Contraventii

Contraventii Data publicare portal: 08.07.2011 Prin plangerea inregistrata  la data de 10.12.2010 pe rolul Judecatoriei Slatina sub nr. 13409/311/2010 petenta a solicitat in contradictoriu cu intimata, ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea procesului verbal seria OT nr. 1737/06.12.2010, admiterea plangerii si exonerarea de plata amenzii aplicate.
In motivarea plangerii petenta a aratat ca in data de 01.12.2010, inspectorii M. E., E. D. si U. C. din cadrul intimatei, au efectuat un control la punctul lor de lucru situat in localitatea S., in cadrul C. C. W., ocazie cu care au afirmat ca vor amenda societatea pentru faptul ca au constatat ca personalul angajat isi desfasoara activitatea normal in ziua de 01.12.2010 desi aceasta data era declarata zi libera fiind Ziua Nationala a Romaniei.
 Managerul unitatii a pus dispozitia inspectorilor documentele justificative pentru desfasurarea programului de munca, respectiv: Decizia nr.116/29.11.2010 a administratorului societatii si declaratiile individuale ale personalului intocmite in data de 30.11.2010, din care reiesea indubitabil acordul fiecarui angajat cu privire la programul de lucru pentru data de 01.12.2010 si recuperarea zilei libere ulterior, conform tabelului, intre 11.01-15.01.2011.
S-a mai aratat ca amenda a fost aplicata in baza  art. 276 alin 1 lit f din Codul muncii fiind motivata de incalcarea prevederilor art. 134 din Legea nr. 53/2003 din Codul muncii.
 Fata de masura sanctionarii societatii pe baza incadrarii juridice facute de catre intimata prin reprezentantii sai, considera ca acestia au interpretat eronat dispozitiile articolelor de lege cuprinse in procesul-verbal si care - din punctul acestora de vedere - au justificat aplicarea amenzii, pentru urmatoarele considerente: articolul 134 prevede la alineatul 2: "Acordarea zilelor libere se face de catre angajator". Astfel, legiuitorul a prevazut dreptul angajatului de a beneficia de repaos pentru un anumit numar de  zile dintr-un an calendaristic, dar nu in mod expres, limitativ si  obligatorii la datele cuprinse in lista." In concluzie, atat timp cat angajatii si angajatorul, de comun acord, prin consens si fara a incalca programul de munca si cel de repaus, au stabilit ca pe data de 01.12.2010 unitatea sa-si desfasoare activitatea urmand ca fiecare angajat sa beneficieze de zile libere ulterior, considera ca nu a fost savarsita nicio contraventie, iar in lipsa acesteia, sanctiunea aplicata este nelegala.
Desigur, exista motivatii ale angajatilor si ale angajatorului si de alta natura pentru ca in data de 01.12.2010 sa se fi lucrat cu program normal; situatia economico-financiara a oricarei societati comerciale in contextul crizei globale care afecteaza intreaga tara la toate nivelele si in toate ramurile impune masuri diversificate pentru asigurarea posibilitatilor de plata a salariilor angajatilor. Pe fondul scaderii puterii de cumparare a cetatenilor, au scazut vanzarile, astfel incat este din ce in ce mai greu sa se asigure intregul fond de salarii si sa se mentina locurile de munca pentru angajati, pentru a putea fiecare din acestia sa ofere familiilor lor traiul decent la care au dreptul.
Fata de aceastea se solicita admiterea plangerii si pe cale de consecinta sa se dispuna anularea procesului-verbal seria OT, nr. 1737/06.12.2010, intocmit de intimata, a anexelor acestuia precum si a amenzii aplicate.
In  sustinerea plangerii petentul a depus in copie procesul verbal seria OT nr. 1737/06.12.2010, anexa 1 la procesul verbal, anexa nr. 2, decizia nr.116 din 29.11.2010 instiintare plata, declaratii angajati.
Intimata legal citata a depus intampinare la data de 27.01.2011 solicitand respingerea cererii, ca neintemeiata.
In fapt, prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor mentionat mai sus, petenta a fost sanctionata dupa cum urmeaza: - cu amenda contraventionala in cuantum de 5.000 lei in baza dispozitiilor art. 276 alin. 1 lit. f) din cadrul Legii nr. 53/2003, petentul nerespectand prevederile art. 134 din cadrul aceluiasi act normativ, in sensul ca la data de 01.12.2010, Ziua Nationala a Romaniei nu a fost acordata o zi libera tuturor salariatilor cu toate ca era vorba de o zi de sarbatoare legala in care nu se lucreaza.
In ceea ce priveste fondul litigiului, s-a precizat ca petentul nu este unitate sanitara, de alimentatie publica sau cu foc continuu si in consecinta, nu pot fi aplicate prevederile art. 136 din Legea nr. 53/2003, aceste dispozitii aplicandu-se unitatilor cu foc continuu (unitati de productie cu activitate continua), unde activitatea nu se poate intrerupe nici un moment fara a se pune in pericol productia sau activitatea prestata.
De asemenea, petentul nu este nici unitate de alimentatie publica in conditiile in care astfel de unitati sunt caracterizate ca fiind localuri publice in care se servesc preparate culinare, produse de cofetarie patiserie, bauturi, caracterizandu-se prin aceea ca in cadrul lui se imbina activitatea de pregatire/preparare cu activitatea de comercializare, insotita de servicii specifice care asigura consumul acestora pe loc (Anexa 1 din cadrul H.G.nr. 843/1999).
