Arestare preventiva Termen rezonabil. Criterii
(Decizie nr. 314/R din data de 16.04.2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj)Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, decizia nr. 314/R/16.04.2010 Tribunalul Maramures prin incheierea penala din 9 aprilie 2010 a respins cererile de revocare a masurii arestarii preventive, precum si cererile de inlocuire a acesteia cu masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara, formulate de inculpati prin avocatii alesi.
In temeiul art.160b C.proc.pen. raportat la art.3002 C.proc.pen. s-a constatat din oficiu legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatilor T.O.C.; G.C.D.; K.R.D.; D.R.A. si A.C.S. trimisi in judecata prin rechizitoriul din 10 noiembrie 2009 a DNA - Serviciul Teritorial Cluj si, in consecinta, s-a mentinut arestarea preventiva a acestora.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut in fapt urmatoarele:
Prin rechizitoriul intocmit la data de 10 noiembrie 2009 in dosarul nr. 46/P/2009 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a inculpatilor T.O.C. pentru infractiunile de asociere pentru savarsirea de infractiuni, luare de mita, abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, complicitate la rambursare de TVA, complicitate la infractiunea de fals in contabilitate, prevazute de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea 78/2000, art. 254 C.pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 248, art. 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat la art. 8 alin. 1 si 2 din Legea 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a si b C.pen.; G.C.D. pentru infractiunile de asociere pentru savarsirea de infractiuni, abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, complicitate la infractiunea de rambursare ilegala de TVA, complicitate la infractiunea de fals contabil si spalare de bani, prevazute de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat la art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.; K.R.D. pentru infractiunile de asociere pentru savarsirea de infractiuni, furt in forma continuata, luare de mita, complicitate la infractiunea de dare de mita, trafic de influenta, abuz in serviciu in forma calificata, santaj, fals in inscrisuri oficiale, uz de fals, fals material in inscrisuri sub semnatura privata, instigare la rambursare ilegala de TVA, instigare la fals contabil, spalare de bani, prevazute de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, de art. 208 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 254 C.pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C.pen. raportat la art. 255 C.pen. coroborat cu art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, art. 257 C.pen. raportat la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000, art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 288 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, art. 291 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, art. 290 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 25 C.pen. raportat la art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 25 C.pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.; D.R.A. pentru infractiunile de asociere in vederea savarsirii de infractiuni, abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, complicitate la infractiunea de rambursare ilegala de TVA, complicitate la infractiunea de fals contabil si spalare de bani, prevazute de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 coroborate cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, art. 23 lit. a si c din Legea nr. 656/2002 raportat art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a si b C.pen. si A.C.S. pentru infractiunile de asociere pentru savarsirea de infractiuni, abuz in serviciu in forma calificata, complicitate la rambursare ilegala de TVA, prevazute de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat la art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
Procedand din oficiu la verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive a inculpatilor K.R.D., A.C.S., G.C.D., T.O.C. si D.R.A. la termenul de judecata din 09.04.2010, tribunalul a constatat urmatoarele:
Prin incheierea penala nr. 280 din 23 mai 2009 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor K.R.D. si A.C.S. pe timp de 29 de zile, pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita prevazuta de art. 254 C.pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, santaj prevazuta de art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., fals material in inscrisuri oficiale prevazuta de art. 288 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., uz de fals prevazuta de art. 291 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, participatie improprie sub forma instigarii la infractiunea prevazuta de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., participatie improprie sub forma instigarii la infractiunea prevazuta de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazuta de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. (inculpatul K.R.D.), respectiv de luare de mita prevazuta de art. 254 C.pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., abuz in serviciu contra intereselor publice in forma continuata prevazuta de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., complicitate la infractiunea de santaj prevazuta de art. 26 C.pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazuta de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. (inculpata A.C.S.), fiind emise impotriva acestora mandate de arestare preventiva cu incepere de la 23 mai 2009 si pana la 19 iunie 2009 inclusiv.
Prin incheierea penala nr. 287 din 26 mai 2009 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului G.C.D. pe timp de 29 de zile, impotriva caruia s-a emis mandatul de arestare preventiva cu incepere de la data de 26 mai 2009 si pana la 23 iunie 2009 inclusiv, pentru savarsirea complicitatii la infractiunea de luare de mita prevazuta de art. 26 C.pen. raportat la art. 254 C.pen. coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., complicitate la infractiunea de santaj prevazuta de art. 26 C.pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea prevazuta de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea prevazuta de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazuta de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
Prin incheierea penala nr. 380 din 31.07.2009 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor T.O.C. si D.R.A. pe timp de 29 de zile, pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita, complicitate la infractiunea de santaj, abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, complicitate la infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale, complicitate la infractiunea prevazuta de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005, participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea prevazuta de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea prevazuta de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., asociere in vederea savarsirii de infractiuni, prevazute de art. 254 C.pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C.pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat la art. 288 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 26 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a si b C.pen. (inculpatul T.O.C.) si abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, complicitate la infractiunea de evaziune fiscala, participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea de evaziune fiscala, participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea de fals intelectual, asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 26 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a si b C.pen. (D.R.A.), fiind emise impotriva acestora mandate de arestare preventiva cu incepere de la 31 iulie 2009 si pana la 28 august 2009 inclusiv.
Recursurile declarate de inculpati impotriva incheierilor penale mai sus mentionate prin care s-a dispus arestarea acestora au fost solutionate prin incheierile penale nr. 73/R/2009, nr. 72/R/2009 si, respectiv, nr. 98/R/2009 de catre Curtea de Apel Cluj, incheieri prin care caile de atac au fost respinse.
Masurile preventive luate fata de inculpatii K.R.D. si A.C.S. au fost prelungite succesiv cu cate 30 de zile prin incheierile acestei instante nr. 318/16.06.2009 (in intervalul 20.06.2009-19.07.2009), nr. 359/14.07.2009 (in intervalul 20.07.2009-18.08.2009); nr. 427/14.08.2009 (in intervalul 19.08.2009-17.09.2009); nr. 463/11.09.2009 (in intervalul 18.09.2009-17.10.2009, inclusiv); nr. 526/12.10.2009 (in intervalul 18 10.2009-16.11.2009, inclusiv).
Prin aceleasi incheieri a fost prelungita masura arestarii preventive fata de inculpatul G.C.D. in intervalul 24.06.2009-23.07.2009, respectiv 24.07.2009-22.08.2009 inclusiv, 23.08.2009-21.09.2009 inclusiv, 22.09.2009-21.10.2009 inclusiv si 22.10.2009-20 .11.2009 inclusiv.
Fata de inculpatii T.O.C. si D.R.A. a fost dispusa prelungirea arestarii preventive prin incheierea nr. 427/14.08.2009, in intervalul 29.08.2009 pana in 27.09.2009 inclusiv, prin incheierea nr. 463/11.09.2009, in intervalul 28.09.2009-27.10.2009 inclusiv, prin incheierea nr. 526/12.10.2009, in intervalul 28.10.2009-26.11.2009 inclusiv.
Petru a dispune arestarea preventiva a inculpatilor si, ulterior, prelungirea acestei masuri, Tribunalul Maramures a avut in vedere acuzatia adusa in sarcina inculpatilor, respectiv ca, incepand cu anul 2007, avand calitatea de functionari publici din cadrul D.G.F.P. Maramures, cu atributii de a dispune si efectua inspectii fiscale, de avizare si de aprobare a lor, precum si de supervizarea activitatii de inspectie fiscala, s-au asociat in vederea savarsirii de infractiuni de coruptie, asimilate infractiunilor de coruptie, ori in legatura directa cu savarsirea acestora, precum si in vederea savarsirii infractiunii prevazute de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005.
Astfel, inculpatii ocupau functii de inspectori fiscali in cadrul serviciilor de inspectie, sefi de serviciu in cadrul D.G.F.P.Maramures, sefi administratie fiscala adjuncti cu atributii de coordonare a acestor servicii, precum si intr-o anumita perioada, unul dintre ei, a si detinut functia de director executiv al D.G.F.P. Maramures, iar in aceasta calitate, a facilitat desfasurarea intregii activitati infractionale.
In desfasurarea manoperelor frauduloase de care sunt banuiti, inculpatii au hotarat sa atraga in circuitul infractional diferite societati comerciale, care sa solicite rambursari de T.V.A. in mod nelegal, urmand ca sefii de administratii si sefii de serviciu sa dispuna formarea echipelor de inspectie fiscala, iar aceste echipe sa nu constate fictivitatea operatiunilor comerciale pentru care se solicita rambursarea de T.V.A., apoi aceste inspectii sa fie avizate si aprobate de catre sefii de serviciu si sefii de administratie adjuncti, iar in final inculpatul T.O.C., in calitate de director executiv, sa acopere intreaga activitate infractionala pentru a nu putea fi descoperita.
Sumele de bani obtinute cu titlu de rambursare de T.V.A. erau predate de administratorii societatilor comerciale implicate, unuia dintre inculpati, care la randul lui impartea sumele de bani cu ceilalti participanti.
Fiecare inculpat avea rol bine determinat in cadrul circuitului infractional presupus, in functie de atributiile de serviciu care le avea. De altfel, rambursarile de T.V.A. in mod ilegal nici nu s-ar fi putut realiza fara participarea tuturor acestor persoane, intrucat fiecare dintre ei puteau si trebuiau sa constate, potrivit atributiilor de serviciu, neregulile existente in dosarele de rambursare de T.V.A. a societatilor comerciale implicate in acest circuit infractional.
Verificand legalitatea si temeinicia masurii arestarii a inculpatilor indicati mai sus, in temeiul art. 160b C.proc.pen. raportat la art. 3002 C.proc.pen., instanta a constatat ca aceasta masura a fost luata cu respectarea tuturor cerintelor legale si garantiilor procesuale.
Tribunalul a apreciat ca temeiurile care au fost avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive fata de inculpati subzista si in prezent si se impune in continuare privarea acestora de libertate, de altfel neintervenind nici un element care sa justifice punerea in libertate a inculpatilor, aceasta si fata de stadiul in care se gaseste judecata. Astfel, pedeapsa prevazuta de lege pentru presupusele infractiuni este inchisoarea mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea lor in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica (art. 148 lit. f C.proc.pen.).
Tribunalul a apreciat ca pericolul social concret pentru ordinea publica subzista in continuare si rezida atat din gravitatea faptelor de care sunt acuzati inculpatii, dar si din reactia publicului fata de savarsirea lor, cunoscut fiind faptul ca anumite infractiuni pot produce o anumita "tulburare sociala" de natura a justifica o masura privativa de libertate pentru o anumita perioada de timp.
Instanta a constatat ca pericolul concret pentru ordinea publica nu s-a diminuat prin trecerea timpului intrucat acesta deriva din rezonanta sociala puternic negativa a faptelor de care sunt acuzati inculpatii, legitimitatea mentinerii in detentie a inculpatilor fiind apreciata in functie de particularitatile speciale ale cauzei, gravitatea faptelor de care sunt acuzati, modalitatea de savarsire a acestora, precum si limitele de pedeapsa prevazute, toate aceste elemente impunand in continuare protejarea interesului public, respectiv a ordinii publice.
Tribunalul a apreciat ca acesta este un motiv pertinent si suficient pentru a mentine arestarea preventiva a inculpatilor, masura impusa de altfel si prin lipsa unor garantii suficiente care sa asigure prezenta acestora in fazele procesuale ulterioare, cu atat mai mult cu cat cercetarea judecatoreasca nu a fost inca demarata.
Pe de alta parte, masura preventiva luata si mentinuta fata de inculpati apare justificata si prin prisma jurisprudentei CEDO, Curtea aratand in mod constant ca avantajele pe care le prezinta detentia preventiva sunt cunoscute si nu pot fi negate: sa impiedice persoana suspecta sa fuga, sa evite distrugerea unor probe, sa impiedice savarsirea unor noi infractiuni sau, eventual, sa-l protejeze impotriva furiei publicului sau a victimei.
Tribunalul nu si-a insusit punctul de vedere al apararii, ca simplul fapt al scurgerii timpului este o conditie automata a considerarii arestarii preventive ca ajungand la o durata nerezonabila, ci apreciaza termenul rezonabil al masurii preventive dispuse fata de fiecare inculpat in functie de complexitatea faptelor de care acestia sunt acuzati, de circumstantele reale ale cauzei si de situatia speciala a fiecarui inculpat, avand in vedere, de asemenea, faptul ca in privinta inculpatului G.C.D. arestarea a fost dispusa si pe temeiul art. 148 lit. b C.proc.pen., temei care subzista si in prezent.
Tribunalul a apreciat ca la acest moment procesual masura preventiva a arestarii preventive se justifica a fi mentinuta fata de fiecare inculpat, aceasta si prin prisma scopului prevazut la art. 136 C.proc.pen., respectiv pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal.
Pentru toate considerentele anterior expuse in cuprinsul acestei incheieri, in temeiul art. 160b C.proc.pen. raportat art. 3002 C.proc.pen., cererile formulate de inculpati, prin aparatori, au fost respinse si s-a mentinut arestarea preventiva a inculpatilor, masura care este conforma de altfel si prin prisma exigentelor impuse de art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Impotriva incheierii tribunalului au declarat recurs, in termen legal, inculpatii A.C.S., D.R.A., T.O.C. si G.C.D solicitand casarea acesteia si rejudecand sa se dispuna revocarea arestului preventiv cu consecinta punerii de indata in libertate a acestora, neexistand probe si indicii temeinice care sa justifice privarea de libertate a recurentilor, cerere formulata in principal. In subsidiar, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond intrucat incheierea tribunalului nu este motivata, ceea ce incalca dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 paragraf 1 din Conventia europeana.
