NV, sens in care s-a depus Raportul de control cu vehiculele verificate la data de 24.07.2012 nr. 4516/24.07.2012.
In ceea ce priveste art. 12 alin. (2) din OMTI nr. 995/2011, se arata ca nota de constatare despre care se face vorbire in cadrul acestuia se refera la controalele efectuate exclusiv la sediul operatorilor de transport sau intreprinderi si nicidecum la controalele efectuate in traficul rutier. In cazul controalelor efectuate in trafic cu privire la timpii de conducere si de odihna se va intocmi un Formular de control in trafic, prevazut de art. 9 din OMT nr. 1058/2007 modificat prin art. II b). din OMTI nr. 955/2012.
Astfel, fata de recunoasterea petentei, respectiv ca a primit in trafic Formularul de control in trafic seria L.S. nr. 5665/24.07.2012, agentul constatator a respectat dispozitiile OMTI nr. 995/2011 si ale OMT nr. 1058/2007 care reprezenta norma speciala in materie si ca atare sustinerile petentei referitoare la faptul ca nu s-au respectat normele procedurale de efectuare a controlului sunt nefondate.
Procesul-verbal de contraventie a fost incheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin. (3), mentionandu-se la punctul 10 din acesta motivul lipsei obiectiunilor reprezentantului legal al contravenientului, precum si cel al lipsei martorului. In practica constanta a Curtii Constitutionale s-a statuat faptul ca art. 19 alin (1) si (3) nu incalca dreptul la aparare statuat de art. 24 (1) din Constitutie contravenientul beneficiind de toate    beneficiile    dreptului    la    aparare    prin    promovarea    plangerii contraventionale, iar in cursul procesului isi poate angaja avocat si poate face orice aparare pe care o considera necesara.
De altfel, procesul-verbal de contraventie a fost intocmit cu respectarea prevederilor Ordinului MTI nr. 1058/2007, respectiv prin intocmirea Formularului de control seria L.S. nr. 0005665/24.07.2012, iar in conformitate cu OMTI nr. 1058/2007 conducatorul auto avea posibilitatea de a face obiectiuni in momentul intocmirii acestui formular de control in trafic, dar nu a facut acest lucru.
In concluzie, procesul-verbal de contraventie a fost intocmit cu respectarea legislatiei in vigoare, atat a OMTI nr. 1058/2007 cu modificarile ulterioare, cat si a O.G. 2/2001 cu modificarile si completarile ulterioare.
In ceea ce priveste petitul referitor la faptul ca agentul constatator nu are competenta in ceea ce priveste controlul timpilor de conducere si de odihna, se arata ca acesta este nefondat avand in vedere prevederile art. 2 alin. (1) din OG nr. 26/2011, potrivit carora "I.S.C.T.R. este organismul tehnic permanent specializat al Ministerului Transporturilor si infrastructurii desemnat sa asigure inspectia si controlul respectarii reglementarilor interne si internationale in domeniul transporturilor rutiere, privind in principal: a) conditiile de efectuare a activitatilor de Transport rutier, a activitatilor conexe transportului rutier si a activitatii de pregatire a persoanelor in vederea obtinerii permisului de conducere; b) siguranta transporturilor rutiere si protectia mediului; c) starea tehnica a vehiculelor rutiere;  d) masele si/sau dimensiunile maxime admise pe drumurile publice si masele totale maxime autorizate; e) tariful de utilizare si tariful de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania.
 De asemenea, art. 7 alin. (1) lit. g din HG nr. 1088/2011 prevede in mod imperativ ca "in scopul indeplinirii responsabilitatilor ce ii revin, I.S.C.T.R. indeplineste urmatoarele atributii: (...) g) exercita controlul respectarii regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora;", astfel ca, fata de cele expuse, intimatul I.S.C.T.R. are competenta de control in ceea ce priveste perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto.
Mai mult, in conformitate cu dispozitiile art. 12 alin. (1) din OG 26/2011 "(1) Personalul I.S.C.T.R. va exercita atributiile de inspectie si control care revin, potrivit actelor normative in vigoare, personalului cu atributii de inspectie si control din cadrul A.R.R., R.A.R. si C.N.A.D.N.R. SA, precum si personalului imputernicit de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii in acest scop, stabilite conform art. 11 alin. (1)."
De altfel, art. 4 alin. (2) din OG nr. 37/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca, "Controlul in trafic se efectueaza de catre personalul cu atributii de control din cadrul Autoritatii Rutiere Romane A.R.R. si/sau de catre politisti rutieri."
