PLANGERE CONTRAVENTIONALA

Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul Judecatoriei Mizil sub nr. de dosar 1580/259/2011, aleatoriu repartizata in sistem informatic acestui complet (completul C 8 Stagiar) inregistrata la data de 31.08.2011 contestatorul G.N., in contradictoriu cu intimata POLITIA LOCALA MIZIL, a solicitat instantei de judecata ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria PC, nr. 000161, incheiat la data de 14.08.2011, iar in subsidiar inlocuirea amenzii cu avertisment.
       In motivare, contestatorul a invederat instantei ca a fost amendat cu suma de 1000 lei prin procesul-verbal de contraventie seria PC, nr. 000161, incheiat la data de 14.08.2011 pentru ca la data de 14.08.2011 la domiciliul sau a provocat scandal public si a tulburat lnistea si ordinea publica. A aratat petentul ca recunoaste faptul ca a avut o discutie cu  membrii familiei sale in incinta dormitorului sau care nu este loc public si ca pentru aceeasi fapta a fost amendat prin procesul-verbal seria AP nr.2124225.
         In drept, contestatorul  si-a intemeiat plangerea pe dispozitiile O.G 2/2001.         
         In sustinerea actiunii, contestatorul a depus la dosarul cauzei in original urmatoarele inscrisuri: procesul -verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor  seria PC, nr. 000161 incheiat la data de 14.08.2011 (fila 4).
         Conform art. 36 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru si art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plangerea contraventionala este scutita de taxa de timbru si timbru judiciar.   
         Intimata Politia Locala Mizil a formulat intampinare la dosarul cauzei prin care a solicitat instantei de judecata respingerea plangerii contraventionale formulata  de catre petentul G. N.  ca fiind netemeinica.
         In motivare, intimata a invederat instantei ca petentul din prezenta cauza a fost sanctionat contraventional pentru ca la data de 14.08.2011 a provocat scandal si a tulburat linistea si ordinea publica. A aratat intimate ca in cuprinsul plangerii petentul recunoaste ca a savirsit aceasta fapta, dar ca aceasta s-a produs acasa, in familie,ceea ce in opinia petentului nu constituie loc public.
         In dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si proba testimoniala cu doi martori pentru dovedirea situatiei de fapt, iar intimata Politia Locala a asolicitat administrarea probei cu inscrisurile de la dosarul cauzei si proba cu interogatoriul petentului.
        Prin incheierea de sedinta din  22.11.2011, ulterior punerii in discutie a probelor solicitate, pentru respectarea dreptului la aparare si a principiului egalitatii armelor, instanta, considerand ca sunt utile, pertinente si concludenta pentru solutionarea cauzei, instanta a incuviintat pentru petent administrarea probei cu inscrisuri si a probei testimoniala cu doi martori, respective numitii  D. L. si L. F., iar pentru intimata proba cu inscrisurile de la dosarul cauzei si proba cu interogatoriul petentului.
        In sedinta din 13.12.2011, in temeiul dispozitiilor art.33 alin.1 din OG 2/2001 instanta a incuviintat,  din oficiu proba testimoniala cu martorul asistent din procesul-verbal de contraventie, numitul S. M. si a prorogat administrarea probei cu interogatoriul petentului dupa audierea martorilor. Totodata, prin aceeasi incheiere de sedinta, instanta a dispus aducerea martorilor petentului cu mandate de aducere fata de faptul ca desi legal citati, acestia nu s-a prezentat in instanta.
         In sedinta din 21.12.2011 instanta a procedat la audierea martorului  L. F., apreciind ca nu se mai impune audierea si celuilalt martor citat in cauza, respectiv D.L. Totodata, instanta a luat act ca intimata  a renuntat la administrarea probei cu intergatoriul petentului..
            
         Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei, instanta retine urmatoarele:
          
