Anularea autorizatiei pentru construirea unei statii fixe emisie-receptie pentru telefonie mobila. Legalitate

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 1024 din 21 aprilie 2010

Prin sentinta civila nr. 3.377 din data de 20 noiembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Cluj s-a respins cererea in contencios administrativ formulata de reclamantul R.D.V. impotriva paratilor PRIMARIA MUN. TURDA, PRIMARUL MUN. TURDA, S.C. O.R. S.A. BUCURESTI, ca urmare a admiterii exceptiei de inadmisibilitate. De asemenea, s-a respins cererea in contencios-administrativ formulata de reclamantii C.M. sa. impotriva paratei PRIMARIA MUN. TURDA ca fiind formulata fata de o persoana fara capacitate procesuala.
Prin aceeasi sentinta s-a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantii C.M., s.a.  fata de paratii PRIMARUL MUN. TURDA, S.C. O.R. S.A. si, in consecinta, s-a anulat autorizatia de construire nr. 65/23.04.2008 emisa de paratul Primarul Mun. Cluj-Napoca pentru autorizarea lucrarilor de construire: statie fixa emisie-receptie pentru telefonie mobila, beneficiar fiind paratul S.C. O.R. S.A. si s-a suspendat executarea autorizatiei sus mentionate pana la solutionarea irevocabila a prezentului dosar.
In considerentele hotararii, s-a retinut, in ce priveste exceptia de necompetenta materiala a tribunalului de a solutiona cererea vizand constarea nulitatii absolute a contractului de inchiriere la termenul de judecata din data de 23.10.2009  reclamantii au aratat ca acest petit nu este un petit de sine statator sau o cerere incidentala ci nulitatea se invoca pe cale de excpetie, ca motiv de nulitate a autorizatiei atacate in speta. Totodata acestia au aratat in mod expres ca nu mai sustin acest motiv de nulitate a autorizatiei de construire.
Avand in vedere aceste precizari, tribunal a constatat ca aceasta exceptie a ramas fara obiect.
In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantilor, tribunalul a respins-o avand in vedere si raspunsul reclamantilor la aceasta exceptie in sedinta publica din data de 13.11.2009, motivarea respingerii acestei exceptii aflandu-se in incheierea de amanare a pronuntarii din data de 13.11.2009. Tribunalul a apreciat ca dreptul la ocrotirea sanatatii invocat de reclamanti si faptul ca locuintele lor sunt amplasate chiar langa constructia ce se va realiza, justifica in speta calitatea procesual activa.
In ce priveste exceptia de inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile, tribunalul a respins-o pentru reclamantele B.M. si C.M. avand in vedere ca plangerea prealabila a fost semnata in baza mandatului tacit reciproc de reprezentare reglementat de art. 35 C.fam de catre sotii acestora si a admis-o pentru reclamantul R.D.V. in sedinta publica din data de 13.11.2009. Ca urmare a admiterii exceptiei in privinta acestui reclamant, tribunalul in temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 a respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul R.D.V. ca urmare a admiterii acestei exceptii.
In ce priveste actiunea formulata de ceilalti reclamanti fata de parata Primaria Mun. Turda, tribunalul a invocat din oficiu la termenul de judecata din data de 13.11.2009 exceptia lipsei capacitatii procesuale a acestei parate, exceptie pe care in baza art. 77 din Legea nr. 215/2001 a admis-o si constatand ca aceasta parata este o simpla structura functionala fara capacitate civila si, pe cale de consecinta, fara capacitate procesuala, a respins actiunea formulata de reclamantii de randul 1-8 fata de aceasta parata ca fiind formulata fata de o persoana fara capacitate procesuala.
In ce priveste actiunea formulata de reclamantii de randul 1-8 fata de paratul de randul 2 si paratul din extinderea de actiune, anularea autorizatiei de construire se solicita (avand in vedere precizarea de mai sus privind renuntarea la un motiv) pentru trei motive: faptul ca in speta in baza contractului de inchiriere era posibila autorizarea unei constructii provizorii or, in speta s-a autorizat o constructie definitiva, lipsa acordului vecinilor conform prevederilor legale, nerespectarea regimului  de inaltime. Existenta impactului negativ asupra sanatatii populatiei se circumscrie celui de al doilea motiv de nulitate mai sus indicat.
