Plangere contraventionala. Institutie financiara nebancara. Obligatia de pastrare a confidentialitatii

Obligatia de pastrare a secretului profesional nu este o obligatie absoluta, ci ea poate cunoaste limitari si derogari in functie de scopul urmarit. Astfel, pentru asigurarea bunei functionari a activitatilor de combatere a evaziunii fiscale, se impune instituirea unor derogari de la obligatia de pastrare a confidentialitatii, scopul urmarit fiind unul legitim, iar modalitatea in care se realizeaza aceste derogari, adica fie si in situatia unei solicitari verbale provenite din partea organelor abilitate sa controleze respectarea legislatiei fiscale, este o masura justa si proportionala cu scopul urmarit.

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de _ sub nr. _, petenta SC T IFN SRL a formulat plangere contraventionala impotriva procesului-verbal de contraventie seria _, emis de Garda Financiara _, prin care petenta a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 25.000 lei pentru pretinsa incalcare a prevederilor art. 219 alin. (1) lit. c) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. 
In motivare, petenta a aratat ca la data de _, reprezentantii intimatei, impreuna cu cei ai Inspectoratului de Politie al Judetului _, au efectuat un control tematic la punctul de control al petentei situat in _, avand ca obiect de lucru prestarea de activitati financiare nebancare, respectiv imprumuturi pe baza de gaj cu deposedare.
Potrivit actului de control, organele de politie nu au constatat nereguli privind obiectivele urmarite spre verificare, iar sefa punctului de lucru a prezentat spre vizionare agentilor intimatei Garda Financiara toate documentele solicitate pentru verificare, insa nu a primit acordul conducerii unitatii pentru a executa dispozitia verbala a reprezentantilor intimatei, in sensul de a le elibera copii certificate de pe procesele-verbale de transfer la sediul societatii a gajurilor aferente contractelor nelichidate de catre client. In consecinta, reprezentantii Garzii Financiare au sanctionat angajata punctului de lucru cu sanctiunea amenzii in suma de 1000 lei, conform procesului-verbal _, iar la data de _, au sanctionat si unitatea cu amenda in suma de 25.000 lei, ce face obiectul prezentei plangeri contraventionale.
In continuare, a aratat petenta ca aceasta societate functioneaza in temeiul Legii nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare, care prevede la art. 9 pct. 1 ca institutia financiara nebancara este obligata sa pastreze confidentialitatea asupra tuturor informatiilor aflate la dispozitia sa care privesc persoana, patrimoniul, activitatea, relatiile personale sau de afaceri ale clientilor, contractele incheiate cu clientii sau serviciile prestate pentru acestia. Conform art. 10 pct. 1 din acelasi act normativ, persoanele care participa, sub orice forma, la administrarea, conducerea ori activitatea institutiei financiare nebancare au obligatia sa pastreze confidentialitatea asupra oricarui fapt, a oricaror date sau asupra informatiilor la care se refera art. 9 alin. (1), de care au luat cunostinta in cursul exercitarii atributiilor lor in cadrul institutiei financiare nebancare, si nu au dreptul de a le utiliza in folos personal sau in folosul altuia, direct sau indirect.
Conform art. 12 din Legea nr. 93/2009, institutiile financiare nebancare sunt obligate sa furnizeze informatii de natura celor prevazute la art. 9 alin. (1) la solicitarea scrisa a procurorului sau a instantei judecatoresti, ori, dupa caz, a organelor de cercetare penala, cu autorizatia procurorului, numai daca, in oricare din aceste situatii, a fost inceputa urmarirea penala impotriva clientului respectiv. In baza art. 13 lit. f) din acelasi act normativ, informatii de natura celor prevazute la art. 9 alin. (1) se furnizeaza in masura in care sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute sau furnizate, la solicitarea scrisa a altor autoritati sau institutii sau din oficiu daca, potrivit reglementarilor legale, aceste autoritati sau institutii sunt indrituite, in scopul indeplinirii atributiilor lor specifice, si/sau sa primeasca astfel de informatii si sunt identificate clar informatiile care pot fi furnizate in acest scop.