Se mentioneaza ca pentru a se inlatura orice dubiu cu privire la interpretarea dispozitiilor mai sus iterate, legiuitorul a considerat oportun sa modifice prin art. II lit. a), din HG 995/2011, prevederile arc. 2 din OMTI nr. 1058/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea de control al respectarii perioadelor de conducere, pauzelor si perioadelor de odihna ale conducatorilor auto si al utilizarii aparatelor de inregistrare a activitatii acestora.
Fata de dispozitiile legale mai sus citate, se solicita respingerea petitului privind necompetenta agentului constatator, ca neintemeiat.
Referitor la motivele de nelegalitate a procesului-verbal de contraventie atacat, invocate de petenta, se solicita respingerea acestora, ca  nefondate si a se constata ca actul sanctionator a fost legal intocmit.
Pe fondul cauzei, se arata ca agentul constatator a retinut in cadrul procesului-verbal de contraventie contestat faptul ca "In urma verificarii cu programul tahoscan a inregistrarilor digitale descarcate din cartela tahografica a conducatorului auto S.I.s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica redusa cu 4 ore si 5 minute intrucat in intervalul de 24 de ore inceput in data de 07.07.2012 ora 5:19, numitul S.I., conducand autobuzul B-23-UNT, a facut o pauza neintrerupta maxima de 4 ore si 55 de minute, in data de 07.07.2012 intre orele 15:12-20:07 in loc de minim 9 ore."
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 4 lit. g). din Regulamentul (CE) nr. 561/2005 prin perioada repaus zilnic de odihna zilnica se intelege "partea unei zile in timpul careia conducatorul auto poate dispune liber de timpul sau si care poate fi o "perioada de repaus zilnic normala"  sau o "perioada de repaus zilnic redusa".
Din dispozitiile mai sus citate, legiuitorul european a stabilit in mod imperativ cum se poate desfasura in conditii de siguranta un transport si modul in care trebuie luat repausul zilnic. In speta, conducatorul auto avea trei posibilitati si anume: sa efectueze o perioada de odihna zilnica de 11 ore consecutive sau fractionat in doua etape, prima de 3 ore si a doua de 9 ore consecutive sau sa efectueze o perioada de odihna zilnica redusa de minim 9 ore consecutive, dar nu mai mult de 11 ore. Cu exceptia acestor trei variante nici o alta varianta nu indeplineste exigentele legiuitorului european si ca atare, constituie fapta contraventionala. Astfel, agentul constatator in mod temeinic si legal a retinut fapta contraventionala in sarcina petentei.
Se mai arata ca prin OG 37/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost stabilit un sistem gradual de sanctionare a nerespectarii perioadelor de conducere si de odihna in functie de durata nerespectarii acestora. Nerespectarea perioadelor de conducere si de odihna sunt considerate fapte contraventionale cu un pericol social mare deoarece nerespectarea acestora pune in pericol atat siguranta circulatiei, cat si pe cea a participantilor la traficul rutier. Astfel, oboseala  la volan este principala cauza a accidentelor rutiere, astfel legiuitorul european a considerat oportun sa legifereze activitatea de conducere a vehiculelor, impunand conducatorilor auto sa efectueze pauze si perioade de odihna pentru a nu fi afectata siguranta circulatiei.
 Fata de cele anterior expuse, se apreciaza ca sanctiunea avertismentului nu se impune atata vreme cat petenta a savarsit o incalcare foarte grava a dispozitiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 561/2006, asa cum este reglementata de alin. (2) din OG 37/2007 actualizata, iar agentul constatator a aplicat o sanctiune indreptata spre minimul prevazut de actul normativ.
In drept, s-au invocat prevederile HG 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 26/2011, HG nr. 995/2011, OMTI nr. 1088/2011, OMT nr. 1058/2007, OG nr. 37/2007 cu modificarile si completarile ulterioare, OG nr. 2/2001, art. 115, art. 242 Cod pr. civ.
In probatiune, s-au anexat inscrisuri ( f. 24-35).
Prin notele de sedinta depuse la dosar, urmare a intampinarii formulate de intimat, petenta a solicitat a se constata ca, controlul in trafic a fost efectuat cu nerespectarea art. 7 din Ordinul 995/2011 si pe cale de consecinta a se dispune  anularea procesului-verbal de contraventie contestat; ca I.S.C.T.R. nu are competente de control pe Ordonanta 37/2007 - lege speciala, pe motivul ca atributiile inspectorilor nu pot excede atributiile institutiei, respectiv a ISCTR, iar preluarea atributiilor se face limitat la atributiile institutiei; ca gradul de pericol social al faptei nu a fost apreciat in contextul si al depasirii timpului de lucru, care sa poata duce la o determinare a gradului de oboseala a conducatorului auto, iar ca urmare a constatarii gradului de pericol social redus al faptei, sa se dispuna inlocuirea amenzii contraventionale cu avertisment.
