PLANGERE CONTRAVENTIONALA

Prin actiunea inregistrata sub nr. la data de  pe rolul Judecatoriei Mizil, aleatoriu repartizata in sistem informatic acestui complet (completul C.... civil ) petentul A.D., in contradictoriu cu intimatul IPJ,  a solicitat anularea procesului verbal seria , nr. incheiat in data de  de catre intimat, iar in subsidiar inlocuirea amenzii cu avertisment.
     In motivare, contestatorul a invederat instantei ca agentul constatator a incheiat la data de 15.04.2014, ora 10:30, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria  nr., prin care a constatat ca petentul, conducand autoutilitara Dacia cu numarul de inmatriculare pe DJ, in sat, a circulat fara a avea asupra sa polita de raspundere civila auto (in continuare denumita RCA). Pentru aceasta contraventie, petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 510 lei, reprezentand 6 puncte-amenda in cuantum de 85 lei fiecare. A mai aratat ca, in momentul controlului, petentul nu a gasit asupra sa polita de asigurare RCA a autoutilitarei cu care circula, rugandu-l pe agentul constatator sa-i permita sa aduca asigurarea in 5 minute, dar acesta nu a acceptat si a sanctionat petentul contraventional, dupa ce a efectuat o verificare prin statia din masina in vederea stabilirii existentei acestei polite RCA. A invocat petentul netemeinicia motivelor aratate in procesul-verbal contestat, intrucat agentul constatator a considerat, in mod eronat, ca fapta petentului a constituit o contraventie. Potrivit OUG 195/2002 alin (1) pct 18: Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a 111-a de sanctiuni urmatoarele fapte savarsite de persoane fizice: Nerespectarea obligatiei conducatorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevazute la art.35 alin.(2) legea OUG 195/2002 art. 35 alin (2): Participantii la trafic sunt obligati ca, la cererea politistului rutier, sa inmaneze acestuia documentul de identitate sau, dupa caz, permisul de conducere, documentul de inmatriculare sau de inregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum si alte documente prevazute de lege. Conform articolului de lege mai sus mentionat conducatorul auto trebuie sa aiba documentele mentionate in lege asupra lui. In fapt eu am avut asupra mea aceste documente dar nu si polita de asigurare RCA.Intrucat in art nu se precizeaza obligatia conducatorul auto de a avea asupra sa polita RCA, fapta sa nu constituie contraventie in conditiile legii.
             A mentionat petentul ca autoutilitara avea asigurare de raspundere civila auto RCA valabila din data de 21-03-2014 avand seria si numarul, incheiata la data 19-03-2014 de catre firma asiguratoare, desi agentul constatator sustine ca a verificat polita de asigurare de raspundere civila auto, desi nu are acces la baza de date a politelor de raspundere civila pentru ca aceasta baza de date nu exista in prezent. A mai invocat inexistenta unei contraventii in sensul legii, considerand ca trebuie sanctionata atitudinea abuziva a agentului constatator, care, cunoscand legea, a sanctionat aceasta fapta conform legii 199/2002 art. 98 alin (4) punctul c. Legea nr. 199/2002 se refera la stingerea unor obligatii de plata ale misiunilor diplomatice, oficiilor consulare, reprezentantelor organizatiilor internationale acreditate in Romania, precum si ale personalului acestora si nu contine decat 3 articole. Prin urmare, pentru a avea caracterul unei contraventii, fapta trebuie savarsita cu vinovatie. In acest caz insa, nu exista vinovatia petentului, intrucat autoutilitara avea asigurare RCA valabila la data incheierii procesului verbal. A mai invocat petentul lipsa mentiunilor prevazute de art.16 din Legea nr.2/2001, aratand ca potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 2/2001: "Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este incheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia; indicarea societatii de asigurari, in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea". Astfel, procesul-verbal contestat nu contine nicio prevedere referitoare la ocupatia si locul de munca ale petentului, desi aceste prevederi sunt stipulate in continutul articolului mai-sus mentionat ca fiind obligatorii, solicitand instantei sa constate nulitatea absoluta a procesului verbal pentru acest motiv.
    In drept, petentul si-a intemeiat cererea pe prevederile art. 101 alin. (1) punctul 18 din OUG nr. 195/2002 si art. 16 alin. (1) din Legea nr. 2/2001.
