Cerere de anulare titlului executoriu emis de Casa de Asigurari de Sanatate. Contestatie la executare. Competenta judecatoriei

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 810 din 23 februarie 2011

Prin sentinta civila nr.678 pronuntata la data de 26.02.2010 a Tribunalului Comercial Cluj  a fost admisa actiunea precizata de  reclamantul C.I.F. impotriva paratei Casa de Asigurari de Sanatate a Judetului Cluj si in consecinta a fost anulat actul administrativ constand in titlul executoriu nr.164 din 26.01.2009 emis de parata.
Pentru a dispune astfel instanta a retinut in esenta ca in raport de dispozitiile codului de procedura fiscala obligatia de plata a contributiei la FNUASS trebuia stabilita fie pe baza unei declaratii asumata de reclamant si depusa la parat fie pe baza unei decizii de impunere emisa de parat si comunicata , fiecare in parte reprezentand titluri de creanta ce constata obligatii de plata la fondul de sanatate, dobandind caracter executoriu la momentul expirarii  termenelor de plata potrivit legii.
Asa cum rezulta din probatoriul administrat nu exista un titlu de creanta fiscal adresat acestuia respectiv nu au fost stabilite in prealabil printr-un act administrativ fiscal de impunere care sa-i fie comunicat in conformitate cu prev. art.44 C.pr.fiscala.
Regula in materie de impunere cu privire la obligatiile de plata a sumelor datorate cu titlu de impozit ori cu titlu de contributie la F.N.U.A.S.S. este reprezentata de stabilirea acestor sume de catre organul administrativ competent prin unul din actele de impunere prevazute in mod limitativ prin dispozitiile art.85 alin.1 C.pr.fiscala respectiv: declaratii fiscale in conditiile art.82 alin.2 C.pr.fiscala (lit.A), situatie in care contribuabilul trebuie sa calculeze cuantumul obligatiei fiscale; decizie de impunere emisa de organul fiscal in conformitate cu prev. art.86, 87 C.pr.fiscala care urmeaza a avea continutul prevazut de art.43 C.pr.fiscala precum si mentiunile privind categoria de impozit, taxa, contributie sau alte sume, baza de impunere precum si cuantumul acestora pentru fiecare perioada impozabila.
In ceea ce priveste obligatiile de plata la F.N.U.A.S.S. aceasta regula este reiterata de disp. art.35 alin.1 rap. la art.32 din Norma Metodologica 2007 care prevede ca in conf. cu disp. art.79 C.pr.fiscala pentru obligatiile de plata la fond ale persoanelor fizice care se asigura pe baza de contract de asigurare, titlul de creanta il constituie dupa caz, declaratia persoanei asigurate efectuata conform art.32 din Norma Metodologica 2007 sau decizia de impunere emisa de organul competent al Casei de Asigurari de Sanatate precum si hotararile judecatoresti privind debite datorate fondului.
Conf., prev. art.110 alin.3 C.pr.fiscala titlu de creanta este reprezentat de actul juridic prin care potrivit legii, se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite potrivit legii iar potrivit art.107 pct.1 din Normele Metodologice de aplicare a OG nr.93/2003 sunt titluri de creanta decizia de impunere emisa de catre organele competente, declaratia fiscala intocmita de catre platitor prin care acesta declara obligatiile fiscale.
Din prevederile legale mentionate rezulta ca obligatiile de plata ale reclamantului cu titlu de contributie la F.N.U.A.S.S. trebuiau stabilite in prealabil printr-o decizie de impunere, reprezentand titlu de creanta emisa de parata si comunicate acesteia ori pe baza declaratiei depusa de acesta la sediul paratei cu ocazia depunerii unor asemenea declaratii.
Potrivit prev. art.141 alin.2 C.pr.fiscala titlu de creanta devine executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent, formulare redata in mod identic si in cuprinsul art.35 alin.2 din Normele Metodologice 2007.
