Functionar public. Salarizare. Legea nr. 330/2009 si OUG nr. 1/2010. Neluarea in considerare a drepturilor stabilite prin contracte si acorduri colective si contracte individuale de munca incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare

Curtea de Apel Cluj, Sectia a II-a civila,de contencios administrativ si fiscal, decizia nr.3946 din 16 mai 2012

Prin sentinta civila nr.1815 din 17.02.2012 a Tribunalului Cluj s-a respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul C.R. in contradictoriu cu paratul Primarul mun.Cluj-Napoca, avand ca obiect anularea si suspendarea dispozitiei nr.2758/26 mai 2010, ca neintemeiata; s-a luat act ca reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
In speta au fost depuse la dosarul cauzei dispozitia contestata precum si datele referitoare la modalitatea de calcul a drepturilor salariale ale reclamantului atat in luna decembrie 2009, anterior reincadrarii cat si ulterior reincadrarii, in luna ianuarie 2010.
S-a retinut ca reclamantul este functionar public in cadrul Primariei mun. Cluj-Napoca, iar prin Dispozitia nr.2758 din 26 mai 2010 emisa de Primarul  mun. Cluj-Napoca s-a modificat dispozitia Primarului  nr.574 din 12.02.2010 in sensul ca  incepand cu data de 01 ianuarie 2010 drepturile salariale cuvenite reclamantului sunt compuse doar din salariul de baza, spor de vechime si spor pentru conditii periculoase, fiind eliminate din drepturile salariale sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate.
La baza emiterii dispozitiei contestate au stat Dispozitia 2142/22.04.2010, privind modificarea statului de personal al primariei si al serviciilor publice din subordinea Consiliului Local al mun. Cluj-Napoca precum si a dispozitiilor / deciziilor de reincadrare a personalului acestora, adresa nr. 386/R/31.03.2010 a Agentiei Judetene de Prestatii Sociale Cluj, Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei si protectiei Sociale si al Misterului Finantelor Publice nr.32/42/2010 privind monitorizarea si controlul aplicarii prevederilor Legii 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice la nivelul institutiilor si autoritatilor publice ale administratiei locale.
Modul de calcul al drepturilor salariale, potrivit dispozitiei contestate, a fost facut in baza prevederilor art. 30 din Legea 330/2009 si OUG 1/2010, fara a se mai acorda indemnizatia de dispozitiv si sporul de stabilitate.
Cu referire la primul motiv de nelegalitate al dispozitiei contestate, si anume cel care se refera la nulitatea absoluta a acesteia, retinem ca aceasta nu incalca principiul neretroactivitatii deoarece a fost emisa in baza Ordinului 32/42/2010, mentionat mai sus, si in baza caruia  Agentia Nationala de Prestatii Sociale Cluj, careia i s-au acordat atributii de control asupra modalitatii de stabilire a drepturilor salariale potrivit Legii 330/2009, a fost indrituita sa verifice drepturile salariale acordate functionarilor publici in baza acestei legi care se refera la salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, si in conformitate cu care, incepand cu data de 01 ianuarie 2010, toti functionarii publici trebuie reincadrati pe categorii de personal, functie de prevederile acestei legi.
Referitor la abrogarea Ordinului 32/42/2010 intervenit la 14.05.2010 prin Ordinul comun al MMFPS si MFP NR. 727/14.05.2010 , emis in aplicarea acestei legi, retinem ca in materie de abrogare ca forma de incetare in timp a unui act normativ, este un principiu general cunoscut si necontestabil acela ca norma juridica activeaza atata timp cat este in vigoare. In speta, acest ordin  fost anulat prin Sentinta civila nr. 239/20 mai 2010 a Curtii de Apel Cluj, sentinta nedefinitiva si care potrivit art. 23 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ are putere numai pentru viitor. Mai apoi, retinem ca in baza acestui ordin Agentia Judeteana de Prestatii Sociale Cluj a efectuat controlul sus amintit in cadrul Primariei Mun.Cluj-Napoca, iar in urma controlului aceasta agentie a emis adresa nr. 386/R/31.03.2010 prin care a incunostiintat institutia primarului ca exista nereguli la reincadrarea personalului propriu, in legatura cu modul de stabilire a salariilor in primul an de aplicare a Legii 330/2009, in sensul ca sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate, nefiind prevazute in legislatia salarizarii,  aplicabila pana la 31.12.2009, sunt nelegale, motiv pentru care nu mai pot fi acordate in anul 2010, incepand cu data intrarii in vigoare a Legii - cadru 330/2009.