   A  solicitat in temeiul art. 154 din Noul Cod de Procedura Civila, ca toate actele de procedura sa ii fie comunicate la adresa  din......., cat si prin telefon la numarul........, deasemenea solicitand judecata in lipsa.
            In sustinerea actiunii, petentul a depus la dosarul cauzei, in copie urmatoarele inscrisuri: procesul -verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, chitanta nr. si polita de asigurare de raspundere civila auto seria  emisa de si cartea de identitate a acestuia.
              Conform art. 19 din O.U.G. nr.80/2013, privind taxele judiciare de timbru, plangerea contraventionala a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 20 lei, potrivit chitantei nr., ce a fost anulata si depusa la dosar.
              Prin rezolutia din data de 25.04.2014, completul caruia i-a fost repartizata cauza a dispus comunicarea catre reclamant a unei adrese, cu mentiunea ca in termen de 10 zile de la primirea instiintarii, sub sanctiunea anularii cererii de chemare in judecata, sa  dovezile pe care se intemeiaza fiecare capat de cerere, iar pentru martori, numele, prenumele si adresa acestora, obligatie care a fost complinita la data de 06.05.2014, prin indicarea martorei, atasand copia cartii de identitate a acesteia si bonul de macinis din ..........
             Prin rezolutia din data de 06.05.2014, s-a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata si a inscrisurilor atasate acesteia intimatului, care a primit aceste inscrisuri la data de 08.05.2014, depunand intampinare, in doua exemplare, in termen legal de 25 de zile, respectiv la 23.05.2014, intampinare aflata la dosarul cauzei, prin care a solicitat instantei de judecata sa ia in considerare aplicarea sanctiunii avertismentului, deoarece agentul a constatat in mod corect faptele retinute in sarcina petentului si anume ca la momentul controlului nu a putut sa faca dovada asigurarii obligatorii RCA.
       In motivare, intimatul  a invederat instantei ca, la data de 15.04.2014, petentul a fost sanctionat contraventional la data de 15.04.2014, in conditiile legii, pentru savarsirea faptelor prevazute de OUG 195/2002 fata de aceea ca, la data mai sus mentionata, a condus auto marca Dacia cu numarul de inmatriculare fara a avea asupra sa polita de asigurare RCA.
A mai aratat ca fapta pentru care petentul a fost sanctionat contraventional a fost constatata personal de agentul constatator, astfel incat procesul verbal, care a fost legal intocmit, se bucura de prezumtia de temeinicie.
Astfel, procesul-verbal de contraventie, in masura in care cuprinde constatari personale ale agentului constatator, are forta probanta prin el insusi si constituie o dovada suficienta a vinovatiei contestatoarei, cat timp acesta nu este in masura sa prezinte o proba contrara.
   Totodata, temeinicia celor retinute prin procesul-verbal rezulta si din aceea ca politistul este investit cu exercitiul autoritatii de stat iar actele intocmite de el sunt inzestrate cu increderea ca autoritatea (reprezentata in acest caz de agentul de politie), consemneaza exact faptele pe care le constata, fara a adauga denaturari ale realitatii, cu atat mai mult cu cat, in ipoteza mentionarii intentionate sau chiar neglijente a unor imprejurari nereale, agentul este expus unor sanctiuni de natura disciplinara si/ sau penala. Mentioneaza ca la momentul controlului acesta nu a putut face dovada politei de asigurare obligatorie RCA, consemnand la rubrica Obiectiuni din cuprinsul procesului-verbal ca "aveam asigurare, dar recunosc ca nu o aveam asupra mea".
   In sustinere, intimatul a depus la dosarul cauzei urmatoarele inscrisuri: la care a atasat raportul din 19.05.2014 intocmit de a.s.p., raportul din  intocmit de a.p.p. si borderou, iar, in conformitate cu prevederile art. 223 alin. 2 C. proc. civ., a solicitat judecarea cauzei si in lipsa reprezentantului institutiei. 
             La data de 28.05.2014 petentului i-a fost comunicata intampinarea depusa de intimat, acesta nedepunand raspuns la intampinare.
   Prin rezolutia din data de 13.06.2014, instanta a fixat primul termen de judecata la data de 09.07.2014, dispunandu-se citarea partilor.