Petentul sustine faptul ca este dreptul oricarui angajat de a beneficia de repaus  pentru un anumit numar de zile dintr-un an calendaristic, dar nu in mod expres, limitativ si obligatoriu la datele cuprinse in lista. Petentul isi sprijina argumentatia pe dispozitiile art. 134 alin. 2 potrivit carora acordarea zilelor libere se face de catre angajator. Totusi, aceste dispozitii nu constituie un drept al angajatorului de a acorda sau nu zile libere platite angajatilor sai in zilele de sarbatoare legala, ci o obligatie legala pentru angajator. Daca lucrurile ar sta altfel, incalcarea dispozitiilor art. 134 nu ar mai fi sanctionata cu amenda contraventionala prin art. 276 alin. 1 lit. f). Deci, zilele de sarbatoare legala prevazute la art. 134 trebuie acordate obligatoriu de catre angajator
Asupra faptului ca in cadrul art. 39 din Codului Muncii se prevad principalele drepturi ale salariatilor, fara ca printre acestea sa fie inclus si dreptul la zile libere de sarbatorile legale, facem mentiunea ca aceasta enumerare nu poate fi, in opinia noastra, una limitativa. Salariatii beneficiaza, in cuprinsul dispozitiilor Codului Muncii si de alte drepturi ce nu se regasesc in cadrul enumerarii prevazute in cadrul art. 39.
In ceea ce priveste intelegerea prin care angajatorul si angajatii sai au stabilit ca acestia din urma sa munceasca si in data de 01.12.2010, potrivit dispozitiilor art. 38 din cadrul Legii nr. 53/2003, salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este nula de drept.
Existau si alte posibilitati prin care salariatii petentului sa beneficieze fiecare de cate o zi libera fara a fi necesar sa lucreze intr-o zi de sarbatoare legala.
Fata de cele mentionate mai sus, considera ca este pe deplin dovedita vinovatia petentei solicitand respingerea plangerii formulate de petenta ca neintemeiata si mentinerea sanctiunii aplicate de agentul constatator prin procesul verbal atacat.
In drept, s-au invocat  dispozitiilor O.G. 2/2001, precum si art. 115 si urm. din Codul de procedura civila.
Analizand plangerea in raport de actele si lucrarile dosarului, de materialul probator administrat, de continutul actului contestat si de dispozitiile legale incidente, instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria OT nr. 00000540 din data de 6.12.2010, petenta a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 5.000 lei in baza dispozitiilor art. 276 alin. 1 lit. f) din cadrul Legii nr. 53/2003, pentru nerespectarea prevederilor art. 134 din cadrul aceluiasi act normativ, in sensul ca la data de 01.12.2010, Ziua Nationala a Romaniei nu a fost acordata o zi libera tuturor salariatilor cu toate ca era vorba de o zi de sarbatoare legala in care nu se lucreaza, constatandu-se ca desfasurau activitate la punctul de lucru un numar de 4 salariati.
Art. 134. alin. 1 din Codul muncii prevede care sunt zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza, printre acestea mentionandu-se  si data de 1 decembrie. Potrivit alin. 2 acordarea zilelor libere se face de catre angajator.
In conformitate cu dispozitiile art. 136 Codul muncii este de retinut ca prevederile art. 134 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii, mentionandu-se ca salariatilor care lucreaza in unitatile sanitare si in cele de alimentatie publica precum si la locurile de munca prevazute la art. 136 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile, iar  in cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.
Asadar, din reglementarea Codului muncii, reiese ca prevederile art. 136 din Codul muncii se aplica doar salariatilor din unitatile sanitare, de alimentatie publica sau cu foc continuu, unde activitatea nu poate fi intrerupta si nu si altor categorii de salariati.
Cum dreptul de a nu lucra in zilele de sarbatoare reprezinta un drept conferit de lege salariatilor, la care acestia nu pot renunta, sunt aplicabile dispozitiile art. 38 din Codul muncii conform caruia salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege si orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.
Avand in vedere aceste considerente, instanta apreciaza ca petenta care a fost depistata cu 4 salariati la punctul de lucru desfasurand activitate in data de 1.12.2010 a savarsit cotraventia reglementata de art. 276 alin. 1 lit.f din Codul muncii, respectiv incalcarea de catre angajator a prevederilor art. 134 si 137 din Codul muncii, contraventie care se sanctioneaza  cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei.
Insa avand in vedere atitudinea sincera a petentei, precum si faptul ca aceasta a facut dovada ca a obtinut acordul celor patru salariati anterior datei respective, cu recuperarea zilei de munca prin acordarea unei zile libere in luna ianuarie 2011, neafectand astfel timpul de odihna si repaos al salariatilor, instanta apreciaza ca pericolul social al contraventiei este scazut, astfel incat cuantumul amenzii aplicate, chiar daca este minimul prevazut de lege, este exagerat raportat la modul de savarsire a contraventiei si la consecintele produse.
Pentru aceste motive luand in considerare si dispozitiile art.5.alin.(5) din OG nr.2/2001 conform carora sanctiunea stabilita trebuie  sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, iar criteriile in functie de care  se apreciaza gradul de pericol social sunt  cele enumerate de art.21 alin (3) din acelasi act normativ respectiv imprejurarile in care a fost savirsita fapta, modul si mijloacele  de  savarsire  a acesteia, scopul urmarit, urmarea produsa, circumstantele personale ale contravenientului si celelalte date inscrise in procesul-verbal, instanta apreciaza ca se impune inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului, punandu-i in vedere sa respecte dispozitiile legale.
Pentru aceste motive, instanta va admite in parte plangerea contraventionala si va dispune inlocuirea amenzii in cuantum de 5000 lei cu sanctiunea avertismentului.