In baza acestei adrese, Primarul mun. Cluj-Napoca a emis dispozitia 2142/22.04.2010 prin care a fost modificat statul de personal al Primariei mun.Cluj-Napoca si al serviciilor publice aflate in subordinea Consiliului Local al mun.Cluj-Napoca.
Din cronologia actelor sus expuse rezulta ca Dispozitia  2142/22.04.2010 a fost emisa in intervalul in care Ordinul 32/42/2010 producea efecte, nefiind abrogat si tocmai in scopul respectarii prevederilor Legii 330/2009, lege declarata constitutionala in urma controlului de constitutionalitate declansat in conditiile legii.
Apoi, cu referire la problema de fond a spetei, si anume daca reclamanta este indreptatita sau nu la acordarea sporului de dispozitiv si sporului de stabilitate, respectiv daca dispozitia contestata este nelegala in contextul in care a eliminat aceste doua sporuri fara un temei legal, retinem urmatoarele:
Cu referire la sporul de dispozitiv s-a retinut ca in cauza a fost pronuntata si o decizie de recurs in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, respectiv Decizia 37/2009 prin care s-a stabilit ca acest drept salarial se acorda doar functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul MAI si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne.
Potrivit art. 10 din OUG 1/2010 data in aplicarea Legii 330/2009, se arata ca "in conformitate cu prevederile art. 30 din Legea - cadru 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar incepand cu 01 ianuarie 2010 nu vor fi luate in considerare drepturi salariale stabilite prin contractele si acordurile colective si contracte individuale de munca incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor sau prin acte administrative emise cu incalcarea normelor in vigoare la data emiterii lor si care excedeaza prevederilor Legii - cadru 330/2009".
Prin urmare, in raport de acest text de lege, a rezultat ca trebuie a se analiza daca drepturile salariale stabilite anterior intrarii in vigoare a Legii 330/2009 erau legale sau  nu la momentul emiterii lor.
S-a apreciat ca in conditiile in care prin Decizia ICCJ nr. 37/2009 a stabilit in mod obligatoriu ca acest spor era reglementat prin lege numai pentru personalul din institutiile din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, acest drept salarial nu mai poate fi acordat incepand cu data intrarii in vigoare a Legii 330/2009.
Mai apoi, chiar daca nu ar fi fost aceasta decizie de recurs in interesul legii, trebuie sa ne raportam la temeiul invocat de reclamanta pentru acordarea acestui spor cat si a sporului de stabilitate, si anume, acordul colectiv de munca incheiat la nivelul Primariei mun. Cluj-Napoca, nr. 224076/11.11.2009.
 Reclamantul este functionar public si in acest context ii sunt aplicabile dispozitiile Legii 188/1999 in conformitate cu care, respectiv in conformitate cu art. 31 din aceasta lege, se stabileste ca salariul functionarului public este compus din  salariul de baza si sporul pentru vechime in munca, iar functionarii publici mai pot beneficia si de alte drepturi salariale doar in conditiile legii.
Urmeaza deci sa analizam daca cele doua sporuri solicitate de reclamanta si care nu sunt prevazute de Legea 188/1999 pot fi negociate printr-un acord colectiv de munca.