Petenta a subliniat faptul ca, din continutul inscrisurilor care justifica aplicarea amenzii, rezulta ca intimata isi sustine demersul cu prioritate pe dispozitiile legale de natura generala, respectiv art. 13 din HG nr. 1324/2009 privind organizarea si functionarea Garzii Financiare, in conformitate cu care pentru indeplinirea atributiilor incredintate, comisarii Garzii Financiare sunt indreptatiti sa dispuna toate masurile prevazute de OUG nr. 91/2003. De asemenea, conform art. 7 lit. h), comisarii Garzii Financiare sunt indreptatiti sa solicite, potrivit legii, copii certificate de pe documentele originale, sa preleveze probe necesare finalizarii actului de control.
Asa cum rezulta din cuprinsul actului de control si din expunerea de motive a procesului-verbal de contraventie, agentii intimatei au solicitat verbal ca sefa punctului de lucru sa elibereze, in vederea ridicarii, copii conforme cu originalul de pe documente care privesc transferul bunurilor intrate in patrimoniul societatii la punctul de lucru verificat. Petenta a precizat ca documentul de natura celui solicitat de catre angajatii Garzii Financiare, intitulat proces-verbal incheiat cu ocazia predarii-primirii obiectelor din aur gajate, aferent contractelor de imprumut expirate si nelichidate, contine toate datele cu caracter confidential prevazute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, respectiv numele persoanei contractante, numarul contractului incheiat, valoarea serviciului prestat pentru acea persoana, cu privire la care institutia financiara nebancara are obligatia de a pastra secretul profesional.
Fata de aceste aspecte si avand in vedere ca legea de functionare a institutiilor financiare nebancare este o lege speciala, ale carei dispozitii au prioritate in raport cu dispozitiile cu caracter general privind organizarea si functionarea Garzii Financiare, petenta a indicat prevederile art. 13 lit. f) din Legea nr. 93/2009, in conformitate cu care eliberarea acestor informatii se poate face in masura in care sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute si numai la solicitarea scrisa in care sa fie identificate clar informatiile care pot fi furnizate in acest scop. Intrucat intimata nu a inaintat o solicitare scrisa, din continutul careia sa rezulte clar informatiile care pot fi furnizate in acest scop, comisarii intimatei au incalcat prevederile Legii nr. 93/2009, in sensul ca desi au primit documentele solicitate pentru a le verifica la sediul punctului de lucru si in pofida faptului ca aveau cunostinta despre imprejurarea ca acestea contin informatii de natura secretului profesional, au incercat sa impuna eliberarea de copii certificate pe care sa le scoata din incinta unitatii fara a formula o solicitare scrisa catre conducerea unitatii, in care sa arate motivul care justifica scopul solicitarii.
Petenta a adaugat ca, asa cum rezulta din continutul procesului-verbal de contraventie, agentii constatatori au invocat in sustinerea sanctionarii petentei incalcarea dispozitiilor art. 219 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala, cu trimitere la dispozitiile art. 56 si art. 57 alin. (2) din acelasi act normativ. Cu toate acestea, ambele dispozitii legale sunt de natura sa infirme justetea sanctiunii contraventionale, intrucat nu s-a facut dovada incalcarii dispozitiilor procedurilor fiscale prin nepunerea la dispozitie a registrelor, evidentelor, documentelor de afaceri sau a oricaror alte inscrisuri si nici a faptului ca petenta nu ar fi permis efectuarea de cercetari la fata locului. In realitate, intimata a motivat masura pe considerentul ca petenta nu a eliberat copii certificate de pe unele documente contabile, dar acest aspect nu se regaseste printre obligatiile reglementate in continutul art. 56 si 57 din Codul de procedura fiscala, care sa poata face posibila aplicarea sanctiunii stabilita de art. 219 alin. (1) lit. c) din acelasi act normativ.