In probatiune, s-au depus  inscrisuri (f. 45-47).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele : 
Prin procesul-verbal seria ISCTR nr. 0057958 din 24.07.2012, petenta a fost sanctionata, in temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) teza a 2-a din OG nr. 37/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, cu amenda contraventionala in cuantum de 4.000 lei pentru incalcarea prevederilor art. 8 alin. (1) pct. 6 din  Ordonanta Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv cele aduse de OG nr. 21/2009, ce consta in nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica redusa cu doua ore sau mai mult.
Verificand din punct de vedere formal continutul procesului-verbal de contraventie, instanta a tinut ca acesta  cuprinde toate mentiunile obligatorii, fiind intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001, astfel ca instanta va respinge cererea de anulare a procesului-verbal.
Sustinerile petentei in sensul ca nu au fost respectate prevederile art. 16 alin. (7) sau cele ale art. 19 din OG nr. 2/2001, chiar reale de-ar fi, nu sunt de natura a atrage nulitatea procesului-verbal, sanctiunea nerespectarii acestor prevederi fiind nulitatea relativa ce este atrasa numai in masura in care se face dovada ca in acest fel petentei i-a fost produsa o vatamare ce nu poate fi inlaturata altfel decat prin anularea procesului-verbal. Cum o asemenea dovada nu a fost facuta, petenta putand formula orice fel de obiectiuni pe calea plangerii adresate instantei, instanta apreciaza ca nu se impune anularea procesului-verbal pe aceste considerente.
Referitor la competenta agentilor constatatori si modul de compunere a echipelor de control, instanta a apreciat ca sustinerile petentei in sensul nerespectarii de intimat a prevederilor legale in materie sunt neintemeiate.
In ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal atacat, instanta a retinut ca potrivit prevederilor art. 4 lit. g) din Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene nr. 561/2006, intrat in vigoare la 11.04.2007, "perioada de repaus zilnic" reprezinta  partea unei zile in timpul careia conducatorul auto poate dispune liber de timpul sau si care poate fi o "perioada de repaus zilnic normala" sau o "perioada de repaus zilnic redusa", definite astfel:
-"perioada de repaus zilnic normala": orice perioada de repaus de cel putin unsprezece ore. De asemenea, aceasta perioada de repaus zilnic normala poate fi luata in doua transe, din care prima trebuie sa fie o perioada neintrerupta de cel putin trei ore si a doua, o perioada neintrerupta de cel putin noua ore;
-"perioada de repaus zilnic redusa": orice perioada de repaus de cel putin noua ore, dar mai putin de unsprezece ore;
In acelasi sens, sunt si prevederile art. 7-8 din Regulamentul mentionat, potrivit carora ,,Dupa o perioada de patru ore si jumatate de condus, conducatorul trebuie sa faca o pauza neintrerupta de cel putin patruzeci si cinci de minute, exceptand cazul in care isi incepe o perioada de repaus. Aceasta pauza poate fi inlocuita cu o pauza de cel putin cincisprezece minute urmata de o pauza de cel putin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel incat sa respecte dispozitiile primului paragraf.
(2) Pe parcursul fiecarei perioade de douazeci si patru de ore de dupa perioada de repaus zilnic sau saptamanal, conducatorul trebuie sa efectueze o noua perioada de repaus zilnic. In cazul in care perioada de repaus zilnic care intra in aceasta perioada de douazeci si patru de ore este de cel putin noua ore, dar mai putin de unsprezece ore, perioada respectiva de repaus zilnic este considerata perioada de repaus zilnic redusa. O perioada de repaus zilnic se poate prelungi pentru a deveni perioada de repaus saptamanal normala sau perioada de repaus saptamanal redusa.
Un conducator nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaus zilnic reduse intre
doua perioade de repaus saptamanal. Prin derogare de la alineatul (2), atunci cand vehiculul este condus de un echipaj, un conducator trebuie sa fi efectuat o noua perioada de repaus zilnic de cel putin noua ore pe parcursul celor treizeci de ore de dupa perioada de repaus zilnic sau saptamanal. Pe parcursul a doua saptamani consecutive, un conducator trebuie sa efectueze cel
putin:
- doua perioade de repaus saptamanal normale sau
- o perioada de repaus saptamanal normala si o perioada de repaus saptamanal redusa de cel putin douazeci si patru de ore.
