Arestare preventiva. Indicii temeinice ale comiterii unei infractiuni. Conditii.

Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, incheierea nr. 59 /R/28.04.2010

Tribunalul Maramures prin incheierea penala nr.187 din 15.04.2010, a respins propunerea de arestare preventiva a inculpatei M.H.S..
In temeiul art. 1491 alin. 12 cu trimitere la art. 146 alin.111 C.proc.pen. si a art. 1451 C.proc.pen. s-a dispus luarea fata de inculpata M.H.S. a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara pe o durata de 30 de zile.
In temeiul art. 1451 alin. 2 cu trimitere la art. 145 alin.11 C.proc.pen. s-a impus inculpatei sa respecte urmatoarele obligatii:
a. sa se prezinte la organul de urmarire penala sau dupa caz, la instanta de judecata ori de cate ori este chemata;
b. sa se prezinte la Postul de politie Tautii Magheraus, conform programului de supraveghere intocmit de acest organ de politie sau ori de cate ori este chemata:
c. sa nu-si schimbe locuinta fara incuviintarea organului judiciar care a dispus masura;
d. sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme.
S-a atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 1451 alin. 2 cu trimitere la art. 145 alin. 33 C.proc.pen., asupra consecintelor nerespectarii obligatiilor impuse.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut in fapt urmatoarele:
La data de 15.04.2010 a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Maramures propunerea formulata de parchetul de pe langa aceasta instanta, privind luarea masurii arestarii preventive fata de inculpata M.H.S., cercetata pentru savarsirea infractiunii de omor calificat, prevazuta de art. 174 alin. 1 C.pen., art. 175 lit. c C.pen..
In sarcina inculpatei s-a retinut ca la data de 20.03.2010 a suprimat viata tatalui sau R.A., in varsta de 78 ani, prin strangulare, fapta avand loc in locuinta comuna din satul Baita, str. 73, nr. 231, apartinand de orasul Tautii Magheraus, jud. Maramures.
Prin ordonanta din 15.04.2010 a Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures a fost pusa in miscare actiunea penala fata de inculpata pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 174 alin. 1 C.pen., art. 175 lit. c C.pen., dispunandu-se la data de 14.04.2010 retinerea acesteia pe o perioada de 24 de ore.
           Analizand propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures, prin prisma dispozitiilor art. 143 C.proc.pen., art. 148 lit.f C.proc.pen. avand in vedere probele administrate pana in prezent, instanta a apreciat ca propunerea de arestare preventiva nu este intemeiata, avand in vedere urmatoarele considerente:
          Masura arestarii preventive a inculpatului este o masura exceptionala care poate fi dispusa in situatia in care sunt probe sau indicii temeinice ca persoana fata de care s-au efectuat acte de urmarire penala a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si exista vreunul din cazurile prevazute de art. 148 C.proc.pen..
         Instanta, analizand actele si lucrarile dosarului, nu a retinut ca fiind indeplinite cerintele legale necesare pentru ca masura arestarii preventive sa fie dispusa.
        In ceea ce priveste cazul prevazut la art. 148 lit.f C.proc.pen., tribunalul a apreciat ca acesta nu isi gaseste aplicarea in cauza pentru urmatoarele considerente:
Ca stare de fapt, organul de urmarire penala relateaza succint ca inculpata, la data de 20.03.2010, a suprimat prin strangulare viata tatalui sau in varsta de 78 de ani. In plus, in propunerea de arestare preventiva se mai mentioneaza ca, din declaratiile inculpatei care se coroboreaza cu probatiunea testimoniala administrata in cauza, rezulta ca incepand cu ziua de vineri, 19 martie 2010 si pana sambata, 20 martie 2010 cand a intervenit decesul, aceasta s-a aflat singura in locuinta ei cu victima. Aceasta imprejurare este corelata, spune procurorul, cu concluziile medico-legale ale raportului de expertiza medico-legala si care toate conduc la presupunerea ca inculpata a comis fapta pentru care se efectueaza cercetari in cauza.
Asa cum dealtfel rezulta si din dosarul de urmarire penala supus analizei, singura proba si singurul argument care ar putea duce la concluzia ca in cauza s-a comis o fapta penala, dar nu si de catre cine, ar fi concluziile medico-legale care stabilesc ca moartea a fost violenta si s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea cailor respiratorii cu un corp contondent dur. Pana si aceasta imprejurare care nu stabileste altceva decat cauza mortii, este pusa deja sub semnul intrebarii si contestata cu argumente prin nota depusa la dosar de catre aparatorul inculpatei si intocmita de un alt expert medico-legal.