Din cele expuse rezulta ca obligatia de plata a contributiei la F.N.U.A.S.S. privind pe reclamant trebuia stabilita  ab  initio, fie pe baza unei declaratii asumata de acesta si depusa la parata, fie pe baza unei decizii de impunere emisa de parata si comunicata, fiecare in parte reprezentand titluri de creanta ce constata obligatiile de plata catre F.N.U.A.S.S. dobandind caracter executoriu la momentul expirarii termenelor de plata potrivit legii.
Asa cum rezulta din probatoriul administrat,  in speta,  nu exista o decizie de impunere cu privire la obligatiile de plata la F.N.U.A.S.S. emisa de parata  care sa fi fost comunicata reclamantului dar in acelasi timp nu exista nici o declaratie formulata de acesta si inregistrata la parata care sa nasca obligatiile de plata a sumelor cuprinse in instiintarea de plata contestata.
In aceste circumstante, in speta, nu exista titlu de creanta reprezentat fie de decizia de impunere din partea paratei, fie de declaratia reclamantului si intrucat numai acestor acte legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu dobandit prin expirarea termenului legal de plata este evident ca nu exista un titlu executoriu valabil cu privire la sumele mentionate.
Deoarece titlu de creanta nu a fost comunicat reclamantului in conf. cu prev. art.44 C.pr.fiscala devin incidente si prev. art. 44.1 din Normele Metodologice de aplicare a OG nr.93/2003 care prevad ca organul fiscal nu poate nici sa pretinda executarea obligatiei stabilite in sarcina contribuabilului prin actul administrativ daca acesta nu a fost comunicat potrivit legii.
Impotriva solutiei mentionate a declarat recurs Casa de Asigurari de Sanatate a Judetului Cluj solicitand desfiintarea sentintei ca fiind data prin incalcarea normelor de competenta. Astfel se arata ca instanta nu avea competenta materiala sa judece cererea in anulare a titlului executoriu. In acest sens este si decizia nr.14 din 05.02.2007 privind interpretarea si aplicarea art.169 alin.4 C.pr.fiscala a Inalta Curte de Casatie si Justitie. Prin decizia mentionata se arata ca judecatoria in circumscriptia careia se face executarea este competenta sa judece contestatia atat impotriva executarii silite insasi, a unui act sau masuri de executare a  refuzului organelor de executare fiscala de a indeplini un act de executare in conditiile legii cat si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de instanta judecatoreasca sau de un  alt organ jurisdictional daca pentru constatarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.
In privinta  contractului intre asigurat si Casa  de Asigurari de Sanatate se arata de recurenta ca acesta este un act pur administrativ, bazat exclusiv pe prevederile Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii. Drepturile si obligatiile asigurarilor cat si a furnizorilor de servicii medicale sunt stabilite clar si exact in Legea nr.95/2006 si preluate de contractul dintre asigurat si Casa de Asigurari de Sanatate, personalizandu-l doar prin datele de identificare ale partilor. Nici o alta cauza nu poate fi stabilita intre parti, inafara celor deja stabilite de catre Legea nr.95/2006. Astfel acest contract devine mai degraba o evidenta administrativa, o recunoastere a partilor ca vointa lor este de a pune in practica normelor stabilite prin Legea nr.95/2006.
Calitatea de asigurat categoric nu rezulta din semnarea unui astfel de contract ci din alte dispozitii prevazute in Legea nr.95/2006.
Asigurarea de sanatate nu este lasata la latitudinea cetateanului ci este o obligatie. Ea este facultativa in limitele prevazute de art.214 alin.2 insa nu este cazul contestatorului.
Contributia la fondul de asigurari de  sanatate se face in functie de venituri, asigurarea in conditiile Legii nr.95/2006 fiind obligatorie. Contestatorul a fost notificat de mai multe ori iar somatia a fost pastrata pe site-ul CAS Cluj.