Cu toate acestea, reducerea se compenseaza cu o perioada de repaus echivalenta luata in bloc, inainte de sfarsitul celei de-a treia saptamani care urmeaza saptamanii in discutie. O perioada de repaus saptamanal incepe pana la sfarsitul a sase perioade de douazeci si patru de ore de la perioada de repaus saptamanal precedenta. Orice perioada de repaus luata in compensatie pentru reducerea unei perioade de repaus saptamanal trebuie alipita unei alte perioade de repaus de cel putin noua ore. In cazul in care un conducator solicita acest lucru, perioadele de repaus zilnic si perioadele de repaus saptamanal reduse departe de baza de stationare a vehiculului pot fi efectuate la bordul vehiculului, cu conditia ca acesta sa fie dotat cu cabina de dormit corespunzatoare si sa fie in stationare. O perioada de repaus saptamanal care incepe pe parcursul unei saptamani si se continua in saptamana urmatoare poate fi alipita oricareia dintre aceste saptamani, dar nu amandurora."
Cum petenta nu a respectat dispozitiile legale mentionate transpuse in OG nr. 37/2007, instanta apreciaza ca in mod corect a fost retinuta in sarcina petentei savarsirea faptei respective.
Sustinerile petentei in sensul ca soferul a avut 4 sau 5 zile libere inainte de plecarea in cursa si ca acesta nu a depasit perioada de lucru efectiva, nu sunt de natura a o exonera de raspundere contraventionala, prevederile legale fiind clare in privinta timpilor de odihna ai unui conducator auto, petenta nedovedind ca starea de fapt expusa in procesul-verbal atacat ar fi fost eronata.  
In acest context, instanta a remarcat ca insasi Curtea Europeana a Drepturilor Omului mentioneaza in mod expres ca prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca, de altfel, nici obligatia organului constatator de a suporta intreaga sarcina a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt justificate in masura in care Curtea a decis ca faptelor contraventionale le corespunde si o posibilitate de investigare mai restransa din partea autoritatilor, numarul acestora fiind extrem de mare. Prin urmare, procesul-verbal de contraventie nu este doar un "act de acuzare", asemanator rechizitoriului, ci si un mijloc de proba, forta probanta a  proceselor-verbale fiind lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, instantele avand insa obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul.
Textul art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare, permite o interpretare in concordanta cu exigentele unui proces echitabil, din moment ce prevede ca instanta de judecata verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie. Insa, fara a stabili vinovatia persoanei sanctionate, procesul-verbal dovedeste o situatie de fapt, care a dus la incheierea acestuia si care conduce in mod rezonabil la ridicarea unei acuzatii bazate pe imprejurari de fapt ce necesita explicatii fundamentate pe probe din partea celui sanctionat  Prin urmare, sarcina probei este inversata prin mecanismul de functionare al prezumtiei simple (art. 1203 Cod civil), astfel incat aceasta trece asupra partii impotriva careia a fost stabilita prezumtia. Pe cale de consecinta, aceasta modalitate nu se refera la aplicarea in procedura contraventionala a prevederilor art. 1.169 Cod civil, care ar presupune ca actul sanctionator face dovada vinovatiei persoanei sanctionate inainte de administrarea oricarei probe. Dar nici nu se poate ignora faptul ca reprezentantul intimatului a relevat o stare de fapt, constatata ex propriis sensibus, stare de fapt ce nu a fost combatuta pe taram probator de petenta, context in care se va prezuma ca starea de fapt consemnata de agentul constatator este si cea reala, neexistand nici un motiv pentru a se ajunge la o concluzie contrara.
In concluzie, sanctiunea amenzii contraventionale a fost aplicata in mod corect societatii comerciale care exploata si folosea autovehiculul, obiect al plangerii fiind fapta petentei care nu si-a indeplinit obligatia legala prin organele sale de conducere, in sensul ca nu a asigurat respectarea perioadei zilnice de odihna zilnica cu doua ore sau mai mult, indiferent de persoana care a condus. Prevederile legale incidente in cauza si enumerate anterior impun obligatia de a fi respectata perioada de odihna zilnica asa cum este ea definita la art. 4 lit. g) din Regument, neexistand nicio situatie (n.red. cum ar fi, spre exemplu, faptul ca soferul a avut anterior 4 sau 5 zile libere sau imprejurarea ca per ansamblu nu s-a depasit programul normal de lucru al conducatorului auto) care sa constituie exceptie de la aceasta obligatie. Pe cale de consecinta, instanta constata ca petenta a incalcat oligatia legala ce deriva din prevederile legale mentionate anterior.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii, instanta a constatat ca aplicarea amenzii de 4.000 lei reprezinta chiar minimul legal, petenta avand chiar posibilitatea de a achita doar 2.000 lei daca achita amenda in 48 de ore, situatie in care instanta a apreciat ca organul constatator a aplicat sanctiunea in concordanta cu circumstantele in care s-a produs fapta.
Fata de cele expuse, instanta a considerat ca plangerea contraventionala este neintemeiata, motiv pentru care in temeiul prevederilor art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001  privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare, a respins-o si pe cale de consecinta, a mentinut ca legal si temeinic procesul-verbal atacat.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs, in termen legal, recurenta SC U.T.SA, solicitand admiterea recursului.