In al treilea rand, aparatorii alesi apreciaza ca se impune inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara vizata de art.145 si 1451 C.proc.pen.
Apararea a invocat ca in cauza prin incheierea tribunalului s-au incalcat disp.art.5 paragraf 3 si art.6 paragraf 2 din CEDO deoarece s-a mentinut starea de arest in lipsa analizei unor temeiuri de fapt si de drept, hotararea judecatoreasca nu este motivata, iar din modul de redactare a acesteia se anticipeaza o solutie de condamnare la o pedeapsa privativa de libertate, sustinandu-se ca prezumtia de nevinovatie ce opereaza in favoarea recurentilor a fost infranta prin argumentele judecatorului de fond si nu in ultimul rand instanta nu s-a referit in continutul incheierii la alte masuri alternative neprivative de libertate.
In privinta temeiului prev. de art.148 lit.f C.proc.pen. s-a invederat ca acesta nu mai subzista, iar motivarea tribunalului referitoare la mentinerea starii de arest a inculpatilor este lipsita de argumente convingatoare, intrucat credibilitatea justitiei nu are nici o legatura cu pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta recurentii si care nu este pusa in evidenta prin probe sau indicii temeinice ale cauzei. Arata ca in privinta inculpatului G.C.D. nu este intrunita nici cerinta art.148 lit.b C.proc.pen., desi in propunerea de arestare precum si in rechizitoriu s-a retinut a fi incident in speta.
In fine, in ultimul rand, s-a criticat incheierea si din perspectiva art.6 alin.1 din Conventia europeana in sensul ca, recurentii au dreptul sa obtina intr-un termen rezonabil solutionarea cauzei lor, termen depasit in speta prin modul in care este derulata activitatea judiciara. Astfel, s-a invederat ca inculpata A.C.S. este arestata de 11 luni, la fel inculpatii T.O.C. si G.C.D si de 9 luni inculpatul D.R.A., perioade de timp excesive si care sunt imputabile autoritatilor, deoarece in speta nu a fost demarata cercetarea judecatoreasca.
Curtea examinand recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la urmatoarele constatari:
Prin incheierea penala nr. 280 din 23 mai 2009 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor K.R.D. si A.C.S. pe timp de 29 de zile, pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita prevazuta de art. 254 C.pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, santaj prevazuta de art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., fals material in inscrisuri oficiale prevazuta de art. 288 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., uz de fals prevazuta de art. 291 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, participatie improprie sub forma instigarii la infractiunea prevazuta de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen. si 25 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., participatie improprie sub forma instigarii la infractiunea prevazuta de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea si art.25 C.pen.,art. 41 alin. 2 C.pen., asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazuta de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. (inculpatul K.R.D.), respectiv de luare de mita prevazuta de art. 254 C.pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., abuz in serviciu contra intereselor publice in forma continuata prevazuta de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., complicitate la infractiunea de santaj prevazuta de art. 26 C.pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazuta de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. (inculpata A.C.S.), fiind emise impotriva acestora mandate de arestare preventiva cu incepere de la 23 mai 2009 si pana la 19 iunie 2009 inclusiv.
Prin incheierea penala nr. 287 din 26 mai 2009 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului G.C.D. pe timp de 29 de zile, impotriva caruia s-a emis mandatul de arestare preventiva cu incepere de la data de 26 mai 2009 si pana la 23 iunie 2009 inclusiv, pentru savarsirea complicitatii la infractiunea de luare de mita prevazuta de art. 26 C.pen. raportat la art. 254 C.pen. coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., complicitate la infractiunea de santaj prevazuta de art. 26 C.pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea prevazuta de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea prevazuta de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazuta de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
Prin incheierea penala nr. 380 din 31.07.2009 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor T.O.C. si D.R.A. pe timp de 29 de zile, pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita, complicitate la infractiunea de santaj, abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, complicitate la infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale, complicitate la infractiunea prevazuta de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005, participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea prevazuta de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea prevazuta de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., asociere in vederea savarsirii de infractiuni, prevazute de art. 254 C.pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C.pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat la art. 288 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 26 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a si b C.pen. (inculpatul T.O.C.) si abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, complicitate la infractiunea de evaziune fiscala, participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea de evaziune fiscala, participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea de fals intelectual, asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 26 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a si b C.pen. (D.R.A.), fiind emise impotriva acestora mandate de arestare preventiva cu incepere de la 31 iulie 2009 si pana la 28 august 2009 inclusiv.
Recursurile declarate de inculpati impotriva incheierilor penale mai sus mentionate prin care s-a dispus arestarea acestora au fost solutionate prin incheierile penale nr. 73/R/2009, nr. 72/R/2009 si, respectiv, nr. 98/R/2009 de catre Curtea de Apel Cluj, incheieri prin care caile de atac au fost respinse.
Masurile preventive luate fata de inculpatii K.R.D. si A.C.S. au fost prelungite succesiv cu cate 30 de zile prin incheierile Tribunalului Maramures nr. 318/16.06.2009 (in intervalul 20.06.2009-19.07.2009), nr. 359/14.07.2009 (in intervalul 20.07.2009-18.08.2009); nr. 427/14.08.2009 (in intervalul 19.08.2009-17.09.2009); nr. 463/11.09.2009 (in intervalul 18.09.2009-17.10.2009, inclusiv); nr. 526/12.10.2009 (in intervalul 18 10.2009-16.11.2009, inclusiv).
Prin aceleasi incheieri a fost prelungita masura arestarii preventive fata de inculpatul G.C.D. in intervalul 24.06.2009-23.07.2009, respectiv 24.07.2009-22.08.2009 inclusiv, 23.08.2009-21.09.2009 inclusiv, 22.09.2009-21.10.2009 inclusiv si 22.10.2009-20 .11.2009 inclusiv.
Fata de inculpatii T.O.C. si D.R.A. a fost dispusa prelungirea arestarii preventive prin incheierea nr. 427/14.08.2009, in intervalul 29.08.2009 pana in 27.09.2009 inclusiv, prin incheierea nr. 463/11.09.2009, in intervalul 28.09.2009-27.10.2009 inclusiv, prin incheierea nr. 526/12.10.2009, in intervalul 28.10.2009-26.11.2009 inclusiv.
Petru a dispune arestarea preventiva a inculpatilor si, ulterior, prelungirea acestei masuri, Tribunalul Maramures a avut in vedere acuzatia adusa acestora, respectiv ca, incepand cu anul 2007, avand calitatea de functionari publici din cadrul D.G.F.P. Maramures, cu atributii de a dispune si efectua inspectii fiscale, de avizare si de aprobare a lor, precum si de supervizare a activitatii de inspectie fiscala, s-au asociat in vederea savarsirii unor infractiuni de coruptie sau asimilate acestora, ori in legatura directa cu comiterea lor, precum si in vederea savarsirii infractiunii prevazute de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005.
Astfel, inculpatii ocupau functii de inspectori fiscali in cadrul serviciilor de inspectie, sefi de serviciu in cadrul D.G.F.P.Maramures, sefi administratie fiscala adjuncti cu atributii de coordonare a acestor servicii, precum si intr-o anumita perioada, unul dintre ei, a si detinut functia de director executiv al D.G.F.P. Maramures, iar in aceasta calitate, a facilitat desfasurarea intregii activitati infractionale.
In desfasurarea manoperelor frauduloase de care sunt banuiti, inculpatii au hotarat sa atraga in circuitul infractional diferite societati comerciale, care sa solicite rambursari de T.V.A. in mod nelegal, urmand ca sefii de administratii si sefii de serviciu sa dispuna formarea echipelor de inspectie fiscala, iar aceste echipe sa nu constate fictivitatea operatiunilor comerciale pentru care se solicita rambursarea de T.V.A., apoi aceste inspectii sa fie avizate si aprobate de catre sefii de serviciu si sefii de administratie adjuncti, iar in final inculpatul T.O.C., in calitate de director executiv, sa acopere intreaga activitate infractionala pentru a nu putea fi descoperita.
Sumele de bani obtinute cu titlu de rambursare de T.V.A. erau predate de administratorii societatilor comerciale implicate, unuia dintre inculpati, care la randul lui impartea sumele de bani cu ceilalti participanti.
Fiecare inculpat avea un rol bine determinat in cadrul circuitului infractional, in functie de atributiile de serviciu care le avea. De altfel, rambursarile de T.V.A. in mod ilegal nici nu s-ar fi putut realiza fara participarea tuturor acestor persoane, intrucat fiecare dintre ei puteau si trebuiau sa constate, potrivit atributiilor de serviciu, neregulile existente in dosarele de restituire de T.V.A. catre societatile comerciale implicate in acest lant infractional.
Cu aceasta ocazie, s-a constatat de catre Tribunalul Maramures ca luarea masurii arestarii preventive s-a facut cu respectarea normelor legale prev.de art.136 rap.la art.143 C.proc.pen.si ca in privinta recurentilor este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit.f C.proc.pen., iar in privinta inculpatului G.C. este incident si art.148 lit.b C.proc.pen.respectiv ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori ori prin distrugerea unor mijloace materiale de proba.
Desi inculpatii recurenti D.R.A., G.C.D. si T.O.C. au negat presupunerea rezonabila ca ar fi comis faptele, probele si indiciile temeinice rezulta din inscrisurile ridicate cu ocazia efectuarii perchezitiilor domiciliare si a autovehiculului inculpatului G.C.D. inscrisurile ridicate de la biroul inculpatului D.R.A. si cele ridicate de la biroul inculpatului T.O.C. rapoartele de constatare tehnico-stiintifice, raportul de audit public intern nr.815722/16 septembrie 2009 al ANAF, rapoartele de control intocmite de DGFP Maramures in lunile mai si iunie 2009, raportul de control nr.445 din 15 iunie 2009 a Curtii de Conturi, rapoartele de inspectie fiscala generala si procesele verbale de control intocmite de Garda Financiara - Sectia Maramures in cursul anului 2009, continutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate dintre inculpati, declaratiile de recunoastere sincera a faptelor din faza de urmarire penala a inculpatei A.C.S. si K.R.D., declaratiile martorilor A.T., M.V., I.E., P.A.
In privinta indiciilor temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatii sunt autorii infractiunilor pentru care au fost trimisi in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, - DNA - Serviciul Teritorial Cluj din 10 noiembrie 2009, acestea au fost analizate in mod definitiv la momentul luarii masurii arestarii preventive si nu s-au modificat pana la sesizarea instantei prin rechizitoriu si nici pana la solutionarea prezentului recurs. De retinut ca inculpata Abrihan Crina a avut o pozitie sincera, inca din momentul aducerii la cunostinta a invinuirii de catre organele de urmarire penala, colaborand cu acestea in vederea aflarii adevarului.
Stabilirea vinovatiei inculpatilor recurenti urmeaza a se face desigur numai in urma efectuarii cercetarii judecatoresti de catre instanta investita cu judecarea fondului cauzei, probatiunea administrata in faza urmaririi penale, pune insa in evidenta existenta unor indicii temeinice in intelesul art.143 Cod proc.pen. care justifica luarea si mentinerea masurii arestarii preventive fata de acestia.(cazul Fox, Campbell si Hartley vs UK).
Pericolul social concret rezulta, in egala masura, atat din gravitatea faptelor pentru care inculpatii au fost trimisi in judecata cat si din activitatea infractionala desfasurata de acestia.
Mentinerea starii de arestare preventiva a inculpatilor, in conditiile legii, nu afecteaza cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, ei avand posibilitatea de a cere si administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a sustinerilor acuzarii.
Potrivit art.5 pct.1 din Conventia Pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale si art. 23 din Constitutia Romaniei, referitor la cazurile de exceptie in care o persoana poate fi lipsita de libertate, inculpatii au fost arestati in vederea aducerii lor in fata autoritatilor judiciare competente, existand motive verosimile de a banui ca au savarsit infractiuni.
In plus, curtea retine ca existenta si persistenta unor indicii grave de vinovatie constituie, conform jurisprudentei CEDO "factori pertinenti care legitimeaza o detentie provizorie", masura arestarii preventive a inculpatilor fiind conforma scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
De asemenea, in raport de probele aflate la dosar, existand "suspiciunea rezonabila ca s-au comis infractiuni" masura arestarii preventive este justificata si prin prisma aceleiasi jurisprudente.
Aprecierea probelor se va face de catre instanta de fond sub aspectul retinerii sau nu a vinovatiei inculpatilor.
Potrivit disp.art.3001 alin.3 C.proc.pen., cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta, mentine, prin incheiere motivata, arestarea preventiva sau potrivit alin.2 al aceluiasi articol, daca constata ca temeiurile care au determinat arestarea au incetat, sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune prin incheiere, revocarea masurii arestarii preventive.
In cauza de fata, nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate si in consecinta, ceea ce curtea trebuie sa analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventiva si daca acestea impun sau nu, in continuare, privarea de libertate.
Sustinerea curtii este justificata in cele ce preced si de legislatia europeana (cazul Saadi contra Regatului Unit si Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), in care se statueaza necesitatea detentiei raportat la infractiunile comise de inculpati si totodata, existenta unei proportionalitati a detentiei raportat la alte masuri, mai putin stringente, conform Codului de procedura penala roman, masurile vizate de art.145 si 1451., respectiv obligarea de a nu parasi localitatea sau tara.
In speta de fata, mentinerea masurii arestarii preventive a recurentilor este justificata prin existenta unui interes public, interes care se refera la buna administrare a justitiei si totodata protejarea publicului, in sensul eliminarii riscului repetarii faptelor.
