Prizonierat. Neincadrare in prevederile Legii nr. 221/2009

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 1123 din 25 martie 2011

Prin sentinta civila nr. 27/F/20.01.2011, pronuntata de Tribunalul Bistrita Nasaud, s-a respins actiunea formulata de reclamantii S.R., S.L., S.I., impotriva paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Bistrita Nasaud, avand ca obiect constatarea caracterului politic al masurilor administrative luate fata de defunctul S.L., in perioada 29.02.1940 - 31.10.1942 si aprilie 1945 - octombrie 1948, precum si obligarea paratului la plata catre fiecare reclamant a sumei de 30.000 Euro in echivalent in lei la data efectuarii platii, cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut in considerentele sentintei faptul ca actiunea introductiva se intemeiaza in drept pe dispozitiile art. 4 alin. 2 si art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/209, iar scopul sau consta in obtinerea unor despagubiri banesti, cu titlu de daune morale, ce decurg din luarea unei masuri administrative cu caracter politic fata de antecesorul reclamantilor.
Dispozitia art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 a fost declarata neconstitutionala prin Decizia nr. 1358/2010 a Curtii Constitutionale, astfel incat, in temeiul art. 31 alin. 1 si 3 din Legea nr. 47/1992 si art. 147 alin. 4 din Constitutia Romaniei, aceasta decizie are efecte general obligatorii, este opozabila erga omnes, inclusiv pentru instantele judecatoresti, si are putere numai pe viitor, ceea ce inseamna ca, dupa publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate in curs de solutionare sau care se vor judeca pe viitor.
Prin Decizia nr. 186/1999, Curtea Constitutionala a statuat ca obligativitatea deciziilor acesteia pentru instantele judecatoresti, ca de altfel si pentru celelalte persoane fizice si juridice, decurge din principiul potrivit caruia respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.
Intrucat in prezent nu mai exista niciun temei juridic pentru acordarea daunelor morale actiunea urmeaza a fi respinsa.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, in termen legal, reclamantii S.R., S.L. si S.I., solicitand, in temeiul art. 3041 C.proc.civ. si art. 312 alin. 2 C.proc.civ., admiterea recursului si, in principal, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata, intrucat instanta nu s-a pronuntat asupra petitului 1 din cerere.
In motivarea recursului, a fost reprodusa sentinta primei instantei atat sub aspectul dispozitivului, cat si a considerentelor sale, aratandu-se de catre recurenti ca, desi instanta de fond a fost investita, prin cererea formulata, cu solutionarea a doua petite, dupa cum se poate observa, din cuprinsul hotararii rezulta fara echivoc faptul ca aceasta s-a pronuntat numai cu privire la petitul 2 al cererii si nu s-a pronuntat asupra caracterului masurii administrative luate fata de defunctul S.L..
S-a mai aratat de catre recurenti ca in dispozitivul hotararii instanta de fond a spus doar ca respinge actiunea, fara a mentiona motivul pentru care o respinge.
Prin intampinarea formulata in cauza, paratul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocand in motivarea intampinarii Decizia C.C.R. nr. 1358/2010, precum si dispozitiile art. 147 alin. 1 teza finala din Constitutie.
La data de 24.03.2011 reclamantii recurenti au depus la dosarul cauzei un memoriu cuprinzand o precizare a motivelor de recurs, referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, memoriu in privinta careia Curtea, din oficiu, la termenul de judecata din 25.03.2011, a invocat exceptia decaderii recurentilor din dreptul de a-si mai preciza, completa ori dezvolta motivele de recurs, exceptie care urmeaza sa fie admisa in temeiul art. 3021 lit. c, art. 303 alin. 1 si 2 si art. 306 C.proc.civ.
Recursul este nefondat.
Intr-adevar, prin cererea introductiva de instanta reclamantii au sesizat instanta cu doua petite, unul avand ca obiect constatarea caracterului politic al masurilor administrative luate fata de defunctul S.L., in perioada 29.02.1940 - 31.10.1942 si aprilie 1945 - octombrie 1948 si altul avand ca obiect obligarea paratului la plata catre fiecare reclamant a sumei de 30.000 Euro in echivalent in lei la data efectuarii platii, cu titlu de daune morale.
