Diverse neregularitati ale procesului verbal de contraventie care nu atrag nulitatea, jurisprudenta CEDO

Prin sentinta civila nr. 3409/2012 din data de 19 Noiembrie 2012 Judecatoria Gaesti a dispus a se respinge plangerea contraventionala formulata de petentul BG, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI ..., ca neintemeiata. A fost mentinut procesul verbal contestat seria CP nr. 2224466 din data de 29.04.2012.

Pentru a stabili astfel instanta a retinut ca prin plangerea inregistrata la data de 14.05.2012 sub nr. de dosar .../2012, petentul BG a contestat procesul verbal seria CP nr. 2224466 din data de 29.04.2012, incheiat de Politia orasului ..., solicitand instantei sa constate nulitatea absoluta a acestuia si sa dispuna anularea sanctiunii aplicate si a punctelor de penalizare.

In motivarea plangerii petentul arata ca, la data de 29.04.2012, in jurul orei 14,55, circuland pe DN 72, in localitatea Picior de Munte, judetul Dambovita, cu auto marca VW, cu numarul de inmatriculare ..., a fost oprit de un agent de politie care i-a adus la cunostinta ca a fost inregistrat cu aparatul radar avand viteza de 79 km/h, fapt pentru care i-a aplicat o sanctiune contraventionala de 4 puncte amenda, in suma de 280 lei.

Petentul arata ca, prin procesul verbal contestat, i-au fost aplicate doua sanctiuni principale, respectiv avertismentul si amenda contraventionala.

In aceasta situatie, apreciaza ca ii sunt aplicabile prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cu toate garantiile conferite de acesta, beneficiind de prezumtia de nevinovatie, sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea principiului egalitatii armelor, garantie instituita tot prin articolul mai sus mentionat.

Mai arata ca, potrivit art. 5 alin. 7 din O.G. 2/2001, pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune contraventionala principala, iar conform art. 5 alin. 2 din O.G. 2/2001, sanctiunile principale sunt avertismentul, amenda contraventionala si prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

Considera ca agentul constatator in mod nelegal a aplicat doua sanctiuni principale, avertismentul si amenda contraventionala, fiind incalcat principiul unicitatii sanctiunii principale, producandu-i-se o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului verbal contestat.

Mai arata petentul ca, in masura in care procesul verbal contestat este scris ilizibil, acesta este lovit de nulitate, lipsind descrierea faptei contraventionale, nulitate expresa prevazuta de art. 17 din O.G. 2/2001. Neputandu-se intelege scrisul, nici numele agentului constatator, evident ca nu se poate aprecia daca fapta contraventionala retinuta in procesul verbal a fost descrisa.

Mai sustine petentul ca, in privinta raportului agentului constatator, neexistand nici un text de lege care sa-i confere valoarea probatorie, nu se impune ca instanta sa-l analizeze ca proba.

In acest sens, este de remarcat ca in jurisprudenta Curtii se retine in mod constant ca prezumtiile nu sunt in principiu contrare Conventiei. Astfel, in hotararea pronuntata in cauza Salabiaku c. Frantei, Curtea a retinut ca prezumtiile sunt permise de Conventie, dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile, tinand seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apararii.

Prin urmare, a continuat petentul, prezumtia de nevinovatie nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumtia de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumtia de veridicitate nu poate opera decat pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situatia ca persoana invinuita de savarsirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrara celor consemnate in procesul verbal, desi din probele administrate de "acuzare" instanta nu poate fi convinsa de vinovatia "acuzatului", dincolo de indoiala rezonabila.

A mai invocat petentul si ca fapta este insuficient descrisa, necontinand elemente de natura a asigura o corecta apreciere a gravitatii ei, ceea ce echivaleaza cu nedescrierea ei.

De asemenea, arata petentul ca incheierea procesul verbal contestat in lipsa unui martor ocular care sa confirme starea de fapt expusa s-a facut cu incalcarea prevederilor imperative ale art. 19 din O.G. 2/2001. In procesul verbal nu s-a precizat nici cauza pentru care nu exista martori oculari, de aceea solicita sa se comunice identitatea, respectiv domiciliul a cel putin doi conducatori auto care au fost opriti si sanctionati, anterior sau posterior opririi sale.

A mai sustinut si ca agentul constatator nu a inscris in procesul verbal contestat ocupatia si locul sau de munca, ceea ce contravine dispozitiilor art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, atragand nulitatea absoluta a procesului verbal contestat.

Mai arata petentul ca nu se mentioneaza in procesul verbal contestat unde era amplasat autovehiculul intimatului, daca se afla sau nu langa vreun stalp de inalta tensiune.

