Uzucapiune. Temei juridic. Decizie in interesul legii. Conditii de admisibilitate

Reclamantul nu a depus diligenta necesara pentru a dovedi indeplinirea conditiilor prescrise de art. 28, art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938 - o posesie exercitata timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular fara a se fi inscris in cartea funciara dreptul, fie si cu caracter provizoriu, al altei persoane - coroborate cu reglementarea cuprinsa in art. 6 alin. 1 din Legea nr. 241/12 iulie 1947 privitoare la referintele analizarii utilitatii posesiei. Or, reclamantul nu doar ca nu a facut dovada decesului proprietarilor tabulari, dar nici nu a dovedit ca a exercitat o posesie utila asupra acestora terenuri. Lipsa contactului material cu bunul semnifica lipsa elementului material constitutiv al posesiei, corpus si, chiar daca s-ar primi o posesie initiala imediata achizitionarii terenurilor sau o posesie mediata, prin tatal sau, indubitabil ea a fost intrerupta natural de la momentul in care tatal reclamantului nu a mai putut lucra terenurile, abandonandu-le. Judecatoria exclude de la aplicare prevederile Codului civil 1864 privitoare la uzucapiune, ca efect al respectarii Deciziei in interesul legii nr. 86/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in partea privitoare la dobandirea dreptului de proprietate, nu a altui drept real, prin uzucapiune extratabulara asupra imobilelor. Oricum, observatiile privind exercitarea posesiei ar fi condus la aceeasi solutie. Nu valideaza nici sustinerile reclamantului potrivit carora posesia autorilor sai a inceput inainte de intrarea in vigoare a Decretului-lege nr. 115/1938, din cauza ca reclamantul, in afara formalismului sustinerii, nu a dovedit prin nici un mijloc de proba realitatea intinderii in timp a exercitarii posesiei, in afara posesiei dovedit exercitate de tatal sau, DA, ulterior anului 1990.

I. Privitor la pozitia procesuala a reclamantului.
1.Constata ca prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr. 864 in data de 25 iunie 2012, timbrata, reclamantul DAP a chemat in judecata paratii HL, SL, BG, SE, SA, BF, BI, cu domiciliul necunoscut solicitand:
+ sa se constate ca a dobandit dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune, prin jonctiunea posesiilor asupra imobilului, teren arator identificat in CF nr. 14 T, nr. top. 393 in suprafata totala de 990 mp si a imobilului fanat-dealul catre P identificat in CF nr. 179 T, nr. top. 394, in suprafata totala de 990 mp;
+ sa se radieze uzufructul viager inscris in CF nr. 179 T de sub C 1, 2, 3;
+  sa se dispuna in sarcina OCPI Lipova sa faca cuvenitele modificari in CF, in sensul intabularii dreptului sau de proprietate asupra imobilelor in discutie;
+  fara cheltuieli de judecata.
1.1. In motivare, arata ca la data de 17 februarie 1990 a dobandit imobilele din litigiu de la numitul HL jr. din T, care a posedat imobilele descrise mai sus, in calitate de mostenitor ai proprietarilor tabulari.
1.2. Imobilul inscris in CF nr. 137 T, nr. top 393 figureaza ca fiind proprietatea numitului HL, iar imobilul inscris in CF 179 T nr. top 394 figureaza ca fiind proprietatea numitilor SL, HL, BG, SE.
1.3. Sustine ca de la momentul dobandirii imobilului a exercitat o posesie continua, neintrerupta, netulburata, publica si neechivoca, sens in care solicita sa se constate ca a intervenit jonctiunea posesiilor, reclamantul continuand posesia utila si neviciata a autorilor. Momentul de inceput al posesiei terenului de catre autorii SI, SR se plaseaza in jurul anilor 1942-1950, cand in Transilvania era aplicabil dreptul cutumiar maghiar conform caruia dreptul de proprietate putea fi dobandit prin uzucapiune in conditiile exercitarii unei posesii utile timp de 30 de ani, asa cum este reglementat in prezent codul civil roman, conform art. 1846-1847. Prescriptia achizitiva s-a implinit inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 7/1996.
1.4. Potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938, precum si art. 31 din D-L nr. 389/1943 pentru extinderea legislatiei civile si comerciale a Vechiului Regat in Romania de sub Carpati: ,,Prescriptiunile implinite precum si cele incepute inaintea punerii in aplicare a acestei legi sunt carmuite in ce priveste natura, durata si efectele, de dispozitiile legii sub care au inceput_" prescriptiile achizitive incepute inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 115/1938 sunt carmuite de dispozitiile legii sub care au inceput. In consecinta, intr-o forma sau alta, aceste dispozitii tranzitorii exprese au consacrat principiul potrivit caruia prescriptia achizitiva este guvernata de legea in vigoare la data la care a inceput posesia.