         In fapt,  petentul G. N. a fost amendat cu suma de 1000 lei prin procesul-verbal de contraventie seria PC, nr. 000161, incheiat la data de 14.08.2011 pentru ca la data de 14.08.2011 la domiciliul sau a provocat scandal public si a tulburat lnistea si ordinea publica.
         In solutionarea cauzei de fata, instanta a avut in vedere dispozitiile art.34 din OG 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel ce a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii. 
         Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este un inscris oficial, autentic si beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie in masura in care a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor prevazute de lege. Aceasta prezumtie este insa una relativa de adevar, facand dovada asupra starii de fapt retinute pana la proba contrara. O astfel de prezumtie nu incalca dreptul la un proces echitabil, nefiind de natura a incalca prezumtia de nevinovatie. Dupa cum a constatat si Curtea EDO (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. Romaniei, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute in toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si in materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt indeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinandu-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. In prezenta cauza, atat miza litigiului, data de sanctiunea aplicata contestatoarei cat si asigurarea posibilitatii petentului de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
         Analizand legalitatea procesului-verbal de contraventie, in conformitate cu dispozitiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanta a  constatat ca persoana care a intocmit procesul verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, iar procesul verbal atacat contine toate mentiunile obligatorii prevazute de art.16 si art.17 din O.G. nr.2/2001, modificata, fiind corect intocmit.
          Cu privire la sustinerile contestatorului privind faptul ca a avut o cearta cu membri familiei sale, dar in dormitorul sau, care nu este loc public instanta va avea in vedere probatoriile administrate in cauza.
       Astfel, din declaratia martorului L.F.(la dosar, fila 29) instanta a retinut ca aproximativ cu 2-3 luni in urma vecina sa, respectiv sotia petentului a strigat dupa ajutor, iar in momentul in care acesta s-a deplasat in curtea vecina, i-a gasit pe petent, pe sotia acestuia si pe baiatul ei, care era lovit la arcada. Martorul a relatat ca  l-a tinut pe petent pina la veniea politiei , care i-a zis sa il lase ca vrea sa faca crima, intrucit acesta se afla in stare de ebrietate.
         De asemenea, din declaratia martorului asistent instanta a  retinut ca la data de 11.08.2011 martorul era acasa impreuna cumama sa si cu copiii, iar petentul a venit sa il cinsteasca. A relatat martorul ca acesta se afla in stare de ebrietate si a inceput sa il ia la bataie si i-a spart arcada. Instanta  a mai retinut din declaratia data de martor ca de aprox.2 luni de zile petentul provoca scandaluri si se afla frecvent in stare de ebrietate.  
         Instanta, avand in vedere inscrisurile de la dosarul cauzei, declaratiile celor doi martori, precum si faptul ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei  este prezumat relativ a exprima adevarul, instanta retine ca acesta nu cuprinde motive de nelegalitate, in cauza de fata nerasturnandu-se prezumtia relativa de adevar a acestuia.
        In ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal de contraventie, instanta a retinut urmatoarele:
        Petentului ii revenea  sarcina probei, din probele administrate in cauza nerezultand o alta stare de fapt decat cea inscrisa in procesul-verbal, motiv pentru care instanta constata ca acesta este legal si temeinic.
         Fata de solicitarea petentului G. N. cu privire la inlocuirea in subsidiar a sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea “avertisment", instanta va avea in vedere atat dispozitiile art. 21 alin.3 din O.G 2/2001, cat si   standardele privind marja de apreciere a statelor in ceea ce priveste notiunea de pericol social al faptei ale C.E.DO.
         Astfel, potrivit dispoz. art.21 alin.3 din O.G 2/2001, sanctiunea se aplica in limitele stabilite de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama si de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire ale acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal. 
         Instanta a retinut ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre Romania, libertatea de legiferare a statului roman a fost limitata. Astfel, actele normative aflate in vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
       Instanta a retinut  ca potrivit art. 1, din Protocolul aditional nr. 1, "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor".
         Prin urmare statele parte la Conventie au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru incalcarea anumitor dispozitii legale. Marja de apreciere a statelor nu este insa absoluta.
        Astfel, cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului in dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure o proportie echitabila intre scopul urmarit si mijloacele utilizate.
         Instanta a constatat ca in cauza de fata, cu privire la pericolul social al faptei, nu  au fost respectate conditiile  impuse de jurisprudenta CEDO. Astfel, faptele retinute in sarcina contestatoarei precum si sanctiunile aplicate acesteia au fost prevazute de dispozitii legale accesibile si previzibile, dar instanta retine ca fata de pericolul social al faptei, sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 1000 lei este disproportionata, asigurarea respectarii linistii si ordinii publice putand fi asigurata si prin sanctiunea Aamenzii contraventionale in cuantum de 200 lei.
        Fata de motivele invocate, instanta a admis in parte plangerea contraventionala formulata de catre petentul G. N. in contradictoriu cu intimata POLITIA LOCALA MIZIL impotriva procesului-verbal de contraventie seria PC nr. 000161 intocmit la data de 14.08.2011 si a dispus reducerea sanctiunii amenzii contraventionale de la suma de 1000 lei, la suma de 200 lei.