A solicitat petentul ca intimatul sa depuna planificarea in serviciu a agentului constatator, atestatul de operator radar, buletinul de verificare metrologica a cinemometrului. 

A mai cerut a se efectua adresa la Administratia Nationala de Meteorologie pentru a se  comunica starea vremii la momentul efectuarii masuratorilor radar, precum si a se solicita relatii daca cinemometrul se afla sau nu sub influenta undelor electromagnetice.

A mai invocat petentul erorile tolerate pentru masurarea vitezei, respectiv marja de eroare a aparatului radar, care profita petentului si de care instanta trebuie sa tina cont. 

A mai sustinut ca elementele de identificare a cinemometrului nu sunt aratate in procesul verbal contestat, astfel se naste un dubiu care ii foloseste contravenientului.

A mai cerut sa se precizeze daca aparatul radar avea sau nu discriminator de directie, care este semnificatia literelor si a cifrelor care apar in fotografiile radar, sa se indice codul de operator de date cu caracter personal si actele prin care aparatul radar a fost avizat pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, invocand Legea 667/2001, Ordinul 52/2002, Decizia 95/2008.

In drept, plangerea a fost intemeiata pe dispozitiile O.G. 2/2001, O.U.G. 195/2002, Ordinul 52/2002, Legea 677/2001, Legea 544/2001, Legea 682/2001, Legea 102/2005, Regulamentul (EC) 45/2001, practica judiciara.

In dovedirea plangerii a fost indicata proba cu inscrisuri, depunandu-se in acest sens, in copie: procesul verbal contestat, cartea de identitate, model al unui proces verbal radar fix, spre a evidentia codul de operator date cu caracter personal 9776, lista documentelor de interes public emise de catre structurile din cadrul Aparatului Central al Ministerului Administratiei si Internelor - conform Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, un studiu geotehnic privind DN72, unele sentinte civile.

Intimatul a formulat intampinare in cauza, solicitand instantei respingerea plangerii si mentinerea procesului verbal ca fiind legal si temeinic. A sustinut ca, si daca s-ar aplica marja de eroare de + / - 3 %, incadrarea juridica a faptei nu s-ar schimba.

A depus anexat intampinarii un set de inscrisuri. 

S-a solicitat judecarea cauzei in lipsa, conform art. 242 alin. 2 Cod procedura civila.

La data de 14.11.2012, petentul BG a formulat o cerere precizatoare la plangerea contraventionala, solicitand sa se dispuna anularea procesului verbal de contraventie seria CP nr. 2224466/29.04.2012, incheiat de agentul de politie VC din cadrul Politiei orasului ...; anularea sanctiunilor aplicate si a punctelor de penalizare. In motivare, a reluat aspectele invederate prin plangerea initiala.

Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor legale incidente, instanta a constatat ca se impune respingerea plangerii formulate pentru urmatoarele considerente:

Prin procesul-verbal contestat, in baza art. 48 din O.U.G. 195/2002, raportat la art. 100 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, a fost sanctionat petentul cu amenda contraventionala in suma de 280 de lei (4 puncte amenda), iar in baza art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 raportat la art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, a fost sanctionat petentul cu avertisment.

De asemenea, in baza art. 108 alin. 1 lit. b si a, i s-a aplicat sanctiunea complementara constand in 5 puncte de penalizare.

Faptele imputate petentului prin procesul verbal atacat constau in aceea ca: la data de 29.04.2012, ora 14,55, a condus autoturismul cu numar de inmatriculare ... pe DN 72, Picior de Munte, cu viteza de 79 km/h, fiind inregistrat de aparatul radar Python II seria 672000070 montat pe autoturismul marca Dacia Solenza cu numar de inmatriculare MAI .... De asemenea, s-a constatat ca petentul nu a purtat centura de siguranta.

Petentul a fost de fata la incheierea procesului verbal de contraventie contestat, a semnat acest act, la rubrica "Alte mentiuni" formuland obiectiuni.

De asemenea, instanta a retinut ca petentul a formulat plangerea contraventionala in termenul de 15 zile prevazut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.

In drept, in ceea ce priveste prima contraventie retinuta in sarcina petentului:

Potrivit art. 48 din O.U.G. 195/2002, "conducatorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta", iar potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006, "conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare".

Conform art. 100 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, sanctiunea aplicabila conducatorului de autovehicul sau tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. b, consta in amenda contraventionala prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni.

Conform art. 98 alin. 4 lit. b din O.U.G. 195/2002, "clasele de sanctiuni sunt urmatoarele (_) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amenda".

Potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. 195/2002, "savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contraventii atrage, pe langa sanctiunea amenzii, si aplicarea unui numar de puncte de penalizare, dupa cum urmeaza: (_) 3 puncte de penalizare pentru depasirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic".

In baza art. 109 alin. 2 din O.U.G 195/2002, "constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei", iar in conformitate cu dispozitiile art. 121 alin. 2 din H.G. 1391/2006, "nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constata de catre politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic". In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 181 alin. 1 din H.G. 1391/2006, care prevede ca "in situatia in care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, politistul rutier incheie un proces-verbal de constatare a contraventiei, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 1D, dupa prelucrarea inregistrarilor si stabilirea identitatii conducatorului de vehicul".

Pentru ca inregistrarea sa poata fi folosita ca proba, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre)", "inregistrarile efectuate trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele: data si ora la care a fost efectuata masurarea; valoarea vitezei masurate; imaginea autovehiculului, din care sa poata fi pus in evidenta numarul de inmatriculare al acestuia".

In drept, in ceea ce priveste a doua contraventie retinuta in sarcina petentului:

Conform art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, conducatorii de autovehicule si persoanele care ocupa locuri prevazute prin constructie cu centuri sau dispozitive de siguranta omologate trebuie sa le poarte in timpul circulatiei pe drumurile publice, cu exceptia cazurilor prevazute in regulament.

Conform art. 99 alin. 1 din acelasi act normativ constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa I de sanctiuni urmatoarele fapte savarsite de catre persoane fizice (_), iar potrivit alin. 2 amenda contraventionala prevazuta la alin. 1 se aplica si conducatorului de autovehicul sau tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. a.

Conform art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. 195/2002, savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contraventii atrage, pe langa sanctiunea amenzii, si aplicarea unui numar de puncte de penalizare, dupa cum urmeaza: 2 puncte de penalizare pentru (_) nerespectarea obligatiei de a purta, in timpul circulatiei pe drumurile publice, centura de siguranta.

Analizand cuprinsul procesului verbal de contraventie contestat, cu prioritate sub aspectul legalitatii sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanta a constatat ca acesta a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistand motive de nulitate expresa care sa poata fi invocate de instanta din oficiu. Astfel, procesul verbal cuprinde mentiuni privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta savarsita, data comiterii acesteia si semnatura agentului constatator.

In legatura cu apararea petentului in sensul ca agentul constatator i-a aplicat doua sanctiuni principale, avertismentul si amenda contraventionala, pentru o singura contraventie, fiind astfel incalcat principiul unicitatii sanctiunii principale, producandu-i-se o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului verbal contestat, instanta a retinut ca:

Petentul a fost sanctionat prin procesul verbal contestat pentru doua fapte, nu pentru una, respectiv: pentru fapta de a fi depasit viteza legala a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 280 de lei si 3 puncte penalizare, iar pentru fapta de a nu fi purtat centura de siguranta a fost sanctionat cu avertisment si 2 puncte penalizare.

Faptele sunt descrise suficient pentru a permite instantei sa aprecieze asupra lor si sunt corect incadrate in drept, iar scrisul agentului constatator este lizibil, contrar celor sustinute de petent, astfel ca instanta va inlatura atat apararea petentului in sensul ca i-au fost aplicate doua sanctiuni principale pentru o singura contraventie, cat si apararea potrivit careia procesul verbal contestat este scris ilizibil, lipsind astfel descrierea faptei contraventionale.

Instanta a constatat deci ca faptele contraventionale sunt descrise in mod complet, articolele din O.U.G. 195/2002 care prevad si sanctioneaza respectivele fapte sunt corect indicate, la fel si articolul care instituie aplicarea punctelor de penalizare.

De asemenea, obiectiunile petentului au fost evidentiate la rubrica "Alte mentiuni", acesta semnand procesul verbal contestat.

Legat de sustinerea petentului in sensul ca procesul verbal trebuia sa poarte semnatura unui martor, instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 19 din O.G. 2/2001, in cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. De asemenea, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator, iar in lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod.

Textul de mai sus instituie obligativitatea ca aspectele cuprinse in procesul verbal sa fie confirmate de un martor numai in situatia in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze. Tot intr-o asemenea situatie, in lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod.

Or, in prezenta cauza, procesul verbal contestat a fost semnat de contravenient, deci nu se impunea prezenta unui martor si nici ca agentul constatator sa precizeze motivele pentru care a incheiat procesul verbal in lipsa unui martor.

