PLANGERE CONTRAVENTIONALA.SARCINA PROBEI IN LUMINA JURISPRUDENTEI CEDO.

      Privitor la exactitatea datelor consemnate in procesul-verbal, instanta retine ca declaratiile martorilor infirma cele consemnate, iar referintele depuse la dosar, precum si modalitatea de incheiere a procesului-verbal ridica serioase dubii asupra veridicitatii celor consemnate.
      De altfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului aminteste, in cauza Ziliberberg c. Moldovei, ca pentru a determina daca o contraventie poate fi calificata ca avand un caracter "penal" in sensul prevederilor Conventiei, prima chestiune care trebuie determinata este daca textul normei de drept care defineste contraventia apartine, in sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinata natura contraventiei si, in sfarsit, natura si gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicata persoanei care se face vinovata de comiterea contraventiei. Toate aceste aspecte trebuie examinate, luand in consideratie obiectul si scopul articolului 6 al Conventiei, sensul termenilor articolului respectiv, precum si, legislatia Statelor Contractante (Garyfallou AEBE c. Greciei, hotarare din 24 septembrie 1997, Rapoartele Hotararilor si Deciziilor 1997-V, p. 1830, § 32).  
      Desi contraventia a carei savarsire a fost retinuta nu este reglementata in domeniul dreptului intern ca fiind de natura “penala", totusi, reglementarile dreptului intern al statului au o valoare relativa, dupa cum afirma Curtea (Kadubec c. Slovaciei, hotarare din 2 septembrie 1998, Rapoarte 1998-VI, § 51).
      Este, prin urmare, necesar de a examina contraventia prin prisma celui de-al doilea si al treilea criteriu mentionate mai sus. In acest sens, arat ca aceste criterii sunt alternative si nu cumulative: pentru ca articolul 6 al Conventiei sa fie aplicat, este suficient ca o contraventie sa fie de natura "penala" din punct de vedere a Conventiei, sau ar trebui ca persoanei declarate vinovate de comiterea contraventiei sa-i fie aplicata o sanctiune care prin natura si gradul de severitate, sa se refere la sfera "penala" (Lutz c. Germaniei, hotarare din 25 august 1987, Seria A, nr. 123, p. 23, § 55). Acest lucru nu exclude sa fie luat in consideratie aspectul cumulativ al criteriilor, in cazul in care o analiza separata a fiecarui criteriu nu face posibila elaborarea unei concluzii clare cu privire la existenta unor "acuzatii de natura penala" (Janosevic c. Suediei, nr. 34619/97, § 67, CEDO 2002-VII).
Cu privire la natura contraventiei retinute in sarcina petentului, instanta retine norma legala aratata ca fiind incalcata se adreseaza tuturor cetatenilor si nu unui grup anume care sa posede un statut special, toti cetatenii trebuind sa respecte normele de drept in materia circulatiei rutiere (Ozturk c. Germaniei, hotarare din 21 februarie 1984, Seria A nr. 73, § 53).
Pronuntandu-se in acest sens, Curtea a aratat ca, in principiu, caracterul general al normelor care reglementeaza contraventia si scopul pedepselor, cu caracter de prevenire si pedepsire, este suficient pentru a dovedi faptul ca o persoana a fost gasita vinovata de infaptuirea unor fapte cu caracter penal in sensul articolului 6 al Conventiei (Lauko c. Slovaciei, hotarare din 2 septembrie 1998, Rapoarte 1998-VI, § 58). 
Caracterul penal al contraventiei este de asemenea dovedit si de severitatea pedepsei aplicate (hotararea Ozturk, mentionata mai sus, § 54). In acest sens, trebuie notat ca amenda aplicata este de 500 lei, suma cu mult peste minimul amenzii penale prevazute de art.53 pct.1 lit.c C.pen.
      Fata de cele retinute mai sus, tinand cont de criteriile stabilite de Curtea Europeana, se poate trage concluzia ca acuzatia adusa este o acuzatie penala in sensul Conventiei, motiv pentru care este indreptatit, si in procedura contraventionala, sa beneficieze de prezumtia de nevinovatie.
      Mai mult, potrivit CEDO, prezumtia de nevinovatie se aplica si in materie civila (Erkner si Hofauer , hotarare din 23 aprilie 1987, § 67), astfel incat este evident ca ea acopera si materia contraventiilor.
      In aceste conditii, sarcina probei revine organului constatator. Or, in cauza, agentul constatator nu a putut sustine credibil cele consemnate in procesul - verbal, iar petentul a facut dovada unei alte situatii de fapt.
      Fata de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul ca prezumtia de veridicitate a procesului-verbal contestat a fost rasturnata prin proba contrara facuta de catre petent, aceasta reusind sa faca dovada unei alte situatii de fapt decat cea descrisa de agentul constatator, in temeiul art.34 coroborat cu art.31 din OG nr.2/2001, instanta urmeaza sa admita plangerea formulata, sa anuleze procesul-verbal seria AP nr. 0196732 intocmit de reprezentantii intimatului la data de 30.01.2009, sa exonereze petentul de plata amenzii de 500 lei aplicata prin acesta.