Calitatea inculpatilor de sefi ai Directiei Generale a Finantelor Publice Maramures, sefi sau membrii ai Serviciului de Inspectie Fiscala, in care se prezuma ca au savarsit infractiuni si au antrenat si alte persoane in comiterea de fapte penale, potenteaza pericolul social al infractiunilor de care sunt banuiti, determinand o stare de neliniste si insecuritate in randul societatii, generata de prezenta unor asemenea functionari publici, in infractiuni de coruptie. Calitatea pe care au avut-o inculpatii, asa cum am relevat mai sus, si de care s-au folosit efectiv pentru realizarea scopului infractional, justifica temerea ca prin punerea lor in libertate ar putea fi continuate asemenea actiuni ce reprezinta, evident, un pericol social concret pentru ordinea publica.
Masurile preventive in cauze de acest gen, care afecteaza direct si grav bugetul public, se impun cu necesitate nu pentru ca nu se poate trece peste starea de pericol pe care au creat-o in timpul indelungat in care au fost derulate operatiunile financiare, ci pentru ca aceasta masura este necesara impotriva activitatii gruparilor infractionale, care trebuie stopata prin interventia autoritatilor judiciare.
Activitatea infractionala derulata loveste grav interesele economice ale societatii, iar urmarile acestor manifestari trebuie suportate de cei care le comit, deoarece nu se poate tolera imbogatirea lor pe seama sacrificiilor financiare ale bugetului public. De aceea, autoritatile judiciare trebuie sa intervina, acest gen de cauze necesitand masuri si actiuni de asa maniera coordonate, incat sa fie susceptibile sa loveasca in interesele ilicite promovate de cei implicati. Asa se explica faptul ca durata in timp a investigatiilor este prelungita pentru ca "bratele caracatitei infractionale" sa fie anihilate printr-un probatoriu complet administrat.
Inculpatii recurenti prezinta un pericol criminogen ridicat, rezultat din persistenta infractionala pe care au manifestat-o (activitatea infractionala a fost stopata doar de interventia autoritatilor judiciare) dar si din urmarile greu de reparat sub aspect patrimonial produse numeroaselor persoane fizice, juridice si statului. Practic, prin modul de actiune, inculpatii au incercat sa instituie "o alta ordine sociala, noi reguli de respectarea legii", altele decat cele edictate de stat ca entitate individuala si garant al valorilor sociale protejate de lege. In acest context, sentimentul de revolta in randul societatii este remarcat de amploarea unor asemenea fapte in randul unor comunitati, iar insecuritatea sociala, practic, se resimte la orice pas. Contextul obliga si impune o reactie ferma a autoritatilor judiciare competente ca o necesitate stringenta, intrucat climatul economic firesc este profund afectat de aceste grupari infractionale. Nu poate fi ignorat prejudiciul cauzat prin faptele inculpatilor, acesta fiind deosebit de ridicat, doar in sarcina inculpatului G. retinandu-se o suma de 6.000.000 lei noi.
Pericolul concret pentru ordinea publica este reliefat si de rezonanta negativa care s-a creat in mediul de afaceri, ca efect al presupuselor fapte de care sunt banuiti inculpatii, ecou care nu s-a stins dupa aproximativ 11 luni de la data arestarii acestora, credibilitatea institutiilor financiare ale statului fiind grav afectata, imprejurare dovedita cu raportul de audit public intern din 16 septembrie 2009 al ANAF, din raportul Curtii de Conturi din 15 iunie 2009 care pun in evidenta decredibilizarea sectorului economic financiar din cadrul DGFP Maramures.
Tot in privinta pericolului concret pentru ordinea publica, trebuie precizat ca in dreptul national sunt prevazute pedepse de peste 10 ani inchisoare pentru infractiunile de care sunt acuzati inculpatii, deci, prin gravitatea deosebita si prin reactia particulara a opiniei publice, faptele de natura celor retinute in sarcina inculpatilor, sunt considerate ca suscita o tulburare a societatii, asa incat, sub acest aspect, justifica o detentie preventiva (cauza Letellier contra Frantei din 26 iunie 1991).
Legea nationala nu prevede un termen limita de efectuare a activitatilor de urmarire penala, iar pentru opinia publica, lezarea ordinii de drept apare ca actuala in momentul in care afla despre aceste fapte. Anterior, in etapa desfasurarii presupuselor actiuni infractionale, desi pericolul exista - lezarea ordinii publice a fost continua - bugetul statului la care contribuie fiecare cetatean onest este devalizat, exista riscul de a fi o potentiala victima a membrilor gruparii infractionale, care au tocmai aceasta sarcina a identificarii potentialilor clienti - nu a fost perceput in mod actual.
Toata etapa investigativa intinsa pe mai multe luni sau ani, in acest tip de cauze rezulta din faptul ca organele judiciare trebuie sa exploateze informatiile, sa le analizeze, pentru a avea convingerea rezonabila ca activitatile financiare, derulate, sunt in sfera infractionala. In acest tip de cauze, de crima organizata, activitatile sunt infaptuite in mod conspirat, cu scopul principal al obtinerii de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate. De aceea, nu se poate pretinde organelor judiciare sa finalizeze o parte a cercetarilor intr-un anume interval de timp, pentru ca trebuie dovedita nu doar activitatea in sine, dar si apartenenta fiecarui presupus membru la grupare.
Amploarea activitatii de urmarire penala, a justificat disjungerea cercetarii unor infractiuni de evaziune fiscala, de faptele pentru care inculpatii au fost cercetati si trimisi in judecata la 10 noiembrie 2009, in prezentul dosar.
Produsul infractiunilor de crima organizata este totdeauna unul cuprinzator, extrem de periculos pentru societate, chiar daca efectele sale nu sunt intotdeauna vizibile in planul public. De aceea, si modalitatea de comitere, durata in timp, arsenalul de mijloace implicate sunt de cele mai multe ori plasate intr-un perimetru extins, intern si extern, imbracat in aparenta legala. Permanent in cadrul organizatiei structurate, bazata pe ordine, ierarhie, pe desemnarea locului fiecaruia si a operatiunilor folosite, se urmareste disimularea originii ilicite a tranzactiilor, bunurilor, a platilor fictive, a operatiunilor. De aici, rezida periculozitatea evidenta a autorilor implicati si necesitatea cercetarilor in stare de arest preventiv.
Indiciile si probele temeinice din faza de urmarire penala reliefeaza ca inculpatii s-au asociat, s-au protejat unul pe altul si au actionat in vederea comiterii de infractiuni, atragand in lantul infractional si societati comerciale private. Recurentii in comiterea presupuselor infractiuni s-au folosit de calitatea pe care au avut-o in institutiile economice ale statului, de puterea conferita de exercitarea atributiilor de serviciu, ceea ce releva un pericol concret deosebit, pentru ordinea publica.
Este adevarat ca numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotita, in sine, ca reprezentand pericol pentru ordinea publica, dar nici nu poate fi ignorat faptul ca inculpatii cu functii importante in domeniul Finantelor Publice Maramures, s-au asociat in vederea savarsirii unor infractiuni grave, de mare rezonanta in zona in care s-au produs.
In raport cu art.5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art.23 din Constitutie, masura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci cand exista motive verosimile ca s-a savarsit o infractiune sau exista motive temeinice de a se crede in posibilitatea savarsirii unei noi infractiuni, fiind necesara astfel apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, desfasurarea in bune conditii a procesului penal.
In speta, pericolul social potential se apreciaza in raport cu comportamentul inculpatilor, reactia opiniei publice, rezonanta faptelor comise, precum si, in cazul unora dintre inculpati, tinandu-se seama de functiile avute de acestia in serviciile finantelor publice, la data savarsirii faptelor.
Pericolul pentru ordinea publica isi gaseste expresia si prin starea de neliniste, de sentimentul de insecuritate in randul societatii, generata de faptul ca persoane banuite de savarsirea unor infractiuni de o gravitate deosebita, ar putea fi cercetate si judecate in stare de libertate.
Nu in ultimul rand, gradul de pericol social al faptelor de coruptie, cum este luarea si darea de mita, savarsit de persoane care aplica legea, este dat in primul rand de calitatea persoanei asupra careia exista o prezumtie de coruptie suficient de rezonabila incat faptele necinstite retinute in sarcina sa sa impuna masura arestarii preventive, deoarece un functionar public in domeniul finantelor publice, avand si functie de conducere, asupra caruia planeaza suspiciunea rezonabila de coruptie, abuzeaza de fapt de increderea inerenta functiei publice, iar faptele necinstite afecteaza direct, prin perceptia creata la nivelul opiniei publice, un intreg corp profesional.
Periculozitatea acestor fapte, nu este directa in randul opiniei publice, dar are efecte directe in domeniul finantelor publice, al administrarii banilor publici, care nu poate fi dominat decat de suprematia legii, iar masura preventiva a arestarii si mentinerea acesteia este intemeiata pe elemente substantiale ce trebuie sa asigure pedepsirea si descurajarea unor astfel de comportamente.
Curtea apreciaza ca masura arestarii preventive este legal mentinuta de catre prima instanta, in conditiile unui grad ridicat de pericol social al infractiunilor de care sunt banuiti inculpatii, urmand a se avea in vedere si aspectul ca inculpatii Tamasan si Grebles au mai fost sanctionati pentru comiterea unor fapte in legatura cu incalcarea atributiilor de serviciu, punct de vedere concordant cu practica judiciara a instantei supreme.
Prin prisma acestor imprejurari, curtea apreciaza ca lasarea recurentilor in libertate in acest moment procesual ar putea influenta cercetarea judecatoreasca, ce nu a fost demarata inca in prezenta cauza.
Masura arestarii se apreciaza ca judicioasa si necesara pentru apararea unui interes public, a evitarii comiterii unor alte infractiuni de catre recurenti.
Prin prisma hotararilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, in prezenta cauza, s-a dovedit ca persistenta in timp a motivelor plauzibile ca inculpatii sunt banuiti de comiterea unor infractiuni, este o conditie pentru mentinerea detentiei.
Dincolo de aspectul factual, existenta motivelor plauzibile de a banui ca recurentii ar fi comis faptele, impune in sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Conventia europeana, ca faptele invocate sa poata fi, in mod rezonabil, incadrate intr-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incrimineaza anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a si realizat in prezentul dosar, infractiunile imputate recurentilor fiind prevazute in Codul penal prin raportare si la legea speciala 78/2000.
In speta de fata, exista banuieli rezonabile in sensul ca faptele pentru care sunt cercetati recurentii, constituiau infractiuni la momentul in care s-au produs, si al trimiterii in judecata (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000).
Prin prisma legislatiei CEDO s-a dovedit in afara oricarei indoieli ca scopul masurii arestarii recurentilor a fost acela de a-i prezenta autoritatii competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificandu-se de catre instante independente si impartiale, legalitatea masurii arestarii si ulterior mentinerea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005).
Contrar celor sustinute de recurenti prin aparatorii alesi si personal, in cauza, sunt indeplinite conditiile cerute de art.143, si 148 lit.f C.proc.pen., in privinta tuturor, iar pentru inculpatul G. subzista si cel de la lit.b C.proc.pen. al aceluiasi articol, (cu ocazia perchezitiei autovehiculului s-au descoperit facturi de la SC D.T. SRL desi inainte de verificarea interiorului autoturismului fiind intrebat daca detine facturi de la aceasta societate, recurentul a negat aceasta imprejurare, factura descoperita demonstrand insa ca SC D.T. SRL i-ar fi vandut inculpatului un autovehicul) Tribunalul Maramures apreciind corect asupra necesitatii mentinerii starii de arest a acestora.
Potrivit art.148 lit.f masura arestarii poate fi luata daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, este inchisoarea mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea in libertate a recurentilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Prima conditie este indeplinita intrucat infractiunea de luare de mita, abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calitificata se sanctioneaza cu o pedeapsa mai mare de 4 ani inchisoare.
Referitor la conditia pericolului concret pentru ordinea publica si aceasta este intrunita si rezulta din probele de la dosar.
Temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive a recurentilor nu s-au schimbat si impun in continuare privarea de libertate a acestora, apreciind ca liberi fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, de natura sa aduca atingere desfasurarii procesului penal, in raport de natura, gravitatea si modalitatea de savarsire a infractiunilor, precum si de persoana si conduita inculpatilor, care in realizarea rezolutiei infractionale s-au folosit de functia si pozitia lor sociala, vatamand grav relatiile sociale dintre membrii comunitatii.
Starea de pericol pentru ordinea publica in cazul lor presupune o rezonanta sociala a unor fapte grave, atat in randul comunitatii locale asupra careia si-a exercitat influenta negativa, dar si la nivelul intregii ordini sociale.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a acceptat in cazul Letellier vs Franta ca in circumstante exceptionale, pe motivul gravitatii in dauna reactiei publice, anumite infractiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale in masura sa justifice detentia, cel putin pentru un timp.
De asemenea, obstructionarea justitiei si pericolul de sustragere au constituit motive intemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea Europeana in interpretarea art.5 paragraf 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
De aceea, in situatia de fata, se impune o astfel de reactie a autoritatilor pentru a nu se crea si mai mult neincrederea in capacitatea justitiei de a lua masurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publica si crearea unui echilibru firesc si a unei stari de securitate sociala.
Asa fiind, primul motiv de recurs vizand revocarea arestului preventiv intemeiat pe lipsa probelor si indiciilor care sa justifice privarea de libertate a inculpatilor, a foat respins ca nefondat.
O motivare lapidara nu atrage incidenta art.385/9 pct.9 C.proc.pen., daca s-au indicat suficiente argumente pentru a permite instantei de control verificarea lor.
