plangere contraventionala

"Din moment ce nu s-a stabilit ce se intelege prin "imediata apropriere", instanta apreciaza ca nu are relevanta distanta efectiva dintre cele doua imobile (localul si imobilul cu destinatia de locuinta), astfel cum a incercat petenta sa sugereze, ci exclusiv posibilitatea reala si efectiva de a tulbura linistea locatarilor din cladirea de locuinte prin zgomotul produs in localul petentei, astfel ca, prin constatarea personala a agentului constatator si a declaratia martorului asistent, s-a facut dovada indeplinirii si a acestei conditii."( sentinta civila nr. 346/14.01.2009)
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 10.09.2008 pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti sub nr. 10065/300/2008, petenta SC T.C. SRL in contradictoriu cu intimata Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti a formulat plangere impotriva procesului verbal seria AY nr. 3073777/23.08.2008  si solicita anularea procesului verbal si anularea masurilor de sanctionare dispuse prin acesta.
In motivare s-a aratat ca, la data de 23.08.2008, la punctul de lucru al petentei  din str. G. nr. 1-3, sector 2, s-a prezentat un agent de politie care, in urma constatarilor personale, a incheiat procesul-verbal seria AY nr. 3073777/23.08.2008 prin care a sanctionat-o pe aceasta pentru tulburarea linistii locatarilor din zona prin folosirea aparatelor audio la volum mare.
Agentul constatator a considerat ca societatea petenta a comis fapta prev. de art. 2 pct. 29 din legea 61/1991 sanctionata de art. 3 lit. c din legea 61/1991 si a stabilit in sarcina societatii o amenda in valoare de 1000 lei.
Petenta arata ca exista doua motive de netemeinicie a procesului-verbal: in speta nu sunt aplicabile prevederile legii generale Legea nr. 61/1991, ci prevderile legii speciale O.U.G. nr. 195/2005, si, decurgand din aceasta, organul constatator nu poate fi intimata DGPMB, ci autoritatea publica centrala pentru protectia mediului prin autoritatile din subordinea sa, respectiv Garda de Mediu.
Se motiveaza aplicabilitatea legii speciale reprezentata de O.U.G. nr. 195/2005 prin raportare la domeniul de reglementare al acesteia, dar si prin faptul ca acest act normativ este ulterior legii generale - Legea nr. 61/1991, si se sustine ca prin norma speciala se stabilesc limite obiective ale nivelului de zgomot, in timp ce prin Legea nr. 61/1991 stabilirea existentei faptei este pur subiectiva, fiind constatata ex propriiis sensibus de agentul constatator.
Tocmai pentru a inlatura arbitrariul din viata sociala, arata in continuare petenta, norma speciala - OUG 195/2005 - a introdus criterii obiective  pentru stabilirea existentei unor fapte ilicite si a indicat un organ specializat si abilitat sa constate contraventii si incalcari ale acesteia prin efectuarea de masuratori cu ajutorul unor instrumente  tehnice specifice in conformitate cu metode clar stabilite  prin acte ulterioare - STAS-uri.
In subsidiar, petenta arata ca, in cazul in care instanta va aprecia aplicabile dispozitiile Legii nr. 61/1991, fapta pentru care a fost sanctionata petenta nu poate fi incadrata juridic in modul in care agentul constatator a facut-o, respectiv art. 2 pct.29, deoarece nu este indeplinita conditia esentiala prevazuta de acest text, respectiv sursa producatoare de zgomot sa se afle in interiorul unei cladiri imobil de locuinte, ori in imediata vecinatate a unui astfel de imobil, punctul de lucru al petentei nefacand parte dintr-un imobil de locuinte.
Se mai sustine si faptul ca oganul de control a folosit exclusiv propriile simturi in aprecierea faptei, iar probarea faptei, stabilita in sarcina organului constatator, nu a fost indeplinita si nu s-a dovedit incalcarea ordinii publice.
Astfel, petenta sustine ca a efectuat o expertiza acustica in luna iunie 2008 tocmai pentru a verifica incadrarea activitatii sale in limitele admisibile ale nivelului de zgomot urban, constatandu-se in cadrul acestei expertize ca nivelul de zgomot exterior nu depaseste limita legala impusa.
Tocmai in considerarea acestui aspect si a faptului ca pentru stabilirea  existentei contraventiei este necesara folosirea unor aparate de specialitate, petenta  considerand ca organul constatator ar trebui sa faca cel putin dovada constatarii  contraventiei.
Mai mult, avand in vedere ca domeniul contraventional din dreptul intern se subordoneaza acuzatiei in materie penala din cadrul art. 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, petenta sustine faptul ca procesul-verbal nu poate face dovada faptei prin el insusi, astfel incat sa conduca la rasturnarea prezumtiei de nevinovatie care exista in favoarea acesteia.
In dovedire s-a solicitat incuviintarea probelor cu inscrisuri si orice alte probe pertinente in solutionarea cauzei, atasandu-se copia certificata pentru conformitate cu originalul a procesului-verbal de contraventie.
In drept au fost invocate disp. art. 31 si urm. din OG 2/2001, OUG 195/2005, art. 6 pct. 1 si 2 din CEDO si cele ale art. 11  alin. 2, art. 20 alin. 1 si art. 23 din Constitutia Romaniei.
Potrivit dispozitiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prezenta cerere este scutita de plata taxelor de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995, timbrul judiciar nu se aplica in cazurile in care nu se percepe taxa de timbru.