In privinta titlului de creanta se arata ca la dosarul executional nr.169 executarea silita initiata de CAS Cluj in  limitele competentei atribuite de lege exista "Declaratiile privind  obligatiile de  constituire si plata la fondul national unic de asigurari sociale de sanatate datorate de persoanele ale caror venituri sunt impuse pe baza venitului efectiv realizat" pentru anii 2003 - 2008, toate semnate si stampilate de contestator.
 Aceste declaratii constituie titluri de creanta si care devin titluri executorii la data la care creanta este scadenta conform legii.
Situatia contributiilor declarate, incasate si restante si a dobanzilor si penalitatilor calculate, incasate si restante, existente la dosarul de executare a  fost emisa de catre CAS la data de 24.09.2008 si semnata de primire de catre contestator. Rezulta ca a luat la cunostinta de aceste  debite.
Raspunzand celor invocate prin intampinare intimatul a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecata. In sustinere se arata ca exceptia invocata de recurenta nu subzista deoarece litigiul supus dezbaterii nu are natura juridica a contestatiei la executare ci reprezinta o  actiune in contencios administrativ fiscal intrucat vizeaza anularea titlului executoriu nr.164/26.01.2009 emisa de parata-recurenta act care intruneste trasaturile actului administrativ fiscal asa cum acesta este definit de art. 41 C.pr.fiscala.
Pe fond arata intimatul solutia primei instante este temeinica si legala deoarece in conditiile legii obligatia de plata se  grefeaza pe un contract de asigurare iar in cauza  nu s-a facut dovada existentei unui contract generator de drepturi si obligatii pentru partile semnatare. In consecinta titlul executoriu care face obiectul litigiului  este lipsit de temei legal dat fiind ca intre parti nu s-a stabilit un raport  obligational. Teza pe care o sustine recurenta conform contractului ar avea rolul unui act pur administrativ sau   menirea unei evidente administrative este evident lipsita de acuratete juridica. Contractul de asigurare medicala nu are doar rostul de a personaliza drepturile si obligatiile partilor in raport cu datele lor de identificare asa cum se sustine in cererea de recurs ci aceasta consfiinteste nasterea si existenta unui raport juridic obligational intre partile semnatare. Daca nu ar fi fost asa nu ar fi existat vreo ratiune pentru care legiuitorul sa fi edictat necesitatea incheierii unui contract.
Art.218 alin.2 al Legii nr.95/2006 consfiinteste principiul liberei optiuni a persoanei de a se asigura la oricare din casele de asigurari de sanatate recunoscute prin lege. Actul normativ nu contine nicio dispozitie din care sa  rezulte ca din oficiu  se presupune ca o persoana  este asigurata la casa de asigurari de sanatate a judetului.
Referitor la sustinerea recurentei ca titlu de creanta este reprezentat de declaratiile privind obligatiile de constituire si plata arata intimatul ca aceste acte in conditiile prevederilor prin HG 1050/2008, art.82 alin.2 C.pr.fiscala nu reprezinta titlul de creanta.
Declaratii de tipul invocat de recurenta pot reprezenta titlu de creanta doar in cazul in care legea prevede obligativitatea platitorului de a stabili obligatiile fiscale. In situatia data nu se prevede o astfel de obligatie. Astfel art.259  alin.4 din Legea nr.95/2006 dispune ca " persoanele care nu sunt salariate dar au obligatia sa isi asigure sanatate potrivit prevederilor prezentei legi sunt obligate sa comunice direct casei de asigurari alese veniturile pe baza contractului de asigurare in vederea stabilirii si achitarii contributiei de 6,5%". Sarcina stabilirii contributiei revenea asadar intimatei iar nu contribuabilului.
Declaratiile in discutie nu pot fi nici asimilate unei decizii de impunere intrucat decizia de impunere emana de la organul competent iar nu de la platitor, iar o atare decizie poate reprezenta titlu de creanta doar in situatia in care intruneste conditiile legale ale unui act administrativ care sa reprezinte un titlu de creanta valabil conform prevederilor imperative ale art.43 alin.2 din OG nr.92/2003, in speta sa contina urmatoarele mentiuni: motivele de fapt; temeiul de drept; semnatura persoanei imputernicite a organului emitent; posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul la care se depune contestatia.