Prin urmare, sanctiunea contraventionala aplicata de reprezentantii intimatei este nelegala, intrucat fapta de a refuza eliberarea de copii certificate de pe documente cu caracter de secret profesional pe baza unei simple solicitari verbale nu se regaseste ca abatere contraventionala. In plus, fapta nu exista, deoarece petenta a pus la dispozitia comisarilor financiari toate documentele solicitate pentru a le verifica in sediul punctului de lucru.
In dovedire, petenta a depus la dosar, in fotocopii, urmatoarele inscrisuri: proces-verbal de contraventie _ si dovada de comunicare a acestuia, proces-verbal de cercetare din _, nota de constatare din _, proces-verbal de contraventie _, proces-verbal de predare-primire obiecte din aur gajate.
Intimata Garda Financiara _ a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea plangerii petentei ca neintemeiata.
In motivare, intimata a aratat ca art. 9 pct. 1 din Legea nr. 93/2009, care obliga la pastrarea confidentialitatii tuturor informatiilor pe care le detine institutia financiara nebancara, se refera strict la relatiile de afaceri pe care le are societatea cu clientii, iar nu la aspectele financiar contabile ale societatii, care nu au caracter secret. Comisarii Garzii Financiare au solicitat doar copii "conform cu originalul" ale documentelor de transfer privitoare la unele cantitati de aur de la punctul de lucru din Slobozia la alt punct de lucru al societatii, iar pentru acest fapt nu era necesara o solicitare scrisa si motivata din partea organului de control. Aceasta deoarece solicitarea nu venea din partea procurorului, a instantei de judecata sau a unui organ de cercetare penala, in baza unui dosar in care s-a inceput urmarirea penala, ci pur si simplu in cadrul unui control operativ si inopinat efectuat in colaborare cu organele de politie. A mai subliniat intimata ca cei doi comisari, conform art. 7 lit. h) din OUG nr. 91/2003 privind organizarea si functionarea Garzii Financiare, au solicitat copii ale documentelor respective in vederea demararii unor verificari incrucisate la celelalte puncte de lucru ale petentei.
Mai mult decat atat, conform art. 56 pct. 3 din Codul de procedura fiscala, organele Ministerului Finantelor au dreptul sa retina, in scopul protejarii impotriva instrainarii sau distrugerii, acte, inscrisuri, registre si documente financiar contabile, in original, pe o perioada de maxim treizeci de zile. In ambele situatii, atat OUG nr. 91/2003, cat si Codul de procedura fiscala, nu prevad ca este obligatorie o solicitare scrisa pentru punerea la dispozitie ori retinerea unor astfel de documente, pentru ca in caz contrar verificarile nu ar mai avea finalitate, neefectuandu-se cu maxima operativitate si existand pericolul disparitiei sau distrugerii acestora.
Intimata a depus la dosar, in dovedire, copie de pe nota explicativa a numitei MA, copie ordin de plata amenda contraventionala.
Petenta a formulat raspuns la intampinare, prin care a invocat nulitatea absoluta a procesului-verbal contestat, fata de dispozitiile art. 10 alin. (3) din OG nr. 2/2001.
Petenta a aratat ca in data de _, organul constatator a aplicat doua sanctiuni contraventionale in temeiul art. 219 alin. (2) lit. e) din OG nr. 92/2003, prin doua procese-verbale de contraventie incheiate la aceeasi data, _, dar la ore diferite, respectiv ora _ in cazul persoanei juridice si ora _ in cazul persoanei fizice, pentru o singura contraventie savarsita de catre persoana fizica MA, amendata prin procesul-verbal de contraventie _ cu 1000 lei, pentru refuzul expres al acesteia de a pune imediat la dispozitia organului de control in copie conform cu originalul procesul-verbal de predare-primire obiecte din aur gajate conform contractelor de imprumut expirate si nelichidate, proces-verbal intern incheiat intre sefa punctului de lucru si directorul regional al societatii.