Curtea constata ca instanta de fond a motivat hotararea judecatoreasca prezentand motive suficiente pentru a permite instantei de control verificarea lor, astfel ca invocarea nulitatii incheierii recurate nu este intemeiata.
Motivarea hotararii reprezinta un element de transparenta a justitiei, inerent oricarui act jurisdictional. Hotararea judecatoreasca reprezinta rezultatul concret, sinteza operei de judecata, iar motivarea acesteia reprezinta argumentarea in scris a ratiunii ce determina pe magistrat sa adopte solutia dispusa in cauza. Motivarea hotararilor justifica echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justitiabilului de a fi convins ca justitia a fost infaptuita, respectiv ca judecatorul a examinat toate mijloacele procesuale si procedurale propuse de participanti si, pe de alta parte, prin dreptul acestuia de a cunoaste oportunitatea promovarii cailor de atac.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat in cauzele Hiro Balani contra Spaniei 1994, in cauza Vandehurk contra Olandei, in cauza Ruiz Torija contra Spaniei 1994, in cauza Highins contra Frantei 1998, in cauza Helle contra Finlandei 1997 si Boldea contra Romaniei 2007, ca art.6 paragraf 1 din Conventie obliga instantele sa-si motiveze hotararile, aceasta neinsemnand ca se cere un raspuns detaliat la fiecare argument. Amploarea acestei obligatii poate varia in functie de natura hotararii. Trebuie avute in vedere diversitatea solicitarilor pe care inculpatul le-a formulat in fata instantei, precum si diferentele existente in fiecare stat contractant cu privire la dispozitiile legale obligatorii, cutume, opinii exprimate in doctrina, aplicabile in aceasta materie. De aceea, aprecierea indeplinirii obligatiei de a motiva, ce rezulta din art.6 al Conventiei, poate fi determinata in functie de circumstantele concrete ale fiecarei cauze.
CEDO a aratat ca obligatia instantei de a motiva hotararea pronuntata, este aceea de a demonstra partilor ca au fost ascultate (cauza Tatishvili contra Rusiei 2007).
Acelasi punct de vedere este imbratisat si in Avizul nr.11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni in atentia Comitetului de ministri al Consiliului Europei.
In dosarul de fata, prima instanta s-a conformat disp.art.6 paragraf 1 din Conventie, constatandu-se de catre instanta de recurs, ca au fost analizate si s-a raspuns solicitarilor inculpatilor, prin incheierea din 9 aprilie 2010, astfel ca nici acest motiv de recurs nu poate fi primit, neimpunandu-se trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
Un alt motiv de critica a fost acela ca instanta nu a analizat din oficiu oportunitatea inlocuirii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara.
Judecatorul fondului prin analiza elementelor si a subzistentei temeiurilor arestarii preventive, care s-a aratat ca impun in continuare privarea de libertate a inculpatilor, implicit s-a pronuntat asupra ineficientei unor alte masuri preventive.
Curtea apreciaza ca dupa o perioada de 9 si respectiv 11 luni de la luarea masurii arestarii preventive, detentia provizorie nu se poate transforma intr-o pedeapsa, nefiind incalcate cerintele legislatiei europene nici sub acest aspect.
Durata arestarii preventive nu este un temei al inlocuirii masurii preventive, aceasta avand relevanta numai sub aspectul prevazut in art.140 C.proc.pen., referitor la incetarea de drept a masurilor preventive, text care nu are incidenta in cauza.
Potrivit art.6 alin.1 din Conventia Europeana, orice persoana invinuita de savarsirea unei infractiuni are dreptul sa obtina, intr-un termen rezonabil, o “decizie definitiva" cu privire la temeinicia si legalitatea acuzatiei ce i se aduce. Instanta europeana a facut sublinierea, de principiu, ca scopul acestui text al Conventiei este ca persoanele aflate in aceasta situatie “sa nu ramana multa vreme, nejustificat, sub o asemenea acuzatie". ( cauza Eckle c.Germaniei din 27 iunie 1968).
O alta subliniere facuta de Curte, se refera la “criteriile dupa care se apreciaza termenul rezonabil al unei proceduri penale", statuandu-se ca acestea sunt similare cu cele referitoare si la procedurile din materie civila, adica: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului si comportamentul autoritatilor competente.(decizia CEDO din 31 martie 1998 paragraf 97 citat de Corneliu Barsan).
Referitor la determinarea momentului de la care incepe calculul acestui termen, instanta europeana a statuat ca acest moment este “data la care o persoana este acuzata", adica data sesizarii instantei competente, potrivit dispozitiilor legii nationale sau “o data anterioara" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestarii sau orice alta data, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). In aceasta privinta, Curtea Europeana face precizarea ca notiunea de “acuzatie penala" in sensul art.6 alin.1 din Conventie, semnifica notificarea oficiala care emana de la autoritatea competenta; adica a invinuirii de a fi comis o fapta penala, idee ce este corelativa si notiunii de “urmari importante" privitoare la situatia invinuitului (decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee c.Olandei).
Cat priveste data finalizarii procedurii in materie penala, luata in considerare pentru calculul “termenului rezonabil", curtea a statuat ca aceasta este data ramanerii definitive a hotararii de condamnare sau de achitare a celui interesat. (decizia din 27 iunie 1968 in cauza Eckle contra Germaniei).
Curtea Europeana a avut in vedere si “comportamentul acuzatului" cerand ca acesta sa coopereze activ cu autoritatile judiciare (decizia din 25 februarie 1993 in cauza Dobbertin contra Frantei), dar ca nu i se va putea imputa prelungirea procedurii de urmarire penala daca a voit sa produca anumite probe de natura sa-l disculpe sau, pentru ca a cerut efectuarea unor investigatii suplimentare pertinente, ori pentru ca a utilizat toate caile de atac disponibile in legislatia nationala.(decizia din 8 februarie 1996 in cauza A. contra Danemarcei; decizia din 29 aprilie 1998 in cauza Henera contra Frantei; decizia din 31 martie 1998, paragraful 99, cit. de Corneliu Barsan).
Curtea Europeana a mai decis asupra faptului ca o persoana ce se afla in detentie este un element ce trebuie luat in consideratie pentru a se determina daca s-a statuat intr-un “termen rezonabil" cu privire la temeinicia acuzatiei formulate impotriva ei (decizia din 25 noiembrie 1992 in cauza Abdoella contra Olandei).
Curtea apreciaza ca solutia Tribunalului Maramures este temeinica si legala, fiind in concordanta cu hotararile CEDO (hotararea din 31 iulie 2000 Jecius v.Lituania; hotararea Kudla v.Polonia din 26 octombrie 2000 si hotararea Labita v.Italia din 6 aprilie 2000) prin care s-a decis ca nu a fost incalcat art.5 paragraf 3 din Conventie in ceea ce priveste durata detentiei preventive.
Potrivit textului de mai sus, modificat prin Protocolul nr.112 “orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere.
Conform jurisprudentei CEDO, aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detentie nu poate fi apreciat in abstract. Caracterul rezonabil al detentiei unei persoane trebuie evaluat de la caz la caz, in functie de trasaturile specifice ale acestuia. Mentinerea starii de detentie preventiva poate fi justificata intr-un caz concret, numai daca exista indicii precise in sensul unei necesitati reale si de interes public care, in pofida prezumtiei de nevinovatie, prevaleaza asupra regulilor privind libertatea individuala (a se vedea hotararea W.v.Elvetia din 26 ianuarie 1993).
Este in primul rand datoria autoritatilor judiciare nationale sa se asigure ca, intr-o cauza determinata, detentia preventiva nu depaseste o perioada rezonabila. In acest scop si avand in vedere respectul cuvenit pentru principiul prezumtiei de nevinovatie, autoritatile trebuie sa ia in considerare toate argumentele pentru si impotriva existentei unei necesitati de ordin public care sa justifice o indepartare de la regula respectarii libertatii individuale si care sa constituie considerente pentru hotararea autoritatilor de a respinge cererea de punere in libertate.
Persistenta unei suspiciuni rezonabile ca persoana arestata a comis o infractiune este o conditie sine qua non pentru legalitatea mentinerii starii de detentie.
Aplicand aceste principii la speta de fata, durata arestarii preventive de 11 luni a inculpatilor A.C.S., G.C.D., T.O.C. si de 9 luni a inculpatului D.R.A. este justificata din perspectiva exigentelor art.5 paragraf 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesiva. Este de remarcat ca infractiunile de care sunt invinuiti recurentii, afirmativ s-ar fi comis in perioada 2007 - februarie 2009, data de la care s-a derulat urmarirea penala impotriva acestora, rechizitoriul a fost intocmit la 10 noiembrie 2009, data la care a fost sesizata si instanta de judecata, nedemarand insa pana in prezent cercetarea judecatoreasca, inculpatii nefiind audiati nemijlocit de catre judecatorul fondului.
In aceste conditii, este evident ca autoritatile nationale au aratat o diligenta speciala in conducerea procedurilor, neputandu-li-se imputa nimic.
Referitor la comportamentul partilor, nici inculpatilor nu li se poate imputa pozitia de nerecunoastere a infractiunilor, (inc.D.R.A., G.C.D., T.O.C.) nici modul in care isi exercita dreptul la aparare, ca motiv al prelungirii duratei procedurilor.
In privinta complexitatii in fapt si in drept a cauzei, curtea remarca ca in speta, sunt supusi judecatii 10 inculpati, 6 parti vatamate, o parte civila un numar de 66 de martori potrivit rechizitoriului ce trebuie audiati, astfel ca nu se poate discuta de o nerezonabilitate a procedurilor prin raportare la criteriile enumerate mai sus.
Potrivit jurisprudentei CEDO, se poate discuta de o incalcare a art.6 paragraf 1 in cazul in care ar fi existat perioade de inactivitate a autoritatilor, iar durata globala a procedurii ar fi nerezonabila (a se vedea cauzele Petroulia contra Greciei 2008, Craciun contra Romaniei 2008, Petrov contra Bulgariei 2008).
In acest dosar, este dovedit in afara oricarui dubiu ca durata urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti, nu a incalcat prevederile art.6 paragraf 1, si nici durata arestarii preventive de 11 luni si respectiv 9 luni a recurentilor nu a depasit termenul rezonabil prevazut de art.5 paragraf 3 asa cum s-a invederat si in cauza Stogmuller contra Austriei. Spre deosebire de hotararea Jiga contra Romaniei din martie 2010, unde s-a considerat nejustificata mentinerea in arest a unei persoane acuzate de coruptie, o perioada mai mare de 11 luni, dupa momentul audierii martorilor, cand nu mai era periclitata cercetarea judecatoreasca, in prezenta speta, este de remarcat ca judecata in prima instanta nu a inceput, audierea inculpatilor si a martorilor nu a avut loc, apararile formulate de acestia nu sunt cunoscute, astfel ca pentru desfasurarea in conditii corespunzatoare a procesului penal si pentru a se impiedica sustragerea recurentilor de la proces, este corespunzatoare momentan masura arestarii preventive, subzistand temeiurile initiale care au impus-o, conform art.136 C.proc.pen.
In jurisprudenta sa, CEDO a dezvoltat patru motive fundamentale acceptabile pentru detentia provizorie a unei persoane suspectate ca ar fi comis o infractiune: pericolul ca acuzatul sa fuga (Stogmuller contra Austriei 1969); riscul ca acuzatul, odata pus in libertate, sa impiedice administrarea justitiei (cauza Wemhoff contra Germaniei 1968); sa nu comita noi infractiuni (Matznetter contra Austriei 1969); sa nu tulbure ordinea publica (Hendriks contra Olandei 2007).