In motivare s-a aratat ca instanta de fond la pronuntarea sentintei nu a tinut cont de prevederile art. 7 alin. 4 din Normele din 7 decembrie 2011 privind modul de efectuare a inspectiilor si controlului asupra transporturilor rutiere, a activitatilor conexe acestora, a activitatii centrelor de pregatire si perfectionare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activitatii scolilor de conducatori auto si a activitatii instructorilor auto autorizati aprobate prin ordinul 995/2011 cu modificarile ulterioare, care prevede: " 4) Controlul in trafic se efectueaza de catre echipaje formate din cel putin 2 inspectori, in functie de tematica si complexitatea controlului, dintre care cel putin unul trebuie sa fie atestai potrivit dispozitiilor art. 26 alin. (6) "
Se considera ca instanta de fond nu a examinat conditiile de legalitate a indeplinirii actului de control, respectiv daca controlul in trafic a fost efectuat de un echipaj, format din cel putin 2 inspectori. Din actul de control nu rezulta indeplinirea conditiei imperative prevazuta de art.7 alin. 4 din actul mai sus citat. In acest context consideram ca actul de control este nul de drept. Activitatea de control in trafic nerespectand dispozitiile minime legale a organizarii activitatii de control la nivelul I.S.C.T.R.
Din actele de control, Formularul de Control in trafic seria LS nr. 0005665 si Procesul Verbal seria ISCTR nr.0057958,  nu rezulta ca la data si locul efectuarii controlului in trafic, la fata locului au fost doi inspectori ISCTR. Bineinteles ca accepta ca veridic raportul de control cu vehiculele controlate ca fiind un act intern al ISCTR, totusi acel act incheiat se considera ca nu ii este opozabil, nefiind incheiat in fata recurentei sau a conducatorului auto, acestuia fiindu-i inmanat Formularul de Control in trafic seria LS nr. 0005665, la sediul Societatii fiind comunicat PV seria ISCTR nr.0057958.
La verificarea pe fond a modului de incheiere a Procesului Verbal de constatare si sanctionare a contraventiei/regularitatea acestuia instanta de fond constata ca procesul verbal este temeinic si legal. Ori instanta art. 19 alin (1) din OG 2/2001 - privind regimul juridic al contraventiilor prevede: (l)Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. in cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. in acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia. Ori prima pagina a procesului verbal nu poarta nici o semnatura a agentului constatator.
Sanctiunea lipsei semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal conform art. 17 alin 1 din OG 2/2001, care prevede: "Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu"
Ori in speta dedusa judecatii se poate constata cu usurinta lipsa semnaturii agentului constatator de pe pagina 1 a procesului verbal seria ISCTR nr. 0057958
O a treia critica referitoare la sentinta civila atacata priveste competenta/atributul ISCTR de a efectua controlul si a aplica sanctiuni in temeiul Ordonantei 37/2007, un alt aspect asupra caruia instanta de fond nu s-a pronuntat.
Ordonanta 37din 7 august 2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora - face parte din legislatia sociala - iar activitatea de control este reglementata de Art. 4 din acelasi act normativ, respectiv: (l)Controlul respectarii prevederilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85, ale Acordului AETR si ale prezentei ordonante se va desfasura atat in trafic, cat si la sediile intreprinderilor si operatorilor de transport rutier. (2)Controlul in trafic se efectueaza de catre personalul cu atributii de control din cadrul Autoritatii Rutiere Romane - A.R.R. si/sau de catre politisti rutieri.
ISCTR este organismul tehnic permanent specializat al Ministerului Transporturilor si Infrastructurii desemnat sa asigure inspectia si controlul respectarii reglementarilor interne si internationale in domeniul transporturilor rutiere, privind in principal: a) conditiile de efectuare a activitatilor de transport rutier, a activitatilor conexe transportului rutier si a activitatii de pregatire a persoanelor in vederea obtinerii permisului de conducere; b)siguranta transporturilor rutiere si protectia mediului; c)starea tehnica a vehiculelor rutiere; d)masele si/sau dimensiunile maxime admise pe drumurile publice si masele totale maxime autorizate; e)tariful de utilizare si tariful de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, conform Ordonantei 26/2011 privind infiintarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul in Transportul Rutier
Se considera ca aplicarea sanctiunilor in temeiul ordonantei 37/2007 de catre I.S.C.T.R. este abuziva, avand in vedere urmatoarele: Dupa intrarea in vigoare a Ordonantei 26/2011, au fost modificate o serie de acte normative legi speciale, atributiile ISCTR fiind clar determinate.