S-a apreciat ca aceste sporuri nu pot fi negociate printr-un atare acord deoarece potrivit art.29 din aceeasi lege organizatiile sindicale ale functionarilor publici pot sa aiba ca scop doar protejarea intereselor profesionale, iar potrivit art. 72 din aceeasi lege 188/1999, autoritatile si institutiile publice pot incheia anual, in conditiile legii, acorduri cu sindicatele functionarilor publici, care sa cuprinda doar masuri referitoare la: constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca; sanatatea si securitatea in munca; programul zilnic de lucru; perfectionarea profesionala; alte masuri decat cele prevazute de lege, referitoare la protectia celor alesi in organele de conducere al organizatiilor sindicale.
In concluzie, acordurile colective de munca ale functionarilor publice pot viza doar masurile sus mentionate si nici intr-un caz nu se pot referi la drepturile salariale. Acest aspect rezulta si din interpretarea art. 12 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de munca, potrivit caruia  acesta se poate incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare, insa se stabileste in mod imperativ  ca nu se poate negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.
In raport de toate considerentele anterior expuse, a rezultat ca functionarii publici nu isi pot negocia drepturile salariale, drepturile acestea si compunerea lor, fiindu-le stabilite prin lege.
Asa fiind, desi art.30 alin.5 din Legea 330/2009 arata ca in anul 2010 personalul aflat in functie la 31.12.2009 isi va pastra salariul avut, acest text de lege trebuie raportat la conditiile stabilite de aceeasi lege pentru reincadrarea legala a personalului din institutiile publice, in speta din cadrul Primariei mun.Cluj-Napoca.
Cu referire la cererea de suspendare a dispozitiei primarului contestata, in conditiile in care s-a stabilit pe fond ca aceasta dispozitie este legala si temeinica, este evident ca s-a respins cererea de suspendare, neexistand nici un caz bine justificat si nici paguba iminenta care sa determine suspendarea acesteia, masura eliminarii celor doua sporuri de catre Primarul mun.Cluj-Napoca fiind legala si temeinica. Asa fiind, in temeiul art. 15 din Legea 554/2004, s-a respins cererea de suspendare formulata de reclamant .
In raport de considerentele sus mentionate, s-a respins  cererea de anulare si de suspendare a dispozitiei contestate precum si plata drepturilor salariale compuse din cele doua sporuri incepand cu luna ianuarie 2010.
S-a luat act ca reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul C.R. solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei recurate in sensul admiterii actiunii sale si dispunerea anularii Dispozitiei Primarului municipiului Cluj-Napoca nr.2758/26.05.2010, ca nelegala si netemeinica.
  Considera ca in mod eronat Tribunalul a retinut ca cererea nu este fondata rezumandu-se, in esenta, la motive in functie de care a interpretat si aplicat in mod eronat si necoroborat dispozitiile legale incidente in cauza.
  Astfel, primul argument retinut de catre instanta de fond in motivarea hotararii se refera la faptul ca, contractul colectiv de munca a fost incheiat dupa publicarea in Monitorul Oficial a Legii nr. 330/2009. Este real faptul ca Legea nr. 330/2009 a fost publicata in Monitorul Oficial la data de 9 noiembrie 2009 iar contractul colectiv de munca a fost incheiat in data de 11.11.2009 si inregistrat la D.M.P.S. Cluj la data de 17.11.2009, insa consider ca data publicarii Legii nr. 330/2009 in Monitorul Oficial este lipsita de relevanta juridica, in conditiile in care, este de notorietate imprejurarea ca acest act normativ intra in vigoare la data de 01.01.2010, astfel cum rezulta si din disp. art. 47.
  Practic, instanta de fond a confundat data publicarii in Monitorul Oficial a Legii nr. 330/2009 cu data intrarii in vigoare a acestei legi, abordare care contravine flagrant disp. art. 78 din Constitutia Romaniei si disp. art. 12 din Legea nr. 24/2000.