1.5. In drept, invoca aplicarea art. 557, art. 1846, art. 1847, art. 1860, art. 1890-1894 C. civ. si art. 111, art. 225 C. pr. civ, art. 17, art. 34 pct. 3 din Decretul-lege nr. 115/1938, art. 20 alin. 3, art. 33 si art. 42 din Legea nr. 7/1996.
1.6. In probatiune, solicita incuviintarea mijloacelor de proba constand in inscrisuri si martori.
1.7. In sedinta publica din data de 14 octombrie 2013, reprezentanta reclamantului a invederat ca temeiul juridic al actiunii este in principal art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, iar in subsidiar dispozitiile privind uzucapiunea de lunga durata reglementata de Codul civil.

     II. Pozitia procesuala a paratilor.
2. Privitor la parati, Judecatoria a desfasurata o procedura de publicitate in cadrul caruia a dispus citarea acestora prin afisare la avizierul instantei, publicarea citatiei intr-un ziar de circulatie locala si afisarea Somatiei prevazute de art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938.
2.1. Nu au fost formulate opozitii.

III. Situatia de fapt retinuta din probe administrate. Dreptul aplicabil.
3. Judecatoria a administrat probe constand in inscrisuri, declaratii de martori, interogatoriul reclamantului si o expertiza tehnica judiciara in specialitatea topografie.
3.1. Creionand tabloul general al litigiului, Judecatoria observa ca reclamantul urmareste sa devina proprietarul a doua terenuri situate in localitatea T, Judetul Arad invocand achizitionarea lor prin act sub semnatura privata si exercitarea unei posesii utile generatoare de efecte juridice din perspectiva incidentei a doua reglementari: Decretul-lege nr. 115/1938 si Codul civil adoptat in anul 1864.
3.2. Retine ca imobilele din litigiu sunt evidentiate in CF nr. 301.257 S (provenita din conversia de pe hartie a CF nr. vechi 137 T) de sub A1, Top 393, de 990 mp aflat in proprietatea lui HL, respectiv in CF nr. 301.253 S (provenita din conversia de pe hartie a CF nr. vechi 179 T) de sub A1, Top 394, de 990 mp aflat in proprietatea lui SL, HL, BG si SE, cu un uzufruct viager inscris in favoarea lui SA si BI si un uzufruct inscris in favoarea lui MF, vaduva lui B.
3.3. Din coroborarea declaratiilor date de martorii HHA, HA, HL, DA si DT se retine faptul ca reclamantul nu a folosit niciodata terenurile din litigiu, terenuri in prezent mlastinoase, ele fiind lucrate (cosite) o perioada de timp, imediat dupa achizitionare, pana in anii 1995-1996, de tatal reclamantului, martorul DA (declara HHA si DT, aceasta fiind chiar ruda apropiata a reclamantului) ulterior ramanand nelucrate (declara HL) situatie care confirma sustinerea martorului DA cel putin cum ca el a folosit catva timp terenurile, chiar daca reclamantul a incercat sa convinga instanta de situatia psiho-fizica a tatalui sau, ce nu i-ar permite sa perceapa si sa reproduca realitatea celor petrecute in trecut.
3.4. Judecatoria va inlatura ca fiind nereala si superficial obtinuta consideratia expertului desemnat in cauza, AG, care, atunci cand trateaza obiectivul 3 al expertizei sustine ca reclamantul foloseste in fapt terenurile din litigiu.
4. Dreptul aplicabil.
4.1. Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare.
Art. 28. Cel ce a posedat un bun nemiscator in conditiunile legii, timp de 20 ani, dupa moartea proprietarului inscris in cartea funciara, va putea cere inscrierea dreptului uzucapat.
De asemenea, va putea cere inscrierea dreptului sau, cel ce a posedat un bun nemiscator in conditiunile legii, timp de 20 ani, socotiti de la inscrierea in cartea funciara a declaratiunii de renuntare la proprietate.
Art. 130.
Cererea de inscrierea se va indrepta judecatoriei in circumscriptiunea careia este asezat imobilul.
Judecatoria, prin incheiere, va emite o somatiune care se va afisa la judecatorie, la primaria comunei unde se afla asezat imobilul si se va publica intr-unul din ziarele mai raspandite din Capitala.
Publicarea in ziar va fi inlocuita pentru fondurile rurale mai mici de 5 ha, prin batai de toba, facute in 2 duminici succesive.
Indeplinirea acestor formalitati se va constata prin proces-verbal intocmit, in cazul prevazut la al. 2, de catre grefier, iar in cazul prevazut la al. 3, de catre primar. Procesul-verbal se va inainta fara intarzierre judecatoriei.