Nu poate fi retinuta sustinerea recurentilor in sensul ca instanta a omis sa se pronunte asupra primul capat de cerere, cata vreme instanta de fond a respins in intregime actiunea reclamantilor, deci, sub toate petitele formulate prin aceasta actiune.
Este adevarat ca in considerentele sentintei s-a omis a se arata care a fost argumentul pentru care a fost efectiv respins primul petit, insa, prin dispozitivul hotararii s-a aratat in mod cert ca se respinge actiunea reclamantilor.
Drept urmare, Curtea constata ca prin solutia de respingere a actiunii reclamantilor, practic, prima instanta a respins ambele petite, chiar daca in considerentele hotararii nu s-a motivat distinct de ce se respinge fiecare dintre acestea.
Tangential, chiar daca superficial, prima instanta a aratat ca desi actiunea reclamantilor se intemeiaza si pe prevederile art. 4 alin. 2 si ale art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, in realitate, scopul urmarit de acestia este obtinerea unor despagubiri banesti cu titlu de daune morale.
Cu alte cuvinte, Tribunalul a apreciat, chiar daca superficial, ca in realitate ceea ce urmaresc reclamantii nu este constatarea caracterului politic al masurii administrative, ci obtinerea despagubirilor morale.
Cu privire la petitul avand ca obiect obligarea paratului la plata despagubirilor morale.
Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1358/21.10.2010, publicata in M. Of. nr. 761/15.11.2010, a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice - D.G.F.P. Constanta si, in consecinta, s-a constatat ca prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt neconstitutionale, pe motiv ca acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 si 5 din Legea fundamentata, respectiv, incalca normele de tehnica legislativa, prin crearea unor situatii de incoerenta si instabilitate, contrare prevederilor Legii nr. 24/2000, retinandu-se in considerentele acestei decizii ca Legea nr. 221/2009, privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptata de Parlament cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutie, insa, asa cum a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 1358/2010, aceasta nu a fost supusa controlului de constitutionalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constitutie.
Art. 147 din Constitutia Romaniei din 21 noiembrie 1991 (*republicata*) (modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, in temeiul art. 152 din Constitutie, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, in forma republicata, art. 156)), prevede urmatoarele :
" (1) Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.
 (2) In cazurile de neconstitutionalitate care privesc legile, inainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sa reexamineze dispozitiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale.
 (3) In cazul in care constitutionalitatea tratatului sau acordului international a fost constatata potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate. Tratatul sau acordul international constatat ca fiind neconstitutional nu poate fi ratificat.
 (4) Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor".
Art. 31 din Legea nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale (republicata in temeiul dispozitiilor art. V din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a Codului de procedura civila si a Codului de procedura penala al Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dandu-se textelor o noua numerotare), stabileste urmatoarele :
 "(1) Decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare este definitiva si obligatorie.
 (2) In caz de admitere a exceptiei, Curtea se va pronunta si asupra constitutionalitatii altor prevederi din actul atacat, de care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate prevederile mentionate in sesizare.
 (3) Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare constatate ca fiind neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.
 (4) Deciziile pronuntate in conditiile alin. (1) se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei care a sesizat Curtea Constitutionala.
 (5) In cazul in care la data comunicarii deciziei Curtii Constitutionale potrivit alin. (4) cauza se afla pe rolul altui organ judiciar, instanta comunica acestuia decizia."
 Din coroborarea art. 147 din Constitutia Romaniei Revizuita cu art. 31 alin. 1 si 3 din Legea nr. 47/1992 republicata, se desprinde cu evidenta faptul ca, pe de o parte, deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii, nu doar in cauza in care a fost invocata respectiva exceptie de neconstitutionalitate, iar pe de alta parte ca, acele dispozitii din legile si ordonantele in vigoare, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei.
De altfel, asa cum corect a subliniat prima instanta, Curtea Constitutionala a Romaniei a statuat prin Decizia nr. 186/1999 ca obligativitatea Deciziilor Curtii Constitutionale pentru instantele judecatoresti, ca de altfel si pentru celelalte persoane fizice si juridice, decurge din principiul suprematiei Constitutiei, potrivit caruia, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale (si a legilor), este obligatorie.