Cum alte elemente concrete nu au fost identificate, instanta nu a putut constata ca in cauza exista presupunerea rezonabila ca inculpata a fost cea care a exercitat actele de violenta care au condus la decesul victimei.
Avand in vedere ca din probatoriul administrat pana in prezent, nu sunt indicii clare ca inculpata ar fi comis infractiunea, iar starea de fapt inca nu este clar conturata, instanta a apreciat ca luarea unei asemenea masuri in acest moment, ar fi prematura.
Este adevarat ca fapta pentru care se efectueaza cercetari in cauza prezinta un pericol social concret iar pedeapsa prevazuta de lege este peste 15 ani inchisoare, insa aceste imprejurari nu pot fi definitorii in a aprecia ca in cauza se impune luarea unei masuri preventive care are un caracter exceptional.
Instanta a apreciat ca raportat la scopul masurilor preventive aratat de legiuitor in cuprinsul art. 136 C.proc.pen. persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, masura arestarii preventive nu ar fi justificata in acest moment al urmaririi penale, desfasurarea procesului penal putand fi realizata si cu inculpata in stare de libertate, pentru ca pericolul concret pentru ordinea publica nu se poate confunda cu pericolul social al faptei si pe de alta parte nici nu este dovedit.
In realizarea aceluiasi scop prev.de art. 136 C.proc.pen. instanta a dispus luarea unei masuri, alta decat cea privativa de libertate, respectiv cea a obligarii inculpatei de a nu parasi tara pe o durata de 30 de zile. In sarcina acesteia se vor stabili obligatiile prevazute de art. 1451 alin. 2 cu trimitere la art. 145 alin.11 C.proc.pen.. Totodata i s-a atras atentia asupra dispozitiilor art. 1451 alin. 2 cu trimitere la art. 145 alin.22 C.proc.pen., mai exact asupra consecintelor nerespectarii obligatiilor instituite prin dispozitivul prezentei.
Pentru toate considerentele de mai sus, instanta a apreciat  propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures ca fiind neintemeiata si in consecinta a respins-o, luandu-se fata de inculpata masura obligarii de a nu parasi tara.
Impotriva incheierii Tribunalului Maramures, a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures solicitand admiterea acestuia, casarea hotararii primei instante si rejudecand dosarul, sa se admita propunerea privind arestarea preventiva a inculpatei M.H.S. pe o durata de 29 de zile, existand indicii si probe precum si presupunerea rezonabila ca aceasta ar fi comis infractiunea de omor calificat asupra tatalui sau.
Prin motivele scrise si orale parchetul arata ca in speta subzista temeiul de arestare vizat de art.148 lit.f C.proc.pen. Se reliefeaza imprejurarea ca incheierea instantei este netemeinica si in vadita disonanta cu materialul probator de la dosar, deoarece atat constatarile preliminarii din 21 martie 2010, raportul de expertiza medico-legala nr.365 din 14 aprilie 2010, cat si completarea la acest act din 15 aprilie 2010 care  atesta ca moartea victimei a fost violenta si s-a datorat asfixiei mecanice prin strangulare, si comprimarii cailor respiratorii superioare cu un corp contondent dur, posibil de forma alungita, excluzandu-se ca leziunile tanatogeneratoare nu  s-au produs prin autoagresiune cat si probatiunea testimoniala care pune in evidenta agresiuni ale inculpatei asupra tatalui sau, au fost interpretate eronat de catre judecatorul fondului, ajungandu-se la o solutie gresita de lasare in libertate a inculpatei, desi sunt intrunite cerintele art.148 lit.f C.proc.pen.
Curtea examinand recursul promovat prin prisma motivelor invocate, ajunge la urmatoarele constatari:
Fata de inculpata, s-a inceput urmarirea penala prin rezolutia din 21 martie 2010 a Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures, pentru infractiunea de omor calificat prev.de art.174 rap.la art.175 lit.c C.pen., iar prin ordonanta din 15 aprilie 2010 s-a pus in miscare actiunea penala, pentru aceeasi infractiune.
