Infractiunea de omor deosebit de grav. Cruzimi.Conditii

CURTEA DE APEL CLUJ, SECTIA PENALA SI DE MINORI, DECIZIA PENALA NR.69/A/31.03.2011
   

Tribunalul Maramures prin sentinta penala nr.75, l-a condamnat pe inculpatul H.Gh. pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav, prev.de art.174 alin.1 C.pen. rap.la art.176 alin.1 lit.a C.pen. la o pedeapsa de 15 ani inchisoare, respingand cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de inculpat prin avocat, in infractiunea de omor, prev.de art.174 C.pen. cu art.73 lit.b C.pen.
Cu consecintele prev. de art. 71, 64 lit. a teza a II-a C. pen, lit. b a aceluiasi articol C.pen..
In temeiul art. 65 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazuta la art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b C.pen. pe o durata de 2 ani.
 In temeiul art. 350 C.pr.pen., s-a mentinut arestarea preventiva a inculpatului si in temeiul art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa perioada retinerii si arestarii preventive incepand cu data de 18.06.2010 la zi.
In temeiul art. 118 lit. b C.pen. s-au confiscat corpurile delicte inregistrate la pozitia 41/2010 si respectiv 50/2010 in Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Maramures.
In temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut in fapt ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures a fost trimis in judecata inculpatul H.Gh. pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 alin. 1 lit. a C.pen. rap. la art. 174 alin. 1 C.pen..
 In actul de trimitere in judecata s-a retinut ca la data de 03.06.2010 inculpatul H.Gh. a suprimat prin cruzimi viata socrului sau, victima S.Gh. Inculpatul a recunoscut savarsirea faptei de care este acuzat.
 Inculpatul H.Gh. era ginerele victimei S.Gh., in varsta de 77 de ani, acestia avand gospodarie comuna in localitatea Harnicesti, insa locuiau in imobile separate, dar construite in aceeasi curte.
 Intre inculpatul H.Gh. si victima S.Gh. exista o stare tensionata, avand loc de nenumarate ori discutii contradictorii si chiar scandaluri din cauza neintelegerilor legate de avere.
 In data de 03.06.2010, inculpatul a consumat bauturi alcoolice impreuna cu martorii P.N.M., S.D.L. si B.V.F.De cele mai multe ori, pe fondul consumului de alcool, inculpatul devenea agresiv si ii lovea pe ceilalti membrii ai familiei, respectiv sotia sa si chiar pe socrul sau, victima S.Gh.
 In ziua respectiva, vazand ca inculpatul a consumat din nou alcool si a devenit recalcitrant, sotia inculpatului a plecat de acasa la fiica sa, care locuia in alta localitate, intrucat inculpatul a incercat sa o agreseze.
 Inculpatul nemultumit din cauza problemelor mai vechi legate de proprietatea asupra imobilelor in care locuia, precum si de faptul ca victima nu daduse de mancare animalelor din gospodarie, s-a deplasat la anexa in care locuia victima pentru a-i cere socoteala acestuia. Usa locuintei fiind inchisa, a patruns in interior si i-a cerut socrului sau sa adape vitele, insa acesta refuzand, intre cei doi s-a iscat o cearta.
 Enervat, inculpatul a inceput sa aplice multiple lovituri victimei cu pumnii si picioarele in zona capului si a toracelui, dupa care l-a trantit de mai multe ori de marginea dura a patului.
 Inculpatul a continuat sa loveasca victima pana cand aceasta a cazut langa pat nemiscata. In aceasta pozitie, inculpatul a continuat sa-i aplice lovituri victimei, comprimandu-i totodata toracele cu genunchiul si piciorul incaltat, context in care i-a cauzat multiple fracturi. De asemenea, inculpatul a aplicat lovituri victimei cu un cutit la nivelul gatului.
 In urma agresiunii, victima a decedat, inculpatul vazand ca socrul sau nu mai misca, a iesit din locuinta acestuia, a inchis usa si a mers la vecini pentru a-si cauta sotia, dar intrucat nu a gasit-o, a revenit acasa si s-a culcat.