In ce priveste primul motiv de nulitate, conform pct. 7 si 10 din anexa 2 la Legea nr. 50/1991, tribunalul a mentionat ca emiterea autorizatiei de construire in baza unui contract de comodat/locatiune se poate face numai pentru constructii cu caracter provizoriu si acordul expres al proprietarului de drept. Constructiile  cu caracter provizoriu sunt constructii care indiferent de natura materialelor utilizate, prin specificul functiunii adapostite ori datorita cerintelor urbanistice impuse de autoritatea publica, au o durata de existenta limitata, precizata si prin autorizatia de construire. De regula, constructiile cu caracter provizoriu se realizeaza din materiale si alcatuiri care permit demontarea rapida in vederea aducerii terenului la starea initiala (confectii metalice, piese de cherestea, materiale plastice ori altele asemenea) si sunt de dimensiuni reduse. Din categoria constructiilor cu caracter provizoriu fac parte: chioscuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe caile si in spatiile publice, corpuri si panouri de afisaj, firme si reclame, copertine, pergole ori altele asemenea. In sensul prezentei legi realizarea constructiilor provizorii se autorizeaza in aceleasi conditii in care se autorizeaza constructiile definitive.
Din aceste prevederi legale, a relevat tribunalul, rezulta ca in baza unui contract de inchiriere, contract care si in spetaa stat la baza emiterii autorizatiei de construire atacate, se putea autoriza doar o constructie cu caracter provizoriu cu o durata de existenta limitata, precizata si prin autorizatia de construire. In speta, a mai precizat tribunalul, in autorizatia de construire nu se face referire la faptul ca s-ar fi autorizat o constructie cu caracter provizoriu si nu s-a indicat care este durata de existenta a acesteia. In lipsa unor asemenea mentiuni, a constatat tribunalul, rezulta ca ceea ce s-a autorizat este o constructie care urmeaza regimul de drept comun in materia autorizarii, respectiv o constructie definitiva. Acest caracter al constuctiei rezulta si din modul in care este ea realizata mod expus de reclamanti in motivarea cererii lor, mod care nu permite o demontare rapida cat si din imprejurarea ca ea nu este de dimensiuni reduse asa cum cer textele de lege mai sus citate ci din contra are niste dimensiuni mari.
Din cele mai sus expuse, a aratat tribunalul, rezulta ca acest prim motiv de nulitate este intemeiat si ca in speta contractul de inchiriere aflat la f. 17-22  nu putea sta la baza emiterii autorizatiei atacate in speta.
In ce priveste al doilea motiv de nulitate, conform pct. 2.5.6 al Anexei 1 din Legea nr. 50/1991, acordului vecinilor este necesar pentru: constructiile noi amplasate adiacent constructiilor existente, sau o   in imediata lor vecinatate, pentru lucrari de constructii necesare in vederea schimbarii destinatiei in cladiri existente, numai daca sunt necesare masuri de interventie pentru protejarea acestora".
Norma metodologica din anul 2005 de aplicare a Legii nr. 50/1991 in vigoare la data emiterii autorizatiei din speta,  in Anexa 2, punctul b.4 arata ca: "Acordul vecinilor, exprimat in forma autentica, se solicita in urmatoarele situatii: in cazul constructiilor noi amplasate adiacent constructiilor existente sau in imediata lor vecinatate, numai daca lucrarile noi impun luarea unor masuri de interventie pentru protejarea imobilelor existente (subzidiri, consolidari, etc.) si daca prin proiect se mentine aceasta obligativitate; in cazul amplasarii de constructii noi cu alte functiuni decat cele ale cladirilor invecinate si daca prin natura activitatilor adapostite de acestea se produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibratii etc); pentru lucrari care au ca scop schimbarea destinatiei de locuinta a cladirilor individuale sau colective existente, sau a unor parti din acestea, precum si a spatiilor cu alta destinatie din aceeasi cladire, daca prin natura activitatilor se produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibratii etc.)"
Din coroborarea celor doua texte de lege rezulta ca pentru situatia de fapt din speta, acordul vecinilor era necesar daca constructia autorizata avand in mod evident o alta functiune decat cea a cladirilor invecinate prin natura activitatilor adapostite de acestea  produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibratii etc).