De asemenea, pentru obligatiile de plata accesorii era necesar sa existe un titlu de creanta separat materializat printr-o decizie de impunere distincta ceea ce nu  exista, iar din aceasta perspectiva perceperea de dobanzi prin titlul executoriu nr.164/2009 este nelegala.
Analizand recursul declarat, prin prisma actelor dosarului a normelor juridice incidente a art.304 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Prin demersul introductiv de instanta intimatul reclamant in contradictoriu cu  recurenta parata a solicitat instantei anularea actului administrativ fiscal reprezentat de titlul executoriu nr.164 emis de CACS la 26.01.2009, cu cheltuieli de judecata.
Motivand cele solicitate reclamantul a aratat ca la data de 08.07.2009 parata i-a comunicat sub semnatura titlul executoriu nr.164 din 26.01.2009 si somatia nr.164/2009. In esenta in cuprinsul acestora se regaseste suma de 6120 lei cu titlu de contributie la FNUSS suma de 3407 cu titlu de dobanzi precum si 21 lei cu titlu de majorari insumand in total un debit de 9588 lei.
Fata de cele statuate a formulat plangere iar parata a raspuns prin adresa nr.21052/22.07.2009.
In sustinere au fost depuse titlul executoriu, adresa raspuns, dovada comunicarii titlului executoriu.
Argumentele in anularea titlului executoriu in discutie se arata ca sunt date de lipsa unui raport juridic contractual cu parata, neexistenta unui titlu de creanta si nelegalitatea calcularii si aplicarii dobanzii in raport de dispozitiile fiscale.
Se observa din expunerea rezumativa a actiunii ca se contesta titlul executoriu, somatie despre care intimatul a fost instiintat la data de8.o7.2009.
Potrivit Codului de procedura fiscala instiintarea de plata - somatia constituie act de executare. Astfel spus potrivit dispozitiilor codului de procedura fiscala art.141, art.145 - inceperea executarii silite  in baza titlului executoriu fiscal se realizeaza prin emiterea instiintarii de plata respectiv a somatiei de plata. In aceasta situatie de incepere a executarii - contestatia la executare a titlului executoriu si a actelor de executare revine instantei de drept comun si anume judecatoriei, competenta materiala pentru solutionarea contestatiei in conditiile art.172 C.pr.fiscala  nefiind aplicabile prevederile art.205, art.218 care privesc competenta  instantei de contencios.
Prin urmare fiind vorba de contestatie la executare in mod gresit prima instanta a solutionat cauza nefiind competenta context in care este incident art.304 pct.3 C.pr.civ. asa  cum sustine recurenta.
Legat de aceasta sustine intimatul  ca litigiul nu are natura contestatiei la executare, ca in conditiile codului de procedura  fiscala se poate contesta titlul de creanta respectiv titlul executoriu ce intruneste  trasaturile actului administrativ fiscal.
Potrivit actului normativ invocat OUG nr.92/2003 - art.205 impotriva titlului de creanta precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii.
Este indreptatit la contestatie potrivit alin.2 al aceluiasi articol numai acel ce se considera ca a fost vatamat in drepturile sale printr-un act administrativ sau prin lipsa acestuia.
Acelasi act normativ prevede prin art.206 ce se formuleaza in scris contestatia si se depune la organul fiscal al carui act administrativ este atacat.
Mai prevede actul normativ prin art.210 ca in solutionarea contestatiei organul competent se pronunta prin decizie sau prin dispozitie dupa caz.
Tot astfel se prevede prin art.218  al aceluiasi act normativ ca decizia privind solutionarea contestatiei se  comunica contestatorului iar deciziile emise in solutionarea contestatiei pot fi atacate de catre contestator la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta in conditiile legii.