Ulterior a fost modificata Hotararea Guvernului 38/2008 - privind organizarea timpului de munca al persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier prin HOTARARE nr. 1289 din 27 decembrie 2011 privind modificarea si completarea unor acte normative din domeniul rutier prin care s-a stabilit competenta de control pe acest act normativ, HG 38/2008, in sarcina ISCTR.
In data de 08.01.2013 pe sit-ul Ministerului Transporturilor a fost publicat un proiect de Ordonanta de modificarea Ordonantei 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora, care prevede printre altele: " controlul in trafic se efectueaza de catre personalul cu atributii de control din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul in Transportul Rutier - ISCTR si/sau de catre politistii rutieri".
Fapt ce duce la concluzia ca autoritatea cu atributii de reglementare, la modificarea legislatiei in transporturile rutiere si a legislatiei adiacente (legislatie drumuri, legislatie sociala, etc.) nu a avut in vedere si modificarea Ordonantei 37/2007.
Mai mult considera asa cum s-a aratat si in plangerea impotriva procesului verbal ce a facut obiectul dosarului 9254/190/2012 in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 11547/2012 de catre Judecatoria Bistrita, ca sanctiunea contraventionala a fost aplicata de o institutie care nu avea dreptul de a efectua control si de a aplica sanctiuni in baza OG 37/2007 (lege speciala). Preluarea atributiilor de la o institutie la alta facandu-se in limita atributiilor conferite de actul normativ de infiintare, respectiv de Ordonanta 26/2011 sau prin modificarea normelor speciale.
In consecinta reitereaza faptul ca in virtutea celor prezentate procesul verbal seria ISCTR nr.0057958 indeplineste conditiile de anulabilitate: fiind incheiat de o institutie fara atribut de control si sanctionare pe Ordonanta 37/2007, lipsind semnatura agentului constatator de pe fiecare pagina a procesului verbal seria ISCTR nr.0057958.
Controlul in trafic a fost efectuat cu nerespectarea dispozitiilor art. 7 alin. 4 din Normele din 7 decembrie 2011 privind modul de efectuare a inspectiilor si controlului asupra transporturilor rutiere, a activitatilor conexe acestora, a activitatii centrelor de pregatire si perfectionare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activitatii scolilor de conducatori auto si a activitatii instructorilor auto autorizati aprobate prin ordinul 995/2011 cu modificarile ulterioare, aprobate prin Ordinul 995/2011.
Pe fondul cauzei se precizeaza ca S.C. U.N.T.R.R. T S.A. efectueaza transport de persoane - transport ocazional, raportat la prevederile art. 6 din Regulamentul 561/2006 considera ca fapta sanctionata nu prezinta un grad de pericol social care sa duca la periclitarea sigurantei traficului sau a pasagerului in sensul ca domnul S.I a fost liber 4-5 zile inainte de plecarea in cursa, mai mult timpul de lucru nu a fost depasit, fapt ce ar putea duce eventual la o surmenare si un grad de pericol social ridicat care sa conduca la aplicarea sanctiunii contraventionale.
In consecinta se solicita anularea in tot a sentintei civila atacata si pe cale de consecinta sa se constate nulitatea procesului verbal seria ISCTR nr.0057958 deoarece este incheiat de o institutie fara atribut de control si sanctionare pe Ordonanta 37/2007, lipseste semnatura agentului constatator de pe fiecare pagina a procesului verbal seria ISCTR nr.0057958, deci cu incalcarea prevederilor art. 17 alin.(l) din OG 2/2001 cu modificarile si completarile ulterioare.
Controlul in trafic a fost efectuat cu nerespectarea dispozitiilor art. 7 alin. 4 din Normele din 7 decembrie 2011 privind modul de efectuare a inspectiilor si controlului asupra transporturilor rutiere, a activitatilor conexe acestora, a activitatii centrelor de pregatire si perfectionare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activitatii scolilor de conducatori auto si a activitatii instructorilor auto autorizati aprobate prin ordinul 995/2011 cu modificarile ulterioare, aprobate prin Ordinul 995/2011.
In cazul in care se considera ca nu se impune anularea procesului verbal seria ISCTR nr.0057958, se solicita preschimbarea sanctiunii contraventionale in avertisment, dupa analizarea in concret a gradului de pericol social al faptei.
Intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul in Transportul Rutier a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic si nelegal.
In motivare s-a aratat ca instanta de fond in urma analizarii motivelor invocate de petenta - recurenta prin plangerea contraventionala a apreciat ca procesul verbal este legal si temeinic intocmit si ca atare se impune respingerea plangerii contraventionale. Pentru a ajunge la aceasta solutie instanta de fond a respins motivat fiecare sustinere invocata de petenta - recurenta in apararea sa.
