uzucapiune

"Din coroborarea inscrisurilor depuse la dosar cu declaratiile martorilor audiati in cauza, rezulta ca detinerea terenului exercitata de mama reclamantei, M.O., a avut loc in perioada 1958-1987, deci pe o perioada de 29 de ani, intrucat de la momentul 1987, aceasta a fost intrerupta, imobilul constructie fiind demolat, iar terenul supus sistematizarii teritoriului si fiind redat agriculturii. Prin urmare, posesia nu a fost exercitata pentru perioada de timp care sa duca la concluzia unei uzucapari a terenului in litigiu. De asemenea, instanta nu poate identifica, din ansamblul probelor, momentul in timp la care a inceput posesia a fi exercitata de catre numita M.O., neputandu-se stabili daca aceasta a fost o posesie in sensul 1890 C.civ., adica utila sau nu ori doar o detentie precara. Nici sub aspectul neafectarii posesiei de vreun viciu, instanta retine ca probele administrate nu au sustinut tezele promovate de catre reclamanta, intrucat simplele declaratii ale numitei M.O. in vederea impunerii nu pot constitui probe suficiente in acest sens."(sentinta civila nr. 1074/09.02.2009)
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 27.06.2007, sub nr. de dosar 7234/300/2007, reclamanta M.A. i-a chemat in judecata pe paratii E.G.si L.V. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se clarifice situatia juridica actuala a terenului in suprafata de 325 mp situat in Bucuresti, str. C.M., nr. 13, sector 2.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca masa sa, M.O. a detinut terenul intre anii 1952-1987, anul demolarii imobilelor in zona, cand terenul a fost preluat de la mama sa, fara a i se intocmi acesteia vreun act. A mai sustinut ca in prezent terenul este inclus in suprafata detinuta de catre paratul L. V., din str. C.M.nr. 11, sector 2, intrucat acesta, la data de 25.07.1992, a obtinut prin mijloace viclene semnatura ei pe o chitanta prin care-i vindea terenul de 325 mp apartinand mamei sale, astfel ca intelege sa invoce prescriptia de pana la 20 de ani pentru motive de justa cauza din partea paratului. De asemenea, reclamanta a invederat ca doreste recunoasterea dreptului de proprietate al mamei sale si, ca urmare a faptului ca este unica mostenitoare a acesteia, implicit si dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului. Reclamanta a mentionat ca invoca puterea lucrului judecat fata de sentinta civila nr. 1167/1997 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2, aratand ca solicita si granituirea  terenului sau de cel al paratului L.V.. A mai sustinut ca paratul a ocupat terenul mamei sale, desfiintand semnele de hotar prin extragerea peretelui din beton, facand agricultura in anul 1992 cand a contactat-o pe reclamanta pentru a-i remite o suma de bani, insuflandu-i temerea ca fara acte de proprietate nu va putea face nimic si ca de la demolare terenul ar fi intrat in proprietatea statului. De fapt, a sustinut reclamanta, paratul i-a ascuns faptul ca avea acces la arhiva administratiei financiare unde o gasise pe M.O. cu plata impozitului pentru perioada 26.02.1958 - septembrie 1987 si ca il cunostea pe paratul E.G., unicul mostenitor al familiei E..
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 644, 645, 1804, alin. 2, 1846, 1847 C.civ., art. 163 C.proc.civ.
Valoarea obiectului cererii a fost apreciata de catre reclamanta la cuantumul de 1.000 lei.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 76 lei, conform art. 2 si 3 din legea nr. 146/1997 si s-au aplicat timbre judiciare in valoare de 3 lei, potrivit art. 3 din O.G. nr. 32/1995.
In dovedire, reclamanta a anexat cererii, in conditiile art. 112 C.proc.civ., inscrisuri in copie conform cu originalul, respectiv: decizia civila nr. 3965/04.12.2000 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, proces verbal de predare primire, adresa nr. 2459/1987 emisa de catre Consiliul Popular al Municipiului Bucuresti, referat, decizia nr. 267/1987, adresa nr. 266/1998 a Primariei Sector 2, inscris sub semnatura privata intitulat "chitanta" din data de 25.07.1992, acte de stare civila, alte inscrisuri.
