Plangere contraventionala - inlocuirea sanctiunii cu avertisment

 Prin  plangerea  inregistrata  la Judecatoria  Tecuci    petenta  M  Z a  solicitat, in  contradictoriu  cu intimatul Inspectoratul  de  Politie  G - pentru  Politia  mun.  T,  anularea  procesului  verbal  de  contraventie  seria  xxxx  nr.xxxxxxxx  din  16.04.2013 .
 In motivare, petenta a  aratat  ca, la  data  de  16.04.2013, s-a  deplasat  in mun. T , deoarece  era  necesar  ca sa  duca la  domiciliul  sau un fizioterapeut pentru  sotul  sau  care suferise  o interventie  chirurgicala  pe creier . in  raport  de jurisprudenta  CEDO,  petentului  ii  sunt  recunoscute   si garantiile specifice  in materie  penala,  printre  care  si  prezumtia  de  nevinovatie.  Nu  sunt  intrunite elementele  constitutive  ale  contraventiei  prev. de art. 100  alin.3  lit.b  din  OUG 195/2002 , intrucat  a fost oprita inainte de  trecerea de pietoni, iar la acel  marcaj de  trecere  de  pietoni, din dreptul  fostului  Cinema  Arta,  nu  exista  vizibilitate  pentru  ca  agentul constatator  sa  poata  face  mentiunea  ca ar  fi  surprins-o  la  acel  marcaj .
 In drept, si-a  intemeiat  plangerea  pe  disp. OG 2/2001 , OUG  nr.195/2002  si art.  6  din  Conventia  Europeana a  Drepturilor  Omului .
A  depus  la  dosar  procesul verbal  atacat  si  acte  medicale.
In urma  comunicarii  plangerii  contraventionale , conform art. 201  NCPC  organul constatator a  depus  intampinare prin care a  solicitat  respingerea  plangerii  ca  nefondata.
  In motivare,  organul constatator a  aratat  ca  retinerea  in sarcina  petentului a  contraventiei  prev. de  art. 100  alin.3  lit.b  din OUG 195/2002 este  temeinica  si  legala.  Mai  mult,  petenta  nu a  negat  cu ocazia  intocmirii  procesului  verbal  ca  fapta  retinuta in sarcina  sa  nu este reala, ci a  consemnat la  rubrica "alte  mentiuni"  "Nu  am  acordat  prioritate,  ma grabeam "  .  Se  poate observa  faptul  ca  petenta  nu a  avut  de formulat  obiectiuni  cu  prilejul  intocmirii  procesului  verbal  de  contraventie,  semnandu-l  fara rezerve, fapt   a  carui  semnificatie  nu poate  fi decat aceea  a  acordului  cu privire  la  mentiunile consemnate  si   sanctiunea  aplicata  de  catre  agentul constatator.  Astfel,  in lipsa  dovedirii unor  imprejurari  care  sa ateste  ca persoana  sanctionata  s-a  aflat in eroare  sau a  fost  constransa  sa semneze  actul fara  obiectiuni,  simpla  negare  a  situatiei  de  fapt  in aceste  conditii  nu poate conduce la  inlaturarea prezumtiei  de veridicitate a  celor  expuse in procesul  verbal  contestat.
 In drept, si-a  intemeiat  intampinarea pe  disp. OG nr.2/2001  si  ale  OUG  nr.195/2002.
Din  examinarea actelor  si  lucrarilor  dosarului,  instanta a  retinut  urmatoarele:
  Prin  procesul -  verbal  seria  xxxxxx  nr.xxxxxxxxxxxx  din  16.04.2013, petenta  M  Z a  fost  sanctionata  cu amenda  de  300  lei pentru savarsirea  contraventiei  prev. de  art.100  alin.3  lit.b  din  OUG nr.195/2002, constand  in aceea  ca, la data  de  16.04.2013, a condus  autoturismul  cu  numar  de  inmatriculare GL 86 SCG, pe  str. Ion  Petrovici  din  T, dinspre  sensul giratoriu  catre  Unirea si, la  trecerea  de pietoni  de  langa  Cinema "Arta" ,  nu  a acordat  prioritate  de  trecere  unui  pieton  angajat  in traversarea  strazii.
