uzucapiune- calitate procesuala pasiva

"Uzucapiunea, ca fapt juridic, reprezinta un mod originar de dobandire a dreptului de proprietate, conceput de legiuitor ca o sanctiune a pasivitatii adevaratului proprietar, care, dezinteresandu-se vreme indelungata de bunul sau, creeaza o aparenta a dreptului de proprietate in beneficiul unei terte persoane, care se comporta, la randul sau, ca un veritabil titular al dreptului real asupra imobilului. Prin urmare, pentru ca institutia uzucapiunii sa isi atinga finalitatea, se impune ca actiunea in justitie sa fie promovata in contradictoriu cu adevaratul proprietar al imobilului.
In speta, din piesele probatorii ale dosarului, nu rezulta ca paratul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului ce intereseaza cauza de fata, reclamanta neproducand niciun titlu care sa legitimeze calitatea de proprietar a paratului. Astfel, titlul in baza caruia paratul stapanea imobilul in cauza era un inscris sub semnatura privata incheiat cu un alt dobanditor (care detinea la randul sau imobilul in virtutea unui inscris similar), inscris care nu era apt sa transfere in patrimoniul paratului dreptul de proprietate, fiind nul absolut pentru lipsa formei autentice (cerinta obligatorie impusa de disp. art. 11 din D.144/1958). Mai mult, din actele comunicate de Directia Venituri Buget Local sector 2, rezulta ca la data la care paratul a incheiat conventia cu reclamanta, el detinea de fapt doar calitatea de chirias asupra unei parti din imobilul constructie edificat pe teren." (sentinta civila nr. 5000/13.06.2006)
 
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti la data de 27.03.2006 sub nr. 4550/300/2006, reclamanta M.I. a chemat in judecata pe paratul M.A., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate ca a dobandit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului situat in Bucuresti, str. L.I. nr. 27, sector 2, precum si asupra imobilului edificat pe acest teren, prin accesiune imobiliara.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca in data de 09.06.1947 numitii P.A. si E.A. au cumparat cu chitanta sub semnatura privata de la N.V. suprafata de teren de 250 mp situata in comuna urbana Andronache, pentru suma de 25.000.000 lei. La 07.09.1989 A.P., care intre timp edificase si o casa pe teren, a vandut intreg imobilul paratului M.A., pentru suma de 56.000 lei, tot prin inscris sub semnatura privata. A aratat reclamanta ca vanzatorul si-a asumat obligatia de a incheia ulterior cu cumparatorul act autentic de vanzare-cumparare , dar acest lucru nu a fost posibil intrucat nici el nu detinea act  de proprietate pentru imobil. A mai aratat reclamanta ca in anul 1991 a cumparat de la numitii M.A. si M.G. imobilul respectiv, compus din teren de 250 mp si constructia edificata pe acesta, pentru suma de 52.000 lei, incheind un inscris sub semnatura privata, de la acea data comportandu-se ca un adevarat proprietar, exercitand asupra imobilului o posesie continua, utila, netulburata. A solicitat reclamanta sa se constate dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani in urma jonctionarii posesiei sale cu cea exercitata de autorii sai, P.A. si M.A.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 1890, 1859-1860 Cod civil.
In sustinere s-au depus in copii certificate urmatoarele inscrisuri: inscris sub semnatura incheiat la 09.06.1947 intitulat "Act de vanzare-cumparare", inscrisuri sub semnatura privata intitulate "chitanta" intocmite la 07.09.1989 si 10.08.1991, plan al bunului imobil.
Paratul nu a formulat intampinare.
La solicitarea instantei au fost inaintate inscrisurile ce formeaza dosarul fiscal al imobilului in litigiu.
La termenul de azi, 13.06.2006, instanta a invocat din oficiu si a pus in discutie exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului.