Prin serviciul registratura al instantei, la data de 13.09.2007, paratul L.V. a depus intampinare, solicitand respingerea cererii ca neintemeiata, invocand si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive cu privire la uzucapiune, intrucat partile unei astfel de actiuni sunt proprietarul neposesor si posesorul neproprietar, iar paratul nu are niciuna dintre cele doua calitati. De asemenea, a mai invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, in sensul ca reclamanta, prin actiunea ce a facut obiectul dosarului nr. 5641/1998, a cerut tot constatarea uzucapiunii de 30 de ani, iar prin sentinta civila nr. 4430/17.04.2000, actiunea fost respinsa ca neintemeiata, iar de la acel moment si pana in prezent nu s-a schimbat nimic care sa motiveze o noua actiune. Pe fondul cauzei, paratul a aratat ca nu a inselat-o pe reclamanta atat timp cat i-a platit pretul pe care l-a cerut in schimbul vanzarii terenului in cauza. Mai mult, apreciaza ca a fost inselat de reclamanta, intrucat aceasta i-a vandut un imobil despre care stia ca nu este proprietara lui.
In drept, au fost invocate disp. art. 115-119 C.pr.civ.
La termenul din data de 18.09.2007, la solicitarea instantei, reclamanta a aratat ca solicita sa se constate intervenita uzucapiunea si obligarea paratului E.G. sa-i lase terenul in proprietate si posesie, respectiv anularea actului sub semnatura privata incheiat cu paratul L.V. pentru vicierea consimtamantului.
La termenul din data de 16.10.2007, paratul L.V.a depus la dosarul cauzei o cerere intitulata “intampinare", cu natura juridica a unei cereri reconventionale, prin care a solicitat instantei pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare in raport de chitanta incheiata cu reclamanta, avand in vedere ca a fost achitat integral pretul la data semnarii tranzactiei, respingerea cererii de granituire intrucat imobilul nu se afla in proprietatea reclamantei. Totodata, a solicitat admiterea actiunii reclamantei, in sensul de a se constata dreptul de proprietate al mamei acesteia si, in subsidiar, al reclamantei.
La termenul din data de 19.02.2008, reclamanta a aratat ca numele paratului initial este E.C., acesta decedand la data de 06.10.2007, astfel ca instanta, in temeiul art. 243 C.pr.civ., a dispus introducerea in cauza in calitate de mostenitor a numitei P. M..
La termenul din data de 25.03.2008, instanta a luat act de introducerea in cauza a numitului E.C..
La data de 09.05.2008, reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare aratand ca solicita introducerea in cauza a Primariei Sector 2 Bucuresti pentru a se constata nulitatea absoluta a Deciziei nr. 267/1987 a fostului Consiliu Popular Sector 2, de expropriere pentru utilitate publica. In motivare, reclamanta a aratat ca scopul pentru care a fost expropriat imobilul nu s-a realizat. Pe cale de consecinta, a solicitat instantei sa se recunoasca dreptul de proprietate al defunctei M.O., iar in subsidiar al reclamantei in calitate de mostenitoare, cu privire la terenul din Bucuresti, str. C.M., nr. 13, sector 2. Ca temei legal au fost invocate disp. art. 35 din Legea nr. 33/1994 care dispun retrocedarea bunurilor imobile expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, daca nu s-a realizat scopul exproprierii.
De asemenea, reclamanta si-a precizat cadrul procesual cu privire la cererea initial formulata aratand ca pentru clarificarea situatiei juridice a terenului, respectiv stabilirea calitatii de proprietar al reclamantei, intelege sa se judece in contradictoriu cu E. S. si E.C..
Prin sentinta civila nr. 6103/24.06.2008, instanta a respins ca neintemeiata exceptia autoritatii de lucru judecat invocata prin intampinare cu privire la capatul de cerere avand ca obiect uzucapiune, a fost admisa exceptia necompetentei materiale a judecatoriei cu privire la capatul de cerere vizand nulitatea absoluta a deciziei nr. 267/1978 a fostului Consiliu popular Sector 2, declinata competenta de solutionare a acestuia in favoarea Tribunalului Bucuresti, fiind disjunse celelalte capete de cerere formulate de catre reclamanta prin cererea principala si cererea reconventionala, formandu-se dosarul cu nr. 9106/300/2008.
Prin cererea depusa prin serviciul registratura la data de 16.09.2008, reclamanta a precizat faptul ca solicita introducerea in cauza a paratilor E.S., E.C. si E.F.in calitate de martori, astfel ca nu mai intelege sa-i cheme in calitate de parati.
La termenul din data de 22.09.2008, paratul a invederat instantei ca intelege sa nu mai sustina exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata prin intampinare.