  Mai arata ca instanta de fond a retinut faptul ca sporul de stabilitate si cel de dispozitiv exced prevederilor Legii nr. 330/2009 si, pe cale de consecinta, nu pot fi luate in considerare la stabilirea salariului de baza, desi in cuprinsul hotararii recurate sunt invocate disp. art. 22 si ale anexei I/3 din Legea nr. 330/2009. Contrar acestor argumente, solicita a observa faptul ca nici unul din cele doua sporuri, respectiv sporul de stabilitate si cel de dispozitiv nu exced prevederilor Legii nr. 330/2009, dimpotriva ele sunt confirmate de notele de la anexa 1/2 si III/2 pentru salariatii personal contractual, respectiv functionari publici, din administratia publica din municipii resedinta de judet, cum este Municipiul Cluj-Napoca. Astfel, in masura in care un salariat a beneficiat in luna decembrie 2009 de aceste doua sporuri, inclusiv in baza contractului sau acordului colectiv de munca, ori in baza unui act administrativ, acestea trebuiau incluse in salariul de baza.
De asemenea, arata ca  ceea ce instanta de fond a "omis" sa observe sub acest aspect al incheirii si negocierii celor doua sporuri dupa publicarea in Monitorul Oficial al Legii nr. 330/2009", este ca la nivelul Primariei municpiului Cluj Napoca, sporul de stabilitate si respectiv cel de dispozitiv existau si erau prevazute si anterior, in actele de negociere colectiva, ultimul fiind Contractul/Acordul colectiv de munca nr. 1193/25.10.2006 (inregistrat la D.M.S.S.F. Cluj la data 17.11.2006 si in vigoare pana la data de 11.10.2009, respectiv 17.10.2009 cand a fost incheiat (pentru continuitate, de altfel) acest nou contract si acord, cu clauze similare, daca nu chiar identice.
  Mai mult, legalitatea contractului colectiv de munca si respectiv a sporului de stabilitate au fost confirmate inca din 2003, prin Sentinta civila nr. 150/2003 a Tribunalului Cluj. De asemenea, acordarea sporului de dispozitiv a fost stabilita inca din 2007, prin actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. 61/27.02.2007 prin care s-a aprobat in mod expres acordarea sporului de dispozitiv personalului din Primaria municipiului Cluj-Napoca.
  Cat priveste argumentul invocat de catre prima instanta in sensul ca acordarea sporului de dispozitiv si stabilitate contravine dispozitiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, arata ca practica Inaltei Curti de .Casatie si Justitie si a Curtii Constitutionale (a se vedea Decizia CCR nr. 380/2004 si Decizia ICCJ nr. 46/2008) a concluzionat faptul ca toate conventiile colective cuprind prevederi prin care salariatii beneficiaza de unele drepturi suplimentare celor expres prevazute de lege, drepturi avand ca temei juridic principiul negocierilor colective, in functie de posibilitatile financiare ale fiecarei institutii care realizeaza venituri proprii.
  In aceste conditii, interpretand sistemic si per a contrario dispozitiile art. 8 si 12 din Legea nr. 130/1996, tinand seama si de principiile care stau la baza raporturilor de munca, rezulta ca personalul din institutiile bugetare poate negocia, prin acorduri/contracte colective de munca, clauze referitoare la drepturile a caror acordare si cuantum nu sunt stabilite prin dispozitii legale.
  Un alt argument in sustinerea validitatii rationamentului expus vine si din interpretarea teleologica a dispozitiilor legale mentionate. Astfel, scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibiIitatea de negociere a drepturilor salariale prin acorduri/contracte colective de munca exclusiv in privinta drepturilor a caror acordare este stabilita prin dispozitii legale, inclusiv sub aspectul cuantumului.
  Apoi, pe aceeasi linie logica, trebuie retinut ca salarizarea personalului din institutiile publice este reglementata de dispozitiile art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici si respectiv art. 155 si urmat. din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit carora, salariul este compus din salariul de baza, stabilit conform legii si o parte variabila, constand In sporuri si alte drepturi suplimentare.
  Concluzionand, din interpretarea tuturor textelor legale citate, rezulta ca personalul din institutiile publice are dreptul de a negocia, prin acorduri/contracte colective de munca, acele drepturi suplimentare a caror acordare si cuantum nu sunt stabilite prin dispozitii legale. In acelasi sens a fost si solutia Tribunalului Cluj inca din 2003 - sentinta civila nr. 150/2003.