Fata de sustinerile recurentei conform carora in cadrul procesului verbal si in formularul de control in trafic nu este mentionat locul si data efectuarii controlului in trafic, arata ca in ambele documente este precizat locul controlului T.B, DN 17 km. 88+800 D iar data mentionata este 24.07.2912 ora 09:12.
Procesul verbal a fost semnat pe fiecare pagina conform OG nr. 2/2001. Formularul de proces verbal utilizat de I.S.C.T.R. este pe format A3 si in consecinta, desi are doua coloane are o singura pagina, pagina pe care se regaseste semnatura agentului constatator. Faptul ca prin copiere, procesul verbal depus la dosarul cauzei, are doua pagini format A4 nu inseamna ca formularul acestuia a fost modificat si ca acesta este format din doua pagini si nu scris pe doua coloane. Pentru cele ce preced, instanta de fond in mod judicios a retinut ca aceasta critica de nelegalitate este nefondata.
In ceea ce petitul referitor la faptul ca agentul constatator nu are competente in materia timpilor de conducere si de odihna, se arata ca acesta este nefondat.
Art. 2 alin. (1) din OG nr. 26/2011 prevede "I.S.C.T.R. este organismul tehnic permanent specializat al Ministerului Transporturilor si Infrastructurii desemnat sa asigure inspectia si controlul respectarii reglementarilor interne si internationale in domeniul transporturilor rutiere, privind in principal: conditiile de efectuare a activitatilor de transport rutier, a activitatilor conexe transportului rutier si a activitatii de pregatire a persoanelor in vederea obtinerii permisului de conducere; siguranta transporturilor rutiere si protectia mediului; starea tehnica a vehiculelor rutiere; masele si/sau dimensiunile maxime admise pe drumurile publice si masele totale maxime autorizate; tariful de utilizare si tariful de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania.
Art. 7 alin. (1) lit. g din HG nr. 1088/2011 prevede in mod imperativ "in scopul indeplinirii responsabilitatilor ce ii revin, I.S.C.T.R. indeplineste urmatoarele atributii: (...) g) exercita controlul respectarii regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora;"
Pentru cele ce preced conchidem ca I.S.C.T.R. are competenta de control in ceea ce priveste perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto.
Mai mult, in conformitate cu dispozitiile art. 12 alin. (1) din OG 26/2011 "(1) Personalul I.S.C.T.R. va exercita atributiile de inspectie si control care revin, potrivit actelor normative in vigoare, personalului cu atributii de inspectie si control din cadrul A.R.R., R.A.R. si C.N.A.D.N.R. - S.A., precum si personalului imputernicit de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii in acest scop, stabilite conform art. 11 alin. (1)."
Art. 4 alin. (2) din OG nr. 37/2007 cu modificarile si completarile ulterioare prevede "Controlul in trafic se efectueaza de catre personalul cu atributii de control din cadrul Autoritatii Rutiere Romane A.R.R. si/sau de catre politisti rutieri."
Pentru a se inlatura orice dubiu cu privire la interpretarea dispozitiilor mai sus reiterate, legiuitorul a considerat oportun sa modifice prin art. II li. a), din HG 995/2011, prevederile art. 2 din OMTI nr. 1058/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea de control al respectarii perioadelor de conducere, pauzelor si perioadelor de odihna ale conducatorilor auto si al utilizarii aparatelor de inregistrare a activitatii acestora, astfel: "(1) Controlul respectarii prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispozitii ale legislatiei sociale in domeniul transporturilor rutiere, de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85 si (CE) nr. 2.135/98 ale Consiliului si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului, ale Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectueaza transporturi rutiere internationale (AETR), denumit in continuare Acordul AETR, si ale Ordonantei Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora, aprobata cu modificari prin Legea nr. 371/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, se va desfasura in trafic si la sediile intreprinderilor de transport rutier in cont propriu si ale operatorilor de transport rutier.
(2) Controlul in trafic se efectueaza de catre inspectorii din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul in Transportul Rutier - I.S.C.T.R., denumiti in continuare inspectori, potrivit competentelor ce le revin in baza reglementarilor in vigoare.
(3) Controlul la sediile intreprinderilor de transport rutier in cont propriu si operatorilor de transport rutier se efectueaza de catre inspectori si/sau de catre personalul cu atributii de control din cadrul Inspectiei Muncii - I.M., din subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in limita de competenta a acestora.