Legat de sustinerea petentului in sensul ca agentul constatator nu a inscris in procesul verbal contestat ocupatia si locul sau de munca, ceea ce contravine dispozitiilor art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, atragand nulitatea absoluta a procesului verbal contestat, instanta a retinut ca:

Neindicarea acestor mentiuni in procesul verbal poate duce la nulitatea relativa a acestuia, dar numai in masura in care este dovedita o vatamare care nu poate fi altfel inlaturata, potrivit dispozitiilor art. 105 alin. 2 din Cod procedura civila. Or, in cauza, nu s-a invocat si nu s-a dovedit o astfel de vatamare de catre petent, motiv pentru care apararea petentului va fi inlaturata.

In ceea ce priveste temeinicia procesului verbal contestat, instanta a analizat numai prima contraventie retinuta in sarcina petentului, aceea prevazuta de art. 48 din O.U.G. 195/2002, respectiv depasirea vitezei legale, deoarece petentul a contestat procesul verbal numai cu referire la aceasta fapta, fara a se plange si pentru cealalta contraventie - aceea de a nu fi purtat centura de siguranta. Pentru acest considerent, instanta a analizat procesul verbal numai in limitele in care a fost investita.

Astfel, instanta a retinut ca savarsirea faptei retinute in sarcina petentului a fost constatata printr-un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, potrivit dispozitiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. 195/2002, acesta fiind dispozitivul destinat masurarii vitezei (aparatul radar), a carui documentatie a fost depusa la dosar.

Contrar sustinerii petentului, cinemometrul utilizat pentru constatarea contraventiei este identificat in procesul verbal contestat, aratandu-se tipul acestuia, seria, marca si numarul de inmatriculare al autoturismului pe care era amplasat. 

Din cuprinsul buletinului de verificare metrologica depus la dosarul cauzei de catre intimat (fila 97), rezulta ca cinemometrul indicat in procesul-verbal de contraventie - Python II seria 672000070 montat pe autoturismul marca Dacia Solenza cu numar de inmatriculare MAI 20453, a fost declarat admis in urma verificarii metrologice, valabilitatea verificarii fiind de un an, precum si faptul ca acest cinemometru masoara viteza atat in sistem stationator, cat si in regim de deplasare.

De asemenea, sunt pe deplin respectate si prevederile pct. 3.5.1 din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre)", intrucat inregistrarile efectuate cuprind data si ora la care a fost efectuata masurarea; valoarea vitezei masurate; imaginea autovehiculului, din care poate fi pus in evidenta numarul de inmatriculare al acestuia. Aceste aspecte se pot observa in plansa foto de la fila 95, dar si din inregistrarea video a contraventiei.  

In plus, intimatul a depus la dosarul cauzei atestatul de operator radar al agentului constatator.

In ceea ce priveste aplicarea marjei de eroare, solicitata de petent, chiar daca s-ar da eficienta acesteia, fapta ar constitui aceeasi contraventie, prevazuta si sanctionata de acelasi articol din O.U.G. 195/2002.

In ceea ce priveste sustinerea petentului ca agentul constatator nu a indicat codul de operator de date cu caracter personal si actele prin care a fost avizat pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, instanta a retinut ca neindicarea acestor mentiuni in procesul verbal contestat nu poate duce la nulitatea absoluta a acestuia si, din moment ce nu s-a dovedit o vatamare de catre petent, care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea procesului verbal contestat, instanta nu poate constata nici ca exista vreo cauza de nulitate relativa.

Legat de sustinerea petentului in sensul ca fapta pentru care a fost sanctionat trebuie asimilata unei acuzatii in materie penala, instanta a retinut ca, prin raportare la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, opinia petentului este corecta, el beneficiind de prezumtia de nevinovatie (Cauza Anghel contra Romaniei), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea insa a principiului egalitatii armelor.

Trebuie totusi precizat ca niciuna dintre aceste garantii conferite petentului nu este absoluta, nici prezumtia de nevinovatie - care functioneaza in anumite limite, raportat la specificul fiecarui caz in parte, dar nici obligatia acuzarii de a suporta intreaga sarcina a probei - intrucat ar reprezenta o povara excesiva si nejustificata

O asemenea atitudine - de a acorda petentului prezumtia de nevinovatie in orice imprejurare si fara nicio limitare ar conduce la consecinta ca anumite fapte, desi prezinta pericol social, sa nu mai poata fi sanctionate. Or, daca aceste fapte nu ar mai putea fi sanctionate, s-ar ajunge la suprimarea scopului pentru care ele au fost prevazute ca atare, textul de lege ramanand lipsit de orice eficienta si fara utilitate, intrucat nu s-ar mai putea bucura de aplicabilitate.