Petenta a apreciat ca, intrucat in materia contraventiilor orice proces-verbal de contraventie are natura juridica a unei "acuzatii in materie penala", conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, organul constatator trebuie sa faca dovada ca petenta se face vinovata de savarsirea contraventiei prevazute de dispozitiile art. 219 alin. (2) lit. a) din OG nr. 92/2003, in concret sa depuna la dosar un inscris cu semnatura si stampila societatii petente, prin care respectiva societate sa savarseasca contraventia retinuta de organul constatator, sau acesta din urma sa demonstreze ca a adresat o solicitare verbala sau prin alt mijloc de comunicare persoanei juridice petente, care a refuzat sa puna in aplicare solicitarea organului constatator, urmand a se proba si refuzul.
Petenta a mai subliniat ca este firesc ca solicitarile adresate persoanelor juridice sa se realizeze in scris, intrucat persoanele juridice nu exista in materialitatea lor, prin urmare nu li se pot adresa solicitari verbale. De asemenea, a indicat ca organul fiscal poate retine exclusiv documente care fac dovada stabilirii, inregistrarii sau achitarii obligatiilor fiscale, iar procesul-verbal de predare-primire a cantitatilor de aur nu se incadreaza in aceasta categorie.
In drept, petenta s-a intemeiat pe prevederile OG nr. 2/2001.
In dovedire, petenta a depus in fotocopii, in afara documentelor deja aflate la dosar, urmatoarele: autorizatia petentei pentru efectuarea de operatiuni cu metale pretioase, contractul de asociere al asociatilor petentei, actul constitutiv al petentei, certificatul de inregistrare al petentei, statutul petentei, referat MA.
In cauza au fost audiati martorii MA, NOM si TC, declaratiile acestora fiind consemnate in scris si atasate la dosar.
Analizand probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor _, emis de Garda Financiara _, petenta SC T IFN SRL a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 25.000 lei, in temeiul art. 219 alin. (1) lit. c) si alin. (2) lit. a) din OG nr. 92/2003.
S-a retinut in acest proces-verbal ca la controlul operativ inopinat si prin sondaj efectuat in data de _ la punctul de lucru al petentei situat in _, comisarii Garzii Financiare _ au solicitat pentru verificari ulterioare, in vederea ridicarii, in copie conform cu originalul, documente cu privire la transferul aurului intrat in proprietatea societatii, de la punctul de lucru verificat din _ catre alt punct de lucru. Ridicarea de documente nu a fost posibila, intrucat angajatii societatii de la punctul de lucru verificat au refuzat sa permita exercitarea atributiilor comisarilor Garzii Financiare conform competentelor si prevederilor legale in vigoare cu privire la dreptul institutiilor si functionarilor acestora de a solicita ridicarea de inscrisuri, respectiv art. 7 lit. h) din OUG nr. 91/2003 si art. 56 din OG nr. 92/2003. Refuzul a fost determinat de indicatiile telefonice ale superiorilor numitei MA, care i-au spus acesteia sa nu permita ridicarea de documente si oferirea de explicatii scrise.
In temeiul art. 219 alin. (1) lit. c) si alin. (2) lit. a) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, constituie contraventii urmatoarele fapte: nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 56 si art. 57 alin. (2). Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza astfel: a) cu amenda de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. c).
In baza art. 56 din acelasi act normativ, in vederea stabilirii starii de fapt fiscale, contribuabilul are obligatia sa puna la dispozitie organului fiscal registre, evidente, documente de afaceri si orice alte inscrisuri. In acelasi scop, organul fiscal are dreptul sa solicite inscrisuri si altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Organul fiscal poate solicita punerea la dispozitie a inscrisurilor la sediul sau ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate sa le prezinte.
Organul fiscal are dreptul sa retina, in scopul protejarii impotriva instrainarii sau distrugerii, documente, acte, inscrisuri, registre si documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, inregistrarii si achitarii obligatiilor fiscale de catre contribuabili, pe o perioada de maximum 30 de zile. In cazuri exceptionale, cu aprobarea conducatorului organului fiscal, perioada de retinere poate fi prelungita cu maximum 90 de zile.
