PLANGERE CONTRAVENTIONALA

           Prin plangerea contraventionala inregistrata la data de 16.10.2012 pe rolul Judecatoriei Suceava sub nr.8672/314/2012, petentul F.C.A.,in contradictoriu cu intimata I.P.J. PRAHOVA - Politia Orasului Mizil, a solicitat instantei de judecata ca, in baza probelor ce se vor administra, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CP, nr.2390112, incheiat la data de 02.10.2012, intocmit de catre agentul constatator A.s.p. V. S., angajat al I.P.J. Prahova, Politia orasului Mizil, Biroul Rutier, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
             In motivare, petentul a aratat ca prin procesul-verbal seria CP nr. 2390112, intocmit la data de 02.10.2012, a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 280 lei (echivalentul a 4 puncte - amenda), precum si cu sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, sub aspectul savarsirii contraventiei prev. de art. 100 alin. 3, lit. b) din O.U.G. 195/2002, precizand ca, in timp ce se deplasa in localitatea Mizil pe un drum cu sens dublu, de pe sensul de deplasare opus petentului, in urma trecerii unui camion pe acel sens, doi pietoni au pasit pe marcajul pietonal, insa fara a ajunge la axul drumului in momentul la care a parcurs zona de marcaj pietonal, incat nu a stanjenit sub nici o forma pietonii aflati in traversare.
          Acesta a mentionat ca se impune anularea procesului-verbal, pentru neindeplinirea elementelor raspunderii contraventionale, atat la nivelul laturii obiective, cat si la nivelul laturii subiective, precizand ca potrivit art. 100 alin.3 lit. b) din O.U.G. 195/2002, constituie contraventie neacordarea prioritatii de trecere a pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
         A aratat ca, in primul rand, nu sunt indeplinite elementele raspunderii contraventionale, la nivelul laturii obiective intrucat pietonii aflati pe sensul opus al deplasarii autovehiculului condus de petent s-au antrenat in traversarea trecerii de pietoni, insa acestia au facut doar cativa pasi fara a ajunge la mijlocul drumului, incat petentul a trecut regulamentar peste trecerea de pietoni de pe sensul lui de mers, fara a stanjeni in vreun mod pietonii angajati in traversare.
        Mai mult decat atat, mentioneaza ca in directia de mers opusa, langa trecerea de pietoni s-a deplasat un camion care oricum bloca vizibilitatea participantilor la trafic, formand un "punct mort vizual", situatie ce nu a permis semnalarea in timp real a pietonilor care intentionau sa traverseze strada, aspect ce este de natura a intari concluzia ca masurile aplicate de agentul constatator sunt abuzive si contrare legii.
        Asadar, nici nu putea sa prevada ca se va angaja un pieton in traversare, lipsa vinovatiei rezultand din aceasta limitare a campului vizual.
          Arata ca, cu atat mai mult este data reaua-credinta a agentului constatator, cu cat in procesul-verbal pe care l-a contestat nu se consemneaza un element esential, in descrierea faptei, pentru atragerea raspunderii contraventionale instituita prin art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, text care reprezinta legea de incriminare, respectiv pietonii sa se fi angajat in traversare pe sensul de mers al contravenientului.
          Sub un al doilea aspect, apreciaza petentul ca procesul - verbal este nul absolut pentru incalcarea disp. art. 16 alin. 1 O.G. nr. 2/2001 cu modificarile si completarile ulterioare si in raport de imprejurarea ca nu se indica locul savarsirii contraventiei imputate, context in care devin incidente disp. art. 17 din OG 2/2001 care prevad ca lipsa mentiunilor referitoare la descrierea faptei se sanctioneaza cu nulitatea, nulitate ce se constata si din oficiu.
        Potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 aprobata si modificata prin Legea 180/2002, procesul - verbal de constatare a contraventiei trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu descrierea faptei contraventionale, cu indicarea datei, a orei si a locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, fiind relevanta aceasta descriere a faptei pentru a putea fi analizata incalcarea sau nu a dispozitiilor legale invocate de catre agentul constatator.
         Ratiunea instituirii acestei obligatii de a descrie cat mai amanuntit posibil fapta savarsita rezida in posibilitatea conferita instantei de a verifica legalitatea individualizarii si de a aprecia ca, in anumite situatii, s-a adus o atingere redusa valorii ocrotite de legea contraventionala.
         A mai aratat petentul ca, din interpretarea logico - gramaticala a prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr.2/2001, rezulta cerinta ca agentul constatator sa realizeze o descriere in concret a contraventiei, cu specificarea actiunii sau a inactiunii autorului si a tuturor circumstantelor de natura a imprima faptei caracter contraventional, cerinta fiind imperativa, intrucat ratiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instantei cercetarea legalitatii actului constatator prin stabilirea faptelor materiale si verificarea incadrarii juridice pe care acestea au primit-o si a justetei sanctiunii aplicate.
