produse accizabile - competenta inspectori A.N.V.

Sunt intemeiate sustinerile contestatoarei privind necompetenta celor doi agenti constatatori - inspectori in cadrul Directiei Municipiului Bucuresti pentru Accize si Operatiuni Vamale - de a constata si sanctiona contraventii la Legea nr.12/1990 intrucat competenta  lor se circumscrie atributiilor prevazute la art.1 alin.2 si detaliate la art.4 din H.G. nr.532/2007 (in vigoare la data controlului).
Astfel, conform art.1 alin.2 din H.G. nr.532/2007 modif, "Autoritatea Nationala a Vamilor asigura aplicarea politicii vamale si in domeniul accizelor si exercita atributiile stabilite prin lege", scop in care poate constata si sanctiona "faptele care constituie contraventii potrivit reglementarilor fiscale referitoare la regimul produselor accizabile", retinand, totodata, "in vederea confiscarii, marfurile care fac obiectul contraventiei, pentru care legea prevede o astfel de sanctiune"(art.4 pct.44) - sentinta civila nr.352/15.01.2010, dosar nr.16785/300/2009

In data de 14.09.2009, sub nr.16785/300/2009.  s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti plangerea contraventionala formulata de contestatoarea S.C. H.P. EXIM S.R.L.  in contradictoriu cu intimata Autoritatea Nationala a Vamilor - Directia Regionala Vamala Bucuresti - Biroul Vamal - Directia Municipiului Bucuresti pentru Accize si Operatiuni Vamale. solicitandu-se instantei anularea procesului-verbal nr.127 incheiat in data de 28.08.2009, prin care, in temeiul art.2 alin.1 lit.f din legea nr.12/1990, a fost sanctionata cu amenda in suma de 20.000 lei, in sarcina sa retinandu-se faptul ca la data controlului "detinea confectii din blana naturala a caror provenienta nu poate fi dovedita cu documente prevazute de lege, respectiv factura fiscala, documente vamale sau orice alte documente stabilite prin lege, incalcandu-se astfel prevederile art.1 lit.e din Legea nr.12/1990". Totodata, in temeiul art.4 alin. 1 si 2 din Legea nr.12/1990, s-a dispus confiscarea sumei de 41.450 lei si s-a incheiat un proces verbal de custodie, produsele vizate fiind lasate in custodia societatii pana la valorificare.
In motivarea plangerii se arata ca procesul verbal este lovit de nulitate  absoluta intrucat fapta nu este descrisa, fiind astfel incalcate prevederile art.16 si art.17 din O.G.nr.2/2001 iar agentii constatatori nu aveau competenta sa aplice dispozitiile Legii nr.12/1990 intrucat, conform art.2 alin.3 din actul normativ, constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre functionarii din aparatul de specialitate al primarului, organele Garzii Financiare, organele controlului financiar si de personalul Politiei Romane, Jandarmeriei si Politiei de Frontiera Romane. Legea nr.12/1990 se completeaza cu prevederile O.G.nr.2/2001, potrivit cu care "contraventia se constata printr-un proces verbal incheiat de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite in mod generic agenti constatatori",  calitate pe care o pot avea "primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne special abilitati, persoanele imputernicite in acest scop de ministrii si alti conducatori ai administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor judetene, primari, de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si de alte persoane prevazute in legi speciale",  in speta legea speciala fiind, conform celor retinute in procesul verbal,  Legea nr.12/1990 si nu HG nr.532/2007, care confera Autoritatii Nationale a Vamilor competenta de a constata si sanctiona fapte care constituie contraventii potrivit reglementarilor fiscale referitoare la regimul produselor accizabile si de a retine, in vederea confiscarii, marfurile care fac obiectul contraventiei, pentru care legea prevede o astfel de sanctiune.
Arata contestatoarea si ca, in conditiile in care procesul verbal de contraventie nu prevede sanctiunea complementara a confiscarii marfurilor, procesul verbal de custodie este abuziv incheiat si nu poate produce nici un efect asupra produselor la care se refera.
Sub aspectul temeiniciei situatiei de fapt retinute de agentul constatator, se arata ca societatea isi desfasoara in mod legal activitatea si detine documente de provenienta pentru toate produsele ce au facut obiectul procesului verbal de custodie, inscrisuri care, insa, nu au putut fi prezentate la momentul controlului deoarece se aflau in posesia contabilului iar acesta nu era in localitate. Aceste documente vor putea fi prezentate instantei de judecata ceea ce, conform deciziei nr.1/18.02.2008 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitiei, atrage anularea procesului verbal de contraventie, exonerarea contravenientului de plata amenzii contraventionale si restituirea marfi contestate.