Dovada retinerii documentelor prevazute la alin. (3) o constituie actul intocmit de organul fiscal, in care sunt specificate toate elementele necesare individualizarii probei sau dovezii respective, precum si mentiunea ca aceasta a fost retinuta, potrivit dispozitiilor legale, de catre organul fiscal. Actul se intocmeste in doua exemplare si se semneaza de organul fiscal si de contribuabil, un exemplar comunicandu-i-se contribuabilului.
In cazul in care pentru stabilirea starii de fapt fiscale contribuabilul pune la dispozitia organului fiscal inscrisuri sau alte documente, in original, acestea se inapoiaza contribuabilului, pastrandu-se in copie, conform cu originalul, numai inscrisuri relevante din punct de vedere fiscal. Conformitatea cu originalul a copiilor se efectueaza de catre contribuabil prin inscrierea mentiunii "conform cu originalul" si prin semnatura acestuia.
In ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal _, instanta constata ca acesta a fost incheiat cu respectarea cerintelor legale prevazute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor. Astfel, procesul-verbal contine data si locul unde a fost incheiat, numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale petentei, descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea. Procesul-verbal a fost semnat de catre agentul constatator si s-a mentionat de ce nu a putut fi semnat si de catre un martor-asistent. De asemenea, instanta constata ca plangerea a fost introdusa in termenul legal prevazut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, avand in vedere ca procesul-verbal a fost comunicat petentei la data de _, iar plangerea contraventionala a fost expediata la data de _. 
Cu privire la apararea petentei conform careia procesul-verbal de contraventie ar fi lovit de nulitate absoluta, deoarece pentru aceeasi fapta au fost sanctionate doua persoane, respectiv persoana juridica petenta si angajata acesteia, numita MA, instanta retine ca in sarcina numitei MA s-a stabilit comiterea contraventiei prevazute de art. 219 alin. (1) lit. r) din OG nr. 92/2003, iar nu comiterea contraventiei prevazute de art. 219 alin. (1) lit. c) din acelasi act normativ, retinute in sarcina petentei. Prin urmare, nu este vorba despre aceeasi contraventie, ci despre doua contraventii diferite. Pe de alta parte, este adevarat ca petenta a fost sanctionata pentru o fapta comisa prin prepusul sau, numita MA, iar aceasta fapta se constituie intr-o serie de acte materiale care sunt aceleasi cu actele materiale pentru care s-a retinut o alta incadrare juridica in sarcina persoanei fizice, insa instanta constata ca o asemenea modalitate de sanctionare nu atrage nulitatea procesului-verbal de contraventie, ci este chiar o modalitate de aplicare a legii.
Cu titlu general, instanta retine ca un anume act material al unei persoane fizice poate constitui o fapta contraventionala imputabila persoanei fizice, dar in acelasi timp, in masura in care persoana fizica a actionat in calitate de prepus al persoanei juridice, aceeasi fapta a persoanei fizice poate constitui si o contraventie imputabila persoanei juridice, iar dubla sanctionare, atat a persoanei fizice, cat si a persoanei juridice, nu contine niciun element de ilegalitate, ci este doar o modalitate de aplicare corecta a legii.
De altfel, acest rationament este consacrat expres din punct de vedere legislativ in cazul raspunderii penale a persoanei juridice, art. 191 alin. (2) Cod penal stabilind ca raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit, in orice mod, la savarsirea aceleiasi infractiuni.
In ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal, instanta constata ca petenta nu contesta, in esenta, situatia de fapt retinuta in procesul-verbal de contraventie, ci doar sustine faptul ca atitudinea petentei nu s-ar circumscrie unei conduite contraventionale. Situatia de fapt retinuta de agentii constatatori este sustinuta de martorii audiati in cauza, ale caror declaratii se coroboreaza in totalitate, si care au aratat ca angajatele petentei au pus la dispozitia comisarilor Garzii Financiare documentele solicitate de acestia, dar au refuzat sa le ofere fotocopii de pe documentele respective, deoarece asa li s-a ordonat de catre seful lor, TC, si deoarece reprezentantii petentei au apreciat ca era necesara o solicitare scrisa din partea intimatei pentru oferirea fotocopiilor.