  In ce priveste motivele de nelegalitate si netemeinicie a actului atacat, recurentul reitereaza criticile de fiind cuprinse in actiunea introductiva.
Astfel, referitor la Ordinul MMFPS si MFP nr. 32/42/1010 si la Adresa nr. 386/R/31.03.2010 a AJPS, solicita a se avea in vedere urmatoarele aspecte:
  Controlul AJPS a fost si este unul inafara legii, AJPS neavand niciun fel de atributii legale de control asupra activitatii si asupra actelor autoritatilor administratiei publice locale. Mai mult, la data adoptarii Dispozitiei Primarului municipiului Cluj-Napoca nr .2758 privind modificarea reincadrarii si drepturilor mele salariale 26.05.2010 Ordinul nr.32/42/2010 indicat ca temei legal era abrogat.
  Referitor la continutul adresei si la sustinerea AJPS ca "nu vor fi luate in considerare drepturi salariale stabilite prin contracte si acorduri colective si contracte individuale de munca incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor sau prin acte adminsitrative si care exced prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009", precizeaza urmatoarele:
  - Sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate erau acordate unor categorii de personal la 31.12.2009, in baza contractului colectiv de munca si a acordului colectiv de munca, legalincheiate si inregistrate, conform legii, si cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la acea data. De asemenea, cele doua sporuri nu execed legii-cadru, ele fiind reconoscute de anexele la aceasta. Asadar, in opinia mea, acest text de lege este tocmai cel care recunoaste valabilitatea si aplicabilitatea contractelor si acordurilor colective de munca incheiat in conformitate cu dispozitiile legii.
  - Acest text confirma si recunoaste caracterul obligatoriu al conventiilor colective, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale. Executarea contractului si acordului colectiv este obligatorie pentru partile contractante, ele nu pot eluda obligatiile asumate prin negociere colectiva, sub sanctiunea raspunderii partii culpabile pentru neexecutare. Mai mult, drepturile castigate prin negociere si prevazute in contractele si acordurile colerctive nu pot fi inlaturate atata timp cat clauzele referitoare la ele nu au fost declarate nule de catre o instanta judecatoreasca, la cererea unei dintre parti, in procedura speciala.
In ce priveste forta juridica a acestei Adrese AJPS nr. 386/R/2010, mentioneaza ca ea nu reprezinta nicimacar un act administrativ in sensul legii contenciosului administrativ, ci este o simpla operatiune tehnica, sanctiunea nerespectarii indicatii lor ei fiind una de pur santaj, respectiv controlul Curtii de Conturi.
  Pe fondul problemei, solicita a se constata ca Dispozitia atacata incalca urmatoarele principii:
  -principiul ca la trecerea la noul sistem de salarizare nicio persoana sa nu inregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiaza potrivit reglementarilor
aplicabile in decembrie 2009 (art. 7 alin. (2) din Legea nr. 330/2009).
-principiul luarii in considerare a tuturor sporurilor, indemnizatiilor sau altor drepturi de natura salariala recunoscute sau stabilite pana la data intrarii in vigoare a acestei legi prin hotarari judecatoresti, prin acte de negociere colectiva si prin acte specifice autoritatilor locale (art. 3 lit. c) din Legea nr. 330/2009).
  -principiile generale, constitutionale si internationale ale tratatelor si pactelor internationale la care Romania este parte, si care se aplica in mod obligatoriu si direct in dreptul nostru, precum si retinerile obligatorii ale forurilor internationale competente, in speta ale Curtii Europene de Justitie (CEDO) privind garantarea si respectarea dreptului de proprietate privata si protectia bunurilor, reglementate de Declaratia Universala a Drepturilor Omului (art. 17, art. 23, art. 25), de Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale la care Uniunea Europeana prin Tratatul de la Lisabona a aderat si care a fost ratificata de Romania prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, si de art. 1 din Primului Act Aditional la Conventie.