         Din punctul de vedere al petentului, nu raspunde acestei exigente procesul-verbal contestat, in care agentul constatator a consemnat ca a "condus autoturismul Renault Espace pe DN1B-ES17 pe directia Buzau-Ploiesti, ajungand la trecerea pentru pietoni din punctul "Dealu Mare" nu a acordat prioritate de trecere la doi pietoni Manos Adriana si Olteanu Ioana, aflati in trecere pe marcajul pietonal ce este semnalizat prin indicatoare, marcaj si lampi intermitente".
        A indica sensul de mers ca fiind dinspre Buzau spre Ploiesti, iar trecerea de pietoni ca fiind in punctul "Dealu Mare" (cat timp nu poate exista o singura trecere de pietoni in orasul Mizil), este insuficient. Prin neindicarea locului exact in care a fost savarsita contraventia, este pusa instanta de judecata in imposibilitatea evidenta de a verifica daca acel punct se afla in localitatea Mizil sau in alta parte, daca exista acolo o trecere de pietoni sau nu.
        Deosebit de aceasta, in practica s-a considerat, pe buna dreptate, ca reproducerea textului legal care sanctioneaza presupusa fapta ilicita nu reprezinta o descriere a faptei contraventionale, intrucat acesta reprezinta doar temeiul legal al stabilirii faptelor contraventionale (S.C. nr. 5461/1970, S.C. nr. 5462/1970 ale Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti, S.C. nr. 467/1970, S.C. nr. 359/1970 ale Judecatoriei Tulcea), invocand si Decizia nr. 412/R/CA/2005 a Tribunalului Bihor care stabileste ca "descrierea concreta a faptei contraventionale prin reproducerea textului ce o incrimineaza nu echivaleaza cu descrierea ei efectiva (...) intrucat, in absenta descrierii modalitatii concrete, a actiunii or omisiunii ce infrange legea, nu se pot determina circumstantele savarsirii, urmarile ei, gradul real de pericol social, gradul culpei si in consecinta nici individualiza sanctiunea.
        S-a mai invocat de catre petent sentinta civila nr. 4341/2011 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, prin care s-a statuat ca fapta este insuficient descrisa, in situatia in care agentul constatator nu a precizat daca pietonul caruia nu i s-a acordat prioritate se afla angajat in traversare regulamentar si pe sensul de mers al contravenientului, astfel cum se precizeaza in art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, text care reprezinta legea de incriminare, si, in plus, martorul propus de petent confirmand faptul ca la acel moment nici un pieton nu se angajase in traversare. Ori, in procesul-verbal pe care l-a contestat nu se consemneaza un element esential, in descrierea faptei, pentru atragerea raspunderii contraventionale instituita prin art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, text care reprezinta legea de incriminare, respectiv pietonul sa se   fi   angajat   in   traversare   pe   sensul   de   mers   al contravenientului.
         Alta cerinta relevata de catre petent priveste indicarea locului exact al savarsirii faptei, tot pentru verificarea elementelor constitutive ale contraventiei, nefiind suficienta o exprimare generica, ci sunt necesare mentiunile cu privire la indicarea eventualilor martori oculari sau a altor mijloace de proba; aceasta cerinta se impune in special in cazul contraventiilor constatate direct, cu importante consecinte, cum ar fi suspendarea dreptului de a conduce.
        Incompleta descriere a faptei contraventionala atrage nelegalitatea actului in raport de disp. art. 16 si art. 17 din O.G. 2/2001, pe de o parte, si naste un dubiu rezonabil, aplicandu-se principiul in dubio pro reo in favoarea persoanei sanctionate cu privire la temeinicia sanctiunii aplicate, pe de alta parte. I
        In subsidiar, in ipoteza in care instanta nu va imbratisa aceste aparari, petentul a  solicitat sa se dea eficienta sporita criteriilor de individualizare prevazute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 si inlocuirea atat a sanctiunii principale, cat si a sanctiunii complementare instituite prin procesul-verbal contestat cu avertisment, aratand ca instanta poate examina legalitatea si proportionalitatea sanctiunii contraventionale, dispunand aplicarea avertismentului chiar si atunci cand actul normativ sanctionator nu il prevede alternativ cu amenda, conform art. 7 alin. 2 si 3 din O.G. nr. 2/2001.