Prin urmare, instanta va analiza, in continuare, exclusiv daca petenta era indreptatita, conform prevederilor legale in vigoare la data controlului, sa refuze eliberarea de fotocopii de pe documentele pe care le detinea, comisarilor Garzii Financiare.
Cu privire la obligatia petentei de pastrare a confidentialitatii, se retin urmatoarele aspecte:
In temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare, institutia financiara nebancara este obligata sa pastreze confidentialitatea asupra tuturor informatiilor aflate la dispozitia sa, care privesc persoana, patrimoniul, activitatea, relatiile personale sau de afaceri ale clientilor, contractele incheiate cu clientii sau serviciile prestate pentru acestia. In baza art. 10 din acelasi act normativ, persoanele care participa, sub orice forma, la administrarea, conducerea ori activitatea institutiei financiare nebancare au obligatia sa pastreze confidentialitatea asupra oricarui fapt, a oricaror date sau informatii la care se refera art. 9 alin. (1), de care au luat cunostinta in cursul exercitarii atributiilor lor in cadrul institutiei financiare nebancare, si nu au dreptul de a le utiliza in folos personal sau in folosul altuia, direct ori indirect. Obligatiile prevazute la alin. (1) subzista si dupa incetarea activitatii in cadrul institutiei financiare nebancare.
Conform art. 12 si art. 13 lit. f), institutiile financiare nebancare sunt obligate sa furnizeze informatii de natura celor prevazute la art. 9 alin. (1), la solicitarea scrisa a procurorului sau a instantei judecatoresti ori, dupa caz, a organelor de cercetare penala, cu autorizarea procurorului, numai daca, in oricare dintre aceste situatii, a fost inceputa urmarirea penala impotriva clientului respectiv. Informatii de natura celor prevazute la art. 9 alin. (1) se furnizeaza, in masura in care sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate: f) la solicitarea scrisa a altor autoritati sau institutii ori din oficiu, daca, potrivit reglementarilor legale, aceste autoritati sau institutii sunt indrituite, in scopul indeplinirii atributiilor lor specifice, sa solicite si/sau sa primeasca astfel de informatii si sunt identificate clar informatiile care pot fi furnizate in acest scop.
Analizand aceste prevederi legale, instanta constata ca art. 9 si art. 10 stabilesc cu titlu general obligatia de pastrare a confidentialitatii ce revine institutiei financiare nebancare (IFN) si angajatilor acesteia, art. 12 stabileste obligatiile IFN in cazul unui proces penal, iar art. 13 lit. f) consacra obligatiile de informare pe care trebuie sa le respecte IFN fata de alte institutii sau autoritati ale statului, in afara de instanta de judecata si organul de cercetare penala. Prin urmare, aceste prevederi constituie legea generala pentru institutiile financiare nebancare in materia respectarii obligatiei de pastrare a confidentialitatii si in materia exceptiilor de la regula respectarii confidentialitatii. Exceptiile de la regula respectarii confidentialitatii sunt exhaustiv enumerate in Legea nr. 93/2009, iar exceptiile sunt de stricta interpretare si aplicare, dar acest lucru nu inseamna ca prin alte acte normative cu aceeasi forta juridica ori cu forta juridica superioara nu se pot institui si alte exceptii. Prin urmare, trebuie analizat daca IFN-urile au obligatia de a deroga de la regula pastrarii confidentialitatii in temeiul altor acte normative.
In acest sens, instanta retine ca, in temeiul art. 7 lit. h) din OUG nr. 91/2003 privind organizarea Garzii Financiare, in indeplinirea atributiilor ce le revin, comisarii Garzii Financiare sunt in drept: sa retina documente, in conditiile Codului de procedura fiscala, sa solicite copii certificate de pe documentele originale, sa preleveze probe, esantioane, mostre etc. si sa solicite efectuarea expertizelor tehnice necesare finalizarii actului de control.