Este adevarat ca obligatia de a dovedi savarsirea faptei imputate petentului incumba autoritatilor statului, insa respectarea principiilor fundamentale care se desprind din jurisprudenta Conventiei Europene a Drepturilor Omului si care au fost expuse mai sus presupune sa nu se ajunga la impunerea unor conditii exagerate, imposibil de indeplinit in materie de sarcina a probei.

Conduita pur pasiva a petentului, care invoca generic prezumtia de nevinovatie, solicitand o atitudine activa exclusiv intimatului, in sensul de a-si dovedi sustinerile, intra in contradictie cu principiul egalitatii armelor - care sta la baza oricarui proces echitabil, ceea ce presupune tratarea egala a partilor, fara ca una dintre ele sa fie favorizata in raport cu cealalta, fiecarei parti trebuind sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza in conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu adversarul, asigurandu-se astfel un just echilibru intre parti.

Din aceasta perspectiva, instanta retine ca procesul-verbal de contraventie, in masura in care cuprinde constatarile personale ale agentului constatator, are forta probanta prin el insusi si poate constitui o dovada suficienta a vinovatiei contestatorului. Aceasta observatie nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie, ci poate fi considerata o modalitate de "stabilire legala a vinovatiei" in sensul art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Interpretarea contrara ar putea perturba in mod grav functionarea autoritatilor statului, deoarece ar face extrem de dificila sanctionarea unor fapte antisociale, precum cea din prezenta cauza.

In cauza de fata, instanta a tinut seama si de prezumtia de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal de contraventie. In acest sens, Curtea Europeana a constatat deja ca orice sistem juridic cunoaste prezumtii de fapt si de drept. Conventia nu le impiedica in principiu, dar in materie penala obliga statele contractante sa nu depaseasca un anumit prag, luand in calcul gravitatea mizei si pastrand dreptul la aparare. Prin raportare la prezenta cauza, instanta considera ca aplicarea prezumtiei de legalitate si temeinicie a procesului verbal atacat nu depaseste aceste limite rezonabile.

Astfel, dreptul petentului la aparare a fost respectat pe deplin, acesta fiind legal citat, instanta admitand la primul termen cererea acestuia de amanare a judecarii cauzei in scopul pregatirii apararii, acordandu-se inca un termen de judecata pricinii pentru a se comunica petentului copia de pe intampinarea si inscrisurile depuse de intimat.

In ceea ce priveste gravitatea mizei, instanta a considerat ca sanctiunea aplicata petentului nu este foarte severa, ci este incadrata in clasa a II-a de sanctiuni si reprezinta minimul prevazut de textul de lege.  

Fata de toate acestea, instanta a retinut ca in cauza s-a dovedit savarsirea de catre petent, cu vinovatie, a faptei pentru care a fost sanctionat prin procesul-verbal contestat, aceea constand in depasirea vitezei legale, intrucat agentul constatator a prezentat probe fara echivoc in sprijinul celor consemnate in procesul verbal, astfel incat prezumtia de nevinovatie de care se bucura petentul a fost rasturnata, instanta respingand deci ca nefondate toate apararile petentului formulate in sens contrar. De asemenea, instanta a apreciat ca nu se impune ca agentul constatator sau intimatul sa faca vreo dovada in plus, probele existente la dosarul cauzei fiind suficiente. 

Constatand legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat, instanta a analizat in continuare sanctiunea aplicata de agentul constatator, asa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.

Sanctiunea pecuniara constand in 4 puncte amenda in valoare de 280 lei a fost aplicata cu respectarea limitelor impuse de lege, reprezentand cuantumul minim. Savarsirea contraventiei retinute este sanctionata cu amenda prevazuta in clasa a II a de sanctiuni, prin urmare agentul constatator putea aplica 4 sau 5 puncte-amenda, potrivit art. 98 alin. 4 lit. b din O.U.G. 195/2002.

In ceea ce priveste aplicarea sanctiunii complementare constand in 3 puncte de penalizare, instanta a constatat ca aceasta este impusa de prevederile art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. 195/2002, fiind deci obligatorie.

Analizand gradul de pericol social concret al faptei savarsite in conformitate cu criteriile prevazute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanta a apreciat ca sanctiunea aplicata este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, aceasta putand atrage atentia contravenientului asupra faptei savarsite si putandu-l determina sa adopte pe viitor un comportament adecvat in societate.

Avand in vedere considerentele mentionate, instanta a respins plangerea petentului ca fiind neintemeiata.  

Solutia a fost mentinuta in recurs, la Tribunalul Dambovita.