Reiese din normele enuntate ca atat actul administrativ fiscal cat si lipsa acestuia pot fi contestate la organele fiscale, ca in solutionarea contestatiei  se emite decizie/dispozitie iar acestea pot fi contestate in fata instantei de contencios administrativ fiscal competenta (raportat la valoare si emitent act - in conditiile legii- tribunal/curte de apel ) dupa cum in fata acestei instante poate fi contestat si refuzul nejustificat in solutionarea contestatiei sau a cererii de emitere a unui act .
Cu alte cuvinte legea speciala consacra principiul contestarii actului administrativ fiscal sau lipsa acestuia in fata organelor fiscale si apoi a atacarii deciziei in solutionarea contestatiei sau refuzul solutionarii acestuia sau a cererii de emitere a actului (lipsa acestuia  cum prevede art.205 alin.2) in fata instantei de contencios.
Sunt supuse  cenzurii instantei de  contencios deciziile emise de organele fiscale in solutionarea contestatiei actelor administrative sau a lipsei  si refuzul solutionarii acestora, nu direct actul administrativ sau contestarea directa a  lipsei actelor administrativ fiscale.
Actul fiscal si stabilirea lipsei acestuia trebuie sa faca obiectul contestatiei pe calea administrativ la organul de solutionare a contestatiei  si apoi in functie de decizie persoana nemultumita ori ce se pretinde vatamata poate sa  supuna contenciosului administrativ fiscal respectivul act sau refuzul solutionarii potrivit art.218 alin.2 C.pr.fiscala.
Astfel ar insemna sa fie examinata legalitatea unui act administrativ fiscal sau lipsa acestuia fara ca acesta sa fie analizat in cadrul contestatiei administrative obligatorii conform codului de procedura fiscala ceea ce este inadmisibil. (In acest sens a se vedea si decizia nr.3376/2010 a Curtii de Apel Cluj).
In speta nu a fost formulata o contestatie iar prin actiunea initiata in fata instantei de contencios nu se contesta decizia/dispozitia in solutionarea contestatiei si nici refuzul solutionarii contestatiei in termen sau refuzul solutionarii cererii/contestatiei vizand lipsa actului pentru a se considera astfel aplicabile dispozitiile mai sus enuntate.
Cum insa se contesta actele de executare aplicabile asa cum s-a mai aratat sunt incidente dispozitiile referitoare la competenta judecatoriei ca instanta de executare.
Desigur se poate sustine ca acest demers respectiv contestatia nu inlatura dreptul la actiune in fata instantei de contencios potrivit art.205 alin.1 teza doua si fiind vorba de un act administrativ in sensul definit de legea nr.554/2004 competenta in raport de acelasi act normativ revine instantei de contencios. Textul invocat art.205  alin.1 prevede aspectul ca nu se inlatura dreptul la actiune insa in tacerea acestei legi speciale (cod procedura fiscala) devin incidente normele generale cuprinse in Legea nr.554/2004 respectiv revine competenta instantei de contencios pentru ipoteza nesolutionarii contestatiei de catre organul fiscal sau refuzul eliberarii actului. Insa asa cum s-a aratat in cauza prin demersul introductiv nu se contesta refuzul  nesolutionarii.
Pe de alta parte nu trebuie trecut neobservat ca potrivit dispozitiilor codului de procedura fiscala pot fi contestate in procedura contencioasa doar acte administrativ fiscale in intelesul definit de art.41, art 88 cr.pr.fis. Din actele dosarului reiese ca suma impusa recurentului a fost stabilita pe baza declaratiilor privind obligatiile de constituire si de plata la fondul unic de sanatate depuse si semnate de catre recurent. Ori cata vreme la baza impunerii au stat acte semnate de recurent,acte ce nu intrunesc cerintele cerute de lege pentru a fi contestate ,nu se poate retine competenta instantei de contencios. De altfel nu trbuie omis ca prin decizia in interesul legii nr.14/2007 Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca judecatoria este competenta in privinta contestarii executarii. Prin urmare fata de cele aratate in baza art.304 pct.3 C.pr.civ., art.312 C.pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa hotararea si trimite cauza spre judecata in prima instanta Judecatoriei Cluj-Napoca.