Instanta constata, contrar celor invederate de catre petenta, ca OUG nr. 91/2003 nu are caracter de lege generala in raport cu Legea nr. 93/2009, care ar fi, conform sustinerilor petentei, lege speciala. Din contra, Legea nr. 93/2009 este legea generala in materia institutiilor financiare nebancare, iar OUG nr. 91/2003 este legea generala in materia controalelor realizate de Garda Financiara. Ambele acte normative in discutie sunt legi generale si ambele acte normative au aceeasi forta juridica. In situatia unui conflict intre doua legi generale, se considera ca legea ulterioara se aplica prioritar, deoarece constituie o modificare tacita a legii anterioare. In speta de fata insa, nu ne aflam in prezenta unui conflict intre doua legi generale. Din contra, Legea nr. 93/2009 si OUG nr. 91/2003 nu contin dispozitii contradictorii, deoarece Legea nr. 93/2009 nu instituie un tratament derogator pentru institutiile financiare nebancare in materie de controale ale Garzii Financiare, ci exceptiile de la regula pastrarii confidentialitatii continute de Legea nr. 93/2009 trebuie completate si interpretate in lumina obligatiilor pe care IFN-urile le au fata de alte institutii ale statului, cum ar fi fata de Garda Financiara, in temeiul unor acte normative specifice.
Aceasta este singura modalitate rationala de stabilire a raporturilor dintre cele doua acte normative, pe de o parte deoarece nu se justifica, in materie de controale ale Garzii Financiare, un tratament special pentru institutiile financiare nebancare, iar pe de alta parte deoarece atributiile comisarilor Garzii Financiare ar fi considerabil ingreunate daca solicitarile de documente ar putea fi adresate institutiei financiare nebancare exclusiv in scris. Intr-o asemenea maniera s-ar periclita scopul pentru care controalele Garzii Financiare au fost instituite de lege, acela de a preveni si combate fenomenul de evaziune fiscala, deoarece prin intarzierile specifice procesului de comunicare scrisa si prin caracterul "la distanta" al acestor comunicari ar putea fi sustrase de la control anumite documente, ar putea fi realizate modificari in documente sau actualizari de documente astfel incat acestea sa fie in concordanta cu prevederile legale, cel putin aparent. Or, un asemenea context ar face aproape imposibila eradicarea evaziunii fiscale in domeniul de activitate al IFN-urilor si ar incuraja IFN-urile sa nu respecte legislatia fiscala sau chiar penala.
Este adevarat ca, in prezenta speta, petenta a furnizat intimatei informatiilor solicitate de aceasta din urma, dar prin faptul ca a refuzat eliberarea de copii de pe anumite documente, a facut imposibila realizarea unei comparatii intre evidentele punctului de lucru din _ al petentei si evidentele structurii centrale a acesteia. Or, tocmai o asemenea comparatie intre evidente era absolut necesara pentru a se stabili daca petenta a respectat legislatia fiscala si contabila. In acest sens, instanta subliniaza ca procesele-verbale de predare-primire a aurului sunt documente fiscale si contabile, contrar sustinerilor petentei, deoarece acestea pot releva daca petenta detine la vreunul din punctele sale de lucru o cantitate mai mare de aur decat cea primita conform documentelor si daca petenta realizeaza sau nu operatiuni cu aur neconsemnate in documente si astfel sustrase aplicarii legislatiei fiscale.
Acest lucru nu inseamna ca petenta a realizat operatiuni ilegale cu aur, nefiind formulata o asemenea acuzatie in sarcina petentei, dar cert este ca petenta nici nu a colaborat pentru a se certifica faptul ca operatiunile sale sunt perfect legale, prin urmare nici nu mai are relevanta daca s-a constatat sau nu vreo neregula la punctul de lucru din _ al petentei, relevant fiind doar faptul ca acest refuz expres de colaborare este in sine o contraventie.