        Criteriile de individualizare calificate prin disp. art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 prevad ca la individualizarea sanctiunii este necesar sa se aiba in vedere circumstantele reale (pericolul social concret al faptei savarsite, imprejurarea in care a fost savarsita, modul si mijloacele de savarsire, scopul urmarit, urmarea produsa) si circumstantele personale ale contravenientului (ocupatie, loc de munca, familie, conduita anterioara si ulterioara, atitudine de regret).
        Aceste dispozitii sunt aplicabile si atat sanctiunii principale, cat si celei complementare motivat de urmatoarele:
- disp. art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2002 nu fac distinctie dupa cum ar fi vorba despre sanctiuni principale si sanctiuni complementare, ci se I precizeaza ca "sanctiunea trebuie sa fie proportionala (...)";
- disp. art.  100 alin. 3 prevad ca "constituie contraventiei si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a Il-a de sanctiuni si cu aplicarea   sanctiunii   contraventionale   a   suspendarii   exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul a faptei
prevazute la lit. b, respectiv neacordarea de prioritate de trecere pietonilor; din interpretarea per a contrario a acestor dispozitii, din punct de vedere logico-juridico, cum aceste sanctiuni sunt prevazute cumulativ si nu alternativ, rezulta ca nici la reindividualizarea sanctiunii nu s-ar putea inlocui doar sanctiunea amenzii cu avertisment, ci in mod cumulativ si sanctiunea complementara.
       A aratat petentul ca, in practica judiciara s-a stabilit ca, individualizarea sanctiunii nefiind un atribut exclusiv al organelor constatatoare, si sanctiunile complementare trebuie supuse controlului judecatoresc conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, conform art. 6 si 7 din Conventia europeana a dreptului omului si conform disp. art. 53 alin. 2 din Constitutia Romaniei, care consacra principiul nediscriminarii (nu pot fi puse in situatii de egalitate doua persoane, dintre care una nu a respectat semnificatia culorii rosii a semaforului, iar alta nu a acordat prioritate de trecere unui pieton la un marcaj pietonal nesemaforizat).
        A mai aratat petentul ca in cauza Malige c. Frantei, Curtea Europeana a considerat ca pana si sanctiunea complementara a punctelor de penalizare care poate fi aplicata in materie contraventionala are caracter "penal" in sensul art. 6 si 7 din Conventie, atata timp cat poate sa duca, la acumularea unui anumit numar de puncte, la pierderea dreptului de a conduce.
       Ori, dreptul de a conduce este util atat in viata de zi cu zi cat si in cea profesionala, astfel incat, desi aplicarea punctelor are un caracter preventiv, are si un caracter punitiv, similar unei sanctiuni penale.
        In aceste conditii, aplicand aceleasi principii la dreptul intern, cum i s-a aplicat sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, cu atat mai mult aceasta sanctiune are un caracter "penal" in sensul Conventiei, incat aplicarea acesteia nu se poate dispune automat fara a putea fi supus controlului instantei, iar instanta are dreptul in conditiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 sa verifice si modul de individualizare al acestei sanctiuni.
          De asemenea, art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei statueaza preeminenta dreptului european fata de dreptul sau practica interna.
          In acest context, petentul  a considerat ca a sustrage competentei instantei posibilitatea cenzurarii unei sanctiuni dispuse de un organ administrativ ar insemna, in esenta, dincolo de garantiile specifice materiei penale, sa i nege chiar liberul acces Ia justitie, deoarece acest acces ar fi doar unul "teoretic si iluzoriu" atata timp cat nu s-ar putea finaliza cu o inlaturare a masurii dispuse.
         Petentul a  apreciat ca, in situatia lui, aplicarea mecanica a sanctiunii complementare este in mod evident disproportionata fata de circumstantele concrete, atat reale (pericol social redus, lipsa urmarilor concrete, imprejurarile savarsirii faptei - se afla doar in trecere in localitatea Mizil, nu cunoaste acest oras -); lipsa de vizibilitate care l-a impiedicat sa surprinda intentia pietonilor de pe sensul opus celui in care se deplasa, existenta camionului pe sensul opus de deplasare care ii obstructiona campul vizual), cat si cele personale (lipsa antecedentelor contraventionale, conduita anterioara si ulterioara), in care s-a comis contraventia.
       Cum nu sunt intrunite cumulativ elementele raspunderii
contraventionale, cum procesul-verbal de contraventie este afectat de vicii de forma, cum orice dubiu trebuie interpretat in favoarea contravenientului, cum circumstantele concrete in care s-a comis contraventia califica conduita petentului ca fiind lipsita de periculozitate sociala, cum sanctiunea complementara imbraca un caracter atat represiv, cat si punitiv, cum dreptul de a conduce este de o mare insemnatate pentru viata oricarei persoane, solicita admiterea plangerii.