Prin prisma cauzei Dolgova contra Rusiei din 2 martie 2006, care impune instantelor obligatia de a analiza in fiecare caz in parte, respectiv pentru fiecare inculpat, a motivelor care justifica prelungirea detentiei, instanta de recurs invedereaza ca cele patru motive ale instantei europene, acceptabile pentru detentia provizorie a unei persoa
Arest preventiv - Decizie nr. 196 din data de 17.10.2016
Arest preventiv - Decizie nr. 274 din data de 22.11.2016
Arest preventiv - Decizie nr. 135 din data de 02.05.2017
Arest preventiv - Sentinta penala nr. 135 din data de 02.05.2017
Arest preventiv - Rezolutie nr. 22/I din data de 06.03.2014
Arest preventiv - Rezolutie nr. 15/I din data de 13.02.2014
Arest preventiv - Rezolutie nr. 73/I din data de 04.06.2013
Arest preventiv - Rezolutie nr. 36/I din data de 14.03.2013
Arest preventiv - Rezolutie nr. 20/I din data de 09.02.2013
Arestare preventiva - Rezolutie nr. 39/I din data de 20.03.2013
Arestare preventiva - Rezolutie nr. 36/I din data de 14.03.2013
Prelungirea arestarii preventive art. 174-176 al.1 lit. d din Codul Penal cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul Penal - Rezolutie nr. 37/I din data de 15.03.2013
Propunere arestare preventiva - Rezolutie nr. 145/I din data de 13.11.2012
Propunere arestare preventiva - Rezolutie nr. 144/I din data de 13.11.2012
Art. 300 ind. 2 C.p.p. - Rezolutie nr. 2/I din data de 15.02.2013
Arest preventiv - Rezolutie nr. 159/I din data de 04.12.2012
Arestare preventiva - Rezolutie nr. 85/Ic din data de 20.07.2012
Mentinere stare de arest - art. 300 ind. 1 C.p.p. - Rezolutie nr. 2/Ic din data de 03.07.2012
Prelungire arest preventiv - Rezolutie nr. 79/Ic din data de 03.07.2012
In temeiul art.160b C.proc.pen. raportat la art.3002 C.proc.pen. s-a constatat din oficiu legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatilor T.O.C.; G.C.D.; K.R.D.; D.R.A. si A.C.S. trimisi in judecata prin rechizitoriul din 10 noiembrie 2009 a DNA - Serviciul Teritorial Cluj si, in consecinta, s-a mentinut arestarea preventiva a acestora.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut in fapt urmatoarele:
Prin rechizitoriul intocmit la data de 10 noiembrie 2009 in dosarul nr. 46/P/2009 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a inculpatilor T.O.C. pentru infractiunile de asociere pentru savarsirea de infractiuni, luare de mita, abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, complicitate la rambursare de TVA, complicitate la infractiunea de fals in contabilitate, prevazute de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea 78/2000, art. 254 C.pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 248, art. 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat la art. 8 alin. 1 si 2 din Legea 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a si b C.pen.; G.C.D. pentru infractiunile de asociere pentru savarsirea de infractiuni, abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, complicitate la infractiunea de rambursare ilegala de TVA, complicitate la infractiunea de fals contabil si spalare de bani, prevazute de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat la art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.; K.R.D. pentru infractiunile de asociere pentru savarsirea de infractiuni, furt in forma continuata, luare de mita, complicitate la infractiunea de dare de mita, trafic de influenta, abuz in serviciu in forma calificata, santaj, fals in inscrisuri oficiale, uz de fals, fals material in inscrisuri sub semnatura privata, instigare la rambursare ilegala de TVA, instigare la fals contabil, spalare de bani, prevazute de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, de art. 208 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 254 C.pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C.pen. raportat la art. 255 C.pen. coroborat cu art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, art. 257 C.pen. raportat la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000, art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 288 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, art. 291 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, art. 290 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 25 C.pen. raportat la art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 25 C.pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.; D.R.A. pentru infractiunile de asociere in vederea savarsirii de infractiuni, abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, complicitate la infractiunea de rambursare ilegala de TVA, complicitate la infractiunea de fals contabil si spalare de bani, prevazute de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 coroborate cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, art. 23 lit. a si c din Legea nr. 656/2002 raportat art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a si b C.pen. si A.C.S. pentru infractiunile de asociere pentru savarsirea de infractiuni, abuz in serviciu in forma calificata, complicitate la rambursare ilegala de TVA, prevazute de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat la art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
Procedand din oficiu la verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive a inculpatilor K.R.D., A.C.S., G.C.D., T.O.C. si D.R.A. la termenul de judecata din 09.04.2010, tribunalul a constatat urmatoarele:
Prin incheierea penala nr. 280 din 23 mai 2009 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor K.R.D. si A.C.S. pe timp de 29 de zile, pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita prevazuta de art. 254 C.pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, santaj prevazuta de art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., fals material in inscrisuri oficiale prevazuta de art. 288 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., uz de fals prevazuta de art. 291 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, participatie improprie sub forma instigarii la infractiunea prevazuta de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., participatie improprie sub forma instigarii la infractiunea prevazuta de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazuta de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. (inculpatul K.R.D.), respectiv de luare de mita prevazuta de art. 254 C.pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., abuz in serviciu contra intereselor publice in forma continuata prevazuta de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., complicitate la infractiunea de santaj prevazuta de art. 26 C.pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazuta de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. (inculpata A.C.S.), fiind emise impotriva acestora mandate de arestare preventiva cu incepere de la 23 mai 2009 si pana la 19 iunie 2009 inclusiv.
Prin incheierea penala nr. 287 din 26 mai 2009 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului G.C.D. pe timp de 29 de zile, impotriva caruia s-a emis mandatul de arestare preventiva cu incepere de la data de 26 mai 2009 si pana la 23 iunie 2009 inclusiv, pentru savarsirea complicitatii la infractiunea de luare de mita prevazuta de art. 26 C.pen. raportat la art. 254 C.pen. coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., complicitate la infractiunea de santaj prevazuta de art. 26 C.pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea prevazuta de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea prevazuta de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazuta de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
Prin incheierea penala nr. 380 din 31.07.2009 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor T.O.C. si D.R.A. pe timp de 29 de zile, pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita, complicitate la infractiunea de santaj, abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, complicitate la infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale, complicitate la infractiunea prevazuta de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005, participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea prevazuta de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea prevazuta de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., asociere in vederea savarsirii de infractiuni, prevazute de art. 254 C.pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C.pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat la art. 288 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 26 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a si b C.pen. (inculpatul T.O.C.) si abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, complicitate la infractiunea de evaziune fiscala, participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea de evaziune fiscala, participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea de fals intelectual, asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 26 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a si b C.pen. (D.R.A.), fiind emise impotriva acestora mandate de arestare preventiva cu incepere de la 31 iulie 2009 si pana la 28 august 2009 inclusiv.
Recursurile declarate de inculpati impotriva incheierilor penale mai sus mentionate prin care s-a dispus arestarea acestora au fost solutionate prin incheierile penale nr. 73/R/2009, nr. 72/R/2009 si, respectiv, nr. 98/R/2009 de catre Curtea de Apel Cluj, incheieri prin care caile de atac au fost respinse.
Masurile preventive luate fata de inculpatii K.R.D. si A.C.S. au fost prelungite succesiv cu cate 30 de zile prin incheierile acestei instante nr. 318/16.06.2009 (in intervalul 20.06.2009-19.07.2009), nr. 359/14.07.2009 (in intervalul 20.07.2009-18.08.2009); nr. 427/14.08.2009 (in intervalul 19.08.2009-17.09.2009); nr. 463/11.09.2009 (in intervalul 18.09.2009-17.10.2009, inclusiv); nr. 526/12.10.2009 (in intervalul 18 10.2009-16.11.2009, inclusiv).
Prin aceleasi incheieri a fost prelungita masura arestarii preventive fata de inculpatul G.C.D. in intervalul 24.06.2009-23.07.2009, respectiv 24.07.2009-22.08.2009 inclusiv, 23.08.2009-21.09.2009 inclusiv, 22.09.2009-21.10.2009 inclusiv si 22.10.2009-20 .11.2009 inclusiv.
Fata de inculpatii T.O.C. si D.R.A. a fost dispusa prelungirea arestarii preventive prin incheierea nr. 427/14.08.2009, in intervalul 29.08.2009 pana in 27.09.2009 inclusiv, prin incheierea nr. 463/11.09.2009, in intervalul 28.09.2009-27.10.2009 inclusiv, prin incheierea nr. 526/12.10.2009, in intervalul 28.10.2009-26.11.2009 inclusiv.
Petru a dispune arestarea preventiva a inculpatilor si, ulterior, prelungirea acestei masuri, Tribunalul Maramures a avut in vedere acuzatia adusa in sarcina inculpatilor, respectiv ca, incepand cu anul 2007, avand calitatea de functionari publici din cadrul D.G.F.P. Maramures, cu atributii de a dispune si efectua inspectii fiscale, de avizare si de aprobare a lor, precum si de supervizarea activitatii de inspectie fiscala, s-au asociat in vederea savarsirii de infractiuni de coruptie, asimilate infractiunilor de coruptie, ori in legatura directa cu savarsirea acestora, precum si in vederea savarsirii infractiunii prevazute de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005.
Astfel, inculpatii ocupau functii de inspectori fiscali in cadrul serviciilor de inspectie, sefi de serviciu in cadrul D.G.F.P.Maramures, sefi administratie fiscala adjuncti cu atributii de coordonare a acestor servicii, precum si intr-o anumita perioada, unul dintre ei, a si detinut functia de director executiv al D.G.F.P. Maramures, iar in aceasta calitate, a facilitat desfasurarea intregii activitati infractionale.
In desfasurarea manoperelor frauduloase de care sunt banuiti, inculpatii au hotarat sa atraga in circuitul infractional diferite societati comerciale, care sa solicite rambursari de T.V.A. in mod nelegal, urmand ca sefii de administratii si sefii de serviciu sa dispuna formarea echipelor de inspectie fiscala, iar aceste echipe sa nu constate fictivitatea operatiunilor comerciale pentru care se solicita rambursarea de T.V.A., apoi aceste inspectii sa fie avizate si aprobate de catre sefii de serviciu si sefii de administratie adjuncti, iar in final inculpatul T.O.C., in calitate de director executiv, sa acopere intreaga activitate infractionala pentru a nu putea fi descoperita.
Sumele de bani obtinute cu titlu de rambursare de T.V.A. erau predate de administratorii societatilor comerciale implicate, unuia dintre inculpati, care la randul lui impartea sumele de bani cu ceilalti participanti.
Fiecare inculpat avea rol bine determinat in cadrul circuitului infractional presupus, in functie de atributiile de serviciu care le avea. De altfel, rambursarile de T.V.A. in mod ilegal nici nu s-ar fi putut realiza fara participarea tuturor acestor persoane, intrucat fiecare dintre ei puteau si trebuiau sa constate, potrivit atributiilor de serviciu, neregulile existente in dosarele de rambursare de T.V.A. a societatilor comerciale implicate in acest circuit infractional.
Verificand legalitatea si temeinicia masurii arestarii a inculpatilor indicati mai sus, in temeiul art. 160b C.proc.pen. raportat la art. 3002 C.proc.pen., instanta a constatat ca aceasta masura a fost luata cu respectarea tuturor cerintelor legale si garantiilor procesuale.
Tribunalul a apreciat ca temeiurile care au fost avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive fata de inculpati subzista si in prezent si se impune in continuare privarea acestora de libertate, de altfel neintervenind nici un element care sa justifice punerea in libertate a inculpatilor, aceasta si fata de stadiul in care se gaseste judecata. Astfel, pedeapsa prevazuta de lege pentru presupusele infractiuni este inchisoarea mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea lor in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica (art. 148 lit. f C.proc.pen.).
Tribunalul a apreciat ca pericolul social concret pentru ordinea publica subzista in continuare si rezida atat din gravitatea faptelor de care sunt acuzati inculpatii, dar si din reactia publicului fata de savarsirea lor, cunoscut fiind faptul ca anumite infractiuni pot produce o anumita "tulburare sociala" de natura a justifica o masura privativa de libertate pentru o anumita perioada de timp.
Instanta a constatat ca pericolul concret pentru ordinea publica nu s-a diminuat prin trecerea timpului intrucat acesta deriva din rezonanta sociala puternic negativa a faptelor de care sunt acuzati inculpatii, legitimitatea mentinerii in detentie a inculpatilor fiind apreciata in functie de particularitatile speciale ale cauzei, gravitatea faptelor de care sunt acuzati, modalitatea de savarsire a acestora, precum si limitele de pedeapsa prevazute, toate aceste elemente impunand in continuare protejarea interesului public, respectiv a ordinii publice.
Tribunalul a apreciat ca acesta este un motiv pertinent si suficient pentru a mentine arestarea preventiva a inculpatilor, masura impusa de altfel si prin lipsa unor garantii suficiente care sa asigure prezenta acestora in fazele procesuale ulterioare, cu atat mai mult cu cat cercetarea judecatoreasca nu a fost inca demarata.
Pe de alta parte, masura preventiva luata si mentinuta fata de inculpati apare justificata si prin prisma jurisprudentei CEDO, Curtea aratand in mod constant ca avantajele pe care le prezinta detentia preventiva sunt cunoscute si nu pot fi negate: sa impiedice persoana suspecta sa fuga, sa evite distrugerea unor probe, sa impiedice savarsirea unor noi infractiuni sau, eventual, sa-l protejeze impotriva furiei publicului sau a victimei.
Tribunalul nu si-a insusit punctul de vedere al apararii, ca simplul fapt al scurgerii timpului este o conditie automata a considerarii arestarii preventive ca ajungand la o durata nerezonabila, ci apreciaza termenul rezonabil al masurii preventive dispuse fata de fiecare inculpat in functie de complexitatea faptelor de care acestia sunt acuzati, de circumstantele reale ale cauzei si de situatia speciala a fiecarui inculpat, avand in vedere, de asemenea, faptul ca in privinta inculpatului G.C.D. arestarea a fost dispusa si pe temeiul art. 148 lit. b C.proc.pen., temei care subzista si in prezent.
Tribunalul a apreciat ca la acest moment procesual masura preventiva a arestarii preventive se justifica a fi mentinuta fata de fiecare inculpat, aceasta si prin prisma scopului prevazut la art. 136 C.proc.pen., respectiv pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal.
Pentru toate considerentele anterior expuse in cuprinsul acestei incheieri, in temeiul art. 160b C.proc.pen. raportat art. 3002 C.proc.pen., cererile formulate de inculpati, prin aparatori, au fost respinse si s-a mentinut arestarea preventiva a inculpatilor, masura care este conforma de altfel si prin prisma exigentelor impuse de art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Impotriva incheierii tribunalului au declarat recurs, in termen legal, inculpatii A.C.S., D.R.A., T.O.C. si G.C.D solicitand casarea acesteia si rejudecand sa se dispuna revocarea arestului preventiv cu consecinta punerii de indata in libertate a acestora, neexistand probe si indicii temeinice care sa justifice privarea de libertate a recurentilor, cerere formulata in principal. In subsidiar, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond intrucat incheierea tribunalului nu este motivata, ceea ce incalca dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 paragraf 1 din Conventia europeana.
In al treilea rand, aparatorii alesi apreciaza ca se impune inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara vizata de art.145 si 1451 C.proc.pen.