In speta s-a depus un studiu intocmit de Institutul de Sanatate Publica Bucuresti (f. 301-309, dosar fond) care arata ca "studiile efectuate pana in prezent nu au putut furniza dovezi stiintifice suficiente si convingatoare pe baza carora sa se poata trage concluzia ca expunerea la campurile electromagnetice de radiofrecventa datorate functionarii statiilor de baza si antenelor de telefonie mobila cat si aparatelor de telefonie mobila au drept consecinta efecte adverse asupra sanatatii. De asemenea, se arata ca, in Romania, Normele aprobate prin OMS 1193/2006 "asigura maxima protectie impotriva campurilor electrice de radiofrecventa. Din analiza datelor prezentate in documentatia inaintata se estimeaza ca densitatea de putere a campurilor electromagnetice de radiofrecventa emise de statiile de baza (antene) se vor incadra in limitele prevazute in Normele privind limitarea expunerii populatiei generale la campuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 Ghz, aprobate prin Ordinul Ministrului Sanatatii Publice nr. 1193/2006.
A mai mentionat tribunalul ca pentru a fi necesar acordul vecinilor nu este necesar conform textului de lege ca poluarea de orice fel sa produca efecte negative asupra populatiei fiind suficient sa existe aceasta poluare constand in exemplificativ noxe, zgomot, vibratii etc. Or. este evident ca, campurile electromagnetice de joasa frecventa sau de radiofrecventa pe care le va emite statia autorizata in speta reprezinta o asemenea poluare pentru necesitatea acordului vecinilor nefiind necesar ca ea sa si duca la imbolnavire. Tribunalul a retinut totodata ca studiul depus nu indica in mod cert efectele potentiale in timp (deci nu imediate, vizibile) asupra sanatatii celor care locuiesc langa acesta statie, nefiind stabilit cu un anumit grad de certitudine ca statiile de genul celei din speta nu au nici un efect periculos asupra vietii si sanatatii unei persoane  ce locuieste permanent in preajma acestor dispozitive, astfel ca sunt posibile imbolnaviri datorita expunerii permanente la campurile emise de aceste statii.
Avand in vedere aceste considente, tribunalul a apreciat ca in speta si al doilea motiv de nulitate este intemeiat pentru emiterea autorizatiei de construire fiind necesar si acordul vecinilor dat in forma autentica, acord care in speta lipseste.
In ce priveste al treilea motiv de nulitate, conform art. 31 din H.G. nr. 525/1996 pentru autorizarea unei constructii este necesara respectarea inaltimii medii a cladirilor invecinate si a caracterului zonei, fara ca diferenta de inaltime sa depaseasca cu mai mult de doua niveluri cladirile imediat invecinate". "In sensul prezentului regulament, cladiri imediat invecinate sunt cele amplasate alaturat, de aceeasi parte a strazii", in speta cele situate din punct de vedere administrativ la numerele 14 (reclamantii de randul 1 si 2) si 18 asa cum arata si paratul de randul 1 in intampinarea depusa.
In speta, a apreciat tribunalul, aceasta diferenta maxima permisa de prevederile legale nu este respectata cata vreme noua constructie urmeaza sa aiba o inaltime de circa 50 m., iar casele de locuit din imediata vecinatate, astfel cum aceasta notiune este definita de acelasi act normativ, este de maxim 10 metri . Este adevarat ca art. 31 alin. 3 din H.G. nr. 526/1996 prevede o exceptie de la aceasta regula, aratand ca fac exceptie de la prevederile alin. (1) constructiile care au fost cuprinse intr-un plan urbanistic zonal, aprobat conform legii, dar in speta nu exista un PUZ prin care sa se fi admis o derogare de la prev. art. 31 alin. 1 mai sus mentionate, paratii nefacand nici unul referire la existenta unui asemenea PUZ. Art. 2 (1) din H.G. nr. 525/1996 prevede ca "regulamentul general de urbanism se aplica in proiectarea si demolarea tuturor constructiilor si amenajarilor", dar potrivit al. 2 sunt exceptate de la prevederile al. 1" constructiile si amenajarile cu caracter militar si special".
Constructia din speta nu este o constructie cu caracter special. Astfel, in anexa 2 la Legea nr. 50/1991 se arata ca sunt constructii speciale constructiile cu caracter militar care se autorizeaza in conditiile prev. la art. 43. Mai mult, art. 2 alin. 32 din H.G. nr. 525/1996 prevede ca sunt exceptate constructiile si amenajarile cu caracter militar si special, care se autorizeaza si se executa in conditiile stabilite de lege. Din aceasta reglementare rezulta ca pentru aceste constructii cu caracter special exista o reglementare aparte, ori legiuitorul nu a stabilit conditii speciale pentru autorizarea statiilor de genul celei din speta, acestea fiind autorizate conform dreptului comun asa cum s-a intamplat si in speta, ceea ce demonstreaza faptul ca ele nu au un caracter special, rezultand ca in speta este intemeiat si al treilea motiv de nulitate invocat de catre reclamanti.