In fapt, procurorul a retinut ca la data de 20 martie 2010 inculpata M.H.S. a suprimat viata tatalui sau R.A., in varsta de 78 de ani, prin strangulare, fapta avand loc in  locuinta comuna din satul Baita nr.231, jud.Maramures.
Prin ordonanta din 14 aprilie 2010 Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures a dispus retinerea inculpatei pe o durata de 24 de ore iar la data de 15 aprilie 2010 invocand prevederile art.148 lit.f C.proc.pen. - savarsirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, si fata de imprejurarile concrete ale comiterii faptei, apreciind existenta unor probe in sensul ca lasarea sa in libertate ar reprezenta pericol pentru ordinea publica - a propus luarea fata de inculpata M.H.S. a masurii arestarii preventive pe o durata de 29 de zile.
Examinand propunerea de arestare preventiva a inculpatei, prin prisma motivelor invocate de parchet precum si a probelor administrate: declaratiile inculpatei,  precum si declaratiile martorilor B.C.D., L.A., R.S.M., R.M., Z.A.V., B.C.I., S.M.D., constatarile preliminarii vizand moartea victimei efectuate de Serviciul medico-legal judetean Baia Mare din 21 martie 2010, raportul de expertiza medico-legal al victimei din 14 aprilie 2010, completarea la acest raport din 15 aprilie 2010, nota expertala intocmita de doctorul P.D.D. - medic primar Medicina legala, expert medico-legal, ales de inculpata, Tribunalul Maramures a retinut ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art.148 lit.f C.proc.pen. pentru arestarea inculpatei.
Potrivit articolului mentionat, cu denumire marginala "conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului" - "masura arestarii preventive poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute de art.143 C.proc.pen.si exista vreunul dintre urmatoarele cazuri: inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica."
Din analiza textului rezulta ca acesta prevede o conditie generala, valabila pentru toate cazurile in care se dispune sau se poate dispune arestarea, respectiv daca sunt intrunite cerintele prevazute de art.143 C.proc.pen.si conditii speciale ce sunt vizate de fiecare caz in parte de la lit.a la lit.f a art.148 C.proc.pen.
Potrivit art.143 alin.1 C.proc.pen., - text care prevede conditia generala a masurii arestarii preventive, dar si a retinerii - "masura retinerii poate fi luata de procuror ori de organul de cercetare penala fata de invinuit sau inculpat, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala."
Teza finala a textului suscitat, prevede conditia existentei probelor sau indiciilor temeinice, ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, proba fiind privita ca "un element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei".
Din probele administrate in speta de fata de catre organul de urmarire penala, materializate in mijloacele de proba  enumerate mai sus rezulta cu certitudine ca in cauza a decedat o persoana in varsta de 78 de ani, afirmativ moartea putand fi provocata de o infractiune  de omor calificat, dar nu reiese cu aceeasi certitudine ca autorul infractiunii este inculpata M.H.S..
Din declaratiile martorilor S.MD., B.C.I., J.A.V., a rezultat ca victima prezenta tulburari psihice grave, a incercat chiar sa se spanzure, a plecat dezbracat complet de la locuinta sa, plimbandu-se in acest mod prin sat, martorii necunoscand in mod direct ca inculpata sa fi avut o conduita agresiva fata de tatal sau, existand in localitate insa zvonuri, in sensul exercitarii de violente de catre inculpata asupra parintelui sau.
De asemenea, martorii R.S. si R.M. confirma ca victima in cursul anului 2009 a incercat sa se spanzure pe fondul tulburarilor psihice de care suferea, acestea fiind atestate ca reale inca din 16 mai 1988, si rezultand din fisa victimei de declarare "a unor bolnavi cronici si handicapati"  prezentand "stare psihopatoida de regresiune pe fond posttraumatic". Cei doi martori nu au cunostinta ca inculpata sa fi avut o atitudine violenta fata de victima, nicicand.
Martorul L.A. confirma de asemenea ca inculpata ii acorda ingrijirea necesara victimei si ca el a fost rugat de catre susnumita sa-i cumpere la 17 martie 2010, doi litri de tuica, pentru a o avea la locuinta sa, in eventualitatea prezentei unor oaspeti.