Apararea a invocat ca in cauza prin incheierea tribunalului s-au incalcat disp.art.5 paragraf 3 si art.6 paragraf 2 din CEDO deoarece s-a mentinut starea de arest in lipsa analizei unor temeiuri de fapt si de drept, hotararea judecatoreasca nu este motivata, iar din modul de redactare a acesteia se anticipeaza o solutie de condamnare la o pedeapsa privativa de libertate, sustinandu-se ca prezumtia de nevinovatie ce opereaza in favoarea recurentilor a fost infranta prin argumentele judecatorului de fond si nu in ultimul rand instanta nu s-a referit in continutul incheierii la alte masuri alternative neprivative de libertate.
In privinta temeiului prev. de art.148 lit.f C.proc.pen. s-a invederat ca acesta nu mai subzista, iar motivarea tribunalului referitoare la mentinerea starii de arest a inculpatilor este lipsita de argumente convingatoare, intrucat credibilitatea justitiei nu are nici o legatura cu pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta recurentii si care nu este pusa in evidenta prin probe sau indicii temeinice ale cauzei. Arata ca in privinta inculpatului G.C.D. nu este intrunita nici cerinta art.148 lit.b C.proc.pen., desi in propunerea de arestare precum si in rechizitoriu s-a retinut a fi incident in speta.
In fine, in ultimul rand, s-a criticat incheierea si din perspectiva art.6 alin.1 din Conventia europeana in sensul ca, recurentii au dreptul sa obtina intr-un termen rezonabil solutionarea cauzei lor, termen depasit in speta prin modul in care este derulata activitatea judiciara. Astfel, s-a invederat ca inculpata A.C.S. este arestata de 11 luni, la fel inculpatii T.O.C. si G.C.D si de 9 luni inculpatul D.R.A., perioade de timp excesive si care sunt imputabile autoritatilor, deoarece in speta nu a fost demarata cercetarea judecatoreasca.
Curtea examinand recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la urmatoarele constatari:
Prin incheierea penala nr. 280 din 23 mai 2009 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor K.R.D. si A.C.S. pe timp de 29 de zile, pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita prevazuta de art. 254 C.pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, santaj prevazuta de art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., fals material in inscrisuri oficiale prevazuta de art. 288 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., uz de fals prevazuta de art. 291 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, participatie improprie sub forma instigarii la infractiunea prevazuta de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen. si 25 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., participatie improprie sub forma instigarii la infractiunea prevazuta de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea si art.25 C.pen.,art. 41 alin. 2 C.pen., asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazuta de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. (inculpatul K.R.D.), respectiv de luare de mita prevazuta de art. 254 C.pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., abuz in serviciu contra intereselor publice in forma continuata prevazuta de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., complicitate la infractiunea de santaj prevazuta de art. 26 C.pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazuta de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. (inculpata A.C.S.), fiind emise impotriva acestora mandate de arestare preventiva cu incepere de la 23 mai 2009 si pana la 19 iunie 2009 inclusiv.
Prin incheierea penala nr. 287 din 26 mai 2009 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului G.C.D. pe timp de 29 de zile, impotriva caruia s-a emis mandatul de arestare preventiva cu incepere de la data de 26 mai 2009 si pana la 23 iunie 2009 inclusiv, pentru savarsirea complicitatii la infractiunea de luare de mita prevazuta de art. 26 C.pen. raportat la art. 254 C.pen. coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., complicitate la infractiunea de santaj prevazuta de art. 26 C.pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea prevazuta de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea prevazuta de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazuta de art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
Prin incheierea penala nr. 380 din 31.07.2009 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor T.O.C. si D.R.A. pe timp de 29 de zile, pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita, complicitate la infractiunea de santaj, abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, complicitate la infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale, complicitate la infractiunea prevazuta de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005, participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea prevazuta de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea prevazuta de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., asociere in vederea savarsirii de infractiuni, prevazute de art. 254 C.pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C.pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 26 C.pen. raportat la art. 288 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 26 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a si b C.pen. (inculpatul T.O.C.) si abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, complicitate la infractiunea de evaziune fiscala, participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea de evaziune fiscala, participatie improprie sub forma complicitatii la infractiunea de fals intelectual, asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 26 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 323 C.pen. raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a si b C.pen. (D.R.A.), fiind emise impotriva acestora mandate de arestare preventiva cu incepere de la 31 iulie 2009 si pana la 28 august 2009 inclusiv.
Recursurile declarate de inculpati impotriva incheierilor penale mai sus mentionate prin care s-a dispus arestarea acestora au fost solutionate prin incheierile penale nr. 73/R/2009, nr. 72/R/2009 si, respectiv, nr. 98/R/2009 de catre Curtea de Apel Cluj, incheieri prin care caile de atac au fost respinse.
Masurile preventive luate fata de inculpatii K.R.D. si A.C.S. au fost prelungite succesiv cu cate 30 de zile prin incheierile Tribunalului Maramures nr. 318/16.06.2009 (in intervalul 20.06.2009-19.07.2009), nr. 359/14.07.2009 (in intervalul 20.07.2009-18.08.2009); nr. 427/14.08.2009 (in intervalul 19.08.2009-17.09.2009); nr. 463/11.09.2009 (in intervalul 18.09.2009-17.10.2009, inclusiv); nr. 526/12.10.2009 (in intervalul 18 10.2009-16.11.2009, inclusiv).
Prin aceleasi incheieri a fost prelungita masura arestarii preventive fata de inculpatul G.C.D. in intervalul 24.06.2009-23.07.2009, respectiv 24.07.2009-22.08.2009 inclusiv, 23.08.2009-21.09.2009 inclusiv, 22.09.2009-21.10.2009 inclusiv si 22.10.2009-20 .11.2009 inclusiv.
Fata de inculpatii T.O.C. si D.R.A. a fost dispusa prelungirea arestarii preventive prin incheierea nr. 427/14.08.2009, in intervalul 29.08.2009 pana in 27.09.2009 inclusiv, prin incheierea nr. 463/11.09.2009, in intervalul 28.09.2009-27.10.2009 inclusiv, prin incheierea nr. 526/12.10.2009, in intervalul 28.10.2009-26.11.2009 inclusiv.
Petru a dispune arestarea preventiva a inculpatilor si, ulterior, prelungirea acestei masuri, Tribunalul Maramures a avut in vedere acuzatia adusa acestora, respectiv ca, incepand cu anul 2007, avand calitatea de functionari publici din cadrul D.G.F.P. Maramures, cu atributii de a dispune si efectua inspectii fiscale, de avizare si de aprobare a lor, precum si de supervizare a activitatii de inspectie fiscala, s-au asociat in vederea savarsirii unor infractiuni de coruptie sau asimilate acestora, ori in legatura directa cu comiterea lor, precum si in vederea savarsirii infractiunii prevazute de art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 241/2005.
Astfel, inculpatii ocupau functii de inspectori fiscali in cadrul serviciilor de inspectie, sefi de serviciu in cadrul D.G.F.P.Maramures, sefi administratie fiscala adjuncti cu atributii de coordonare a acestor servicii, precum si intr-o anumita perioada, unul dintre ei, a si detinut functia de director executiv al D.G.F.P. Maramures, iar in aceasta calitate, a facilitat desfasurarea intregii activitati infractionale.
In desfasurarea manoperelor frauduloase de care sunt banuiti, inculpatii au hotarat sa atraga in circuitul infractional diferite societati comerciale, care sa solicite rambursari de T.V.A. in mod nelegal, urmand ca sefii de administratii si sefii de serviciu sa dispuna formarea echipelor de inspectie fiscala, iar aceste echipe sa nu constate fictivitatea operatiunilor comerciale pentru care se solicita rambursarea de T.V.A., apoi aceste inspectii sa fie avizate si aprobate de catre sefii de serviciu si sefii de administratie adjuncti, iar in final inculpatul T.O.C., in calitate de director executiv, sa acopere intreaga activitate infractionala pentru a nu putea fi descoperita.
Sumele de bani obtinute cu titlu de rambursare de T.V.A. erau predate de administratorii societatilor comerciale implicate, unuia dintre inculpati, care la randul lui impartea sumele de bani cu ceilalti participanti.
Fiecare inculpat avea un rol bine determinat in cadrul circuitului infractional, in functie de atributiile de serviciu care le avea. De altfel, rambursarile de T.V.A. in mod ilegal nici nu s-ar fi putut realiza fara participarea tuturor acestor persoane, intrucat fiecare dintre ei puteau si trebuiau sa constate, potrivit atributiilor de serviciu, neregulile existente in dosarele de restituire de T.V.A. catre societatile comerciale implicate in acest lant infractional.
Cu aceasta ocazie, s-a constatat de catre Tribunalul Maramures ca luarea masurii arestarii preventive s-a facut cu respectarea normelor legale prev.de art.136 rap.la art.143 C.proc.pen.si ca in privinta recurentilor este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit.f C.proc.pen., iar in privinta inculpatului G.C. este incident si art.148 lit.b C.proc.pen.respectiv ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori ori prin distrugerea unor mijloace materiale de proba.
Desi inculpatii recurenti D.R.A., G.C.D. si T.O.C. au negat presupunerea rezonabila ca ar fi comis faptele, probele si indiciile temeinice rezulta din inscrisurile ridicate cu ocazia efectuarii perchezitiilor domiciliare si a autovehiculului inculpatului G.C.D. inscrisurile ridicate de la biroul inculpatului D.R.A. si cele ridicate de la biroul inculpatului T.O.C. rapoartele de constatare tehnico-stiintifice, raportul de audit public intern nr.815722/16 septembrie 2009 al ANAF, rapoartele de control intocmite de DGFP Maramures in lunile mai si iunie 2009, raportul de control nr.445 din 15 iunie 2009 a Curtii de Conturi, rapoartele de inspectie fiscala generala si procesele verbale de control intocmite de Garda Financiara - Sectia Maramures in cursul anului 2009, continutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate dintre inculpati, declaratiile de recunoastere sincera a faptelor din faza de urmarire penala a inculpatei A.C.S. si K.R.D., declaratiile martorilor A.T., M.V., I.E., P.A.
In privinta indiciilor temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatii sunt autorii infractiunilor pentru care au fost trimisi in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, - DNA - Serviciul Teritorial Cluj din 10 noiembrie 2009, acestea au fost analizate in mod definitiv la momentul luarii masurii arestarii preventive si nu s-au modificat pana la sesizarea instantei prin rechizitoriu si nici pana la solutionarea prezentului recurs. De retinut ca inculpata Abrihan Crina a avut o pozitie sincera, inca din momentul aducerii la cunostinta a invinuirii de catre organele de urmarire penala, colaborand cu acestea in vederea aflarii adevarului.
Stabilirea vinovatiei inculpatilor recurenti urmeaza a se face desigur numai in urma efectuarii cercetarii judecatoresti de catre instanta investita cu judecarea fondului cauzei, probatiunea administrata in faza urmaririi penale, pune insa in evidenta existenta unor indicii temeinice in intelesul art.143 Cod proc.pen. care justifica luarea si mentinerea masurii arestarii preventive fata de acestia.(cazul Fox, Campbell si Hartley vs UK).
Pericolul social concret rezulta, in egala masura, atat din gravitatea faptelor pentru care inculpatii au fost trimisi in judecata cat si din activitatea infractionala desfasurata de acestia.
Mentinerea starii de arestare preventiva a inculpatilor, in conditiile legii, nu afecteaza cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, ei avand posibilitatea de a cere si administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a sustinerilor acuzarii.
Potrivit art.5 pct.1 din Conventia Pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale si art. 23 din Constitutia Romaniei, referitor la cazurile de exceptie in care o persoana poate fi lipsita de libertate, inculpatii au fost arestati in vederea aducerii lor in fata autoritatilor judiciare competente, existand motive verosimile de a banui ca au savarsit infractiuni.
In plus, curtea retine ca existenta si persistenta unor indicii grave de vinovatie constituie, conform jurisprudentei CEDO "factori pertinenti care legitimeaza o detentie provizorie", masura arestarii preventive a inculpatilor fiind conforma scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
De asemenea, in raport de probele aflate la dosar, existand "suspiciunea rezonabila ca s-au comis infractiuni" masura arestarii preventive este justificata si prin prisma aceleiasi jurisprudente.
Aprecierea probelor se va face de catre instanta de fond sub aspectul retinerii sau nu a vinovatiei inculpatilor.
Potrivit disp.art.3001 alin.3 C.proc.pen., cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta, mentine, prin incheiere motivata, arestarea preventiva sau potrivit alin.2 al aceluiasi articol, daca constata ca temeiurile care au determinat arestarea au incetat, sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune prin incheiere, revocarea masurii arestarii preventive.
In cauza de fata, nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate si in consecinta, ceea ce curtea trebuie sa analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventiva si daca acestea impun sau nu, in continuare, privarea de libertate.
Sustinerea curtii este justificata in cele ce preced si de legislatia europeana (cazul Saadi contra Regatului Unit si Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), in care se statueaza necesitatea detentiei raportat la infractiunile comise de inculpati si totodata, existenta unei proportionalitati a detentiei raportat la alte masuri, mai putin stringente, conform Codului de procedura penala roman, masurile vizate de art.145 si 1451., respectiv obligarea de a nu parasi localitatea sau tara.
In speta de fata, mentinerea masurii arestarii preventive a recurentilor este justificata prin existenta unui interes public, interes care se refera la buna administrare a justitiei si totodata protejarea publicului, in sensul eliminarii riscului repetarii faptelor.