Prin somatiune cei interesati vor fi invitati sa faca opozitiune, cunoscand ca in termen de 1 luna de la cea din urma din aceste publicatiuni, judecatoria va pasi la judecarea pricinii.
Daca nu s-a facut opozitiune, judecatoria se va pronunta printr-o incheiere, in cazul contrar opozitiunea se va judeca de catre instanta competenta, dupa dreptul comun. Daca aceasta instanta ar fi tribunalul, judecatoria ii va trimite din oficiu dosarul pricinii.
In ambele cazuri, instanta va cereceta daca sunt indeplinite cerintele art. 28.
Reclamantul va putea cere inscrierea provizorie a dreptului ce a uzucapat in temeiul hotararii judecatoresti, de prima instanta sau a incheierii prin care s-a admis cererea.
Justificarea se va face prin hotarare judecatoreasca desavarsita.
Instanta de carte funciara nu va putea, in temeiul uzucapiunii, dispune inscrierea dreptului, daca acesta a fost intabulat sau inscris provizoriu, in folosul unei alte persoane, chiar dupa implinirea termenului de uzucapiune; in cazul cand s-ar fi facut numai o notare, instanta va dispune inscrierea dreptului, fara ca inscrierea sa fie opozabila celui care a cerut notarea.
4.2. Legea nr. 241/12 iulie 1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938.
Art. 6. Posesiunea ceruta in vederea uzucapiunii, in cazurile prevazute de articolele 27 si 28 din legea pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare trebuie sa indeplineasca conditiile cerute de Codul civil.
Prescriptiile implinite, precum si cele incepute inaintea punerii in aplicare a prezentei legi sunt cirmuite, in ce priveste natura, durata si efectele lor, de dispozitiile legii sub care au inceput.
In cazul prevazut de alineatul precedent, posesorul va putea cere de la instanta competenta in circumscriptia careia este situat imobilul constatarea uzucapiunii implinite. Actiunea va fi introdusa atat impotriva titularului inscris in cartea funciara, cat si impotriva tertilor care au dobandit drepturi prin inscrierea lor in cartea funciara. Vor ramane totusi neatinse drepturile pe care tertii le-au dobandit cu buna-credinta, prin act juridic cu titlul oneros, increzindu-se in cuprinsul cartii funciare.
4.3. Codul civil 1864.
Art. 1846. Orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii. Posesiunea este detinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitata, una sau alta, de noi insine sau de altul in numele nostru.
Art. 1847. Ca sa se poata prescrie, se cere o posesiune continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, dupa cum se explica in urmatoarele articole.
Art. 1848. Posesiunea este discontinua cand posesorul o exercita in mod neregulat, adica cu intermitente anormale.
Art. 1849. Posesiunea este intrerupta prin modurile si dupa regulile prescrise in articolele 1863 - 1873.
Art. 1850. Continuitatea si neintreruperea posesiunii sunt dispensate de proba din partea celui ce invoca prescriptia, in acest sens ca, posesorul actual care probeaza ca a posedat intr-un moment dat mai inainte, este presupus ca a posedat in tot timpul intermediar, fara insa ca aceasta sa impiedice proba contrarie.
Art. 1854. Posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a inceput a poseda pentru altul.
Art. 1855. Cand posesorul a inceput a poseda pentru altul, se presupune ca a conservat aceeasi calitate, daca nu este proba contrarie.
Art. 1859. In toate cazurile cand posesiunea aceluiasi lucru trece pe rand in mai multe maini, fiecare posesor incepe, in persoana sa, o noua posesiune, fara a distinge daca stramutarea posesiunii s-a facut in mod singular*) sau universal, lucrativ sau oneros.
Art. 1860. Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescriptia, sa uneasca posesiunea sa cu posesiunea autorului sau.
Art. 1862. Daca viciul posesiunii consista in discontinuitatea, in interuptiunea sau in precaritatea sa, oricine are interes ca sa nu fie prescriptia implinita il poate opune. Daca clandestinitatea si tulburarea posesiunii sunt vicii numai relative si nu pot fi, prin urmare, opuse decat numai de cei in privinta carora posesiunea a avut asemenea caracter.
Art. 1863. Prescriptia poate fi intrerupta sau in mod natural sau in mod civil.
Art. 1864. Este intrerupere naturala:
1. cand posesorul este si ramane lipsit, in curs mai mult de un an, de folosinta lucrului, sau de catre vechiul proprietar sau de catre o a treia persoana;
2. cand lucrul este declarat neprescriptibil in urmarea unei transformari legale a naturii sau destinatiei sale.
Art. 1866. Efectele intreruperii prescriptiei prin vreunul din modurile naturale sunt absolute.
Art. 1867. Intreruperea, fie civila, fie naturala, sterge cu totul orice prescriptie inceputa inaintea sa; in nici un caz acea prescriptie nu mai poate fi continuata. Posesorul sau debitorul pot incepe o noua prescriptie dupa ce actele constitutive de intrerupere inceteaza, conform naturii lor si regulilor aci mai jos stabilite.