In solutionarea acestei exceptii, instanta retine ca in fapt, in data de 09.06.1947 s-a incheiat intre numitii N.L.V., pe de o parte si numitii A.P. si E.P. un inscris sub semnatura privata intitulat "act de vanzare-cumparare" prin care primul declara ca vinde secunzilor un teren viran de 250 mp situat in Comuna urbana Colentina, fosta mosie N.A., pentru suma de 25.000.000 lei. Pe acest teren, numitul A.P. a edificat o constructie cu destinatia de casa de locuit, formata din patru camere. La 07.09.1989, intre A.P. si M.A. s-a incheiat o conventie materializata intr-un inscris sub semnatura privata intitulat "chitanta", prin care primul primea de la al doilea suma de 46.000 lei, reprezentand avansul din suma de 56.000 lei, cu care a "fost vandut imobilul din Bucuresti, str. L.I. nr. 27, sector 2". In inscris, partile au prevazut ca diferenta de 10.000 lei urma a fi platita la momentul vanzarii-cumpararii "prin notariat" a acestui imobil. Diferenta de 10.000 lei a fost platita ulterior, asa cum atesta chitanta depusa la fila 8 a dosarului. La 02.04.1990, numitul A.P. a inchiriat paratului M.A. si sotiei acestuia, M.G., o suprafata locativa de 16 mp, pentru un termen de 3 ani, inregistrand contractul in evidentele fiscale. La 10.08.1991, M.A. a incheiat o conventie cu reclamanta M.I., materializata de asemenea intr-un inscris sub semnatura privata intitulat "chitanta" (fila 9 dosar), prin care a primit de la aceasta suma de 52.000 lei, reprezentand "suma cu care a fost vandut imobilul din strada L.I. nr. 27, sector 2, Bucuresti, cu suprafata terenului de 250 m2 pe care se afla construita casa cu patru camere si dependinte".  
Prin promovarea prezentei actiuni, reclamantul urmareste recunoasterea in favoarea sa a dreptului de proprietate asupra acestui teren, prin efectul uzucapiunii si jonctiunii posesiilor si asupra constructiei edificate pe acest teren, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale.
In raport de situatia expusa anterior,  instanta constata ca nu a fost dovedita calitatea procesuala pasiva a paratului chemat in judecata in acest litigiu.
Uzucapiunea, ca fapt juridic, reprezinta un mod originar de dobandire a dreptului de proprietate, conceput de legiuitor ca o sanctiune a pasivitatii adevaratului proprietar, care, dezinteresandu-se vreme indelungata de bunul sau, creeaza o aparenta a dreptului de proprietate in beneficiul unei terte persoane, care se comporta, la randul sau, ca un veritabil titular al dreptului real asupra imobilului. Prin urmare, pentru ca institutia uzucapiunii sa isi atinga finalitatea, se impune ca actiunea in justitie sa fie promovata in contradictoriu cu adevaratul proprietar al imobilului.
In speta, din piesele probatorii ale dosarului, nu rezulta ca paratul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului ce intereseaza cauza de fata, reclamanta neproducand niciun titlu care sa legitimeze calitatea de proprietar a paratului. Astfel, titlul in baza caruia paratul stapanea imobilul in cauza era un inscris sub semnatura privata incheiat cu un alt dobanditor (care detinea la randul sau imobilul in virtutea unui inscris similar), inscris care nu era apt sa transfere in patrimoniul paratului dreptul de proprietate, fiind nul absolut pentru lipsa formei autentice (cerinta obligatorie impusa de disp. art. 11 din D.144/1958). Mai mult, din actele comunicate de Directia Venituri Buget Local sector 2 (filele 25-26 dosar), rezulta ca la data la care paratul a incheiat conventia cu reclamanta, el detinea de fapt doar calitatea de chirias asupra unei parti din imobilul constructie edificat pe teren.
In aceste conditii, rezulta indubitabil faptul ca paratul nu are legitimare procesuala pasiva in cauza de fata, neexistand identitate intre persoana acestuia si subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecatii, considerente pentru care instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si va respinge in consecinta cererea reclamantei.