Intimata a formulat intampinare prin care s-a invocat exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant si s-a sustinut ca procesul verbal este temeinic si legal intocmit facand dovada deplina a situatiei de fapt si de drept existenta in cauza pana la proba contrara.
In dovedire s-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.

La primul termen de judecata, in raport de depunerea la dosar de catre aparatorul petentei a imputernicirii avocatiale nr. 538/7.10.2008, instanta a apreciat ca nu se mai impune discutarea exceptiei lipsei calitatii de reprezentant a cabinetului de avocatura care a redactat si depus plangerea contraventionala, discutand probatoriul. Astfel, instanta a incuviintat proba cu inscrisuri,     apreciind-o ca fiind concludenta, pertinenta si utila, si a respins proba cu expertiza in specialitatea topografie ca nefiind utila solutionarii cauzei.

Au fost depuse  la  dosar urmatoarele inscrisuri, in copii certificate pentru conformitate cu originalul: procesul verbal seria AY nr. 3073777/23.08.2008  emis de intimata Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti,  raport de expertiza tehnica acustica, raportul de caz din data de 23.08.2008,  schite,  contract de prestari servicii, nota de constatare din 20.08.2008, adresa 8898/64092/3.09.2008, buletin de analiza 20 adrese nr. 1177730, 1177729/4.09.2008,  procese verbale,  certificat constatator emis de ONRC.
S-au formulat concluzii scrise de catre petenta.
  
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie seria AY nr. 3073777 incheiat la data de 23.08.2008 petenta a fost sanctionata pentru ca la aceeasi data, ora 01.45, a folosit muzica la un volum mare deranjand ordinea si linistea publica in zona, cu toate ca a fost atentionata in mai multe randuri sa respecte linistea locatarilor din zona, cu amenda contraventionala in cuantum de 1.000 lei.
Fapta este prevazuta de art.2 pct.29 din Legea nr.61/1991 modif. si sanctionata conform art.3 alin.1 lit.c din acelasi act normativ cu amanda de la 500 la 1500 lei.