Art. 1890. Toate actiunile atat reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescriptie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu, si fara sa i se poata opune reaua-credinta.
Art. 1895. Cel ce castiga cu buna-credinta si printr-o justa cauza un nemiscator determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, daca adevaratul proprietar locuieste in circumscriptia tribunalului judetean unde se afla nemiscatorul, si prin douazeci de ani daca locuieste afara din acea circumscriptie.
4.4. Decizia in interesul legii nr. 86/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie care stabileste ca: "in situatia prescriptiilor achizitive incepute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 si implinite dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 7/1996, actiunile in constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune in regim de carte funciara sunt guvernate de dispozitiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938."
      IV. Hotararea.
5. In baza celor retinute, analizand indeplinirea conditiilor de admisibilitate a uzucapiunii, inclusiv in ceea ce priveste exercitarea unei posesii utile a reclamantului, amintind ca fundamentul dobandirii proprietatii pe cale de uzucapiune e constituit de posesia care genereaza efecte juridice, Judecatoria va respinge actiunea.
5.1. Dat fiind faptul ca imobilele asupra carora reclamantul urmareste sa i se recunoasca dreptul de proprietate se situeaza pe un teritoriu organizat in regim de carte funciara, fiind si inscrise in CF nr. 301.257 S (provenita din conversia de pe hartie a CF nr. vechi 137 T) respectiv in CF nr. 301.253 S (provenita din conversia de pe hartie a CF nr. vechi 179 T) si cum, potrivit efectelor obligatorii ale Deciziei in interesul legii nr. 86/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, legea speciala aplicabila este Decretul-lege nr. 115/1938, Judecatoria constata faptul ca reclamantul nu a depus diligenta necesara pentru a dovedi indeplinirea conditiilor prescrise de art. 28, art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938 - o posesie exercitata timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular fara a se fi inscris in cartea funciara dreptul, fie si cu caracter provizoriu, al altei persoane - coroborate cu reglementarea cuprinsa in art. 6 alin. 1 din Legea nr. 241/12 iulie 1947 privitoare la referintele analizarii utilitatii posesiei.
5.1.1. Or, reclamantul nu doar ca nu a facut dovada decesului proprietarilor tabulari inscrisi in cele doua carti funciare mentionate - HL din CF nr. vechi 137 T) de sub A1, Top 393, de 990 mp, respectiv SL, HL, BG si SE, cu un uzufruct viager inscris in favoarea lui SA si BI si un uzufruct inscris in favoarea lui MF, vaduva lui B din CF nr. 301.253 S (provenita din conversia de pe hartie a CF nr. vechi 179 T) de sub A1, Top 394, de 990 mp - dar nici nu a dovedit ca a exercitat o posesie utila asupra acestora terenuri, nartorii audiati certificand faptul ca posesia a fost exercitata un timp de tatal reclamantului, DA, dupa care bunurile au ramas neexploatate. Lipsa contactului material cu bunul semnifica lipsa elementului material constitutiv al posesiei, corpus si, chiar daca s-ar primi o posesie initiala imediata achizitionarii terenurilor sau o posesie mediata, prin tatal sau, indubitabil ea a fost intrerupta natural de la momentul in care tatal reclamantului nu a mai putut lucra terenurile, abandonandu-le.
5.1.2. Reclamantul nu s-a preocupat procesual nici de dovedirea decesului proprietarilor tabulari, nici de a cere unirea posesiei cu cea exercitata de tatal sau, nici de a valorifica afirmatia celui din urma cum ca in cazul in care el ar deveni proprietar, ar transmite proprietatea catre reclamant, astfel ca Judecatoria trebuie sa ia act de adevarul celor retinute pronuntand prezenta hotarare.
5.2. Judecatoria exclude de la aplicare prevederile Codului civil 1864 privitoare la uzucapiune, ca efect al respectarii Deciziei in interesul legii nr. 86/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in partea privitoare la dobandirea dreptului de proprietate, nu a altui drept real, prin uzucapiune extratabulara asupra imobilelor. Oricum, observatiile privind exercitarea posesiei ar fi condus la aceeasi solutie. Nu valideaza nici sustinerile reclamantului potrivit carora posesia autorilor sai a inceput inainte de intrarea in vigoare a Decretului-lege nr. 115/1938, din cauza ca reclamantul, in afara formalismului sustinerii, nu a dovedit prin nici un mijloc de proba realitatea intinderii in timp a exercitarii posesiei, in afara posesiei dovedit exercitate de tatal sau, DA, ulterior anului 1990.
5.3. Ia act de faptul ca nu se cer cheltuieli de judecata.