        In drept au fost invocate disp.  art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 31. art. 21 alin. 3, art. 34 din O.G. nr. 2/2001, art. 6, art. 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
        Petentul a solicitat in dovedirea sustinerilor sale, proba cu inscrisuri si martori, solicitand ca instanta sa puna in vedere intimatei sa depuna la dosar: procesul verbal seria CP 2390112, un exemplar lizibil, documentatia care a stat la baza emiterii procesului - verbal, fotografii care surprind savarsirea contraventie, inregistrarea video a savarsirii contraventiei cu mijlocul tehnic omologat si verificat metrologic aparat Radar; dovada ca aparatul Radar cu care s-a surprins momentul era omologat si verificat metrologic,valabilitatea buletinului de verificare metrologica, autorizatia agentului constatator de operator calificat, instruit potrivit reglementarilor legale, numarul si seria aparatului radar/autoturismului pe care este montat aparatul radar, conditiile meteo in care a fost efectuata inregistrarea, ordinul de deplasare al agentului constatator.
           In temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ., petentul a solicitat judecata si in lipsa.
           In dovedirea plangerii, petentul a depus la dosarul cauzei, in copie: procesul verbal seria CP, nr.2390112, cartea de identitate, dovada seria CD, nr.0370851 eliberata de catre intimat.
           Conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plangerea contraventionala este scutita de taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.   
          Intimatul I.P.J. Prahova a formulat intampinare, fiind depusa la dosarul cauzei la data de 27.11.2012, prin care a solicitat instantei de judecata sa se pronunte cu privire la urmatoarele aspecte:
1. Exceptia necompetentei teritoriale, in sustinerea careia a aratat faptul ca, potrivit art. 118 alin (1) din OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice cu modificarile si completarile ulterioare, impotriva procesului - verbal de constatare a contraventiilor se poate depune plangere in termen de 15 zile de la comunicare, la judecatoria in a carei raza de competenta a fost constatata fapta.
           Din actul sanctionator  a rezultat ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentului a fost comisa/constatata pe DN 1B - E 577, raza localitatii Mizil, judetul Prahova.
           Conform prevederilor H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscriptiilor judecatoriilor si parchetelor de pe langa judecatorii, rezulta ca localitatea Mizil este in circumscriptia Judecatoriei Sinaia.
          Din coroborarea prevederilor O.U.G. nr. 195/2002, cu prevederile din H.G. nr.337/1993, rezulta cu certitudine ca in aceasta situatie competenta a solutiona plangerea contraventionala formulata de catre petentul F. C. A. este Judecatoria Mizil, solicitand admiterea exceptiei necompetentei teritoriale a Judecatoriei Suceava si declinarea competentei de solutionare in favoarea Judecatoriei Mizil.
2. Pe fondul cauzei, s-a aratat de catre intimata ca, la data de 02.10.2012, in mod temeinic si legal, petentul a fost
sanctionat cu amenda conform O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata cu modificarile si completarile ulterioare, deoarece, la data mai sus mentionata, ora 17.00, a condus
autoturismul marca Renault Espace cu nr. MH - BM92, pe D.N. 1B - E 577 -KM.42+200m, pe raza localitatii Mizil, din directia Buzau catre Ploiesti, iar cand a ajuns la trecerea pentru pietoni din punctul
"DEALU MARE", nu a acordat prioritate de trecere la doi pietoni M. A. L. si Olteanu Ioana, angajati in traversare pe marcajul pietonal semnalizat prin indicatoare, marcaj si lumina intermitenta.
             Totodata, ca masura tehnico-administrativa s-a procedat la retinerea permisului de conducere in vederea suspendarii exercitarii dreptului de a conduce, pe timp limitat.
             Intimata a invederat faptul ca, in conformitate cu prevederile art. 109 alin (1) din O.U.G. nr. 195/2002, abaterea contraventionala a fost constatata cu propriile simturi (ex propriis sensibus) de catre politistul rutier si chiar daca petentul nu recunoaste savarsirea contraventiei, acest lucru nu este de natura a afecta legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie, intrucat politistul rutier a consemnat in cuprinsul acestuia realitatea.
            In acest context, intimata precizeaza faptul ca agentul de politie este investit cu exercitiul autoritatii de stat, motiv pentru care actele intocmite sunt inzestrate cu increderea ca autoritatea, reprezentata in acest caz de agentul constatator, consemneaza exact faptele pe care le constata fara a adauga denaturari ale realitatii, cu atat mai mult cu cat, in ipoteza mentionarii intentionate sau chiar neglijente a unor imprejurari nereale, agentul este expus unor sanctiuni de natura disciplinara si/sau penala.