 In dimineata zilei de 04.06.2010 inculpatul a mers la locuinta fiicei sale unde se gasea si sotia sa si a anuntat ca numitul S.Gh. a decedat, dar nu a relatat cele intamplate.
 In raportul de expertiza bio-criminalistica nr. 437169 din 07.07.2010 a Institutului de Criminalistica s-a stabilit ca urmele de sange de pe puloverul cu care a fost imbracat inculpatul la data de 03.06.2010 reprezinta urme de sange uman si apartin aceleiasi grupe sanguine apartinand victimei.
 Potrivit raportului de expertiza medico-legala, moartea numitului S.Gh. a fost violenta. Ea s-a datorat unor multiple contuzii cerebrale ale puntii si bulbului post-traumatism cranio-cerebral acut cu fractura de solz temporal drept si stanca temporala dreapta; masiv hematom subdural bazal si hemoragie subarahnoidiana extinsa. Leziunile de la nivelul extremitatii cefalice s-au produs prin lovituri active, repetate cu corpuri dure-contondente, iar leziunile de la nivelul taraco-abdominal prin compresiune a corpului intre planuri dure (picior incaltat sau genunchii altei persoane si sol).
 In raport de toate aceste elemente, tribunalul a apreciat ca in drept fapta inculpatului H.Gh. care la data de 03.06.2010 a suprimat viata socrului sau, victima S.Gh., aplicand multiple lovituri acesteia, cauzandu-i fracturi osoase si rupturi ale organelor interne, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor deosebit de grav, savarsit in varianta "prin cruzimi" prev. de art. 176 alin. 1 lit. a C.pen. rap. la art. 174 alin. 1 C.pen., pentru care instanta l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 15 ani inchisoare.
 Tribunalul a apreciat ca incadrarea juridica a faptei este cea de omor deosebit de grav, savarsit "prin cruzimi", prev. de art. 176 alin. 1 lit. a C.pen. pentru urmatoarele considerente:
 Asa cum s-a aratat in mod constant in literatura juridica, dar si in jurisprudenta, la aprecierea retinerii calificarii "cruzimilor" cu care a fost savarsit un omor, trebuie sa se tina seama de aspectul de ferocitate cu care faptuitorul a savarsit fapta, trezind in constiinta celor din jur un sentiment de oroare.
 Pe de alta parte, pentru aplicarea art. 176 lit. a C.pen., nu intereseaza daca autorul a urmarit sa supuna victima unor suferinte deosebite sau numai a acceptat acest lucru, ca rezultat al activitatii desfasurate de el.
 Or, in raport de multiplele leziuni cauzate victimei, fracturi multiple de stern, ale ambelor clavicule, fracturi provocate la nivelul a douasprezece coaste, fracturi craniene multiple, multiple rupturi pulmonare, multiple rupturi hepatice si splenice, ruptura completa de rinichi stang cu masiv hematom retroperitoneal, plagi zdR.te epicraniene si faciale, masiv infiltrat al partilor moi pericraniene, infiltrat ale partilor moi ale gatului latero-cervical drept, masiv infiltrat al partilor moi toracice, demonstreaza faptul ca inculpatul a savarsit fapta fiind stapanit de un puternic sentiment de ura si cruzime, aplicand lovituri victimei fara sa tina seama ca era in varsta de 77 de ani, provocandu-i suferinte prelungite, inculpatul manifestand o ferocitate deosebita.
 Pentru toate aceste considerente, tribunalul a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de inculpat prin avocat din infractiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 176 lit. a C.pen. rap. la art. 174 alin. 1 lit. a C.pen. in infractiunea de omor simplu prev. de art. 174 C.pen..
 De asemenea, tribunalul a apreciat ca in cauza nu au existat elemente obiective de probatiune, care sa justifice retinerea in favoarea inculpatului  a circumstantei atenuante legale prev. de art. 73 C.pen..
 La individualizarea pedepsei si a modalitatii de executare, s-a avut in vedere gradul de pericol social concret, imprejurarile concrete in care s-a comis infractiunea, ferocitatea deosebita manifestata de inculpat asupra unei persoane mult mai in varsta decat acesta, victima avand varsta de 77 de ani, precum si faptul ca inculpatul a recunoscut fapta si nu are antecedente penale.