(4) in cursul exercitarii atributiilor, inspectorii au dreptul: sa efectueze controlul atat in spatiul din vehicul, destinat conducatorului auto, cat si in spatiul din vehicul destinat transportului respectiv; sa verifice, sa retina si/sau sa copieze orice document ori inregistrare relevanta pentru activitatea de control; sa solicite conducatorului auto/intreprinderii de transport rutier in cont propriu/operatorului de transport rutier, dupa caz, sa prezinte de indata vehiculul spre a fi inspectat intr-o locatie dotata corespunzator pentru evaluari tehnice amanuntite, daca exista indicii privind interventii neautorizate asupra tahografului sau privind existenta unor mijloace ilegale de manipulare a tahografului care nu pot fi verificate corespunzator in trafic; sa efectueze controlul in timpul programului de lucru atat in spatiile de lucru in care isi desfasoara activitatea intreprinderea de transport rutier in cont propriu/operatorul de transport rutier, unde pot exista informatii relevante pentru activitatea de control respectarii regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto, cat si in vehiculele detinute de aceasta/acesta."
Avand in vedere dispozitiile legale mai sus citate, instanta de fond in mod temeinic si legal a constatat ca I.S.C.T.R are competente in ceea ce priveste constatarea si sanctionarea faptelor contraventionale prevazute de OG nr. 37/2007 si ca atare se solicita respingerea motivatiei recurentei ca nefondata.
Faptul ca la un moment dat a existat un proiect prin care sa se armonizeze si dispozitiile OG nr. 37/2007 cu dispozitiile legale mai sus citate, nu inseamna ca; toate acestea sunt lipsite de legitimitate si de eficienta juridica.
Pe fondul cauzei, se arata ca agentul constatator a retinut in cadrul procesului verbal faptul ca "in urma verificarii cu programul tahoscan a inregistrarilor digitale descarcate din cartela tahografica a conducatorului auto S.I.s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica redusa cu 4 ore si 5 minute, intrucat in intervalul de 24 de ore inceput in data de 07.07.2012 ora 5:19, S.I., conducand autobuzul B-, a facut o pauza neintrerupta maxima de 4 ore si 55 de minute, in data de 07.07.2012 intre orele 15:12-20:07 in loc de minim 9 ore."
In conformitate cu dispozitiile art. 4 lit. g). din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 prin perioada repaus zilnic de odihna zilnica se intelege "partea unei zile in timpul careia conducatorul auto poate dispune liber de timpul sau si care poate fi o "perioada de repaus zilnic normala" sau o "perioada de repaus zilnic redusa":
- "perioada de repaus zilnic normala": orice perioada de repaus de cel putin unsprezece ore. De asemenea, aceasta perioada de repaus zilnic normala poate fi luata in doua transe, din care prima trebuie sa fie o perioada neintrerupta de cel putin trei ore si a doua, o perioada neintrerupta de cel putin noua ore;
- "perioada de repaus zilnic redusa": orice perioada de repaus de cel putin noua ore, dar mai putin de unsprezece ore;"
Dupa cum se poate observa din dispozitiile mai sus citate, legiuitorul european a stabilit in mod imperativ cum se poate desfasura in conditii de siguranta un transport si modul in care trebuie luat repausul zilnic. in cauza dedusa judecatii, conducatorul auto avea trei posibilitati, anume, sa efectueze o perioada de odihna zilnica de 11 ore consecutive sau fractionat in doua etape, prima de 3 ore si a doua de 9 ore consecutive sau sa efectueze o perioada de odihna zilnica redusa de minim 9 ore consecutive dar nu mai mult de 11 ore. Cu exceptia acestor trei variante nici o alta varianta nu indeplineste exigentele legiuitorului european si ca atare, constituie fapta contraventionala.
In drept s-au invocat HG nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 37/2007 cu modificarile si completarile ulterioare, Regulamentul CE nr. 561/2006, Regulamentul CEE nr. 3921/85, Decizia Consiliului CE 230/2007, OG nr. 2/2001, art.304 si urm., art. 115, art. 242 C. pr. civ.
Tribunalul a retinut ca, pe fondul cauzei, prima instanta, in mod justificat a retinut ca petenta se face vinovata de savarsirea contraventiei retinuta in sarcina sa comisa in imprejurarile mai sus mentionate, prevederile legale incidente in cauza si enumerate anterior impunand obligatia de a fi respectata perioada de odihna zilnica asa cum este ea definita la art. 4 lit. g) din Regulament, imprejurarea ca soferul a avut anterior 4 sau 5 zile libere sau imprejurarea ca per ansamblu nu s-a depasit programul normal de lucru al conducatorului auto, nu constituie o cauza exoneratoare de raspundere sau o exceptie de la aceasta obligatie. Starea de fapt retinuta in considerentele sentintei este sustinuta de dovezile existente la dosar, in speta facandu-se o corecta incadrare juridica a faptei contraventionale, iar sanctiunea aplicata a fost individualizata conform dispozitiilor legale. Raportat la cele retinute mai sus, tribunalul, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civila, a respins recursul ca fiind nefondat.