  De asemenea, recurentul face trimitere la hotarari judecatoresti pronuntate in cauze similare, solicitandu-se ca instanta sa constate justetea argumentelor invocate in motivarea acestora.
Analizand recursul, Curtea constata urmatoarele:
O prima observatie este legata de faptul ca, desi reclamantul nu are calitatea de functionar public, facand parte din categoria personalului contractual, sesizarea instantei de contencios administrativ s-a realizat urmare a pronuntarii deciziei nr. 5104/2011, din dosarul nr. 5010/117/2010 al Curtii de Apel Cluj, prin care a fost casata sentinta pronuntata intr-un prim ciclu procesual, de catre completul specializat in materia conflictelor de munca si a asigurarilor sociale, in ideea ca actul atacat este unul cu caracter administrativ.
Asa fiind, Curtea constata ca instanta de fond a facut o corecta interpretare si aplicare a textelor legale incidente in speta si a pronuntat astfel o hotarare legala si temeinica, nefiind dat astfel motivele de recurs incadrate de recurent la art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
In ceea ce priveste critica conform careia instanta de fond a statuat cu privire la legalitatea acordului colectiv de munca  fara a fi investita cu acest obiect, Curtea retine ca raportat la natura actului supus cenzurii, tinand seama de starea de fapt si normele de drept invocate in partea introductiva a acestuia, instanta a examinat corect raportul de drept dedus judecatii.
Nu trebuie omis ca actul contestat in litigiu rectifica dispozitia nr. 574/2010, in sensul ca incepand cu data de 01.01.2010 drepturile salariale cuvenite reclamantului sunt compuse din salariul de baza, care cuprinde si sporul de vechime avut in luna decembrie 2009 la care se adauga sporul pentru conditii periculoase (toxicitate) eliminandu-se practic sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate avute in luna decembrie 2009.
Reincadrarea in functie a reclamantului si stabilirea nivelului de salarizare incepand cu data de 01.10.2010 sunt generate de dispozitiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International si de dispozitiile OUG nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar.
Astfel conform art. 30 din Legea nr. 329/2009: Incepand cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotarari ale Guvernului, si, dupa caz, indemnizatiile de conducere, care potrivit legii faceau parte din salariul de baza, din soldele functiilor de baza, respectiv din indemnizatiile lunare de incadrare, prevazute in notele din anexele la prezenta lege, se introduc in salariul de baza, in soldele functiilor de baza, respectiv in indemnizatiile lunare de incadrare corespunzatoare functiilor din luna decembrie 2009, atat pentru personalul de executie, cat si pentru functiile de conducere.
Acest text legal trebuie insa corelat in aplicare si interpretare cu dispozitiile art. 10 din OUG nr. 1/2010 conform carora: In conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar incepand cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate in considerare drepturi salariale stabilite prin contractele si acordurile colective si contracte individuale de munca incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor sau prin acte administrative emise cu incalcarea normelor in vigoare la data emiterii lor si care excedeaza prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
Asadar, cu prilejul reincadrarii in functie a personalului bugetar, ca operatiune legala in sarcina autoritatii publice, aceasta era in drept sa cenzureze si apoi sa stabileasca care sunt drepturile salariale ce urmeaza a fi platite persoanei respective, fiind expres autorizata de lege sa nu includa in salariu acele drepturi salariale stabilite prin contractele si acordurile colective si contracte individuale de munca incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor sau prin acte administrative emise cu incalcarea normelor in vigoare la data emiterii lor si care excedeaza prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
Din aceasta perspectiva, daca autoritatea publica, ca parte a raportului de munca, a fost autorizata de lege sa faca o atare operatiune de verificare a legalitatii acordarii drepturilor salariale aflate in plata in luna decembrie 2009 cu atat mai mult este abilitata instanta de contencios administrativ sa faca o atare verificare in cadrul contenciosului de legalitate al actului administrativ contestat.