Instanta a retinut ca, pentru a putea fi sanctionata o fapta contraventionala, se impun a fi indeplinite doua tipuri de cerinte: intrinseci, constand in incalcarea cu vinovatie a unei norme de drept, fapta care va atrage dupa sine o sanctiune prevazuta de lege, dar si extrinseci constand in constatarea corespunzatoare a faptei respective de catre o persoana abilitata in acest sens - agentul constatator. In plus, agentului constatator ii incumba obligatia de a respecta o serie de forme expres prevazute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, ce au menirea de a proba dincolo de orice indoiala existenta faptei, vinovatia contravenientului si legalitatea actului realizat in acest sens .
Sub aspectul conditiilor de forma, instanta a apreciat ca procesul-verbal de contraventie este legal intocmit, respectand dispozitiile art.16-17 din O.G. nr.2/2001.
 Analizand  si temeinicia procesului-verbal atacat, instanta a retinut ca petenta nu a facut proba contrarie celor retinute si descrise in procesul-verbal de contraventie si nici nu au existat motive de nulitate ale acestuia, actul sanctionator facand prin el insusi dovada situatiei de fapt retinute de agentul constatator, in acord cu jurisprudenta CEDO.
  Din aceasta perspectiva, instanta a apreciat ca procesul-verbal de contraventie are forta probanta prin el insusi si constituie o dovada suficienta a vinovatiei contestatorului cat timp acesta din urma nu este in masura sa prezinte o proba contrara.
In acest sens este si jurisprudenta CEDO, respectiv cauza Ioan Pop c. Romaniei (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), unde Curtea Europeana a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garantiilor specifice materiei penale, prevazute de art. 6 din Conven?ie, in domeniul contraven?ional, precum ?i modalitatea concreta in care instan?ele na?ionale au respectat prezum?ia de nevinova?ie a petentului.
Astfel, Curtea Europeana a statuat ca, amenda aplicata in temeiul O.U.G. nr. 195/2002 si suspendarea dreptului de a conduce se includ in sfera acuzatiei in materie penala, iar scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum ?i caracterul general al normei de incriminare, au fost cele doua elemente determinante care au permis Cur?ii sa aprecieze ca in cauza sunt aplicabile garan?iile specifice materiei penale. Insa,Curtea nu inlatura prezumtia de legalitate a procesului-verbal din procedura contraventionala romana, ci impune echilibrul ce trebuie sa existe intre prezum?ia de nevinova?ie specifica materiei ?i prezum?ia de legalitate ?i validitate a procesului-verbal de contraven?ie. Ceea ce apare ca fiind esen?ial din punctul de vedere al instan?ei europene este faptul ca instan?ele na?ionale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-?i expune cauza in condi?ii de egalitate cu partea adversa, cazand exclusiv in sarcina par?ii responsabilitatea modalita?ii efective in care a in?eles sa uzeze de drepturile sale procedurale.
Ori, prin plangerea formulata, petenta s-a limitat doar la expunerea unor motive de netemeinicie a procesului-verbal, fara a administra  si probe  in acest  sens.
Insa, in temeiul 34 din OG nr.2/2001, instanta a considerat ca sanctiunea avertismentului este suficienta pentru a i se atrage atentia petentei asupra pericolului social al faptei savarsite, cu recomandarea de  a respecta si de a intra in legalitate cu dispozitiile legale incalcate.
Potrivit art.7 din OG nr.2/2001, avertismentul se dispune in cazul in care fapta este de o gravitate redusa, putandu-se aplica chiar si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.
  Potrivit art.21 al.3 din acelasi act normativ, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
Instanta a avut in vedere ca scopul preventiv al legii, fata de fapta contraventionala savarsita de petenta, poate fi atins prin aplicarea sanctiunii avertismentului, avand in vedere ca , din actele dosarului, a rezultat ca se afla la prima abatere de acest fel.