             La primul termen de judecata ce a fost fixat conform disp. art. 201 C.Pr.civ la data de 04.04.2014, instanta, din oficiu, in temeiul disp. art. 131 C.Pr.Civ., a procedat la verificarea competentei,  constatand   ca este competenta din punct de vedere general sa solutioneze prezenta  plangere in temeiul art. 126  alin.1 si 2 din Constitutia Romaniei si art.2 si 3 din Legea nr.304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,  material  in temeiul art.94 C.pr.civ. si teritorial in temeiul art. 32 alin. 2 din O.G. nr.2/2001, ca instanta in raza careia s-a savarsit contraventia imputata, iar in temeiul  dispozitiilor art. 238 alin.1 C.Pr.Civ., dupa ascultarea petentului, a estimat ca durata   necesara  sa  solutioneze prezenta  cauza   este  de  un  termen  de judecata  fata de faptul ca prezenta cauza  are ca obiect "plangere contraventionala".
           La acelasi termen de judecata, instanta a incuviintat  pentru petent si intimat, in temeiul art. 255 rap. la art.258 C.pr.civ., proba cu  inscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerandu-le  pertinente, concludente si utile solutionarii  cauzei, probele fiind administrate la acelasi termen de judecata, luandu-se act de renuntarea de catre petent,  la proba cu martorul solicitat prin plangere.
          Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei, instanta a  retinut  urmatoarele:
            Prin procesul- verbal seria..... , nr..... incheiat in data de 15.04.2014 ora 10.30 de catre intimatul I.P.J., petentul a fost sanctionat contraventional cu 6 puncte amenda in suma de 510 de lei, pentru ca la data mentionata, orele 10:23, a condus autoutilitara marca ,,Dacia" cu nr. de inmatriculare fara a avea asupra sa polita de asigurare RCA.
            Potrivit art. 101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002, constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a III-a de sanctiuni, care potrivit art.98 alin.4 lit.c) este de la 6 la 8 puncte, nerespectarea obligatiei conducatorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevazute la art.35 alin.2.   
            Potrivit art.35 alin.2 din aceeasi ordonanta, participantii la trafic sunt obligati ca, la cererea politistului rutier, sa inmaneze acestuia documentul de identitate sau, dupa caz, permisul de conducere, documentul de inmatriculare ori de inregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum si alte documente prevazute de lege.
Conform art.48 indice 1 teza ultima din Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile, incheierea contractului de asigurare de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de vehicule se dovedeste cu polita de asigurare/documentul Carte Verde.
.  Procesul-verbal contestat a fost intocmit in prezenta petentului, care a  semnat procesul verbal si la rubrica " mentiuni", a precizat ca " nu sunt de acord cu sanctiunea, deoarece aveam asigurarea, dar recunosc ca nu o aveam asupra mea".
            In solutionarea cauzei de fata, instanta a avut in vedere dispozitiile art.34 din O.G. 2/2001 “instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel ce a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii". 
            Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este un inscris oficial, autentic si beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, in masura in care a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor prevazute de lege. Aceasta prezumtie este insa una relativa de adevar, facand dovada asupra starii de fapt retinute pana la proba contrara. O astfel de prezumtie nu incalca dreptul la un proces echitabil, nefiind de natura a incalca prezumtia de nevinovatie. Dupa cum a constatat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului ( Cauza Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Cauza Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Cauza Anghel c. Romaniei, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute in toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si in materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt indeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinandu-se cont de miza litigiului si respectarea dreptului la aparare.
           In prezenta cauza, atat miza litigiului, data de sanctiunea aplicata contestatorului, cat si asigurarea posibilitatii petentului de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
         Analizand legalitatea procesului-verbal de contraventie, in conformitate cu dispozitiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanta constata ca persoana care a intocmit procesul verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, iar procesul verbal atacat contine toate mentiunile obligatorii prevazute de art.16 si art.17 din O.G. nr.2/2001, modificata, fiind corect intocmit, lipsa elementelor referitoare la ocupatia si locul de munca al petentului, invocate de acesta, nefiind sanctionate cu nulitatea absoluta a procersului verbal de contraventie.