Astfel fiind, Curtea constata ca instanta de fond a statuat corect si legal asupra actiunii indeplinindu-si astfel rolul prevazut de art. 2 alin. 1 lit. f) si g) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 1 din Legea nr. 303/2004 coroborat cu art. 2 din Legea nr. 304/2004.
Imprejurarea ca aceste sporuri au fost stabilite prin negociere ori prin alta modalitate nu are relevanta daca nu concorda cu ordinea de drept in materia stabilirii drepturilor salariale in cadrul raportului de munca.
Din aceasta perspectiva, aprecierile, statuarile si rezolvarile date de instanta de fond sunt la adapost de orice critica.
Astfel, instanta de fond corect a stabilit ca atat sporul de dispozitiv cat si sporul de fidelitate nu au baza legala pentru a putea fi legal stabilite de angajator.
Astfel, sporul de dispozitiv nu poate fi recunoscut si acordat personalului bugetar raportat la efectele Deciziei nr. 37/2009 pronuntate de ICCJ-SU in recurs in interesul legii iar sporul de fidelitate nu poate fi validat din perspectiva limitelor imperative de stabilire pe cale contractuala a unor componente ale salariului acestei categorii de personal, conform prev. art. 12 din Legea nr. 130/1996.
Astfel fiind, din aceasta perspectiva statuarile instantei de fond sunt la adapost de orice critica de nelegalitate ori netemeinicie.
Chiar daca dispozitia criticata pentru nelegalitate in prezenta pricina a avut la baza, intre altele adresa nr. 386/R/2010 a AJPS si cu toate ca Ordinul comun al MMFPS si MFP nr. 727/1100/2010 a fost anulat irevocabil de instanta de contencios administrativ acest element prin sine insusi nu conduce la retinerea nelegalitatii actului administrativ contestat.
Curtea noteaza ca ordinul specificat anterior a fost anulat pe considerentul ca AJPS nu i se putea atribui prerogativa de control a aplicarii Legii nr. 329/2009 dar aceasta nu exclude ca autoritatea publica, parte in raportul juridic de munca, sa examineze legalitatea actului administrativ de reincadrare in functie a personalului contractual, independent de  analiza legalitatii actului emis de AJPS Cluj.
Altfel spus, afirmata nelegalitate a acestuia nu influenteaza legalitatea actului administrativ supus cenzurii in speta de fata.
Pe fondul cauzei sub aspectul analizei legalitatii acordarii celor doua sporuri instanta de fond a realizat o corecta aplicare si interpretare a dispozitiilor legale pertinente incidente in materia analizata asa incat din aceasta perspectiva nu sunt date motivele de recurs expuse de recurent si incadrate la art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Cu toate ca sporul de stabilitate si  de dispozitiv au fost stabilite la nivelul Primariei Cluj-Napoca prin Acordul colectiv de munca aplicabil la data de 31.12.2009, aceasta nu inlatura, asa cum s-a afirmat si in precedent, posibilitatea stabilirii legalitatii acordarii acestor sporuri cu prilejul operatiunii de reincadrare in functie in aplicarea dispozitiilor Legii nr. 329/2009 coroborata cu OUG nr. 1/2010.
Chiar daca aceste drepturi au nascut o speranta legitima titularilor, aceasta speranta nu se poate fundamenta decat pe o baza juridica temeinica in dreptul intern in acord cu intreaga ordine de drept.
Practica judiciara a Curtii Europene a Drepturilor Omului valideaza doar acele drepturi patrimoniale care au o suficienta baza legala in sistemul intern de drept, or Legea nr. 329/2009 si OUG nr. 1/2010 sunt acte normative accesibile, previzibile si predictibile si ca atare indeplinesc exigentele de calitate a legii in materie asa cum a fost interpretata in sens autonom aceasta sintagma de CEDO (a se vedea in special, cauza Sunday Times contra Regatului Unit, cauza Aurel Rotaru impotriva Romaniei).
Pentru toate aceste motive, Curtea retine ca recursul reclamantului nu este fondat, sens in care in temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 alin. 1 C.pr.civ., se va respinge ca nefondat.