Contestatie in anulare speciala. Greseala materiala. Intelesul notiunii

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia  nr. 65/R din 15 ianuarie 2010

Prin contestatia in anulare inregistrata sub nr. de mai sus, parata S.C. F. S.A. Cluj-Napoca, a solicitat in contradictoriu cu reclamantul S.E., anularea deciziei civile nr. 1895/R/2009 a Curtii de Apel Cluj si rejudecarea recursului declarat de reclamant impotriva deciziei civile nr. 380/A/2009 a Tribunalului Cluj, respingandu-se acest recurs si mentinandu-se decizia atacata.
In motivarea contestatiei in anulare s-au aratat, in esenta, ca instanta de recurs a savarsit mai multe greseli materiale in sensul prevederilor art. 318 C.proc.civ., deoarece:
a) In mod eronat s-a mentionat in decizie ca nivelul despagubirii este reglementat de Legea nr. 247/2005, instanta nepronuntandu-se si in sensul ca pentru societatile comerciale privatizate despagubirile s-ar acorda de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor indicata in Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
In raport cu cele stabilite prin sentinta civila nr. 387/2007 a Tribunalului Cluj, totodata tinand seama de statuarile facute prin decizia civila nr. 361/A/2007 a Curtii de Apel Cluj, precum si cele facute prin decizia civila nr. 4894/27.04.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, era de avut in vedere ca prin sentinta civila nr. 387/2007 a Tribunalului Cluj   s-a stabilit ca procedura reglementata de Legea nr. 247/2005 se aplica in cazul notificarii initiale de petitionarul S.E..
b) Dezlegarea pricinii de catre instanta de recurs este rezultatul unei greseli materiale si in sensul in care instanta a retinut, in mod eronat, ca nu este aplicabila Legea nr. 247/2005 cat priveste procedura administrativa pentru acordarea despagubirilor, deoarece titlul executoriu al reclamantilor este emis anterior Legii nr. 247/2005.
Prin decizia LII din 04.06.2007, pronuntata in interesul legii, instanta suprema a stabilit ca prevederile art. 16 si urmatoarele din Legea nr. 247/2005 nu se aplica deciziilor sau dispozitiilor emise anterior intrarii in vigoare a legii, contestate in temeiul prevazut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005.
Sentinta civila nr. 511/2005 a Tribunalului Cluj, ca titlu executoriu, nu a individualizat masura reparatorie la care este indreptatit petitionarul, nici nivelul acestei masuri, obligand-o pe parata doar la a propune una dintre masurile reparatorii prin echivalent precizate de lege.
Asa fiind, rezulta ca titlul executoriu stabilea doar o obligatie de a face, neputandu-se considera ca a reprezentat o solutionare a notificarii petitionarului.
In intelesul Legii nr. 10/2001, al Legii nr. 247/2005 si al deciziei in interesul legii nr. LII din 04.06.2007, la data  intrarii in vigoare a Legii nr. 247/2005 notificarea petitionarului S.E. nu era solutionata, astfel ca este aplicabila in speta procedura reglementata de Legea nr. 247/2005.
c) Dezlegarea data in recurs este rezultatul unei greseli materiale si pentru ca in decizia civila nr. 1895/R/2009 a Curtii de Apel Cluj s-a retinut ca parata nu a executat intreaga obligatie retinuta in sarcina sa prin sentinta civila nr. 511/2005, instanta statuand in mod eronat ca obligatia paratei era nu doar de a propune masuri reparatorii in echivalent, ci chiar sa-l despagubeasca efectiv pe reclamant, precum si ca obligatia stabilita prin sentinta civila nr. 511/2005 a Tribunalului Cluj se poate considera indeplinita numai la data platii efective a sumei de bani.
Este de avut in vedere si ca Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 4894/2007, a apreciat ca prin dispozitia emisa s-a retinut o valoare a terenului de 250 Euro/mp., deoarece Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor urmeaza sa faca propria evaluare asupra despagubirilor ce se cuvin intimatului, astfel ca sunt aplicabile prevederile Legii nr. 247/2005.
In concluzie, instanta de recurs ar fi trebuit sa retina faptul ca prin sentinta civila nr. 387/2007 a Tribunalului Cluj s-a statuat cu putere de lucru judecat ca: obligatia stabilita prin sentinta civila nr. 511/2005 a fost indeplinita prin dispozitia nr. 14/08.01.2007; in speta sunt aplicabile prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, procedura initiata de petitionar in temeiul Legii nr. 10/2001 nefiind finalizata la data intrarii in vigoare a Legii nr. 247/2005; acordarea masurilor reparatorii in echivalent se face, pentru intimat, in conformitate cu Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
La data de 14.01.2010, parata a depus precizari la contestatia in anulare.
Prin intampinare, reclamantul intimat a solicitat respingerea ca nefondata a contestatiei in anulare.
Cu privire la aceasta contestatie in anulare, Curtea are in vedere, tinand seama inclusiv de precizarile depuse in data de 14 ianuarie 2010, urmatoarele:
Potrivit prevederilor art. 318 C.proc.civ., invocate de parata in fundamentarea contestatiei in anulare, hotararile instantelor de recurs pot fi atacate cu contestatie in anulare uzandu-se de aceasta cale de atac si atunci cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale.
Notiunea de greseala materiala nu este lamurita in cuprinsul textului legal, insa in interpretarea ei s-a apreciat in mod constant, doctrinar si jurisprudential, ca notiunea nu trebuie interpretata extensiv, in intentia legiuitorului aflandu-se doar greseli materiale cu caracter procedural care au dus la pronuntarea unei solutii eronate, greseli pe care instanta le-a savarsit prin confundarea unor elemente sau date cu caracter material.
Greseala materiala avuta in vedere de lege trebuie, asadar, sa vizeze aspecte formale ale judecatii (precum, spre exemplu, respingerea recursului ca tardiv, desi din piesele dosarului rezulta ca a fost depus in termen), in sfera ei de cuprindere neputand intra si situatiile in care instanta de recurs ar fi interpretat sau aplicat in mod eronat o  prevedere legala privitoare la solutionarea cauzei pe fondul ei.
Intr-un asemenea context de reglementare, aspectele invederate de catre parata in motivarea contestatiei in anulare nu pot fi considerate ca valorand greseala materiala in intelesul prevederilor art. 318 C.proc.civ., caci prin ele se tinde la a fi puse in discutie elemente ale cauzei care, departe de a fi greseli privitoare la aspecte de ordin formal ale judecatii, tin de dezlegarea aspectelor de fond ale pricinii, tinzand la a semnifica - in masura in care s-ar accepta ca sustinerile contestatoarei sunt corecte - adevarate greseli de judecata.
Or, daca prezenta instanta ar trece la cercetarea motivelor contestatiei in anulare potrivit celor cerute de catre parata, s-ar ajunge la o veritabila rejudecare a recursului, analizandu-se legalitatea de fond a deciziei atacate.
Contestatia in anulare nu poate fi insa convertita intr-un recurs la recurs, concluzia de tras fiind aceea ca, in prezenta cauza, ea trebuie respinsa, nefiind vorba despre savarsirea de catre instanta de recurs a vreunei greseli materiale potrivit evocatelor prevederi ale art. 318 C.proc.civ.