Calitatea inculpatilor de sefi ai Directiei Generale a Finantelor Publice Maramures, sefi sau membrii ai Serviciului de Inspectie Fiscala, in care se prezuma ca au savarsit infractiuni si au antrenat si alte persoane in comiterea de fapte penale, potenteaza pericolul social al infractiunilor de care sunt banuiti, determinand o stare de neliniste si insecuritate in randul societatii, generata de prezenta unor asemenea functionari publici, in infractiuni de coruptie. Calitatea pe care au avut-o inculpatii, asa cum am relevat mai sus, si de care s-au folosit efectiv pentru realizarea scopului infractional, justifica temerea ca prin punerea lor in libertate ar putea fi continuate asemenea actiuni ce reprezinta, evident, un pericol social concret pentru ordinea publica.
Masurile preventive in cauze de acest gen, care afecteaza direct si grav bugetul public, se impun cu necesitate nu pentru ca nu se poate trece peste starea de pericol pe care au creat-o in timpul indelungat in care au fost derulate operatiunile financiare, ci pentru ca aceasta masura este necesara impotriva activitatii gruparilor infractionale, care trebuie stopata prin interventia autoritatilor judiciare.
Activitatea infractionala derulata loveste grav interesele economice ale societatii, iar urmarile acestor manifestari trebuie suportate de cei care le comit, deoarece nu se poate tolera imbogatirea lor pe seama sacrificiilor financiare ale bugetului public. De aceea, autoritatile judiciare trebuie sa intervina, acest gen de cauze necesitand masuri si actiuni de asa maniera coordonate, incat sa fie susceptibile sa loveasca in interesele ilicite promovate de cei implicati. Asa se explica faptul ca durata in timp a investigatiilor este prelungita pentru ca "bratele caracatitei infractionale" sa fie anihilate printr-un probatoriu complet administrat.
Inculpatii recurenti prezinta un pericol criminogen ridicat, rezultat din persistenta infractionala pe care au manifestat-o (activitatea infractionala a fost stopata doar de interventia autoritatilor judiciare) dar si din urmarile greu de reparat sub aspect patrimonial produse numeroaselor persoane fizice, juridice si statului. Practic, prin modul de actiune, inculpatii au incercat sa instituie "o alta ordine sociala, noi reguli de respectarea legii", altele decat cele edictate de stat ca entitate individuala si garant al valorilor sociale protejate de lege. In acest context, sentimentul de revolta in randul societatii este remarcat de amploarea unor asemenea fapte in randul unor comunitati, iar insecuritatea sociala, practic, se resimte la orice pas. Contextul obliga si impune o reactie ferma a autoritatilor judiciare competente ca o necesitate stringenta, intrucat climatul economic firesc este profund afectat de aceste grupari infractionale. Nu poate fi ignorat prejudiciul cauzat prin faptele inculpatilor, acesta fiind deosebit de ridicat, doar in sarcina inculpatului G. retinandu-se o suma de 6.000.000 lei noi.
Pericolul concret pentru ordinea publica este reliefat si de rezonanta negativa care s-a creat in mediul de afaceri, ca efect al presupuselor fapte de care sunt banuiti inculpatii, ecou care nu s-a stins dupa aproximativ 11 luni de la data arestarii acestora, credibilitatea institutiilor financiare ale statului fiind grav afectata, imprejurare dovedita cu raportul de audit public intern din 16 septembrie 2009 al ANAF, din raportul Curtii de Conturi din 15 iunie 2009 care pun in evidenta decredibilizarea sectorului economic financiar din cadrul DGFP Maramures.
Tot in privinta pericolului concret pentru ordinea publica, trebuie precizat ca in dreptul national sunt prevazute pedepse de peste 10 ani inchisoare pentru infractiunile de care sunt acuzati inculpatii, deci, prin gravitatea deosebita si prin reactia particulara a opiniei publice, faptele de natura celor retinute in sarcina inculpatilor, sunt considerate ca suscita o tulburare a societatii, asa incat, sub acest aspect, justifica o detentie preventiva (cauza Letellier contra Frantei din 26 iunie 1991).
Legea nationala nu prevede un termen limita de efectuare a activitatilor de urmarire penala, iar pentru opinia publica, lezarea ordinii de drept apare ca actuala in momentul in care afla despre aceste fapte. Anterior, in etapa desfasurarii presupuselor actiuni infractionale, desi pericolul exista - lezarea ordinii publice a fost continua - bugetul statului la care contribuie fiecare cetatean onest este devalizat, exista riscul de a fi o potentiala victima a membrilor gruparii infractionale, care au tocmai aceasta sarcina a identificarii potentialilor clienti - nu a fost perceput in mod actual.
Toata etapa investigativa intinsa pe mai multe luni sau ani, in acest tip de cauze rezulta din faptul ca organele judiciare trebuie sa exploateze informatiile, sa le analizeze, pentru a avea convingerea rezonabila ca activitatile financiare, derulate, sunt in sfera infractionala. In acest tip de cauze, de crima organizata, activitatile sunt infaptuite in mod conspirat, cu scopul principal al obtinerii de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate. De aceea, nu se poate pretinde organelor judiciare sa finalizeze o parte a cercetarilor intr-un anume interval de timp, pentru ca trebuie dovedita nu doar activitatea in sine, dar si apartenenta fiecarui presupus membru la grupare.
Amploarea activitatii de urmarire penala, a justificat disjungerea cercetarii unor infractiuni de evaziune fiscala, de faptele pentru care inculpatii au fost cercetati si trimisi in judecata la 10 noiembrie 2009, in prezentul dosar.
Produsul infractiunilor de crima organizata este totdeauna unul cuprinzator, extrem de periculos pentru societate, chiar daca efectele sale nu sunt intotdeauna vizibile in planul public. De aceea, si modalitatea de comitere, durata in timp, arsenalul de mijloace implicate sunt de cele mai multe ori plasate intr-un perimetru extins, intern si extern, imbracat in aparenta legala. Permanent in cadrul organizatiei structurate, bazata pe ordine, ierarhie, pe desemnarea locului fiecaruia si a operatiunilor folosite, se urmareste disimularea originii ilicite a tranzactiilor, bunurilor, a platilor fictive, a operatiunilor. De aici, rezida periculozitatea evidenta a autorilor implicati si necesitatea cercetarilor in stare de arest preventiv.
Indiciile si probele temeinice din faza de urmarire penala reliefeaza ca inculpatii s-au asociat, s-au protejat unul pe altul si au actionat in vederea comiterii de infractiuni, atragand in lantul infractional si societati comerciale private. Recurentii in comiterea presupuselor infractiuni s-au folosit de calitatea pe care au avut-o in institutiile economice ale statului, de puterea conferita de exercitarea atributiilor de serviciu, ceea ce releva un pericol concret deosebit, pentru ordinea publica.
Este adevarat ca numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotita, in sine, ca reprezentand pericol pentru ordinea publica, dar nici nu poate fi ignorat faptul ca inculpatii cu functii importante in domeniul Finantelor Publice Maramures, s-au asociat in vederea savarsirii unor infractiuni grave, de mare rezonanta in zona in care s-au produs.
In raport cu art.5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art.23 din Constitutie, masura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci cand exista motive verosimile ca s-a savarsit o infractiune sau exista motive temeinice de a se crede in posibilitatea savarsirii unei noi infractiuni, fiind necesara astfel apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, desfasurarea in bune conditii a procesului penal.
In speta, pericolul social potential se apreciaza in raport cu comportamentul inculpatilor, reactia opiniei publice, rezonanta faptelor comise, precum si, in cazul unora dintre inculpati, tinandu-se seama de functiile avute de acestia in serviciile finantelor publice, la data savarsirii faptelor.
Pericolul pentru ordinea publica isi gaseste expresia si prin starea de neliniste, de sentimentul de insecuritate in randul societatii, generata de faptul ca persoane banuite de savarsirea unor infractiuni de o gravitate deosebita, ar putea fi cercetate si judecate in stare de libertate.
Nu in ultimul rand, gradul de pericol social al faptelor de coruptie, cum este luarea si darea de mita, savarsit de persoane care aplica legea, este dat in primul rand de calitatea persoanei asupra careia exista o prezumtie de coruptie suficient de rezonabila incat faptele necinstite retinute in sarcina sa sa impuna masura arestarii preventive, deoarece un functionar public in domeniul finantelor publice, avand si functie de conducere, asupra caruia planeaza suspiciunea rezonabila de coruptie, abuzeaza de fapt de increderea inerenta functiei publice, iar faptele necinstite afecteaza direct, prin perceptia creata la nivelul opiniei publice, un intreg corp profesional.
Periculozitatea acestor fapte, nu este directa in randul opiniei publice, dar are efecte directe in domeniul finantelor publice, al administrarii banilor publici, care nu poate fi dominat decat de suprematia legii, iar masura preventiva a arestarii si mentinerea acesteia este intemeiata pe elemente substantiale ce trebuie sa asigure pedepsirea si descurajarea unor astfel de comportamente.
Curtea apreciaza ca masura arestarii preventive este legal mentinuta de catre prima instanta, in conditiile unui grad ridicat de pericol social al infractiunilor de care sunt banuiti inculpatii, urmand a se avea in vedere si aspectul ca inculpatii Tamasan si Grebles au mai fost sanctionati pentru comiterea unor fapte in legatura cu incalcarea atributiilor de serviciu, punct de vedere concordant cu practica judiciara a instantei supreme.
Prin prisma acestor imprejurari, curtea apreciaza ca lasarea recurentilor in libertate in acest moment procesual ar putea influenta cercetarea judecatoreasca, ce nu a fost demarata inca in prezenta cauza.
Masura arestarii se apreciaza ca judicioasa si necesara pentru apararea unui interes public, a evitarii comiterii unor alte infractiuni de catre recurenti.
Prin prisma hotararilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, in prezenta cauza, s-a dovedit ca persistenta in timp a motivelor plauzibile ca inculpatii sunt banuiti de comiterea unor infractiuni, este o conditie pentru mentinerea detentiei.
Dincolo de aspectul factual, existenta motivelor plauzibile de a banui ca recurentii ar fi comis faptele, impune in sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Conventia europeana, ca faptele invocate sa poata fi, in mod rezonabil, incadrate intr-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incrimineaza anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a si realizat in prezentul dosar, infractiunile imputate recurentilor fiind prevazute in Codul penal prin raportare si la legea speciala 78/2000.
In speta de fata, exista banuieli rezonabile in sensul ca faptele pentru care sunt cercetati recurentii, constituiau infractiuni la momentul in care s-au produs, si al trimiterii in judecata (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000).
Prin prisma legislatiei CEDO s-a dovedit in afara oricarei indoieli ca scopul masurii arestarii recurentilor a fost acela de a-i prezenta autoritatii competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificandu-se de catre instante independente si impartiale, legalitatea masurii arestarii si ulterior mentinerea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005).
Contrar celor sustinute de recurenti prin aparatorii alesi si personal, in cauza, sunt indeplinite conditiile cerute de art.143, si 148 lit.f C.proc.pen., in privinta tuturor, iar pentru inculpatul G. subzista si cel de la lit.b C.proc.pen. al aceluiasi articol, (cu ocazia perchezitiei autovehiculului s-au descoperit facturi de la SC D.T. SRL desi inainte de verificarea interiorului autoturismului fiind intrebat daca detine facturi de la aceasta societate, recurentul a negat aceasta imprejurare, factura descoperita demonstrand insa ca SC D.T. SRL i-ar fi vandut inculpatului un autovehicul) Tribunalul Maramures apreciind corect asupra necesitatii mentinerii starii de arest a acestora.
Potrivit art.148 lit.f masura arestarii poate fi luata daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, este inchisoarea mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea in libertate a recurentilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Prima conditie este indeplinita intrucat infractiunea de luare de mita, abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calitificata se sanctioneaza cu o pedeapsa mai mare de 4 ani inchisoare.
Referitor la conditia pericolului concret pentru ordinea publica si aceasta este intrunita si rezulta din probele de la dosar.
Temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive a recurentilor nu s-au schimbat si impun in continuare privarea de libertate a acestora, apreciind ca liberi fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, de natura sa aduca atingere desfasurarii procesului penal, in raport de natura, gravitatea si modalitatea de savarsire a infractiunilor, precum si de persoana si conduita inculpatilor, care in realizarea rezolutiei infractionale s-au folosit de functia si pozitia lor sociala, vatamand grav relatiile sociale dintre membrii comunitatii.
Starea de pericol pentru ordinea publica in cazul lor presupune o rezonanta sociala a unor fapte grave, atat in randul comunitatii locale asupra careia si-a exercitat influenta negativa, dar si la nivelul intregii ordini sociale.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a acceptat in cazul Letellier vs Franta ca in circumstante exceptionale, pe motivul gravitatii in dauna reactiei publice, anumite infractiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale in masura sa justifice detentia, cel putin pentru un timp.
De asemenea, obstructionarea justitiei si pericolul de sustragere au constituit motive intemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea Europeana in interpretarea art.5 paragraf 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
De aceea, in situatia de fata, se impune o astfel de reactie a autoritatilor pentru a nu se crea si mai mult neincrederea in capacitatea justitiei de a lua masurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publica si crearea unui echilibru firesc si a unei stari de securitate sociala.
Asa fiind, primul motiv de recurs vizand revocarea arestului preventiv intemeiat pe lipsa probelor si indiciilor care sa justifice privarea de libertate a inculpatilor, a foat respins ca nefondat.
O motivare lapidara nu atrage incidenta art.385/9 pct.9 C.proc.pen., daca s-au indicat suficiente argumente pentru a permite instantei de control verificarea lor.
Curtea constata ca instanta de fond a motivat hotararea judecatoreasca prezentand motive suficiente pentru a permite instantei de control verificarea lor, astfel ca invocarea nulitatii incheierii recurate nu este intemeiata.