 Tribunalul a apreciat ca in raport de natura si gravitatea infractiunii savarsite, de imprejurarile cauzei si persoana inculpatului, in temeiul art. 71 C.pen. aplica inculpatului pedepsele accesorii constand in interzicerea drepturilor prev. la art. 64 lit. a teza a II-a C. pen, lit. b C.pen.
In temeiul art. 65 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazuta la art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b C.pen. pe o durata de 2 ani.
 Instanta, in temeiul art. 350 C.proc.pen. a mentinut arestarea preventiva a inculpatului si in temeiul art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa perioada retinerii si arestarii preventive incepand cu data de 18.06.2010 la zi.
In temeiul art. 118 lit. b C.pen., s-au confiscat corpurile delicte inregistrate la pozitia 41/2010 si respectiv 50/2010 in Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Maramures.
De asemenea, in temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen. tribunalul l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Impotriva solutiei instantei de fond a declarat apel inculpatul H.Gh., solicitand admiterea acestuia, desfiintarea sentintei tribunalului si judecand pe fond cauza, schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de omor deosebit de grav prev.de art.174, 176 alin.1 lit.a C.pen. in infractiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev.de art.183 C.pen., sau in infractiunea de omor, prev.de art.174 C.pen., cu consecinta corelativa a reducerii pedepsei aplicate, intrucat nu a avut intentia sa suprime viata victimei.
Arata ca incidentul, altercatia soldata cu agresarea socrului sau a durat intre 3 si 5 minute, activitatea sa constand in imbrancirea victimei si presarea acesteia cu toracele si sternul de marginea patului din lemn, situat in bucataria de vara a acestuia. Precizeaza ca instanta de apel trebuie sa retina in favoarea sa scuza provocarii, prev.de art.73 lit.b C.pen., el nereactionand violent, in lipsa loviturii aplicate de catre socrul sau, in prealabil, cu vatraiul, in regiunea fetei apelantului. Invedereaza ca intre el si socrul sau au existat animozitati si o stare conflictuala incepand cu anul 1989, victima fiind in permanenta nemultumita de contributia materiala a inculpatului in gospodaria comuna, toti locuind in acelasi imobil (inculpatul, sotia acestuia, fiica si victima).
 Curtea examinand apelul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la urmatoarele constatari:
 Tribunalul a administrat un vast material probator pe baza caruia a retinut judicios starea de fapt, vinovatia inculpatului, apreciind, insa, gresit incadrarea juridica a infractiunii si pe cale de consecinta, tratamentul penal aplicat apelantului.
 Examinandu-se materialul probator in raport de criticile aduse se constata ca notiunea de "cruzimi" prezinta doua intelesuri:
- unul intrinsec actiunii de ucidere, constand in intrebuintarea de catre faptuitor a unor metode inumane si inutile de chinuire a victimei inainte de deces;
- altul extrinsec actiunii de ucidere, constand in agravanta sociala a actului de ucidere, respectiv in aptitudinea lui de a inspira oroare si groaza celor care au cunostinta de el si de procedeele folosite.
Legiuitorul are in vedere ambele intelesuri ale notiunii de cruzime. Deci, pentru a exista cruzime in sensul legii, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
a) ferocitatea sau sadismul faptuitorului. Actele sadice de ucidere sunt acele acte care folosesc procedee cauzatoare de suferinte prelungite si de maxima intensitate, avand ca rezultat, in afara de suprimarea vietii victimei si chinuirea ei fizica sau morala;
b) provocarea unui sentiment de oroare. Procedeele folosite de infractor pentru savarsirea omorului trebuie sa fie de natura sa provoace si sentimentul de oroare sau groaza, insotit de reflectii asupra josniciei si neomeniei inculpatului.
Pentru incadrarea faptei in omor prin cruzimi, nu intereseaza daca cruzimile au condus, eo ipso, la moartea victimei, ori daca inculpatul le-a utilizat numai pentru chinuirea victimei inainte de a o ucide. Ceea ce intereseaza este, insa, ca ele sa fie comise anterior momentului consumativ al omorului.
Practica judiciara constanta a instantei supreme atesta ca "omorul este savarsit prin cruzimi numai atunci cand uciderea s-a comis prin schingiuiri de natura a produce victimei suferinte mari, avand ca rezultat moartea ei in chinuri".
Probele dosarului atesta ca fapta comisa de inculpatul H.Gh. nu se incadreaza in dispozitiile art.176 lit.a C.pen., deoarece activitatea infractionala, constand in aplicarea mai multor lovituri peste toate regiunile corpului cu pumnii, picioarele si o ranga metalica, urmata de comprimarea toracelui si abdomenului intre planuri dure, ceea ce a provocat mai multe rupturi ale coastelor, concomitent cu rupturi pulmonare si hemotorax stang si drept, s-a desfasurat intr-un interval scurt de maxim 5 minute, iar suferintele victimei au fost inerente actiunii de ucidere. Nu s-a dovedit ca inculpatul ar fi intrebuintat inainte de decesul victimei metode inumane si inutile de chinuire a acesteia si nici nu s-a probat ca in momentul in care, rezultatul a ajuns la cunostinta opiniei publice, aceasta ar fi fost cuprinsa de un sentiment de oroare reflectat prin josnicia si neomenia inculpatului in savarsirea infractiunii.
Mai mult, nu au existat acte sadice de ucidere, iar parchetul nu a relevat procedeele cauzatoare de suferinte prelungite si de maxima intensitate exercitate de inculpat asupra victimei, care sa fi avut ca rezultat chinuirea ei fizica sau morala anterior survenirii decesului. Chiar si in declaratia data in fata instantei de apel la 31 martie 2011, apelantul a relevat ca acel conflict cu socrul sau, a avut un caracter spontan, pe fondul consumului anterior de alcool in cantitati exagerate de catre el, altercatia durand maxim 5 minute.
 Spre deosebire de infractiunea de omor, care nu poate fi savarsita decat cu intentie, in una din cele doua modalitati la care se refera art.19 alin.2 pct.2 lit.a si b Cod pen., infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte prev,in art.183 C.pen. se savarseste cu intentie depasita, caracterizata prin intentie in ceea ce priveste actiunea de lovire si prin culpa in ce priveste rezultatul produs, moartea victimei.
 Din interpretarea disp.art.183 C.pen. si art.174 C.pen. rezulta ca, spre deosebire de infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, infractiunea de omor este conditionata de existenta intentiei de a ucide dedusa, intre altele, din lovirea prin mijloace apte de a produce acest rezultat, regiunea corporala lezata si intensitatea loviturilor aplicate. Ori, in speta, moartea victimei nu s-a produs doar datorita unei actiuni praeterintentionate, care caracterizeaza infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte. Aplicand numeroase lovituri cu pumnii, picioarele si o ranga metalica in zone vitale, in majoritate asupra capului, cu o intensitate deosebita, incat au determinat, in final, moartea victimei, urmata de comprimarea corpului intre doua planuri dure, care nu a mai putut fi salvata, inculpatul si-a reprezentat, fara echivoc, producerea rezultatului letal, pe care, chiar daca nu l-a dorit, l-a acceptat, astfel ca a actionat cu intentia specifica de a ucide.
 Sub acest aspect, este relevant ca din raportul de expertiza medico-legala a victimei si din cel de autopsie rezulta ca aceasta a prezentat 12 rupturi de coaste, multiple rupturi pulmonare si hemotorax stang si drept, iar leziunile de la nivelul toracic si abdominal au putut fi produse prin compresiunea intre planuri dure - picior incaltat al agresorului, genunchi si sol. In atare situatie, Curtea va incadra in mod justificat fapta inculpatului in infractiunea de omor, prev.de art.174 C.pen.
 Pentru acest punct de vedere, pledeaza si practica judiciara a instantei supreme care releva in sensul ca "lovirea cu pumnii si cu picioarele si apoi cu o bucata de metal, timp de 15 minute, cu urmarea decesului victimei prin soc traumatic si hemoragic survenit in conditiile unui politraumatism cu intense hematoame tisulare, in cadrul unei agresiuni in familie, inceputa cu intentia de a aplica o corectie victimei si urmata apoi de lovituri dure ce nu pot fi, insa, considerate acte de schingiuire, constituie infractiunea de omor, prev.in art.174, iar nu in art.176 lit.a C.pen.
 Actul medico-legal dovedeste ca moartea a survenit la putin timp dupa incetarea agresiunii, ceea ce inseamna ca loviturile repetate si puternice aplicate de inculpat in zone vitale, nu puteau avea alt rezultat decat producerea decesului.
 Intensitatea loviturilor aplicate si rezultatul letal, confirma intentia de a ucide.
 Ca atare, ansamblul imprejurarilor in care a avut loc agresiunea si rezultatul acesteia infirma apararea inculpatului ca el nu a urmarit si nici nu a acceptat producerea unui asemenea rezultat, care ar fi depasit intentia sa de a aplica o corectie victimei.
 In consecinta, se impune concluzia ca prima instanta a retinut judicios ca, sub aspectul pozitiei sale subiective, inculpatul a actionat cu intentia de a ucide, in sensul ca a prevazut rezultatul faptei sale si a acceptat posibilitatea producerii acestuia, chiar daca, eventual, nu l-a urmarit in mod direct.
 Faptul de a fi aplicat victimei, in toate zonele corpului cu regiuni anatomice vitale, cum este cea a capului, mai multe lovituri cu pumnii, picioarele si o ranga din metal, obiecte apte a produce moartea, provocandu-i politraumatisme craniocerebrale, care i-au determinat decesul constituie infractiunea de omor, iar nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte; procedand in modul aratat, aplicandu-i multiple lovituri, in conditiile in care asemenea acte de violenta produc, de regula, urmari dintre cele mai grave, inculpatul a prevazut, neindoielnic, rezultatul posibil al actiunii sale si chiar daca nu l-a urmarit, a acceptat producerea lui, astfel ca el a actionat cu intentia de a ucide si nu de a produce numai vatamari corporale, carora decesul le-ar fi urmat ca un rezultat praeterintentionat, asa cum se sustine prin apelul promovat.
 Pentru motivele ce preced, s-a admis ca fondat apelul declarat de inculpat in baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. impotriva sentintei penale nr.75 din 8 februarie 2011 a Tribunalului Maramures, pe care s-a desfiintat in latura penala a cauzei si conform art.334 C.pr.pen. ?i s-a dispuns schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiunea de omor deosebit de grav, prev.de art.174, 176 alin.1 lit.a C.pen. in infractiunea de omor, prev.de art.174 C.pen.
 Corelativ noii incadrari juridice a infractiunii, Curtea a procedat la o noua individualizare judiciara a sanctiunii aplicata inculpatului.
Potrivit art.72 C.pen. la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
 Chiar daca individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecatorului, ea nu este totusi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contra el trebuie sa fie rezultatul unui examen obiectiv al intregului material probatoriu, studiat dupa anumite reguli si criterii precis determinate.
 Inscrierea in lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei inseamna consacrarea explicita a principiului individualizarii pedepsei, asa incat respectarea acestuia este obligatorie pentru instanta.
 De altfel, ca sa-si poata indeplini functiile care-i sunt atribuite in vederea realizarii scopului sau si al legii, pedeapsa trebuie sa corespunda sub aspectul naturii (privativa sau neprivativa de libertate) si duratei, atat gravitatii faptei si potentialului de pericol social pe care il prezinta, in mod real persoana infractorului, cat si aptitudinii acestuia de a se indrepta sub influenta pedepsei.
 Functiile de constrangere si de reeducare, precum si scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justa individualizare a sanctiunii, care sa tina seama de persoana careia ii este destinata, pentru a fi ajutata sa se schimbe, in sensul adaptarii la conditiile socio-etice impuse de societate.
 Actele de violenta exercitate de inculpat in comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise si care trebuiesc bine evaluate de catre instanta de apel, in alegerea pedepsei.
 Asa fiind, inculpatul trebuia sa stie ca, pe langa drepturi, are si o serie de datorii, obligatii, raspunderi, care caracterizeaza comportamentul sau in fata societatii.
 Sub aspectul individualizarii pedepsei in speta, trebuie efectuata o justa adecvare cauzala a criteriilor generale prevazute de art.72 C.pen., tinandu-se cont de gradul de pericol social, in concret ridicat al faptei comise, agravat de circumstantele reale ale savarsirii ei, dar si de circumstantele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine nesincera cu privire la fapta comisa, nu poseda antecedente penale, asa cum rezulta din fisa de cazier si sufera de tulburare de personalitate de tip instabil.
 Exemplaritatea pedepsei produce efecte atat asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cat si asupra altor persoane care, vazand constrangerea la care este supus acesta, sunt puse in situatia de a reflecta asupra propriei lor comportari viitoare si de a se abtine de la savarsirea de infractiuni.
 Fermitatea cu care o pedeapsa este aplicata si pusa in executare, intensitatea si generalitatea dezaprobarii morale a faptei si faptuitorului, conditioneaza caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin marimea privatiunii, trebuie sa reflecte gravitatea infractiunii si gradul de vinovatie a faptuitorului.
 Numai o pedeapsa justa si proportionala este de natura sa asigure atat exemplaritatea cat si finalitatea acesteia, preventia speciala si generala inscrise si in Codul penal roman, art. - 52 alin.1 - , potrivit caruia “scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni".
 Individualizarea sanctiunii trebuie efectuata si prin prisma datelor ce tin de sanatatea mentala a celui in cauza. La individualizarea tratamentului penal, instanta de apel trebuie sa efectueze o corecta analiza si evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cat si a imprejurarilor savarsirii faptei, in raport cu criteriile prevazute de art.72 C.pen.
 Fapta unui ginere de a-si ucide in asemenea imprejurari socrul, cu care a convietuit 22 ani, este neindoielnic grava, apreciata ca atare si de legiuitor care reglementeaza si sanctioneaza o asemenea activitate.
 Dar, fireste, in lumina criteriilor prevazute de art.72 C.pen., gravitatea concreta a unei activitati infractionale trebuie stabilita consecutiv unui examen aprofundat si cuprinzator al tuturor elementelor interne, specifice faptei si faptuitorului.
 Fapta este neindoielnic grava, dar nu pot fi scapate din vedere - in operatia complexa a individualizarii tratamentului penal - , elementele de mai sus, care sustin in afara oricarei indoieli concluzia ca actiunea infractionala a inculpatului in varsta de 48 de ani s-a derulat in conditiile unui consum exagerat de alcool, care i-a exacerbat boala psihica de care sufera - tulburare de personalitate instabila emotional si pe fondul careia a comis infractiunea de omor.
 Aceasta realitate coroborata cu suferinta organica si psihica respectiv tulburarea de personalitate de tip instabil, care da un specific cu totul deosebit circumstantelor faptei, unita cu pozitia inculpatului in cursul procesului penal, cu varsta lui si cu experienta de viata justifica si impune aplicarea unei pedepse de 13 ani inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b C.pen. ca pedeapsa complementara, care va incepe dupa executarea pedepsei inchisorii.
 In speta, nu se poate retine comiterea infractiunii in stare de provocare pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art.73 lit.b C.pen., pentru existenta circumstantei atenuante legale a scuzei provocarii se cer intrunite cumulativ mai multe conditii: infractiunea sa fie savarsita sub stapanirea unei puternice emotii; starea aceasta sa fi avut drept cauza o provocare din partea persoanei vatamate prin infractiune; provocarea sa fi fost comisa de victima infractiunii printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava, iar riposta la actiunea de provocare trebuie indreptata impotriva autorului actului provocator, conditii care nu rezulta din probele administrate.
 Desi art.73 lit.b C.pen. nu cere, in mod expres, ca intre actul pretins provocator si infractiunea savarsita sa existe o anumita proportie sub aspectul gravitatii, necesitatea existentei unei asemenea proportii rezulta implicit din continutul sau, pentru ca numai o activitate ilicita, de o anumita gravitate, poate fi de natura sa genereze, in psihicul inculpatului, o tulburare sau emotie intensa.
 Intotdeauna, retinerea starii de provocare este conditionata de o comportare culpabila a victimei care, prin actiunile ori afirmatiile facute, sa fie de natura a cauza celui caruia ii sunt adresate, o puternica stare de tulburare sub imperiul careia sa comita fapta.
 In speta, cerintele referitoare la starea de provocare nu sunt intrunite. Din raportul de constatare medico-legala al inculpatului reiese ca a prezentat leziuni produse prin lovire cu si de corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare 3 zile ingrijiri medicale, dar care sunt inerente in cazul unei activitati infractionale de tipul celei derulate de inculpat. (loviri active cu si de corpuri dure). Pe de alta parte, ele nu sunt situate in zona anatomica reclamata de inculpat, pe unul dintre obraji, deoarece aplicarea unei lovituri cu un vatrai din metal, de catre victima trebuia sa-i creeze inculpatului o cicatrice faciala si o sangerare abundenta, ceea ce nu este cazul in speta. Mai mult, afirmatia inculpatului in sensul agresarii sale de catre victima nu poate fi dovedita cu nimic, de fata nefiind nici un martor, in afara partilor. Nu in ultimul rand, intre socrul inculpatului si acesta - pe tema contributiei insuficiente din punct de vedere material a apelantului la gospodaria comuna - au existat multe animozitati si discutii conflictuale ce dateaza de 22 ani. Ca atare, nu se poate sustine ca o noua discutie la 3 iunie 2010 sau un nou repros adresat de victima, pe aceeasi tema, putea sa genereze in psihicul inculpatului o tulburare de asa natura si cu asemenea intensitate, care sa duca la decesul socrului. Trebuie avut in vedere totodata si varsta persoanelor implicate in altercatie si constitutia fizica corespunzatoare dezvoltarii biologice. Astfel, la 48 de ani, inculpatul poseda o alura atletica, in contradictie cu cei 77 ani avuti de victima si bolile inerente varstei recunoscute chiar de apelant. Aceste deosebiri s-au si materializat prin consecintele mortale ale activitatii desfasurate de inculpat.
 Pe cale de consecinta, pentru motivele ce preced nu s-a putea primi apararea inculpatului in sensul comiterii faptei in stare de provocare.
 In baza art.350 C.pr.pen. s-a mentinut starea de arest a inculpatului, intrucat hotararea provizorie de condamnare justifica privarea de libertate in scopul garantarii executarii pedepsei aplicate potrivit art.5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franta). Chiar daca hotararea de condamnare a inculpatului pronuntata pe fond de Tribunalul Maramures, nu are caracter definitiv, fiind apelata de catre inculpat, ea este totusi de natura sa justifice continuarea privarii de libertate a acestuia, in conditiile art.5 paragraf 1 lit.a si c din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeasi instanta in cauza Wemhoff contra Germaniei.
 Tinand seama de probatoriul cauzei si solutia pronuntata de tribunal, curtea a considerat ca nu au disparut temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive, care se regasesc in disp.art.148 lit.f C.proc.pen. si ca mentinerea acestei masuri de catre instanta de apel este pe deplin justificata in raport cu prevederile legale invocate, coroborate cu cele ale art.5 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale si ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
 In baza art.88 cod pen. raportat la art.381 C.proc.pen.s-a deduce din pedeapsa aplicata inculpatului retinerea si arestul preventiv incepand cu 18 iunie 2010 si pana la zi.
 In baza art.71 C.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b C.pen. de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la terminarea executarii pedepsei, neavand dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si nici cel de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.
 Prin urmare, este proportionala si justificata masura interzicerii drepturilor sale electorale de catre instanta pe durata executarii pedepsei.
 Prin aplicarea in acest mod a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este si in acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord.
 S-au mentine restul dispozitiilor sentintei atacate.