In temeiul art. 34 alin.1 din O.G.2/2001 instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Instanta retine ca, in ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal, petenta a invocat doua cauze de nulitate a acestuia, respectiv incadrarea juridica eronata avand in vedere existenta raportului lege generala - lege speciala si aplicarea principiului "specialia generalibus derogant" (specialul deroga de la general), precum si, pe cale de consecinta, necompetenta agentilor constatatori din cadrul intimatei in ceea ce priveste constatarea si sanctionarea faptei retinuta in sarcina petentei.
La momentul intocmirii procesului-verbal, agentul constatator a incadrat fapta contraventionala prin raportare la prevederile art. 2 pct.29 din Legea nr. 61/1991 republ. care stabilesc caracterul contraventional al faptei constand in "tulburarea linistii locatarilor intre orele 22,00-8,00, prin producerea de zgomote, larma sau prin folosirea oricarui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare in localurile sau in sediile persoanelor juridice situate in imobile cu destinatia de locuinte sau in imediata vecinatate a acestora", fapta fiind sanctionata potrivit art. 3 lit. c din acelasi act normativ cu amenda de la 500 la 1.500 lei.
Instanta arata ca in art.1 teza a II-a din O.G. nr.2/2001 modificata se prevede ca, "constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarare a Guvernului sau, dupa caz, prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti".
Pornind de la definitia legala aratata mai sus, instanta constata ca, prin contraventie se intelege fapta antisociala, actul de conduita al unor persoane, in afara cadrului legal, prin care se aduce atingere relatiilor sociale, ocrotite prin acte normative care stabilesc drepturi si obligatii ce revin fiecaruia, sau regulilor de convietuire si comportament existente la un moment dat in societate.
In raport de aceste considerente, pentru a verifica existenta unei legi speciale care deroga de la prevederile considerate generale de catre petenta, instanta arata in primul rand ca este necesar ca prin fapta contraventionala sa se aduca atingere acelorasi relatii sociale ocrotite prin cele doua acte normative, insa, in cazul de fata domeniile de reglementare ale celor doua acte normative sunt complet diferite.
Astfel, domeniul de aplicare al Legii nr. 61/1991 republ., cum rezulta din chiar titlul acesteia, il constituie "faptele de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice", in timp ce domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2005 il constituie "reglementarea protectiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor si elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabila a societatii".
Bineinteles ca in cadrul terminologiei "protectia mediului" se include si protectia impotriva poluarii fonice, insa fapta prin care s-ar incalca normele privind poluarea fonica, prevazuta de art. 96 alin.2 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2005 (incalcarea obligatiilor persoanelor fizice si juridice de a asigura masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia fonica a surselor generatoare de zgomot si vibratii, de a verifica eficienta acestora si de a pune in exploatare numai pe cele care nu depasesc pragul fonic admis), nu reprezinta o incalcarea a normelor de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, ci o incalcare a normelor edictate exclusiv in scopul protejarii mediului inconjurator.
Avand in vedere ca intre cele doua fapte contraventionale exista diferente atat in ceea ce priveste elementul material, deci continutul actiunii prin care se incalca obligatia legala, dar si in ceea ce priveste obiectul juridic, respectiv relatiile sociale protejate prin normele legale edicate in acest scop, instanta constata ca intre cele doua acte normative nu exista raportul norma generala-norma speciala.
Astfel, avand in vedere modul in care a fost descrisa fapta in cadrul procesului-verbal, instanta arata ca aceasta indeplineste conditiile prevazute de art. 1 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001 modif., interdictia legala instituita de art. 2 pct.29 din Legea nr. 61/1991, nefiind respectata prin fapta petentei.
Faptul ca localul persoanei juridice se afla in imediata apropiere a imobilului cu destinatia de locuinta este dovedit prin declaratia martorului asistent care, in calitate de locatar al acestui imobil, deranjat de mai multe ori de zgomotul mare produs de muzica ascultata in acest local, arata ca "am stat in fata casei mele de unde se auzea un zgomot foarte puternic".
Din moment ce nu s-a stabilit ce se intelege prin "imediata apropriere", instanta apreciaza ca nu are relevanta distanta efectiva dintre cele doua imobile (localul si imobilul cu destinatia de locuinta), astfel cum a incercat petenta sa sugereze, ci exclusiv posibilitatea reala si efectiva de a tulbura linistea locatarilor din cladirea de locuinte prin zgomotul produs in localul petentei, astfel ca, prin constatarea personala a agentului constatator si a declaratia matorului asistent, s-a facut dovada indeplinirii si a acestei conditii.

Avand in vedere aceste considerente, instanta arata ca, in raport de incadrarea juridica a faptei contraventionale se va stabili si competenta constatarii si sanctionarii acesteia, potrivit art. 7 din acelasi act normativ avand competenta de constatare si sanctionare a faptelor descrise in aceasta lege si ofiterii si subofiterii de politie, pe langa alte categorii de agenti constatatori.
In concluzie, instanta apreciaza ca procesul-verbal este intocmit cu respectarea prevederilor legale, fiind corect incadrata fapta constatata si sanctionata de agentul constatator competent.

In ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal de contraventie, instanta arata ca, desi fapta a fost constatata personal de catre agentul constatator, se va verifica, potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 modif., legalitatea si temeinicia procesului-verbal, avand in considerare prezumtia de nevinovatie, consacrata de art.23 alin.8 din Constitutia Romaniei si de art.6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si de jurisprudenta Curtii Europene a drepturilor omului,  in dreptul contraventional.
Sub acest aspect instanta retine ca materia contraventiilor intra in domeniul "penal", chiar daca dreptul intern nu o consacra ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise in practica Curtii europene a drepturilor omului, care tin de natura faptei si de gravitatea sanctiunii si ca prezumtia de nevinovatie "comanda ca sarcina probei sa revina acuzarii" si ca orice dubiu sa profite "acuzatului", astfel cum s-a pronuntat Curtea Europeana a drepturilor omului, printre altele in cauza Barberá, Messengué si Jabardo impotriva Spaniei din 1998 si, ulterior, chiar in cauza Anghel impotriva Romaniei din 2007.
Avand in vedere aceste considerente, instanta face aplicarea art.6 alin.2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului in cauza de fata, sarcina probei revenind in aceste conditii intimatei - agent constatator.
Instanta a administrat astfel proba cu inscrisuri si testimoniala cu martorul asistent Cristescu Adian (fila 29).
In analizarea probatoriului, cu respectarea prezumtiei de nevinovatie a petentei, instanta apreciaza ca proba principala o constituie insusi procesul-verbal de contraventie, acesta benefiicind de prezumtia de legalitate, fapta fiind constatata personal "ex propriis sensibus" (prin propriile simturi) de insusi agentul constataor, astfel cum rezulta din sustinerile petentei, continutul procesului-verbal, raportul de caz al agentului constatator (fila 34) si declaratia martorului asistent.
Pornind de la aceasta prezumtie relativa, instanta arata ca petenta ar fi trebuit sa o rastoarne prin proba contrara, iar inscrisurile depuse in dovedire de aceasta nu dovedesc o alta situatie de fapt.
Astfel, desi din concluziile raportul de expertiza efectuat de petenta in iunie 2008, rezulta ca "pentru un nivel al muzicii in interiorul terasei de 88,4 dB (A), nivelul sonor total masurat pe str. Gh. Titeica se incadreaza in limita admisibila de 50 dB(A)", deci exista conditia ca nivelul muzicii din interior sa nu depaseasca o anumita limita maxima, ceea ce nu se poate presupune ca s-a intamplat la data constatarii faptei.
De asemenea, din buletinul de analiza nr. 20/5-6.07.2008, rezulta ca nivelul acustic a depasit in majoritatea cazurilor valorile limita pentru zonele functionale proprii, iar pentru zona locuita nivelul este depasit de asemenea insa sursa determinata o reprezinta traficul rutier, influenta cluburilor nefiind semnificativa.
Cu 3 zile inainte de constatarea faptei, la 20.08.2008, s-a intocmit o nota de constatare de catre comisari ai Garzii Nationale de Mediu, prin care s-a stabilit ca, "dat fiind obiectul de activitate, recomanda ca evenimentele exceptionale (petreceri in aer liber etc.) sa fie limitate la durata de timp si sa nu depaseasca orele 22.00, in situatia in care se maresc parametrii de zgomot necesari desfasurarii activitatii in locatia respectiva, sociatatea fiind obligata sa asigure o izolare fonica". Este evident ca in cele 3 zile nu s-a realizat izolarea fonica, desi exista un contract de prestari servicii incheiat de petenta cu act scop, astfel ca, avand in vedere ora constatarii faptei (01.45) dar si faptul ca, indiferent de constatarile facute in raport de un anumit nivel de zgomot despre care nu se poate prezuma ca ar fi fost acealasi si in noaptea de 22-23.08.2009, locatarilor le-a fost tulburata linistea prin zgomotul produs de petenta, instanta apreciaza ca fapta, astfel cum a fost descrisa in procesul-verbal, ar fi putut sa fie savarsita de petenta si in conditiile masuratorilor efectuate anterior.
Mai mult, constatarile personale ale agentului constatator se coroboreaza cu cele ale martorului asistent, acesta declarand ca a fost deranjat de mai multe ori de zgomotul produs de muzica tare ce provenea de la doua cluburi apropiate, respectiv cel al petentei si un altul, a carei denumire nu o cunoaste, instanta aratand faptul ca nu exista dubiu in ceea ce priveste subiectul activ al faptei contraventionale deoarece culpa unei alte persoane juridice nu inlatura rapunderea petentei, ea insasi culpabila. Agentii constatori s-au deplasat la respectivele cluburi si au constatat personal ca ambele persoane juridice au savarsit fapte contraventionale, fiind sanctionate prin doua procese-verbale (raportul de caz al agentului constatator - fila 34 verso).
Prin coroborarea acestor probe, instanta apreciaza ca nu a fost rasturnata prezumtia de legalitate si temeinicie de care beneficiaza procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, astfel ca este dovedita existenta faptei contraventionale pentru care a fost sanctionata petenta precum si savarsirea acesteia de catre petenta cu vinovatia stabilita de lege.

Potrivit art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 sanctiunea contraventionala se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
Din coroborarea probelor administrate in cauza, dar avand in vedere si atitudinea reprezentantilor petentei, aceea de a refuza reducerea intensitatii sunetului la data savarsirii faptei si inainte si dupa sanctionare, precum si de a nega savarsirea faptei, instanta apreciaza ca sanctiunea aplicata de catre agentul constatator prin procesul-verbal este corect individualizata in raport cu realizarea scopului aplicarii sanctiunii.
Pentru aceste considerente si avand in vedere si dispozitiile art.31 si 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta considera plangerea contraventionala neintemeiata, urmand sa o respinga ca atare, cu consecinta mentinerii sanctiunii cu amenda in cuantum de 1.000 lei aplicata petentei pentru fapta descrisa prin procesul-verbal de contraventie seria AY nr. 3073777 incheiat la data de 23.08.2008.