Imprejurarea ca in certificatul de urbanism nu s-a indicat necesitatea obtinerii acordului vecinilor si necesitatea respectarii celorlalte prevederi legale sus mentionate, tribunalul a mentionat ca aceasta nu confera autorizatie de construire atacate legitimitate intrucat legea nu conditioneaza anularea autorizatiei de construire de anularea certificatului de urbanism. Totodata imprejurarea ca un act nelegal nu a fost atacat, nu legitimeaza un act ulterior cata vreme acesta are un caracter de sine statator si este singurul act care autorizeaza realizarea unor constructii, certificatul de urbanism fiind un act prealabil care insa nu da dreptul realizarii constuctiei si care are un caracter de informare.
Cele mai sus expuse,  a apreciat tribunalul, duc si la concluzia ca in speta sunt intrunite cerintele art. 14,15 din Legea nr. 554/2004, in speta existand o indoiala serioasa de legalitate a actului atacat si o paguba iminenta pentru reclamanti raportat la consecintele deocamdata imposibil de anticipat pe care locuirea permanenta in aproprierea statiei din speta le-ar avea asupra sanatatii lor.
Avand in vedere toate considerentele mai sus expuse, tribunalul in baza tuturor textelor de lege mai sus expuse si a art. 8,18,15 din Legea nr. 554/2004, a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantii 1-8 fata de paratul de randul 2 si cel din extinderea de actiune.
Impotriva acestei hotarari, intemeiat pe dispozitiile art. 300 C.pr.civ. si art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, parata S.C. O.R. S.A. BUCURESTI a formulat recurs solicitand suspendarea executarii hotararii de fond in ceea ce priveste suspendarea executarii autorizatiei de construire nr. 65/23.04.2008, iar in principal, admiterea recursului, anularea hotararii atacate si trimiterea spre rejudecare primei instante. In subsidiar, in temeiul art. 304 pct. 9 si art. 3041 C.pr.civ., a solicitat admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii reclamantilor ca nefondata.
In motivarea recursului, parata a aratat ca este furnizor autorizat de servicii de comunicatii electronice, iar prin licenta acordata de catre autoritatea de reglementare in domeniu, are obligatia acoperirii unei cat mai mari suprafete din teritoriul Romaniei, motiv pentru care a fost initiata lucrarea de amplasare a echipamentelor GSM, conform autorizatiei de construire nr. 65/23.04.2008 emisa de catre Primaria muncipiului Turda.
A mentionat parata ca prin hotararea atacata, Tribunalul Cluj a dispus suspendarea executarii autorizatiei atacate, fara a indica niciun temei de fapt si de drept in sustinerea acestei decizii, motiv pentru care aceasta decizie este netemeinica si nelegala.
Pe de alta parte, parata a solicitat ca pana la solutionarea irevocabila a cauzei sa se dispuna suspendarea executarii hotararii de fond, in ceea ce priveste suspendarea actului administrativ atacat.
In motivarea recursului, parata a relevat ca la termenul de judecata din 12.06.2009, O.R. SA a formulat o cerere de suspendare a judecatii dosarului, conform art. 244 Cod procedura civila, pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr. 16213/3/2009 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, cererea avand la baza imprejurarea ca, in cuprinsul cererii de chemare in judecata reclamantii au facut referire la dispozitiile H.C.L. Turda nr. 261/16.12.2008, care ar confirma cele sustinute de acestia. Fata de obiectul cererii de chemare in judecata si de inraurirea pe care hotararea Tribunalului Bucuresti o putea avea, parata a apreciat ca instanta de fond trebuia sa-i admita cererea si sa dispuna masura suspendarii judecarii cauzei. In acest context, parata a considerat ca dispozitiile art. 1 lit.  b) ale H.C.L. Turda nr. 261/16.12.2008, prin care se instituie obligatia obtinerii acordului "tuturor locatarilor, inclusiv al proprietarilor de teren din zonele limitrofe amplasamentului, pe o raza de 200 de metri" sunt abuzive, confuze si nelegale. De asemenea, interdictia de a instala antene de telefonie mobila "in zonele cu densitate mare de constructii si la o distanta mai mica de 500 m fata de camine, gradinite, scoli si spitale", prev. la art. 2 din H.C.L. nr. 261/16.12.2008 este netemeinica si nelegala.
Considerand acest act administrativ ca fiind netemeinic si nelegal, parata a formulat o cerere de anulare a acestuia act administrativ pe rolul Tribunalului Bucuresti, dosarul mai sus indicat, avand termen de judecata la data 20.01.2010.