Medicul de familie B.C.D., in declaratia din faza de urmarire penala desi arata ca victima parea bine ingrijita de catre fiica sa, din toate punctele de vedere, si ca nu cunostea aspecte nefiresti privind relatia dintre ea si tatal sau, i s-a parut bizara explicatia inculpatei in ceea ce priveste autoagresarea victimei, prin aplicarea de lovituri in zona gatului, deoarece de regula persoanele care au asemenea tendinte, vizeaza alte zone ale corpului si un alt mod de autoagresiune. In aceste conditii, a sesizat organele de politie, apreciind ca exista suspiciuni vizand cauza mortii victimei, neputand elibera certificatul constatator al mortii.
Suferinta psihica a victimei este pusa in evidenta si prin declaratia aceleiasi martore, care atesta ca  aceasta a suferit trei internari la unitati sanitare cu profil psihiatric din Baia Mare inca din perioada 1983-1989.  La fila 68 din dosarul de urmarire penala exista in acest sens biletul de iesire din spitalul Baia Mare, al victimei din 17 mai 2002, care atesta ca aceasta suferea de "tulburare depresiv reactiva".
Din declaratiile martorilor audiati in cauza, la care s-a facut referire mai sus, rezulta de asemenea ca victima obisnuia sa consume constant bauturi alcoolice. Astfel, sustinerea inculpatei in sensul unui consum zilnic de alcool de catre victima, pe fondul caruia obisnuia sa se autoagreseze, se coroboreaza cu probatoriul testimonial al spetei.
Examinand constatarile preliminarii intocmite de Serviciul Medico-Legal Judetean Baia Mare, se poate observa ca moartea victimei a fost violenta si s-a datorat "asfixiei mecanice prin strangulare. Leziunile tanatogeneratoare s-au produs prin comprimarea gatului, posibil cu un corp dur. Se arata ca victima prezinta leziuni de comprimare toracala si leziuni de lovire cu un corp contondent, dur precum si de cadere".
Din concluziile raportului de expertiza medico-legala intocmit de Serviciul Medico-Legal Judetean Baia Mare la 14 aprilie 2010, rezulta ca moartea victimei a fost violenta si s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea cailor respiratorii superioare (gat) cu un corp contondent. De asemenea, leziunile descrise la examenul extern si intern (cele cu caracter vital) s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure si comprimare intre doua planuri dure, in conditiile stabilite de ancheta".    
La data de 15 aprilie 2010, acelasi serviciu medico-legal, a efectuat o completare la raportul de expertiza medico-legala din 14 aprilie 2010, si inregistrat sub nr.365/57 ale carei concluzii sunt in sensul ca moartea victimei a fost violenta si ea s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea cailor respiratorii superioare (gat) cu un corp contondent dur, posibil de forma alungita. Se precizeaza ca leziunile de la nivelul gatului precum si cele de la nivelul toracelui sunt produse prin comprimare, primele cu un corp contondent dur, de forma alungita, celelalte de la nivelul toracelui prin comprimare intre doua planuri dure - acestea fiind netanatogeneratoare - restul leziunilor descrise putandu-se produce prin lovire cu sau de corpuri dure in conditiile stabilite de ancheta si nu au avut rol tanatogenerator. De asmenea, se arata ca leziunile de la nivelul gatului care atesta comprimarea sunt cele care au avut rol mortal. Prezenta la baza gatului a unei echimoze violacee de forma alungita pledeaza pentru un corp contondent dur. Se exclude ca leziunile mortale sa se fi produs prin autoagresiune, respectiv prin loviri repetate cu pumnii in zona gatului.
Medicul legist precizeaza ca leziunile descrise la examenul extern pct.1 si 2 sunt leziuni cu caracter postmortem, iar fracturile costale V si VI de pe linia axilara medie stanga cu infiltratul sanguin corespunzator de 10/10 cm s-au putut produce anterior decesului si nu au aceeasi data de producere cu cele de la nivelul coastelor III, IV si V parasternal stang. Se invedereaza ca acestea din urma s-au produs probabil inaintea decesului ceea ce denota ca a existat o perioada de timp intre producerea lor si deces.