          Intimata solicita instantei sa constate, asa cum rezulta din raportul agentului constatator si din declaratiile olografe ale celor doi pietoni, ca petentul nu a oprit pentru a acorda prioritate de trecere, desi acestea erau deja angajate in traversarea strazii si desi la acel moment ajunsesera la axul drumului, nu si-au putut continua traversarea, fiind obligate sa se opreasca pentru a nu fi acrosate de autovehiculul condus de petent, de unde rezulta si gradul de pericol social al abaterii contraventionale.
          Contrar celor precizate de catre petent in plangere, referitor la faptul ca nu s-a indicat locul savarsirii contraventiei imputate, aratam faptul ca, asa cum se poate constata prin simpla vizualizare a procesului-verbal, acesta a fost mentionat, respectiv orasul Mizil, D.N.1B - E 577, km. 42+200m, trecerea pentru pietoni amplasata in dreptul "Dealu Mare".
          In ceea ce priveste solicitarea petentului de a se inlocui sanctiunea amenzii cu cea a avertismentului, intimata a  invederat faptul ca, agentul constatator, cu ocazia aplicarii sanctiunii, a avut in vedere criteriile prevazute la art.21 alin (3) coroborat cu art.5 alin (5) din OG nr.2/2001, si a apreciat ca sanctiunea contraventionala a amenzii este proportionala cu gradul de pericol al faptei savarsite, motiv pentru care considera ca nu se impune aplicarea sanctiunii cu avertisment, apreciind ca agentul constatator a dat dovada de clementa, intrucat, cu ocazia aplicarii sanctiunii principale a amenzii, a stabilit minimul, respectiv 280 lei.
          Cu privire la lipsa antecedentelor contraventionale mentionate de catre petent in cuprinsul plangerii,  a precizat faptul ca, din cazierul contraventional al petentului  a rezultat ca acesta nu este la prima abatere contraventionala.
          In ceea ce priveste "ordinul de deplasare ", s-a precizat de catre intimata faptul ca, din coroborarea prevederilor art. 44 alin (1) din Legea nr.360/2002 privind Statutul Politistului cu dispozitiile art.26 alin (1) pct. 10 din Legea nr.218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, serviciul politienesc are caracter permanent si obligatoriu si politistii au ca atributie constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor contraventionale. Prin urmare agentul principal de politie V. S. are atat dreptul cat si obligatia de a constata astfel de fapte contraventionale, lucru pe care de altfel l-a si facut.
        Astfel, politistul care este un functionar public civil, cu statut special, nu actioneaza in baza unui ordin de deplasare, ci, asa cum a mai precizat, in baza dispozitiilor actelor normative mai sus mentionate.
        Totodata, intimata a  solicitat instantei sa analizeze cu foarte mare atentie eventualele depozitii ale martorilor care vor fi propusi de reclamant, prin prisma subiectivismului de care pot da dovada acestia, iar in situatia in care sunt incidente prevederile art. 189 alin. 1 pct. 1 si 2 din C.pr.civ., intelege sa se opuna acestor solicitari.
        In sustinerea celor aratate mai sus, intimata a anexat:
- Raportul agentului constatator (2 ex); originalul procesului-verbal contestat; declaratiile olografe ale numitelor M. A. L. si O.I. (2ex.); cazierul contraventional al petentului, solicitand instantei respingerea plangerii ca neintemeiata.
         A fost depusa intampinarea in doua exemplare, din care unul pentru comunicare, solicitand si judecarea in lipsa, potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
        Prin sentinta civila nr.5651/29.11.2012 pronuntata de Judecatoria Suceava in dosarul nr.8267/314/2012, s-a admis exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Suceava, invocata de intimat si s-a dispus declinarea competentei de solutionare a plangerii contraventionale in favoarea Judecatoriei Mizil.
        Cauza a fost inregistrata la Judecatoria Mizil la data de 18.01.2013 sub nr.117/259/2013, repartizata in mod aleatoriu prezentului complet (civil C6).
         La termenul de judecata din 15.02.2013, instanta a  incuviintat pentru petent proba cu inscrisuri si cu un martor B. D. P., iar din oficiu s-a dispus admiterea probei cu martorul asistent, numita Olteanu Ioana si a martorului din acte, numita M. A. L.
         La termenul de judecata din data de 14.03.2013, a fost administrata proba cu martorul B.P. D., a carui declaratie luata sub prestare de juramant se afla la filele 19-20 din dosar, iar la termenul de judecata din data de 22.04.2013, a fost administrata proba cu martorii M. A. L. si O. I., ale caror declaratii luate sub prestare de juramant s-au atasat  la filele 30-33 din dosar.
          Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta a  retinut urmatoarea situatie de fapt:
         Prin procesul-verbal seria  CP, nr.2390112, incheiat la data de 02.10.2013 incheiat de intimatul Inspectoratul Judetean de Politie Prahova, petentul  a fost sanctionat cu  amenda in cuantum de 280 lei (4 puncte amenda) pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.100 alin.3 lit.b) din O.U.G. nr.195/2002. Fapta retinuta in sarcina contravenientului a  constat in faptul ca in data de  02.10.2012 ora 17.00 a condus autoturismul marca ,,Renault Espace" cu nr. MH-BM 92, pe DN1B-E577-km 42+200 m. pe raza localitatii Mizil, din directia Buzau catre Ploiesti, iar cand a ajuns la trecerea pentru pietoni din punctul ,,Dealul Mare", nu a acordat prioritate de trecere la doi pietoni M. A. L. si O. I, angajati in traversare pe marcajul pietonal semnalizat prin indicatoare, marcaj si lumina intermitenta,  luandu-se fata de petent, ca masura tehnico- administrativa, retinerea permisului de conducere in vederea suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe timp limitat.
     De asemenea, instanta  a retinut ca plangerea a fost introdusa in termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, conform art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
          Potrivit art.100 alin.3 lit.b) din O.U.G. nr.195/2002, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II a de sanctiuni, respectiv 4 sau 5 puncte amenda, potrivit art.98 alin.4 lit.b) din acelasi act (un punct amenda reprezinta valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotarare a Guvernului), neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
           Analizand legalitatea procesului-verbal de contraventie, in conformitate cu dispozitiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanta a  constatat ca persoana care a intocmit procesul verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art.15 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, iar procesul verbal atacat contine toate mentiunile obligatorii prevazute de art. 16 si art. 17 din O.G. nr.2/2001, modificata, fiind corect intocmit. Totodata, din coroborarea prevederilor art. 44 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 cu disp. art. 26 alin. 1 pct. 10 din Legea nr. 218/2002 , serviciul politienesc are caracter permanent si obligatoriu, iar politistii au ca atributie constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor, nefiind necesar un ordin de deplasare al agentului constatator, solicitat intimatului de catre petent. Cu privire la solicitarea petentului ca intimata sa depuna la dosarul cauzei fotografii care surprind savarsirea contraventiei, inregistrarea video a savarsirii contraventiei cu mijlocul tehnic omologat si verificat metrologic aparat Radar, dovada ca aparatul Radar cu care s-a surprins momentul era omologat si verificat metrologic, valabilitatea buletinului de verificare metrologica, autorizatia agentului constatator de operator calificat, instruit potrivit reglementarilor legale, numarul si seria aparatului radar/autoturismului pe care este montat aparatul radar, conditiile meteo in care a fost efectuata inregistrarea, instanta retine ca potrivit art.109 alin.1 din O.U.G. 195/2002, constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac direct de catre politistul rutier, legea neimpunand, in cazul constatarii contraventiei prevazute de art.100 alin.3 lit.b) din O.U.G. nr.195/2002, ca si conditie suplimentara obligatorie, inregistrarea acesteia  cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, fapta fiind constatata prin propriile simturi de catre agentul constatator, aspect necontestat de catre parat si confirmat de catre martorii audiati in cauza.
            In ceea ce priveste apararea petentului, in sensul ca procesul-verbal de contraventie este nul, deoarece din mentiunile procesului-verbal nu rezulta in mod clar locul savarsirii contraventiei  prin indicarea sensului de mers dinspre Buzau spre Ploiesti, iar trecerea de pietoni ca fiind punctul ,,Dealu Mare", cat timp nu poate exista o singura trecere de pietoni in orasul Mizil, instanta o va respinge, fapta fiind descrisa sub aspectul locului savarsirii acesteia,  acesta fiind, pe de o parte « DN1B-E577 km.42+200 m », iar pe de alta parte «trecerea de pietoni amplasata in dreptul Dealu Mare».
       Sub aspectul temeiniciei, este unanim acceptat ca procesul verbal de contraventie intocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatari beneficiaza de o prezumtie relativa de legalitate si veridicitate, urmand a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. A conferi forta probanta unui inscris nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie, ci poate fi considerat o modalitate de ,,stabilire legala a vinovatiei".
              In aceste conditii, cum prezumtia poate fi rasturnata, nu este in niciun fel incalcat dreptul contravenientului la aparare si la un proces echitabil, Curtea Europeana a Drepturilor Omului stabilind ca folosirea prezumtiilor nu este contrara jurisprudentei sale. Dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia europeana, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku c. Frantei, Hotararea din 7 octombrie 1988, paragr.28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag si Vulic c. Suediei, Hotararea din 23 iulie 2002, paragr.113).
           Persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din O.G. nr.2/2001, in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfasurare a evenimentelor, iar sarcina instantei este de a respecta principiul proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional. Aceasta presupune, prin esenta, ca sistemul probator sa nu duca la impunerea unor conditii imposibil de indeplinit in materie de sarcina a probei. Petentul a semnat procesul verbal de contraventie, formuland obiectiuni in sensul ca nu a avut vizibilitate, sustinere care este contrazisa de martorii M. A.-L. si O. I. care, cu ocazia audierii in fata instantei au declarat  ca, dupa ce au ajuns in dreptul trecerii de pietoni, s-au asigurat ca din partea stanga (nota instantei dinspre Ploiesti, respectiv sensul opus de mers celui in care se deplasa petentul) nu circula nicio masina, contrazicand sustinerile petentului, conform carora in directia de mers opusa, langa trecerea de pietoni s-a deplasat un camion care bloca vizibilitatea participantilor la trafic, formand un ,,punct mort vizual", situatie care nu i-a permis semnalarea in timp real a pietonilor care intentionau sa traverseze strada, martorul O.I., sustinand ca petentul avea vizibilitate (fila 33 dosar). Instanta a inlaturat depozitia martorului, B. P.D., propus de catre petent ca fiind nesincera, in conditiile in care, dupa ce petentul a fost oprit de catre agentul constatator, a coborat din autoturism fiind de fata la discutia purtata intre agent si petent, nu mai retine daca petentul a semnat procesul verbal de contraventie, participarea la discutiile dintre agent si petent nefiind confirmate de catre petent si mai mult, fiind infirmate de catre martorul  O. I., care a declarat ca in autoturismul petentului mai era o persoana care nu a coborat din autoturism (fila 33 dosar). Pe aceeasi linie a nesinceritatii se situeaza declaratia martorului propus de petent cu privire la distanta parcursa de cele doua femei angajate pe trecerea de pietoni care, potrivit sustinerii sale, au facut doi-trei pasi, sustinere care este contrazisa de martorii audiati in cauza, acestia sustinand ca ajunsesera  aproape de linia ce desparte cele doua sensuri de mers. Sustinerea petentului, in sensul ca pietonii aflati pe sensul opus al deplasarii autovehiculului pe care-l conducea, au facut doar cativa pasi, fara a ajunge  la mijlocul drumului, petentul trecand regulamentar peste trecerea de pietoni de pe sensul sau de mers, fara a stanjeni in vreun mod pietonii angajati in traversare, este contrazisa de declaratiile martorului O.I. care a declarat ca au ajuns (nota instantei-impreuna cu martorul M. A.L.) aproape de linia ce desparte cele doua sensuri de mers, au observat ca din partea dreapta venea o masina si pana sa ajunga la axul drumului, s-au oprit de frica ca nu cumva autoturismul care venea din partea dreapta a lor, sa le loveasca, deoarece venea cu viteza (fila 33 dosar) si de declaratia martorului M. A.-L. care a observat la o distanta mai mare un autoturism care ii asigura traversarea, iar cand a vazut ca autoturismul condus de petent nu incetineste, s-au oprit (fila 31).
             In ce priveste solicitarea petentului de inlocuire a sanctiunii principale a amenzii cu avertisment, instanta a retinut ca sanctiunea aplicata petentului, al carei cuantum de 4 puncte amenda, respectiv 280 lei a fost aplicat la minimul prevazut de art.98 alin.4 lit b) din OUG 195/2002, este legala si proportionala cu gradul de pericol social al faptei, asa cum se impune prin art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform caruia  la stabilirea sanctiunilor trebuie sa se tina seama si de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal. Instanta a avut in vedere riscul potential pe care il prezinta petentul, prin incalcarea regulilor de circulatie rutiera pentru siguranta si integritatea celor doua persoane angajate regulamentar in traversare pe trecerea de pietoni, precum si comportamentul anterior avut de  petent, care, potrivit fisei de evidenta auto aflata la filele 32-33 din dosar, nu a inteles semnificatia faptelor sale contraventionale, anterior comiterii acestei abateri, fiind sanctionat de mai multe ori pentru nerespectarea regimului privind circulatia rutiera, respectiv depasirea vitezei legale, circulatia pe un drum cu acces interzis, nefolosirea centurii de siguranta, nefolosirea luminilor de intalnire.
             De asemenea, in analiza principiului proportionalitatii, instanta  a retinut ca dispozitiile O.U.G. nr.195/002 au drept scop reglementarea si garantarea respectarii regulilor de circulatie pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicatii majore asupra garantarii dreptului la viata si la integritatea al persoanelor si bunurilor si pentru instituirea unui climat de securitate sociala, astfel ca interesul societatii in respectarea acestor reguli de importanta capitala.