Motivarea hotararii reprezinta un element de transparenta a justitiei, inerent oricarui act jurisdictional. Hotararea judecatoreasca reprezinta rezultatul concret, sinteza operei de judecata, iar motivarea acesteia reprezinta argumentarea in scris a ratiunii ce determina pe magistrat sa adopte solutia dispusa in cauza. Motivarea hotararilor justifica echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justitiabilului de a fi convins ca justitia a fost infaptuita, respectiv ca judecatorul a examinat toate mijloacele procesuale si procedurale propuse de participanti si, pe de alta parte, prin dreptul acestuia de a cunoaste oportunitatea promovarii cailor de atac.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat in cauzele Hiro Balani contra Spaniei 1994, in cauza Vandehurk contra Olandei, in cauza Ruiz Torija contra Spaniei 1994, in cauza Highins contra Frantei 1998, in cauza Helle contra Finlandei 1997 si Boldea contra Romaniei 2007, ca art.6 paragraf 1 din Conventie obliga instantele sa-si motiveze hotararile, aceasta neinsemnand ca se cere un raspuns detaliat la fiecare argument. Amploarea acestei obligatii poate varia in functie de natura hotararii. Trebuie avute in vedere diversitatea solicitarilor pe care inculpatul le-a formulat in fata instantei, precum si diferentele existente in fiecare stat contractant cu privire la dispozitiile legale obligatorii, cutume, opinii exprimate in doctrina, aplicabile in aceasta materie. De aceea, aprecierea indeplinirii obligatiei de a motiva, ce rezulta din art.6 al Conventiei, poate fi determinata in functie de circumstantele concrete ale fiecarei cauze.
CEDO a aratat ca obligatia instantei de a motiva hotararea pronuntata, este aceea de a demonstra partilor ca au fost ascultate (cauza Tatishvili contra Rusiei 2007).
Acelasi punct de vedere este imbratisat si in Avizul nr.11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni in atentia Comitetului de ministri al Consiliului Europei.
In dosarul de fata, prima instanta s-a conformat disp.art.6 paragraf 1 din Conventie, constatandu-se de catre instanta de recurs, ca au fost analizate si s-a raspuns solicitarilor inculpatilor, prin incheierea din 9 aprilie 2010, astfel ca nici acest motiv de recurs nu poate fi primit, neimpunandu-se trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
Un alt motiv de critica a fost acela ca instanta nu a analizat din oficiu oportunitatea inlocuirii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara.
Judecatorul fondului prin analiza elementelor si a subzistentei temeiurilor arestarii preventive, care s-a aratat ca impun in continuare privarea de libertate a inculpatilor, implicit s-a pronuntat asupra ineficientei unor alte masuri preventive.
Curtea apreciaza ca dupa o perioada de 9 si respectiv 11 luni de la luarea masurii arestarii preventive, detentia provizorie nu se poate transforma intr-o pedeapsa, nefiind incalcate cerintele legislatiei europene nici sub acest aspect.
Durata arestarii preventive nu este un temei al inlocuirii masurii preventive, aceasta avand relevanta numai sub aspectul prevazut in art.140 C.proc.pen., referitor la incetarea de drept a masurilor preventive, text care nu are incidenta in cauza.
Potrivit art.6 alin.1 din Conventia Europeana, orice persoana invinuita de savarsirea unei infractiuni are dreptul sa obtina, intr-un termen rezonabil, o “decizie definitiva" cu privire la temeinicia si legalitatea acuzatiei ce i se aduce. Instanta europeana a facut sublinierea, de principiu, ca scopul acestui text al Conventiei este ca persoanele aflate in aceasta situatie “sa nu ramana multa vreme, nejustificat, sub o asemenea acuzatie". ( cauza Eckle c.Germaniei din 27 iunie 1968).
O alta subliniere facuta de Curte, se refera la “criteriile dupa care se apreciaza termenul rezonabil al unei proceduri penale", statuandu-se ca acestea sunt similare cu cele referitoare si la procedurile din materie civila, adica: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului si comportamentul autoritatilor competente.(decizia CEDO din 31 martie 1998 paragraf 97 citat de Corneliu Barsan).
Referitor la determinarea momentului de la care incepe calculul acestui termen, instanta europeana a statuat ca acest moment este “data la care o persoana este acuzata", adica data sesizarii instantei competente, potrivit dispozitiilor legii nationale sau “o data anterioara" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestarii sau orice alta data, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). In aceasta privinta, Curtea Europeana face precizarea ca notiunea de “acuzatie penala" in sensul art.6 alin.1 din Conventie, semnifica notificarea oficiala care emana de la autoritatea competenta; adica a invinuirii de a fi comis o fapta penala, idee ce este corelativa si notiunii de “urmari importante" privitoare la situatia invinuitului (decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee c.Olandei).
Cat priveste data finalizarii procedurii in materie penala, luata in considerare pentru calculul “termenului rezonabil", curtea a statuat ca aceasta este data ramanerii definitive a hotararii de condamnare sau de achitare a celui interesat. (decizia din 27 iunie 1968 in cauza Eckle contra Germaniei).
Curtea Europeana a avut in vedere si “comportamentul acuzatului" cerand ca acesta sa coopereze activ cu autoritatile judiciare (decizia din 25 februarie 1993 in cauza Dobbertin contra Frantei), dar ca nu i se va putea imputa prelungirea procedurii de urmarire penala daca a voit sa produca anumite probe de natura sa-l disculpe sau, pentru ca a cerut efectuarea unor investigatii suplimentare pertinente, ori pentru ca a utilizat toate caile de atac disponibile in legislatia nationala.(decizia din 8 februarie 1996 in cauza A. contra Danemarcei; decizia din 29 aprilie 1998 in cauza Henera contra Frantei; decizia din 31 martie 1998, paragraful 99, cit. de Corneliu Barsan).
Curtea Europeana a mai decis asupra faptului ca o persoana ce se afla in detentie este un element ce trebuie luat in consideratie pentru a se determina daca s-a statuat intr-un “termen rezonabil" cu privire la temeinicia acuzatiei formulate impotriva ei (decizia din 25 noiembrie 1992 in cauza Abdoella contra Olandei).
Curtea apreciaza ca solutia Tribunalului Maramures este temeinica si legala, fiind in concordanta cu hotararile CEDO (hotararea din 31 iulie 2000 Jecius v.Lituania; hotararea Kudla v.Polonia din 26 octombrie 2000 si hotararea Labita v.Italia din 6 aprilie 2000) prin care s-a decis ca nu a fost incalcat art.5 paragraf 3 din Conventie in ceea ce priveste durata detentiei preventive.
Potrivit textului de mai sus, modificat prin Protocolul nr.112 “orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere.
Conform jurisprudentei CEDO, aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detentie nu poate fi apreciat in abstract. Caracterul rezonabil al detentiei unei persoane trebuie evaluat de la caz la caz, in functie de trasaturile specifice ale acestuia. Mentinerea starii de detentie preventiva poate fi justificata intr-un caz concret, numai daca exista indicii precise in sensul unei necesitati reale si de interes public care, in pofida prezumtiei de nevinovatie, prevaleaza asupra regulilor privind libertatea individuala (a se vedea hotararea W.v.Elvetia din 26 ianuarie 1993).
Este in primul rand datoria autoritatilor judiciare nationale sa se asigure ca, intr-o cauza determinata, detentia preventiva nu depaseste o perioada rezonabila. In acest scop si avand in vedere respectul cuvenit pentru principiul prezumtiei de nevinovatie, autoritatile trebuie sa ia in considerare toate argumentele pentru si impotriva existentei unei necesitati de ordin public care sa justifice o indepartare de la regula respectarii libertatii individuale si care sa constituie considerente pentru hotararea autoritatilor de a respinge cererea de punere in libertate.
Persistenta unei suspiciuni rezonabile ca persoana arestata a comis o infractiune este o conditie sine qua non pentru legalitatea mentinerii starii de detentie.
Aplicand aceste principii la speta de fata, durata arestarii preventive de 11 luni a inculpatilor A.C.S., G.C.D., T.O.C. si de 9 luni a inculpatului D.R.A. este justificata din perspectiva exigentelor art.5 paragraf 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesiva. Este de remarcat ca infractiunile de care sunt invinuiti recurentii, afirmativ s-ar fi comis in perioada 2007 - februarie 2009, data de la care s-a derulat urmarirea penala impotriva acestora, rechizitoriul a fost intocmit la 10 noiembrie 2009, data la care a fost sesizata si instanta de judecata, nedemarand insa pana in prezent cercetarea judecatoreasca, inculpatii nefiind audiati nemijlocit de catre judecatorul fondului.
In aceste conditii, este evident ca autoritatile nationale au aratat o diligenta speciala in conducerea procedurilor, neputandu-li-se imputa nimic.
Referitor la comportamentul partilor, nici inculpatilor nu li se poate imputa pozitia de nerecunoastere a infractiunilor, (inc.D.R.A., G.C.D., T.O.C.) nici modul in care isi exercita dreptul la aparare, ca motiv al prelungirii duratei procedurilor.
In privinta complexitatii in fapt si in drept a cauzei, curtea remarca ca in speta, sunt supusi judecatii 10 inculpati, 6 parti vatamate, o parte civila un numar de 66 de martori potrivit rechizitoriului ce trebuie audiati, astfel ca nu se poate discuta de o nerezonabilitate a procedurilor prin raportare la criteriile enumerate mai sus.
Potrivit jurisprudentei CEDO, se poate discuta de o incalcare a art.6 paragraf 1 in cazul in care ar fi existat perioade de inactivitate a autoritatilor, iar durata globala a procedurii ar fi nerezonabila (a se vedea cauzele Petroulia contra Greciei 2008, Craciun contra Romaniei 2008, Petrov contra Bulgariei 2008).
In acest dosar, este dovedit in afara oricarui dubiu ca durata urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti, nu a incalcat prevederile art.6 paragraf 1, si nici durata arestarii preventive de 11 luni si respectiv 9 luni a recurentilor nu a depasit termenul rezonabil prevazut de art.5 paragraf 3 asa cum s-a invederat si in cauza Stogmuller contra Austriei. Spre deosebire de hotararea Jiga contra Romaniei din martie 2010, unde s-a considerat nejustificata mentinerea in arest a unei persoane acuzate de coruptie, o perioada mai mare de 11 luni, dupa momentul audierii martorilor, cand nu mai era periclitata cercetarea judecatoreasca, in prezenta speta, este de remarcat ca judecata in prima instanta nu a inceput, audierea inculpatilor si a martorilor nu a avut loc, apararile formulate de acestia nu sunt cunoscute, astfel ca pentru desfasurarea in conditii corespunzatoare a procesului penal si pentru a se impiedica sustragerea recurentilor de la proces, este corespunzatoare momentan masura arestarii preventive, subzistand temeiurile initiale care au impus-o, conform art.136 C.proc.pen.
In jurisprudenta sa, CEDO a dezvoltat patru motive fundamentale acceptabile pentru detentia provizorie a unei persoane suspectate ca ar fi comis o infractiune: pericolul ca acuzatul sa fuga (Stogmuller contra Austriei 1969); riscul ca acuzatul, odata pus in libertate, sa impiedice administrarea justitiei (cauza Wemhoff contra Germaniei 1968); sa nu comita noi infractiuni (Matznetter contra Austriei 1969); sa nu tulbure ordinea publica (Hendriks contra Olandei 2007).
Prin prisma cauzei Dolgova contra Rusiei din 2 martie 2006, care impune instantelor obligatia de a analiza in fiecare caz in parte, respectiv pentru fiecare inculpat, a motivelor care justifica prelungirea detentiei, instanta de recurs invedereaza ca cele patru motive ale instantei europene, acceptabile pentru detentia provizorie a unei persoa
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Arest preventiv
Arest preventiv - Sentinta penala nr. Incheiere din 18-05-2009 din data de 18.05.2009Arest preventiv - Decizie nr. 196 din data de 17.10.2016
Arest preventiv - Decizie nr. 274 din data de 22.11.2016
Arest preventiv - Decizie nr. 135 din data de 02.05.2017
Arest preventiv - Sentinta penala nr. 135 din data de 02.05.2017
Arest preventiv - Rezolutie nr. 22/I din data de 06.03.2014
Arest preventiv - Rezolutie nr. 15/I din data de 13.02.2014
Arest preventiv - Rezolutie nr. 73/I din data de 04.06.2013
Arest preventiv - Rezolutie nr. 36/I din data de 14.03.2013
Arest preventiv - Rezolutie nr. 20/I din data de 09.02.2013
Arestare preventiva - Rezolutie nr. 39/I din data de 20.03.2013
Arestare preventiva - Rezolutie nr. 36/I din data de 14.03.2013
Prelungirea arestarii preventive art. 174-176 al.1 lit. d din Codul Penal cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul Penal - Rezolutie nr. 37/I din data de 15.03.2013
Propunere arestare preventiva - Rezolutie nr. 145/I din data de 13.11.2012
Propunere arestare preventiva - Rezolutie nr. 144/I din data de 13.11.2012
Art. 300 ind. 2 C.p.p. - Rezolutie nr. 2/I din data de 15.02.2013
Arest preventiv - Rezolutie nr. 159/I din data de 04.12.2012
Arestare preventiva - Rezolutie nr. 85/Ic din data de 20.07.2012
Mentinere stare de arest - art. 300 ind. 1 C.p.p. - Rezolutie nr. 2/Ic din data de 03.07.2012
Prelungire arest preventiv - Rezolutie nr. 79/Ic din data de 03.07.2012