La dosarul cauzei a fost depusa insa o nota expertala intocmita de prof.dr.D.P.D. expert medico-legal grad I licentiat in stiinte juridice, medic primar Medicina Legala din cadrul IML Cluj, care solicitat fiind de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures, a concluzionat in sensul ca raportul de expertiza medico-legala nr.365/57 din 14 aprilie 2010, prezinta multe inadvertente, ce ridica suspiciuni in privinta exactitatii mecanismului de producere al mortii. S-a aratat ca stabilirea cauzei decesului victimei poate fi precizata din punct de vedere medico-legal numai dupa analiza fotografiilor realizate la autopsie, precum si a rezultatului histopatologic. In final, se invedereaza ca datele prezentate scriptic pot sugera si o cauza patologica a mortii victimei, respectiv miocardocoronaroscleroza - la un organism in varsta cu multiple tare organice - in conditiile unor traumatisme repetate, situate inclusiv la nivelul gatului, dar care nu au avut un rol tanatogenerator.
In sinteza, inadvertentele din cuprinsul raportului de expertiza medico-legala din 14 aprilie 2010, vizeaza: modul de producere al mortii - asfixie sau sugrumare; caracteristicile fizice ale presupusului agresor care trebuia sa aiba o forta de apasare foarte mare raportat la  infiltratul sanguin masiv bilateral prezentat de victima; inexistenta unei corespondente anatomice clare a leziunii externe de la nivelul gatului cu infiltratul perilaringian profund bilateral; absenta din proba stiintifica a semnelor generale ale asfixiilor mecanice, care fie nu au fost descoperite pe corpul victimei, sau au fost omise de la analiza; inexistenta unor leziuni externe vizibile pe ambele parti ale gatului victimei, stiut fiind ca acesta avand o forma cilindrica, mecanismul tanatogenerator trebuia sa fie pus in evidenta prin descrierea unor leziuni si pe contralateralul acestui organ; lipsa de pe corpul victimei a unor urme de aparare stiut fiind ca activitatea de comprimare a gatului cu un corp dur, atrage apararea celui agresat; semnele de violenta de pe corpul victimei sunt nespecifice si de date diferite, ceea ce ridica suspiciunea unor violente anterioare. Nu in ultimul rand, fracturile costale situate numai pe partea stanga si precordial, fara corespondentul unor contuzii cardiace, ar putea fi urmarea unei tentative de resuscitare cardiaca, din partea apartinatorilor sau a personalului medical, ceea ce ar exclude orice urma de activitate violenta a inculpatei asupra victimei, in aceasta zona a corpului.
Inculpata,  in mod constant atat in fata Tribunalului Maramures cat si in fata Curtii de Apel, a precizat ca nu i-a aplicat niciodata lovituri victimei,  doar l-a servit cu mici cantitati de bauturi alcoolice  in zilele premergatoare decesului, iar la data acestuia se aflau doar ei doi in locuinta. A aratat insa ca intre ea si victima au survenit mai multe discutii contradictorii, legate de consumul frecvent  de bauturi alcoolice de catre parintele sau, pe fondul suferintelor psihice pe care le prezenta.
Este evident ca potrivit art.69 C.proc.pen.declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza, insa in speta declaratiile martorilor converg cu cele ale inculpatei. Continutul actelor medico-legale depuse la dosar, este contradictoriu, prezentand discrepante evidente asupra mecanismului de producere a mortii.
Pentru a dispune arestarea unei persoane, organul judiciar este obligat sa ofere un set minim de fapte si informatii care sa convinga un observator obiectiv (judecator) cu privire la existenta indiciilor temeinice ca s-a savarsit o infractiune. Acest aspect nu presupune ca autoritatile sa dispuna de probe suficiente pentru a formula acuzatii inca din momentul arestarii (cauzele Brogan si Murray c/a Regatului Unit).
In prezenta cauza, probele administrate pana in acest moment procesual nu creeaza  cu suficienta putere rezonabilitatea comiterii de catre inculpata a infractiunii pentru care este cercetata. Se cunoaste ca, proclamand dreptul la libertate, scopul textelor codului procesual penal roman, cat si cel al art.5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului este asigurarea ca nici o persoana nu va fi lipsita de libertatea sa in mod arbitrar. (cauza Amuur c/a Frantei).
Protejarea libertatii individuale impotriva ingerintelor arbitrare ale autoritatilor nu trebuie sa stanjeneasca insa eforturile autoritatilor judiciare in administrarea probelor, desfasurarea procesului in bune conditii.