             Cu privire la solicitarea petentului de inlocuire atat a sanctiunii principale cat si a sanctiunii complementare instituite prin procesul verbal contestat cu avertisment, instanta retine ca, potrivit art. 5 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 sanctiunile contraventionale principale sunt: avertismentul, amenda contraventionala si prestarea unei activitati in folosul comunitatii, iar potrivit art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, sanctiunile contraventionale complementare au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin acelasi proces-verbal prin care se aplica si sanctiunea principala a amenzii sau avertismentului, iar in conformitate cu alin. 2 lit. b, suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pe timp limitat este una dintre sanctiunile contraventionale complementare.
           In ceea ce priveste sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada limitata, instanta are in vedere ca nu poate inlocui o sanctiune complementara (suspendarea dreptului de a conduce) cu una din sanctiunile principale, respectiv avertismentul, reglementata ca atare potrivit art. 5 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 si de legea speciala (O.U.G. nr. 195/2002).
           Inlocuirea masurii complementare cu avertismentul este nelegala, deoarece aceasta masura opereaza de drept, chiar in eventualitatea inlocuirii sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertisment. Sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce nu poate fi inlaturata pentru aceea ca sanctiunea principala stabilita de instanta in urma reindividualizarii acesteia este cea a avertismentului, intrucat la art. 95 si 96 din O.U.G. nr. 195/2002 se prevede expres ca aceasta se aplica obligatoriu si in cazul stabilirii sanctiunii principale a avertismentului.
           Instanta a avut in vedere si faptul ca masura tehnico - administrativa a restituirii permisului de conducere se poate face decat in conditiile art. 219 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, respectiv ,,Restituirea permisului de conducere se dispune de catre seful serviciului politiei rutiere pe raza careia a fost savarsita fapta, la cererea titularului, in baza rezolutiei sau, dupa caz, a ordonantei procurorului prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarirea penala sau incetarea urmaririi penale, in baza hotararii judecatoresti ramase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului sau prin care procesul-verbal de constatare a contraventiei a fost anulat sau ca urmare a incetarii masurii de siguranta prevazute la art.112 lit.c) din Codul penal, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare;".
            Totodata, instanta, analizand oportunitatea aplicarii masurii tehnico- administrative a retinerii permisului de conducere in temeiul art.97 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, efectuata in scopul executarii sanctiunii complementare a dreptului de a conduce pe drumurile publice, pe timp limitat, va retine ca, avandu-se in vedere scopul instituirii masurilor complementare, respectiv mentinerea unei sigurante in traficul rutier, protectia interesului public fata de riscul potential pe care il prezinta un conducator auto care incalca regulile de circulatie rutiera pentru participantii la trafic, dar si antecedentele contraventionale ale petentului, care, potrivit fisei de evidenta auto aflata la filele 32-33 din dosar, anterior a  fost sanctionat contraventional de mai multe ori pentru nerespectarea regulilor privind circulatia rutiera, masura nu este una disproportionata fata si de circumstantele concrete in care s-a comis contraventia, cei doi martori audiati in fata instantei declarand ca  s-au oprit de frica ca nu cumva autoturismul condus de petent sa le loveasca, deoarece venea cu viteza si nu incetineste, apreciind ca nu se impune reevaluarea acestei masuri.
             In aceste conditii, avand in vedere ca petentul nu a facut dovada existentei unei alte situatii de fapt constatata cu propriile simturi de catre agentul constatator, decat cea mentionata in procesul-verbal de contraventie, desi potrivit dispozitiilor art. 1169 C.civ. si art. 129 alin. 1 teza finala Cod procedura civila, petentului ii incumba sarcina acestei probe, si intrucat, in speta, nu se poate retine existenta unei cauze de nulitate absoluta a procesului-verbal atacat, instanta constata ca forta probanta a acestuia nu a fost inlaturata, el bucurandu-se in continuare de prezumtia de legalitate si temeinicie instituita de lege in favoarea sa.                 
           Avand in vedere considerentele aratate, instanta a  constatat ca  procesul verbal contestat este legal si temeinic iar sanctiunile  aplicate  sunt  corect  individualizate, motiv pentru care in temeiul art. 34 din  O.G. nr. 2/2001,  sa   respinga plangerea contraventionala formulata de petentul F.C.A., in contradictoriu cu intimatul  Inspectoratul de Politie al Judetului Prahova,  ca neintemeiata, va mentine  procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria CP nr. 2390112/08.10.2012 incheiat de intimat, ca fiind legal si temeinic.