Critica petenta si modul in care a fost individualizata sanctiunea contraventionala, sustinand ca fara temei i-a fost aplicata amenda maxima prevazuta de lege, de 20.000 lei,  pe care a achitat-o numai pentru a beneficia de posibilitatea reducerii la jumatate a cuantumului acesteia, cu privire la masura confiscarii sumei de 41.450 lei si a marfurilor mentionate in procesul verbal de custodie aratand ca este abuziva si fara suport legal, expertiza contabila extrajudiciara efectuata ulterior controlului  evidentiind faptul ca toate produsele au fost corect receptionate si inregistrate in contabilitatea societatii.
In drept au fost invocate prevederile O.G. nr.2/2001, cele ale Legii nr.12/1990, Decizia nr.1/2008 a Sectiilor Unite ale I.C.C.J.
In dovedire s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, la dosar fiind depuse, in copie, procesul verbal de contraventie, procesul verbal de custodie, raport de expertiza contabila extrajudiciara, liste de inventar, extras din registrul unic de control, alte inscrisuri.
Intimata, prin intampinarea depusa la dosar in data de 06.11.2009  a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata intrucat contestatoarea a comercializat confectii din blanuri naturale - produse supuse accizelor, conform art.207 din Legea nr.571/2003 -  pentru care nu avea documente de provenienta, fapta sa constituind contraventia prevazuta la art.12 litera e) din Legea nr.12/1990.
Referitor la incidenta deciziei nr.1/2008 a Sectiilor Unite ale ICCJ, invocata de contestatoare, solicita sa fie avuta in vedere declaratia sub semnatura privata a asociatului societatii, prin care recunoaste ca nu detine astfel de documente, iar in ceea ce priveste competenta inspectorilor vamali de a sanctiona contraventii la Legea nr.12/1990 arata ca acestia se incadreaza in categoria organelor controlului financiar.
Intimata nu a solicitat probe in aparare insa a depus la dosar un set de inscrisuri si a solicitat a nu fi primita ca mijloc de dovada expertiza contabila extrajudiciara.
In drept au fost invocate prevederile art.115 din Codul de procedura civila, Legea nr.571/2003, O.G. nr.92/2003. 
Verificand cu prioritate legalitatea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, instanta constata ca s-a dispus sanctionarea contestatoarei  pentru ca "detine confectii din blana naturala a caror provenienta nu poate fi dovedita prin documente prevazute de lege, respectiv factura fiscala, documente vamale sau orice alte documente stabilite prin lege.
Fapta astfel descrisa reprezinta contraventia prevazuta la art.1 lit.e din Legea nr.12/1990, astfel ca in mod eronat se sustine, ca motiv de nulitate a procesului verbal, inexistenta faptei si a fost sanctionata conform art.2  lit.f din actul normativ, cu amenda de 20.000 lei.
Totodata, in temeiul art.4 din Legea nr.12/1990, s-a dispus si confiscarea sumei de 41.450 lei "conform facturi vanzare"  si s-a incheiat un proces verbal de custodie pana la valorificare  pentru mai multe produse, fara insa sa se fi dispus confiscarea lor, astfel ca este intemeiata critica privind lipsa suportului legal al respectivului proces verbal.
Intemeiate sunt si sustinerile privind necompetenta celor doi agenti constatatori - inspectori in cadrul Directiei Municipiului Bucuresti pentru Accize si Operatiuni Vamale - de a constata si sanctiona contraventii la Legea nr.12/1990 intrucat competenta  lor se circumscrie atributiilor prevazute la art.1 alin.2 si detaliate la art.4 din H.G. nr.532/2007 (in vigoare la data controlului).
Astfel, conform art.1 alin.2 din H.G. nr.532/2007 modif, "Autoritatea Nationala a Vamilor asigura aplicarea politicii vamale si in domeniul accizelor si exercita atributiile stabilite prin lege", scop in care poate constata si sanctiona "faptele care constituie contraventii potrivit reglementarilor fiscale referitoare la regimul produselor accizabile", retinand, totodata, "in vederea confiscarii, marfurile care fac obiectul contraventiei, pentru care legea prevede o astfel de sanctiune"(art.4 pct.44)
Or, faptele care constituie contraventii potrivit reglementarilor fiscale referitoare la regimul produselor accizabile sunt cele prevazute la art.220 din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala (forma in vigoare la data controlului), iar in sarcina contestatoarei nu s-a retinut incalcarea Legii 571/2003, act normativ a carui respectare a constituit obiectul controlului, astfel cum rezulta din mentiunile facute de inspectori in  registrul unic de control.
Chiar daca s-ar retine sustinerile intimatei privind faptul ca inspectorii Autoritatii Nationale a Vamilor sunt organe ale controlului financiar in sensul art.2 alin.3 din Legea nr.12/1990, se constata ca la dosar s-au depus documente care atesta provenienta confectiilor din blana, acestea fiind produse in atelierul de confectii propriu, bonurile de transfer si listele de inventariere nefiind contestate de intimata, solutia anularii procesului verbal impunandu-se si pentru respectarea prevederilor art.329 alin.3 din Codul de procedura civila in referire la Decizia nr.1/18.02.2002 pronuntata de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie.