Lovituri cauzatoare de moarte. Stabilirea prejudiciului moral si material in echitate in favoarea partii civile. Raspunderea civila delictuala nu este limitata de posibilitatile de plata ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al repararii i...

In cazul in care diverse elemente constituind prejudiciul nu se preteaza la un calcul exact, sau in cazul in care distinctia intre prejudiciul material si cel moral se realizeaza mai greu, Curtea le poate examina impreuna. (cauza Comingersoll impotriva Portugaliei CEDO 2000).

Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, decizia nr. 206/A din 24 noiembrie 2011

Tribunalul Salaj prin sentinta penala nr.53 din 14 septembrie 2011, a obligat inculpatul B.N.M., sa plateasca, in solidar cu partile responsabile civilmente B.R. si B.A., partii civile H.L.R., mama victimei N.G.B. suma globala de 65.000 lei, despagubiri civile, reprezentand daune materiale si morale
A fost obligat inculpatul, in solidar cu partile responsabile civilmente B.R. si B.A., sa plateasca partii civile Spitalul Judetean de Urgenta Zalau, suma de 447,56 lei, partii civile Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures, suma de 7647,67 lei si partii civile Serviciul Judetean de Ambulanta Salaj suma de 363 lei, despagubiri civile, reprezentand cheltuieli de transport, asistenta medicala si spitalizare a victimei N.G.B..
S-a constatat ca inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare catre stat, in dosar nr.aaaa/84/2011, in care s-a solutionat latura penala a cauzei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut in fapt urmatoarele:
 Prin sentinta penala nr.52 din 14 septembrie 2011, pronuntata de Tribunalul Salaj in dosar nr.aaaa/84/2011, a fost condamnat inculpatul minor B.N.M. , in baza art.183 Cod penal, cu aplic.art.99 alin.3 Cod penal si art.3201 Cod procedura penala, pentru savarsirea infractiunii de lovituri cauzatoare de moarte, la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare, cu executare.
In sedinta publica din 03.08.2011, ce a constituit primul termen de judecata, inculpatul B.N.M., a declarat ca recunoaste savarsirea faptei asa cum aceasta a fost descrisa in rechizitoriu, ca i-au fost prezentate actele procedurale din timpul urmaririi penale, cunoaste invinuirea ce i se aduce si probele aflate la dosar si ca doreste sa fie judecat in baza acestora, pentru a  beneficia de prevederile art.3201 Cod procedura penala, privind reducerea limitelor legale de pedeapsa.
Pe de alta parte, aparatorul partii vatamate H.L., mama victimei N.G.B. a aratat, in prezenta acesteia, ca partea vatamata se constituie parte civila in cauza cu suma de 15.000 lei, cu titlu de daune materiale si suma de 350.000 lei, cu titlu daune morale, conform inscrisului depus la dosar,  filele 41-42, rezervandu-si dreptul de a propune si alte mijloace de proba, pe parcursul procesului.
In acest context, instanta a admis cererea de disjungere a laturii civile a cauzei si in urma disjungerii, s-a format prezentul dosar, avand ca obiect solutionarea laturii civile procesului penal.
In sedinta din 14 septembrie 2011, partea civila H.L. si-a precizat pretentiile in sensul ca intelege sa solicite de la inculpat, in solidar cu partile responsabile civilmente, o suma globala, respectiv cele doua sume adunate (365.000 lei), cu titlu de daune materiale si morale.
Prin adresa nr 1591/10 06 2011, Serviciul de Ambulanta Judetean Salaj s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 363 lei. Prin adresa nr 9289  din 30 05 2011 Spitalul Judetean de Urgenta Zalau s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 447,56 lei. Prin adresa nr 10421 din data de 09 06 2011 Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 7647,67 lei.
  Asupra laturii civile a procesului penal, tribunalul a retinut urmatoare:
            Potrivit art. 14 Cod procedura penala, actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila iar repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile, prin plata unei despagubiri banesti.
            Este vorba in acest caz de o raspundere civila delictuala, in conformitate cu dispozitiile art.998 si 999 Cod civil, ce reglementeaza raspunderea civila pentru fapta proprie si cu dispozitiile art.1000 alin.(2) Cod civil, ce prevad raspunderea civila delictuala pentru fapta altuia, respectiv a parintilor pentru copiii lor minori. Desemenea sunt aplicabile dispozitiile art.1003 Cod civil, privind raspunderea solidara, in cazul raspunderii civile delictuale.
           In cadrul procesului penal infractiunea are intotdeauna valentele unei fapte ilicite, daca a produs un rezultat pagubitor pentru partea vatamata si odata dovedita prin condamnarea inculpatului, sunt intrunite toate elementele constitutive ale raspunderii civile delictuale:existenta faptei ilicite, paguba si raportul de cauzalitate dintre acestea.
          Asa fiind, instanta penala va trebui sa aprecieze doar intinderea pagubei, fiind in principiu irelevanta forma de vinovatie a inculpatului, in vederea stabilirii despagubirilor constand in daune materiale si morale, intrucat raspunderea civila delictuala presupune repararea integrala a prejudiciului, indiferent de forma vinovatiei, fiind suficienta si culpa cea mai usoara (culpa levissima) dupa cum, sunt irelevante si posibilitatile materiale pe care le are persoana raspunzatoare de producerea pagubei.
           In speta, daunele materiale constau in mod evident in cheltuielile generate de deplasarea partii vatamate H.L. la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures, unde fiul sau, victima N.G.B. a fost internat in perioada 25 04 2011- 01 05 2011, dupa care a decedat si cheltuielile de inmormantare, conform actelor depuse la dosar insa daunele morale incercate de aceasta, prin moartea unicului sau fiu, in varsta de 22 de ani, sunt inestimabile.
          Cu toate acestea, intinderea despagubirilor nu poate fi una nelimitata sau exagerata, atata vreme cat prejudiciul nu mai poate fi reparat sau compensat in totalitate. Obligarea persoanei raspunzatoare la despagubiri exorbitante, cu mult peste posibilitatile sale materiale de onorare, asa cum se pretinde in speta, respectiv suma globala de 365.000 lei, ar fi lipsita de finalitate si s-ar transforma intr-o noua pedeapsa, de ordin pecuniar, pentru inculpat iar pentru partea vatamata ar insemna o imbogatire fara justa cauza. Cu alte cuvinte, in abordarea unor astfel de situatii ireparabile, trebuie urmarit intotdeauna realizarea pe cat posibil a unui echilibru intre daunele compensatorii pretinse si despagubirile acordate, mai ales atunci cand fapta pagubitoare s-a produs din culpa sau culpa grefata pe intentie, asa cum este cazul in speta.
        Pe de alta parte, instanta a constatat insa ca, asa cum rezulta si din considerentele sentintei penale nr. 52/ 2011 pronuntata in aaaa/84/2011, savarsirea infractiunii a avut loc din culpa exclusiva a inculpatului B.N.M., asa incat fata de toate aceste aspecte, apreciaza ca obligarea acestuia, in solidar cu partile responsabile civilmente B.R. si B.A., la plata unei sume globale de 65.000 lei, despagubiri civile, reprezentand daune materiale si morale, catre partea civila H.L.R., mama victimei N.G.B., reprezinta o reparatie compensatorie rezonabila, raportat la circumstantele cauzei.
        Referitor la despagubirile fata de unitatile medicale care s-au constituit parti civile in proces, cu sumele la inceput aratate, instanta le-a admis in totalitate asa cum s-a solicitat, pe baza actelor doveditoare depuse la dosar.
Impotriva solutiei instantei de fond au declarat apel partea civila H.L. Rozica si inculpatul B.N.M..
Prin apelul promovat, partea civila a solicitat obligarea inculpatului in solidar cu partile responsabile civilmente la plata in intregime a sumelor cu care s-a constituit parte civila in fata tribunalului respectiv, 15.000 lei daune materiale si 350.000 lei cu titlu de daune morale intrucat a suferit un grav prejudiciu in urma infractiunii comise de apelant, pierzandu-si unicul fiu.
Prin apelul sau, inculpatul a cerut diminuarea daunelor materiale si morale la care a fost obligat in favoarea partii civile prin hotararea tribunalului, aratand ca au fost probate doar pretentii cu cheltuielile de inmormantare in suma de 4000 lei, iar in privinta daunelor morale acestea sunt excesive, familia inculpatului neavand de unde sa le achite. Apreciaza ca Tribunalul Salaj trebuia sa-l oblige pe inculpat la plata unor despagubiri direct proportionale cu veniturile sale materiale.
Curtea examinand apelurile promovate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la urmatoarele constatari:

Cu privire la apelul partii civile si al inculpatului:
 Prin sentinta penala nr.52 din 14 septembrie 2011, pronuntata de Tribunalul Salaj in dosar nr.aaaa/84/2011, a fost condamnat inculpatul minor B.N.M.  in baza art.183 Cod penal, cu aplic.art.99 alin.3 Cod penal si art.3201 Cod procedura penala, pentru savarsirea infractiunii de lovituri cauzatoare de moarte, la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare, cu executare, hotarare ramasa definitiva prin neapelare.
In legatura cu modul de solutionare a laturii civile, instanta de apel apreciaza ca solutia Tribunalului Salaj este netemeinica, nefiind argumentata prin prisma legislatiei europene, care permitea acordarea in favoarea partii civile a unor sume "in echitate", care sa compenseze atat daunele materiale cat si cele morale suferite de pe urma infractiunii comise de inculpat.
Astfel, in privinta daunelor morale sunt de remarcat urmatoarele:
Cerintele legii impun ca persoana care a savarsit o fapta ilicita sa repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din savarsirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezulta din insasi redactarea art.998 si 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de "prejudiciu", fara a distinge in raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce inseamna ca trebuie reparate atat prejudiciile materiale cat si cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, si a celor cu caracter penal.
Daca in cazul raspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ usoara, intrucat acesta este material, evaluabil in bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natura patrimoniala, in cazul raspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotriva, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele insele de a fi evaluate in bani.
In sistemul de drept romanesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecatorul fiind singurul care, in raport de consecintele pe orice plan, suferite de partea vatamata, trebuie sa aprecieze o anumita suma globala care sa compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de alta parte, aceasta compensatie materiala trebuie sa fie echitabila si proportionala cu intinderea pagubei suferite.
In prezenta speta este vorba de repararea unui prejudiciu de afectiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de catre persoana culpabila, sens in care, s-a dispus si prin Rezolutia Comitetului de Ministri al Consiliului Europei nr.75 adoptata la 14 martie 1965 in materia prejudiciului corporal care statueaza expres ca "in caz de deces, reparatia pentru prejudiciul de afectiune trebuie acordata parintilor, sotului si copiilor victimei pentru ca doar in aceste cazuri reparatia este supusa conditiei ca aceste persoane sa fi avut legaturi de afectiune stranse cu victima, in momentul decesului".
Despagubirile solicitate in prezentul dosar si care sunt considerate intemeiate de catre instanta, au scopul de a alina suferinta pricinuita parintilor, prin moartea victimei, de care erau legati afectiv.
In prezenta speta, s-a dovedit mai presus de orice dubiu ca partea vatamata a suferit o trauma psihica de exceptie, determinata de fapta savarsita de inculpat, -  moartea fiului -  astfel ca daunele morale in cuantum de 200.000 lei vor reprezenta o compensare a prejudiciului  afectiv cauzat mamei, de care victima era legata printr-o relatie afectiva de natura familiala. Prin stabilirea daunelor morale la suma de 200.000 lei curtea apreciaza ca solutia va fi conforma atat cu interpretarea traditionala a jurisprudentei romane cat si cu interpretarea constanta a jurisprudentei europene.
CEDO reaminteste ca o hotarare prin care se constata o incalcare a drepturilor unei parti, determina statul de a pune capat acelei incalcari si de a elimina consecintele pagubitoare pentru acea persoana. Daca dreptul intern pertinent nu permite decat o eliminare imperfecta a consecintelor acestei incalcari, art.41 din Conventia Europeana confera Curtii competenta de a acorda o reparatie in favoarea partii vatamate. Printre elementele luate in considerare de catre Curte, atunci cand se pronunta in materie, se numara prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultand direct din pretinsa incalcare, si prejudiciul moral, care reprezinta repararea starii de angoasa, a neplacerilor si a incertitudinilor rezultand din aceasta incalcare, precum si din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, in cazul in care diverse elemente constituind prejudiciul nu se preteaza la un calcul exact, sau in cazul in care distinctia intre prejudiciul material si cel moral se realizeaza mai greu, Curtea le poate examina impreuna. (cauza Comingersoll impotriva Portugaliei CEDO 2000).
In speta de fata, este dovedit in afara oricarui dubiu ca victima a fost inmormantata potrivit obiceiului locului, sens in care s-au depus la dosar acte din care rezulta ca a fost imbracata cu haine noi, s-a organizat o masa de pomana la care au fost servite alimente, bauturi alcoolice,  astfel ca prima instanta trebuia sa-l oblige pe inculpat la suportarea in intregime a daunelor materiale in cuantum de 15.000 lei in favoarea partii civile, cu atat mai mult cu cat de la data agresiunii si pana in prezent, inculpatul si familia acestuia nu au incercat s-o dezdauneze pe partea civila.
Conform jurisprudentei Curtii Europene, partea civila poate obtine rambursarea prejudiciului material in masura in care s-a stabilit realitatea acestuia precum si caracterul rezonabil al cuantumului. Din actele depuse la dosar rezulta ca in vederea organizarii inmormantarii, partea civila a achizitionat produse alimentare, de panificatie, bauturi alcoolice, haine pentru victima, sicriu, conditii in care suma de 15.000 lei nu este exagerata, avand un caracter rezonabil, tinand cont de imprejurarea ca pana in prezent, inculpatul nu a despagubit-o cu nimic pe mama victimei.
Asa fiind, instanta de apel va stabili in echitate, ca suma de 15.000 lei cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale va contribui la justa dezdaunare a partii civile.
Nu poate fi omis faptul ca victima era singurul copil al familiei partii civile, iar in urma decesului acestuia, asa cum rezulta din actele depuse in fata Curtii, mama in varsta de 45 de ani este evident ca nu mai poate avea alti copii, iar in prezent sufera de o stare depresiva pentru care urmeaza tratament medicamentos, precum si de o hemipareza dreapta, astfel ca suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale va constitui o compensare rezonabila a traumei psihice de exceptie incercata, ca efect al  faptei inculpatului.
Apelul inculpatului este nefondat intrucat, spre deosebire de raspunderea civila contractuala ori de alta natura, raspunderea civila delictuala nu este limitata de posibilitatile de plata ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al repararii integrale a prejudiciului material si moral cauzat prin fapta savarsita (art.14 C.proc.pen.).
Prin stabilirea daunelor materiale reprezentand contravaloarea cheltuielilor de inmormantare, a pomenii organizate in memoria victimei, la suma de 15.000 lei Curtea nu a acordat o suma exagerata care sa duca la o imbogatire fara justa cauza a partii civile, ci din contra, a stabilit  "in echitate" potrivit legislatiei europene, un cuantum care sa compenseze prejudiciul suferit, sub acest aspect.
In practica constanta a instantei supreme, Curtea nu a identificat vreo speta, in care la obligarea inculpatului catre partea civila sa se tina cont de posibilitatile materiale ale acestuia la repararea prejudiciului.
Nu in ultimul rand, Curtea va retine ca prin sentinta penala ramasa definitiva a Tribunalului Salaj s-a stabilit culpa exclusiva a inculpatului in savarsirea infractiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
In sinteza, existand raport de cauzalitate intre activitatea delictuala a inculpatului si prejudiciul patrimonial si nepatrimonial incercat de partea civila, Curtea apreciaza ca prin admiterea apelului partii civile conform art.379 pct.2 lit.a Cod procedura penala solutia pronuntata va fi  corespunzatoare principiilor raspunderii civile stabilite prin dreptul intern si exigentelor art.3 din Protocolul nr.7 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, sens in care va desfiinta sentinta penala 53 din 14 septembrie 2011 a Tribunalului Salaj si va obliga inculpatul B.N.M., in solidar cu partile responsabile civilmente B.R. si B.A. sa achite partii civile H.L. Rozica suma de 15.000 lei daune materiale si 200.000 lei daune morale.
Va obliga inculpatul in solidar cu partile responsabile civilmente sa achite partii civile H.L. suma de 2500 lei cheltuieli judiciare reprezentand onorariul avocatial.
Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei apelate.
Se va stabili onorariu aparator din oficiu in suma de 50 lei pentru aparator, ce se achita Baroului de Avocati Cluj din FMJ, conform art.189 C.proc.pen.
Cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului conform art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen.
Pentru motivele pe larg expuse in cuprinsul considerentelor decizei penale atacate, se va respinge ca nefondat apelul promovat de inculpat in temeiul art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen. (Judecator Delia Purice)