Fata de toate aceste considerente, instanta concluzioneaza ca obligatia de pastrare a secretului profesional nu este o obligatie absoluta, ci ea poate cunoaste limitari si derogari in functie de scopul urmarit. Astfel, pentru asigurarea bunei functionari a activitatilor de combatere a evaziunii fiscale, se impune instituirea unor derogari de la obligatia de pastrare a confidentialitatii, scopul urmarit fiind unul legitim, iar modalitatea in care se realizeaza aceste derogari, adica fie si in situatia unei solicitari verbale provenite din partea organelor abilitate sa controleze respectarea legislatiei fiscale, este o masura justa si proportionala cu scopul urmarit. Proportionalitatea masurii inseamna in acest caz concret ca solicitarea verbala de informatii confidentiale este singura masura care poate contribui la atingerea scopului urmarit, avand in vedere caracterul inopinat al controalelor Garzii Financiare si faptul ca numai in aceasta maniera se poate evita sustragerea anumitor informatii de la control, si este in acelasi timp o masura perfect apta sa conduca la realizarea scopului urmarit, prin aceea ca aceasta masura previne ascunderea anumitor informatii de catre agentul economic. 
Referitor la individualizarea sanctiunii aplicate petentei, instanta retine ca in sarcina acesteia s-a stabilit amenda minima prevazuta de lege. Totodata, instanta apreciaza ca se impune mentinerea acestei amenzi, inlocuirea sa cu un simplu avertisment nefiind de natura sa realizeze scopul preventiv si represiv al sanctiunii.
Pentru fundamentarea acestei solutii, instanta subliniaza ca orice sanctiune aplicata unei persoane trebuie analizata in contextul social si economic in care a fost savarsita fapta sanctionata. Aceasta deoarece anumite fapte interzise de lege pot fi, in anumite perioade istorice, mai grave sau mai putin grave nu numai prin raportare la modalitatea concreta de savarsire, ci si prin raportare la importanta valorii sociale ocrotite de lege intr-un anume context socio-economic.
Instanta retine, astfel, ca la acest moment combaterea evaziunii fiscale reprezinta unul din obiectivele fundamentale ale statului roman, necesar a fi atins pe de o parte pentru a asigura iesirea Romaniei din criza economica cu care se confrunta de mai multi ani, iar pe de alta parte pentru ca Romania sa isi indeplineasca cu succes obligatiile pe care si le-a asumat fata de diferite institutii internationale. Realizarea acestui obiectiv presupune o colaborare deplina din partea tuturor persoanelor implicate in activitatea economica, fiind un demers benefic atat pentru stat, cat si pentru agentii economici. Analizand fapta petentei in acest cadru, gravitatea sa este sporita, necesitand o sanctiune corespunzatoare, deoarece reliefeaza un refuz explicit al petentei de a colabora la realizarea unui obiectiv cu efecte pozitive majore pentru societate.
Fapta petentei trebuie analizata si in virtutea caracterului de institutie financiara nebancara a acesteia. Instanta constata ca IFN-urile realizeaza operatiuni cu valori importante, fata de tipul de activitati pe care acestea le pot desfasura in baza legii (activitati de creditare). Prin urmare, IFN-urile prezinta un risc crescut de evaziune fiscala fata de alti agenti economici. De altfel, institutiile financiare nebancare sunt o parte din entitatile care intra in domeniul de aplicare al Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, ceea ce inseamna ca legiuitorul a apreciat ca IFN-urile necesita o supraveghere speciala, fiind entitati cu risc important de incidenta a operatiunilor de spalare a banilor.
Aceasta inseamna ca si IFN-urile, la randul lor, trebuie sa aiba o atitudine exemplara, pentru a elimina orice suspiciune care ar putea plana asupra activitatii acestora.
In final, instanta mai subliniaza ca inlocuirea amenzii cu avertisment in prezenta cauza s-ar putea constitui intr-un exemplu negativ pentru piata institutiilor financiare nebancare, care ar putea fi astfel incurajate sa nu respecte masurile impuse de Garda Financiara. Aceasta nu inseamna ca sanctiunea aplicata petentei devine o sanctiune exemplara, ci ca instanta are in vedere, printre multele aspecte analizate cu ocazia pronuntarii solutiei, inclusiv efectele pe care o anumita solutie le poate genera, care in niciun caz nu pot fi neglijate.
Avand in vedere toate aceste elemente, plangerea petentei urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.