Referitor la hotararea recurata, parata arata ca instanta de fond, in motivare a preluat in mod indirect sustinerile reclamantilor din cererea de chemare in judecata, conform carora "Primaria Turda recunoaste nocivitatea amplasarii unor asemenea constructii [..] asa cum rezulta din H.C.L. nr. 261/15.12.2008". Fata de aceasta imprejurare, parata opineaza ca cererea sa de suspendare a litigiului in fond, pana la solutionarea cererii de anulare a respectivei hotarari de consiliu local, era fondata si instanta de fond ar fi trebuit sa faca aplicarea dispozitiilor art. 244 alin 1 pct. 1 C.pr.civ. Pentru aceste motive, parata a solicitat admiterea recursului, anularea hotararii atacate si trimiterea spre rejudecare primei instante.
La pct. 3 din motivele de recurs, parata a solicitat ca in masura in care se va respinge primul motiv de recurs, sa se admita recursului si sa modifice in tot sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii reclamantilor ca nefondata, in temeiul art. 304 pct. 9 si art. 3041 C.pr.civ.
In sustinerea acestei pozitii, parata a aratat ca reclamantii au sustinut ca certificatul de urbanism nr. 90/06.03.2008 ar fi fost emis "fara a se tine seama de prevederile legale in vigoare", fara insa a exercita calea de atac prev. de Legea nr. 554/2004, daca au considerat ca drepturile si interesele lor legitime ar fi fost incalcate de acest act administrativ cu caracter individual, In contextul in care acestia nu au formulat nici macar o plangere prealabila si nu au investit instanta competenta cu solutionarea unei cereri avand ca obiect constatarea nulitatii/anularea acestui certificat de urbanism, parata opineaza ca aceste sustineri sunt nefondate si nu pot fi luate in consideratie.
Totodata, parata a sustinut ca prin prevederile pct. 2.5.6 a Anexei 1 din Legea nr. 50/1991 se instituie necesitatea obtinerii acordului vecinilor pentru: constructiile noi amplasate adiacent constructiilor existente sau in imediata lor vecinatate, sau pentru lucrari de constructii necesare in vederea schimbarii destinatiei in cladiri existente, acest acord fiind necesar numai daca se impun masuri de interventie pentru protejarea acestora. In acest sens fiind si Norma metodologica din anul 2005 de aplicare a Legii nr. 50/1991, respectiv Anexa 2, punctul b.4.
Fata de aceste prevederi legale, parata a considerat ca nu era necesar sa se solicite prin certificatul de urbanism acordul vecinilor, in forma autentica, dupa cum afirma reclamantii, si, pe cale de consecinta, nici sa se obtina un asemenea acord anterior emiterii autorizatiei de construire.
In privinta certificatul de urbanism, parata a relevat ca acesta impune, la punctul 4 litera d.2, prezentarea unui "contract de inchiriere teren". Aceasta cerinta a fost indeplinita intocmai de catre parata, anexand documentatiei inaintata pentru emiterea autorizatiei de construire si contractul de inchiriere incheiat la 24.08.2007 intre O.R. SA si Prigogel Viorica, fiind astfel respectate prevederile art. 16 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, atat in cuprinsul contractului de inchiriere cat si in autorizatia de construire, terenul inchiriat este identificat prin nr. cadastral 670/2, 671/6/2 Poiana Turda, judetul Cluj.
Referitor la imprejurarea ca ar fi autorizata o statie "fixa" emisie-receptie pentru telefonie mobila, in contextul aprecierii caracterului temporar/permanent al lucrarii, parata sustine ca reclamantii au ridicat o falsa problema. Astfel, "fixa" inseamna "care nu-si schimba locul sau pozitia", in timp ce o lucrare "permanenta" este cea "care exista, care dureaza mereu sau mult timp fara a se schimba", iar accentul pus de catre reclamanti pe caracterul "fix" al statiei de emisie-receptie tinde sa induca in eroare instanta de judecata, fara a reflecta realitatea.