La acelasi termen, instanta a incuviintat, in conditiile art. 167 C.proc.civ., pentru reclamanta proba cu inscrisuri, si proba testimoniala, la administrarea careia a renuntat la termenul din data de 02.02.2009, iar pentru parat proba cu inscrisuri si proba testimoniala, in cadrul careia au fost audiati martorii T.P. si D.N..
La termenul din data de 15.12.2008, la interpelarea instantei, reclamanta a precizat ca cererea de chemare in judecata are patru capete de cerere, respectiv: constatarea dreptului de proprietate al mamei sale, defuncta M.O. prin uzucapiune pentru posesia exercitata in perioada 1952-1987 asupra terenului de 325 mp din str. C.M. nr. 13, constatarea dreptului de proprietate al reclamantei, ca mostenitoare a lui M.O., asupra aceleasi suprafete de teren, anularea chitantei incheiata in anul 1992 cu paratul L. V. pentru dol si vicierea consimtamantului si granituirea terenului de 325 mp fata de terenul detinut de parat in suprafata de 275 mp de la fostii vecini din str. C.M.. nr. 11. De asemenea, a mentionat ca intelege sa se judece in contradictoriu doar cu paratul L. V..
 Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Potrivit evidentelor fiscale aflate la dosar, in perioada 26.02.1958 - septembrie 1987, imobilul compus din locuinta construita din paianta si terenul in suprafata de 350 mp a apartinut numitei M.O., in anul 1987 fiind demolat ca urmare a actiunii de sistematizare din zona, conform deciziei nr. 267/29.04.1987 a fostului Consiliu Popular al Sectorului 2. Instanta retine ca rolul fiscal pentru imobilul in litigiu a fost deschis la data de 26.02.1958, astfel cum rezulta din declaratia formulata de numita M. O. de la fl. 2 din dosarul fiscal (fl. 93).
La data de 28.08.1991, intre reclamanta si paratul L.V. se incheie un inscris sub semnatura privata intitulat "chitanta", conform caruia reclamanta vinde celui din urma terenul situat in str. C.M. nr. 13, in suprafata de 325 mp, mentionandu-se ca acest teren a apartinut mamei sale, M. O..
Uzucapiunea, invocata in cauza de fata drept temei juridic al primului capat de cerere, reprezinta un mod originar de dobandire a proprietatii, prin care se constituie dreptul de proprietate in patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constand in exercitarea posesiei asupra lucrului in temeiul si in conditiile prevazute de lege; prin urmare, posesorul trebuie sa indeplineasca doua conditii: sa posede bunul 30 de ani si posesia sa sa fie utila, adica neafectata de vreun viciu.
Referitor la prima conditie stabilita de lege, instanta apreciaza ca aceasta nu este indeplinita. Astfel, din coroborarea inscrisurilor depuse la dosar cu declaratiile martorilor audiati in cauza, rezulta ca detinerea terenului exercitata de mama reclamantei, M.O., a avut loc in perioada 1958-1987, deci pe o perioada de 29 de ani, intrucat de la momentul 1987, aceasta a fost intrerupta, imobilul constructie fiind demolat, iar terenul supus sistematizarii teritoriului si fiind redat agriculturii. Prin urmare, posesia nu a fost exercitata pentru perioada de timp care sa duca la concluzia unei uzucapari a terenului in litigiu. De asemenea, instanta nu poate identifica, din ansamblul probelor, momentul in timp la care a inceput posesia a fi exercitata de catre numita M.O., neputandu-se stabili daca aceasta a fost o posesie in sensul 1890 C.civ., adica utila sau nu ori doar o detentie precara. Nici sub aspectul neafectarii posesiei de vreun viciu, instanta retine ca probele administrate nu au sustinut tezele promovate de catre reclamanta, intrucat simplele declaratii ale numitei M.O. in vederea impunerii nu pot constitui probe suficiente in acest sens.