          Instanta, avand in vedere inscrisurile de la dosarul cauzei, faptul ca petentul nu a administrat probe pentru a dovedi o stare de fapt contrara celei retinute in procesul-verbal, precum si faptul ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei  este prezumat relativ a exprima adevarul,  a retinut ca acesta nu cuprinde motive de nelegalitate, in cauza de fata nerasturnandu-se prezumtia relativa de adevar a acestuia.
         In ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal de contraventie, instanta  a retinut  urmatoarele:
             Petentului ii revenea  sarcina probei, din probele administrate in cauza nerezultand o alta stare de fapt decat cea inscrisa in procesul-verbal, acesta recunoscand starea de fapt retinuta in procesul verbal, motiv pentru care instanta constata ca acesta este legal si temeinic.
            De asemenea, in cauza au  fost avute in vedere si dispozitiile art. 249 C.Pr.Civ., potrivit carora sarcina probei revine celui care face o sustinere inaintea instantei de judecata, dispozitii  ce sunt aplicabile si in prezenta plangere contraventionala.
           Instanta a  retinut  faptul ca petentul nu a rasturnat prezumtia de temeinicie a procesului-verbal de contraventie.
           Fata de solicitarea petentului A. D., cu privire la inlocuirea, in subsidiar, a sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea “avertismentului", instanta a avut   in vedere atat dispozitiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, cat si  standardele privind marja de apreciere a statelor in ceea ce priveste notiunea de pericol social al faptei ale C.E.DO.
           Astfel, potrivit dispozitiilor art.21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, “sanctiunea se aplica in limitele stabilite de actul normativ trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama si de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire ale acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal". 
           Instanta  a retinut ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre Romania, libertatea de legiferare a statului roman a fost limitata. Astfel, actele normative aflate in vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
          Instanta  a retinut ca potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor".
            Prin urmare statele parte la Conventie au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru incalcarea anumitor dispozitii legale. Marja de apreciere a statelor nu este insa absoluta.
            Astfel, cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului in dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1 alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure o proportie echitabila intre scopul urmarit si mijloacele utilizate.
             Instanta a  constatat ca in cauza de fata, cu privire la pericolul social al faptei, nu  au fost respectate conditiile  impuse de jurisprudenta CEDO. Astfel, faptele retinute in sarcina contestatorului precum si sanctiunile aplicate acesteia au fost prevazute de dispozitii legale accesibile si previzibile, dar instanta retine ca, fata de pericolul social al faptei, sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 510 lei este disproportionata, asigurarea respectarii legii prin asigurarea colectiva a victimelor accidentelor de autovehicule, putand fi asigurata si prin sanctiunea avertismentului.
          Astfel, depunerea in instanta a asigurarii obligatorii a autoturismului pe care il conducea, nu poate duce la exonerarea de raspundere a petentului, deoarece legea impune obligatia conducatorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevazute la art. 35 alin. (2), inclusiv asigurarea obligatorie de raspundere civila.             
          Cu toate acestea, avand in vedere ca, la momentul constatarii contraventiei, respectiv 15.04.2014, petentul detinea pentru acel autovehicul asigurarea obligatorie de raspundere civila prin efectul legii, cu valabilitate  de la 21.03.2014 la 20.09.2014, potrivit inscrisurilor depuse la dosar chitanta nr. si polita de asigurare de raspundere civila auto seria nr. emisa de, de scopul urmarit al acesteia, respectiv de a asigura colectiv victimele accidentelor de autovehicule, indiferent de persoana responsabila si de a asigura persoana asigurata si alte persoane care conduc autovehiculul, impotriva riscului de a plati despagubiri catre tertii prejudiciati prin fapta ilicita ce atrage raspunderea lor civila, precum si de imprejurarea ca petentul nu a mai fost sanctionat contraventional pentru asemenea abateri contraventionale, instanta a dispus inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale  in cuantum de 510 lei aplicata pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 101 alin.1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, cu sanctiunea avertismentului, urmand sa mentina restul dispozitiilor procesului verbal.
            Potrivit disp.art.7 din O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor, instanta a atraa atentia petentului cu privire la pericolul social al faptei savarsite, precum si asupra respectarii dispozitiilor legale. JUDECATOR,
Ion Postelnicu