In ceea ce priveste "neincadrarea in zona din punct de vedere al inaltimii", ca motiv de nelegalitate a emiterii autorizatiei de construire atacate, parata considera aceasta sustinere ca fiind nefondata, deoarece autorizarea executarii constructiilor este permisa, conform Regulamentului general de urbanism "cu respectarea inaltimii medii a cladirilor invecinate si a caracterului zonei, fara ca diferenta de inaltime sa depaseasca cu mai mult de doua niveluri cladirile imediat invecinate", insa la alin. 3 este instituita o exceptie de la aceasta regula, pe care instanta de fond nu a luat-o in considerare. Astfel, potrivit acestui text al actului normativ, "fac exceptie de la prevederile alin. (1) constructiile care au fost cuprinse intr-un plan urbanistic zonal, aprobat conform legi!". O alta precizare a Regulamentului, vizeaza imprejurarea ca a fost definit conceptul de "cladiri invecinate" in sensul ca acesta le vizeaza pe "cele amplasate alaturat, de aceeasi parte a strazii".
In lumina textelor mai sus invocate, parata apreciaza ca este evident ca autorizarea amplasarii statiei fixe de emisie-receptie s-a facut cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare, iar sustinerile instantei referitoare la o abatere de la regimul  inaltimii zonei sunt nefondate.
In ceea ce priveste "impactul negativ asupra sanatatii locuitorilor din zona", de care instanta de fond s-a prevalat pentru a cere anularea autorizatiei de construire nr. 65/23.04.2008, parata considera ca,de asemenea, si aceasta este netemeinica si nefondata.
In primul rand, a mentionat parata, nu exista la dosarul cauzei niciun mijloc de proba in acest sens. Astfel, potrivit art. 1169 Cod Civil si art. 112 pct. 5 Cod procedura civila, odata cu cererea de chemare in judecata trebuiau macar aratate dovezile pe care se sprijina, urmand a fi administrate in dovedirea celor afirmate. Simpla referire la un act administrativ emis de o autoritate local, respectiv hotararea Consiliului local nr. 261/15.12.2008, nu poate constitui un mijloc de proba in contextul art. 1169 Cod Civil.
In Fisa tehnica intocmita in vederea emiterii Acordului Unic pentru obtinere aviz sanitar se arata ca echipamentele de transmisiuni telefonie mobila Orange au "impact nesemnificativ asupra mediului cf Ord. 860/2002 al MAPM". Acest act normativ a fost emis pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului si de emitere a acordului de mediu. Procedura reglementeaza conditiile de solicitare si de obtinere a acordurilor de mediu pentru proiectele cu impact semnificativ asupra mediului inconjurator.
Pe baza solicitarii formulate prin cerere-tip, autoritatea publica competenta pentru protectia mediului stabileste, in functie de impactul asupra mediului al proiectului supus autorizarii, ca alternativa de continuare a procedurii, clasarea cererii ca notificare pentru proiectele de investitii noi si modificarea celor existente aferente unor activitati cu impact nesemnificativ asupra mediului si aplicarea stampilei tip A care poarta inscriptia: "Se supune C.A.U. Nu face obiectul procedurii de mediu" pe fisa tehnica. Avizul favorabil emis de Agentia pentru Protectia Mediului Cluj cuprinde mentiunea "Se supune G.A.U. Nu face obiectul procedurii de mediu", ceea ce confirma impactul nesemnificativ asupra mediului al constructiei autorizate.
In ceea ce priveste cele retinute de instanta de fond, referitoare la "campurile electromagnetice de joasa frecventa sau de radiofrecventa pe care le va emite statia autorizata in speta reprezinta o poluare", parata apreciaza ca aceasta sustinere nu este bazata pe niciun mijloc de proba.
Mai mult, din documentele pe care le-a depus la dosarul cauzei, emise atat de autoritati publice centrale - Ministerul Comunicatiilor si Societatii Informationale, Autoritatea Nationala pentru Comunicatii, Ministerul Sanatatii, precum si de organizatii internationale - Organizatia Mondiala a Sanatatii Publice rezulta ca nu au fost indicate efecte negative pe termen scurt sau lung asupra sanatatii. Din aceasta perspectiva, parata a aratat ca in Romania au fost efectuate, in perioada 2005-2006, masuratori de expunere la camp electromagnetic in 2.276 de locatii, din care peste 250 numai in Bucuresti, iar masuratorilor au indicat ca valorile rezultate au fost considerabil mai mici decat cele prevazute de legislatia nationala si europeana in materie, fiind in limitele reglementarlor din O.M.S. nr. 1.193/2006 si Normele Generale de Protectia Muncii.
Pentru toate aceste considerente, parata a solicitat admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii reclamantilor ca nefondata.
Intimatii au depus intampinari in cauza prin care au solicitat respingerea recursului ca netemeinic si nelegal, cu consecinta mentinerii ca legala si temeinica a sentintei pronuntate de instanta de fond.