In ceea ce priveste uzucapiunea de 20 de ani, invocata de catre reclamanta, instanta precizeaza ca si aceasta, cunoscuta si sub titulatura de "uzucapiunea de scurta durata", trebuie sa indeplineasca anumite cerinte, respectiv: posesia sa se intemeieze pe un just titlu si sa fie de buna credinta. Din afirmatiile reclamantei, nesustinute de materialul probator, instanta constata ca aceasta sustine ca mama sa, M.O., ar fi intrat in posesia terenului printr-un inscris sub semnatura privata de la numitul E.Ghe, in anul 1952. Chiar daca ar fi reala si sustinuta alegatia reclamantei, intrucat la acea data erau in vigoare dispozitiile Decretului nr. 221/1950, care stabilea, la art. 2 ca "impartirile sau instrainarile intre vii de orice fel a terenurilor cu sau fara constructiuni, care se afla pe teritoriul Capitalei R.P.R., al comunelor invecinate prevazute in tabelul anexat care face parte integranta din prezentul decret, al comunelor care au planuri de sistematizare aprobate, precum si al acelor comune care vor avea asemenea planuri aprobate dupa intrarea in vigoare a decretului de fata, nu se pot face decat prin acte autentice", iar la art. 4 ca "impartelile sau transmisiunile intrand in prevederile decretului de fata, facute prin acte sub semnatura privata sau fara autorizatiunea Sfatului Popular respectiv sunt nule de drept". Prin urmare, intrucat lipsa formei autentice a unei conventii prin care se transmitea dreptul asupra unui teren la momentul 1952 era sanctionata cu nulitatea absoluta, conform art. 1897, alin. 2 C.civ., rezulta ca inscrisul respectiv, incheiat intre M.O. si E.Ghe. nu putea constitui un just titlu pentru a se putea incepe o uzucapiune de 20 de ani.
Pe cale de consecinta, instanta urmeaza a respinge capatul de cerere privind constatarea dobandirii prin efectul uzucapiunii a dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu in patrimoniul mamei reclamantei, M.O., ca neintemeiat, aceeasi solutie impunandu-se si cu privire la capatul de cerere subsecvent, referitor la dobandirea de catre reclamanta, ca succesoare a lui M.O., a proprietatii asupra aceluiasi teren, ca indisolubil legat de cel dintai.
Referitor la capatul de cerere prin care reclamanta a solicitat anularea conventiei incheiate cu paratul in anul 1992, prin care ii "vindea" suprafata de teren din str. C.M., nr. 13, pentru vicierea consimtamantului prin violenta si dol, instanta apreciaza ca si acest capat de cerere este neintemeiat, pentru urmatoarele motive:
Dolul este definit ca fiind acel viciu de consimtamant care consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un anumit act juridic.
Violenta este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu producerea unui rau de natura sa genereze acesteia o temere pentru a o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Din declaratia martorului D.N. instanta retine ca acesta, desi nu a fost prezent la momentul incheierii inscrisului sub semnatura privata, a asistat la discutiile preliminare dintre reclamanta si parat. Or, daca intre parti au avut loc discutii prealabile, de fata cu martori, instanta apreciaza ca ipoteza vicierii consimtamantului in formele prezentate de reclamanta nu se verifica, aceasta nefiind sustinuta nici de alte probe administrate in cauza. Instanta precizeaza ca simplele afirmatii ale reclamantei sub aspectul prezentei dolului si violentei in ceea ce priveste valabilitatea manifestarii ei de vointa trebuie sustinute si de dovezi in sensul aratat, conform art. 1169 C.civ.
Cu privire la capatul al patrulea de cerere, fata de aspectul ca au fost respinse celelalte capete de cerere ca neintemeiate, instanta urmeaza a-l respinge si pe acesta ca neintemeiat, retinand ca nu exista intre parti situatia de fapt care sa genereze necesitatea unei granituiri, reclamanta nefiind titulara vreunui drept de proprietate asupra unui teren din vecinatatea paratului.
Intrucat cererea reconventionala avand ca obiect pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare are un caracter subsidiar, astfel cum a fost specificat si de catre paratul reclamant, instanta, fata de modalitatea de solutionare a cererii principale, urmeaza a respinge si cererea reconventionala ca neintemeiata. Astfel, in cazul in care bunul se afla in patrimoniul vanzatorului-promitent si nu exista alte impedimente legale, la cererea cumparatorului-promitent, il poate obliga pe vanzatorul-promitent la respectarea obligatiei de vanzare asumata in antecontract, chiar si fara acordul acestuia, in lumina principiilor executarii in natura a obligatiilor si repararii in natura a prejudiciilor, hotararea instantei avand caracter constitutiv de drepturi, transferand dreptul de proprietate dintr-un patrimoniu in altul, urmand a suplini consimtamantul vanzatorului-promitent.
Insa, retinand ca autoarea vanzatorului din inscrisul sub semnatura privata, mama reclamantei, nu a fost titulara dreptului de proprietate asupra suprafetei de teren, rezulta cu certitudine ca nici reclamanta nu l-a dobandit in patrimoniul sau, astfel incat nu poate fi obligata la respectarea obligatiei de vanzare asumata prin inscrisul sub semnatura privata, chiar in conditiile in care paratul reclamant si-a respectat obligatia asumata prin conventie, platind pretul cerut.