Instanta europeana a afirmat adeseori in jurisprudenta sa ca orice privare de libertate trebuie sa fie facuta in conformitate cu normele de fond si de procedura prevazute de legislatia nationala, dar in acelasi timp, trebuie sa respecte scopul esential al art.5: protejarea individului impotriva arbitrariului autoritatilor statale (C.Barsan, Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole, vol.I Drepturi si Libertati, Bucuresti 2005).
Indiciul este un element care poate indica sau poate fi revelator asupra unui fapt sau asupra vinovatiei celui care l-a comis. El contine o stiinta sau o cunostinta certa si directa asupra unui fapt, circumstante, situatii, iar prin informatia si revelatia produsa de aceasta stiinta da o proba indirecta cu privire la existenta infractiunii si a vinovatiei - proba indiciala.
In contextul prezentei cauze, in mod judicios s-a aratat de catre Tribunalul Maramures ca nu exista indicii sau probe temeinice in sensul ca victima a fost ucisa de catre inculpata, existand dubii serioase cu privire la cauza mortii (naturala, asfixie, sau strangulare). Pe de alta parte, instanta de recurs precizeaza ca nu se poate sustine ca exista indicii rezonabile ca inculpata este autoarea unei infractiuni de omor calificat, lipsind mobilul crimei, nu s-a demonstrat ca aceasta a avut manifestari violente fata de tatal sau, anterior decesului. Probatoriul cauzei releva ca inculpata a venit in Romania din Israel, tocmai pentru a avea grija de tatal sau, aceasta avand venituri de aproximativ 6000 lei noi pe luna. Pe de alta parte si victima avea o pensie de aproximativ 700 lei lunar, iar in proprietate poseda si un alt imobil in care avea posibilitatea sa locuiasca si sa fie ingrijit de o terta persoana, nu de fiica sa, pe care el a solicitat-o in acest scop.
In mod constant, atat in fata instantei de fond cat si a celei de recurs, inculpata a aratat ca niciodata nu l-a agresat pe tatal sau, pozitie sustinuta prin declaratiile martorilor audiati in cauza cat si prin concluziile notei expertale din 15 aprilie 2010, care statueaza ca agresorul trebuia sa manifeste o forta de apasare foarte mare asupra gatului victimei, pentru a produce decesul acesteia. In plus, inculpata s-a prezentat la toate solicitarile autoritatilor, asa incat nu sunt date ca ar fi incercat sa obstructioneze activitatea organului de urmarire penala. In absenta unor date si indicii care sa stabileasca rezonabil ca victima ar fi decedat in urma agresiunii exercitate de inculpata, in mod legal si temeinic judecatorul fondului a retinut ca nu sunt indeplinite cerintele art.143 C.proc.pen., respingand propunerea de arestare preventiva.
Principiile de securitate juridica si de protectie impotriva arbitrariului impun fondarea fiecarei privatiuni de libertate pe o baza legala specifica si pe o suspiciune rezonabila.
Solicitarea parchetului de a se lua impotriva inculpatei masura arestarii preventive, nu este justificata prin prisma art.148 lit.f C.proc.pen.
Prin luarea acestei masuri nu trebuie sa se inteleaga ca inculpatei i se imputa savarsirea unei infractiuni, ci ca exista probe si indicii considerate temeinice in acest sens, in raport cu stadiul in care se afla procesul penal. Ori, suntem in prezenta indiciilor temeinice atunci cand in datele existente in speta rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala, a savarsit fapta.
In consecinta, daca prin termenul "proba" se intelege, conform dispozitiilor art.63 C.proc.pen."orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei", in legatura cu termenul "indicii temeinice" ele sunt simple presupuneri, determinate de aparente mai mult sau mai putin graitoare.
Indicii temeinice exista atunci cand din examinarea atenta a unor date existente in cauza, se desprinde in mod motivat, ce trebuie justificat, analizat, presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala, a savarsit cu adevarat o fapta ce ar atrage o sanctiune penala. Indiciile trebuie sa fie un multiplu, cu surse independente si totodata serioase, fara sa contina pure generalitati.
Rationamentul procurorului trebuie, in acest sens, sa fie satisfacator, convingator, sa arate motivele pentru care masura este necesara, iar lipsa unor elemente reale, rationale, cat de cat convingatoare, face ca masura de arestare preventiva sa fie ilegala.
Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede, la art.5, posibilitatea arestarii sau retinerii persoanei in vederea aducerii ei in fata autoritatii competente "atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune". In spiritul Conventiei, prezumtia de nevinovatie nu exclude arestarea preventiva. De aceea, nu se poate sustine ca dispozitiile legale ar fi contrare prevederilor constitutionale si dispozitiilor corespunzatoare privitoare la prezumtia de nevinovatie, cuprinse in pactele si conventiile internationale privitoare la drepturile omului.
Art.23 din Constitutia Romaniei, republicata, prevede ca libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile, iar retinerea sau arestarea unei persoane este permisa numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege.
Raportand dispozitiile legale la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, s-a constat ca acestea transpun intocmai in dreptul intern prevederile art.5 paragraf 1 lit.c din Conventie, potrivit carora o persoana poate fi lipsita de libertatea sa daca a fost arestata sau retinuta, in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, sau cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a o impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia.
Nu in ultimul rand potrivit art.149/1 C.proc.pen.pentru pentru a se putea dispune arestarea preventiva a inculpatei trebuie sa fie intrunite conditiile prevazute de art.143 C.proc.pen.si sa existe in mod corespunzator vreunul din cazurile reglementate de art.148 C.proc.pen., iar arestarea sa fie in interesul urmaririi penale.
Referitor la existenta in cauza a probelor si indiciilor temeinice ca inculpata a savarsit infractiunea de omor calificat, se retine ca la dosar exista declaratiile martorilor B.C.D., S.M.D. si B.C.L., precum si concluziile constatarilor preliminarii intocmite de Serviciul Medico-Legal Judetean Baia Mare din 21 martie 2010, raportul de expertiza medico-legala din 14 aprilie 2010 si completarea la acesta din 15 aprilie 2010.
Prin nota expertala atasata dosarului la fila 116, prof.dr.D.P.D. arata ca in realitate, intre concluziile certificatului medical constatator al decesului unde este trecuta drept cauza a mortii - strangularea - si concluziile raportului de expertiza din 14 aprilie 2010 care atesta ca moartea s-a produs prin comprimarea gatului cu un corp contondent dur, exista o discrepanta evidenta. Asadar, expertul medico-legal din cadrul IML Cluj nu exclude ca moartea victimei s-ar fi putut produce in mod natural, prin asfixie, sau strangulare, insa cauza decesului poate fi stabilita din punct de vedere medico-legal numai dupa analiza fotografiilor realizate la autopsie, precum si a rezultatului histopatologic.
Prin urmare, declaratiile inculpatei si ale martorilor nu se coroboreaza cu concluziile actelor medico-legale, conditii in care Curtea nu poate retine ca inculpata ar fi savarsit fapta pentru care este cercetata, si nu poate justifica admiterea propunerii de arestare preventiva. In faza de urmarire penala inculpata a fost supusa unei expertize medico-legale psihiatrice, din care rezulta ca aceasta sufera de tulburare afectiva - depresiva reactiva de situatie, fond structural.
Faptul ca inculpata a fost prezenta la acea locatie in noaptea de 19 si 20 martie 2010, in lipsa mobilului infractiunii precum si a altor probe, nu poate duce decat la retinerea unor indicii minime, dar nu temeinice, referitoare la posibilitatea ca inculpata sa fi savarsit o fapta penala. Chiar daca infractiunea de omor calificat pentru care aceasta este cercetata, este pedepsita de lege cu inchisoare de la 15 la 25 de ani, in speta nu sunt incidente dispozitiile art.148 lit.f C.proc.pen., neexistand dovezi ca lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.
Curtea retine ca regula este ca judecarea inculpatei sa se realizeze cu persoana in stare de libertate, iar exceptia reprezentand-o masura arestarii.
Libertatea individuala si cea a  persoanei sunt inviolabile, iar arestarea este permisa numai in cazurile si cu procedura prevazuta de lege.
   Fata de cele ce preced, Curtea a constatat ca in speta nu sunt suficiente indicii temeinice care sa sustina presupunerea, in acest stadiu al urmaririi penale, a savarsirii faptei de catre inculpata si, de asemenea, nici probe care sa identifice in mod cert faptuitoarea in persoana inculpatei, astfel ca luarea de catre instanta a masurii de arestare preventiva fata de aceasta, ar fi profund injusta si de neacceptat.