Analizand recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din urmatoarele considerente:
Prin sentinta civila nr. 3.377 din data de 20 noiembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Cluj s-a respins cererea in contencios administrativ formulata de reclamantul R.D.V. impotriva paratilor PRIMARIA MUN. TURDA, PRIMARUL MUN. TURDA, S.C. O.R. S.A. BUCURESTI, ca urmare a admiterii exceptiei de inadmisibilitate. De asemenea, s-a respins cererea in contencios-administrativ formulata de reclamantii C.M., CIUI MANOLE-GAVRIL, BERAR MARIOARA, PETREA CLAUDIA, PORUTIU VIRGIL, TIGANILA NICUSOR, NICOLA VIOREL, GAL NICOLAE impotriva paratei PRIMARIA MUN. TURDA ca fiind formulata fata de o persoana fara capacitate procesuala.
Prin aceeasi sentinta s-a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantii C.M., s.a. fata de paratii PRIMARUL MUN. TURDA, S.C. O.R. S.A. si, in consecinta, s-a anulat autorizatia de construire nr. 65/23.04.2008 emisa de paratul Primarul Mun. Turda pentru autorizarea lucrarilor de construire: statie fixa emisie-receptie pentru telefonie mobila, beneficiar fiind paratul S.C. O.R. S.A. si s-a suspendat executarea autorizatiei sus mentionate pana la solutionarea irevocabila a prezentului dosar.
Tribunalul a retinut ca anularea autorizatiei de construire se solicita pentru trei motive: faptul ca in speta in baza contractului de inchiriere era posibila autorizarea unei constructii provizorii or, s-a autorizat o constructie definitiva, lipsa acordului vecinilor conform prevederilor legale si nerespectarea regimului de inaltime. Existenta impactului negativ asupra sanatatii populatiei se circumscrie celui de al doilea motiv de nulitate mai sus indicat.
In ce priveste primul motiv de nulitate, conform pct. 7 si 10 din anexa 2 la Legea nr. 50/1991, tribunalul in mod corect a mentionat ca emiterea autorizatiei de construire in baza unui contract de comodat/locatiune se poate face numai pentru constructii cu caracter provizoriu si acordul expres al proprietarului de drept. Constructiile  cu caracter provizoriu sunt constructii care indiferent de natura materialelor utilizate, prin specificul functiunii adapostite ori datorita cerintelor urbanistice impuse de autoritatea publica, au o durata de existenta limitata, precizata si prin autorizatia de construire. In speta, in autorizatia de construire nu se face referire la faptul ca s-ar fi autorizat o constructie cu caracter provizoriu si nu s-a indicat care este durata de existenta a acesteia. In lipsa unor asemenea mentiuni,  rezulta ca ceea ce s-a autorizat este o constructie care urmeaza regimul de drept comun in materia autorizarii, respectiv o constructie definitiva. Acest caracter al constuctiei rezulta si din modul in care este ea realizata mod expus de reclamanti in motivarea cererii lor, mod care nu permite o demontare rapida cat si din imprejurarea ca ea nu este de dimensiuni reduse asa cum cer textele de lege mai sus citate ci din contra are niste dimensiuni mari.
Din cele mai sus expuse, rezulta ca acest prim motiv de nulitate este intemeiat si ca in speta contractul de inchiriere nu putea sta la baza emiterii autorizatiei atacate in speta.
In ce priveste al doilea motiv de nulitate, conform pct. 2.5.6 al Anexei 1 din Legea nr. 50/1991, acordului vecinilor este necesar pentru: constructiile noi amplasate adiacent constructiilor existente, sau in imediata lor vecinatate, pentru lucrari de constructii necesare in vederea schimbarii destinatiei in cladiri existente, numai daca sunt necesare masuri de interventie pentru protejarea acestora".
Norma metodologica din anul 2005 de aplicare a Legii nr. 50/1991 in vigoare la data emiterii autorizatiei din speta,  in Anexa 2, punctul b.4 arata ca: "Acordul vecinilor, exprimat in forma autentica, se solicita in urmatoarele situatii: in cazul constructiilor noi amplasate adiacent constructiilor existente sau in imediata lor vecinatate, numai daca lucrarile noi impun luarea unor masuri de interventie pentru protejarea imobilelor existente (subzidiri, consolidari, etc.) si daca prin proiect se mentine aceasta obligativitate; in cazul amplasarii de constructii noi cu alte functiuni decat cele ale cladirilor invecinate si daca prin natura activitatilor adapostite de acestea se produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibratii etc); pentru lucrari care au ca scop schimbarea destinatiei de locuinta a cladirilor individuale sau colective existente, sau a unor parti din acestea, precum si a spatiilor cu alta destinatie din aceeasi cladire, daca prin natura activitatilor se produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibratii etc.)"
Din coroborarea celor doua texte de lege rezulta ca pentru situatia de fapt din speta, acordul vecinilor era necesar daca constructia autorizata avand in mod evident o alta functiune decat cea a cladirilor invecinate prin natura activitatilor adapostite de acestea  produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibratii etc). Pentru a fi necesar acordul vecinilor nu este necesar conform textului de lege ca poluarea de orice fel sa produca efecte negative asupra populatiei fiind suficient sa existe aceasta poluare constand in exemplificativ noxe, zgomot, vibratii etc. Or. este evident ca, campurile electromagnetice de joasa frecventa sau de radiofrecventa pe care le va emite statia autorizata in speta reprezinta o asemenea poluare pentru necesitatea acordului vecinilor nefiind necesar ca ea sa si duca la imbolnavire.
Avand in vedere aceste considente si al doilea motiv de nulitate este intemeiat pentru emiterea autorizatiei de construire fiind necesar si acordul vecinilor dat in forma autentica, acord care in speta lipseste.
In ce priveste al treilea motiv de nulitate, conform art. 31 din H.G. nr. 525/1996 pentru autorizarea unei constructii este necesara respectarea inaltimii medii a cladirilor invecinate si a caracterului zonei, fara ca diferenta de inaltime sa depaseasca cu mai mult de doua niveluri cladirile imediat invecinate". "In sensul prezentului regulament, cladiri imediat invecinate sunt cele amplasate alaturat, de aceeasi parte a strazii", in speta cele situate din punct de vedere administrativ la numerele 14 (reclamantii de randul 1 si 2) si 18 asa cum arata si paratul de randul 1 in intampinarea depusa.
In speta, aceasta diferenta maxima permisa de prevederile legale nu este respectata cata vreme noua constructie urmeaza sa aiba o inaltime de circa 50 m., iar casele de locuit din imediata vecinatate, astfel cum aceasta notiune este definita de acelasi act normativ, este de maxim 10 metri . Este adevarat ca art. 31 alin. 3 din H.G. nr. 526/1996 prevede o exceptie de la aceasta regula, aratand ca fac exceptie de la prevederile alin. (1) constructiile care au fost cuprinse intr-un plan urbanistic zonal, aprobat conform legii, dar in speta nu exista un PUZ prin care sa se fi admis o derogare de la prev. art. 31 alin. 1 mai sus mentionate, paratii nefacand nici unul referire la existenta unui asemenea PUZ. Art. 2 (1) din H.G. nr. 525/1996 prevede ca "regulamentul general de urbanism se aplica in proiectarea si demolarea tuturor constructiilor si amenajarilor", dar potrivit al. 2 sunt exceptate de la prevederile al. 1" constructiile si amenajarile cu caracter militar si special".
Constructia din speta nu este o constructie cu caracter special. Astfel, in anexa 2 la Legea nr. 50/1991 se arata ca sunt constructii speciale constructiile cu caracter militar care se autorizeaza in conditiile prev. la art. 43.
Referitor la cererea de trimitere a dosarului spre rejudecare primei instante pentru motivul ca pe rolul Tribunalului Bucuresti se afla un dosar avand ca obiect anularea Hotararii Consiliului local Turda nr. 261/16.12.2008, aceasta este neintemeiata. Astfel, la data emiterii autorizatiei de construire a carei anulare au solicitat-o, respectiv 23.04.2008, Hotararea nr. 261/16.12.2008 a Consiliului Local Turda nu exista. Existenta acelei H.C.L. nu a reprezentat un motiv separat pentru care intimatii sa fi cerut anularea autorizatiei de construire nr. 65/2009 prin actiunea introductiva, ci a fost doar parte din argumentatia expusa de intimati. Atata vreme cat nu exista nicio legatura intre H.C.L. nr. 261/2008 si actul administrativ a carui anulare au solicitat-o o eventuala anulare a acesteia de catre Tribunalul Bucuresti nu va avea nici un efect in cauza de fata, de vreme ce nu a stat la baza emiterii autorizatiei pe care au atacat-o.
In consecinta curtea va respinge recursul declarat de S.C. O.R. S.A. BUCURESTI impotriva sentintei civile nr. 3.377 din 20 noiembrie 2009, a Tribunalului Cluj, pe care o va mentine in intregime.