Or, in cazul de fata, in termenul de 45 de zile prevazut de art. 147 alin. 1 din Constitutie, nu au fost puse de acord prevederile neconstitutionale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 cu dispozitiile constitutionale, astfel ca, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 si-a incetat efectele juridice.
Drept urmare, in prezent nu exista un temei juridic in legea speciala, nr. 221/2009, care sa fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare in judecata promovate in baza Legii nr. 221/2009, avand ca obiect acordarea de despagubiri morale.
Cu privire la petitul avand ca obiect constatarea caracterului politic al masurilor administrative luate fata de defunctul S.L., in perioada 29.02.1940 - 31.10.1942 si aprilie 1945 - octombrie 1948.
Legea nr. 221/2009, asa cum o spune chiar titulatura sa, are ca obiect condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada de referinta reglementata de lege, respectiv, 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Pentru ca o condamnare sau o masura administrativa sa faca obiect al Legii nr. 221/2009 este necesar sa intruneasca o dubla cerinta, pe de o parte, sa aiba caracter politic - sa fie vorba despre o manifestare ca forma de opozitie fata de sistemul totalitar comunist -, in intelesul pe care Legea nr. 221/2009 il da acestei notiuni, iar pe de alta parte, respectiva condamnare sau masura administrativa sa fi fost dispusa inauntrul perioadei de referinta a legii, in termenul cuprins intre 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
In speta, se constata ca fata de antecesorul reclamantilor, S.L., au fost luate doua masuri cu caracter administrativ, respectiv, incepand cu 1 martie 1940, in temeiul art. 7 din Legea asupra organizarii natiunii si teritoriului pentru timp de razboiu, acesta, in calitatea sa de soldat, a fost mobilizat pentru lucru la "Opinca de Cauciuc M.I. Bachis" din Bucuresti, in functiunea de cizmar, ordinul militar fiind valabil pana la noi ordine.
Acest Ordin de Mobilizare nr. 15/594/29.02.1940 a fost luat de Comandamentul Militar 2 Teritorial - Centrul de Recrutare Bucuresti, mobilizarea durand pana la data de 31.10.1942.
Prin urmare, mobilizarea antecesorului reclamantilor, in baza unui ordin de mobilizare militar, in calitatea sa de soldat, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, pe de o parte, nu constituie o masura administrativa cu caracter politic, luata fata de S.L. ca o consecinta a faptelor savarsite de acesta ca forma de manifestare a opozitiei sale fata de regimul totalitar comunist instaurat in Romania dupa anul 1945, iar pe de alta parte, nu a fost luata in perioada de referinta a Legii nr. 221/2009, respectiv, in termenul 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
In perioada aprilie 1945 - octombrie 1948 antecesorul reclamantilor, in calitatea sa de soldat, s-a aflat in prizonierat in U.R.S.S., aspect confirmat de livretul militar seria CG nr. 014698.
Statutul de prizonier, ca urmare a consecintelor celui de-al doilea razboi mondial, nu se circumscrie notiunii de masura administrativa cu caracter politic luata, fata de respectivul prizonier de razboi, ca urmare a faptelor savarsite de acesta ca o forma de manifestare a opozitiei sale fata de regimul totalitar comunist instaurat in Romania postbelica.
Asa fiind, Curtea constata ca cele doua masuri administrative la care a fost supus antecesorul recurentilor nu se circumscriu dispozitiilor Legii nr. 221/2009 si, in consecinta, nu fac obiectul acestei legi.
Pe cale de consecinta, Curtea constata ca in mod corect prima instanta a respins in intregime actiunea reclamantilor, sub aspectele ambelor petite.
Este nefondata sustinerea recurentilor, in sensul ca in dispozitivul sentintei s-a mentionat doar ca se respinge actiunea, fara sa se arate motivele pentru care aceasta a fost respinsa, cata vreme, asa cum impune art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ., motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor, sunt mentionate in considerentele hotararii, iar nu in dispozitivul reglementat de art. 261 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ., dispozitiv care cuprinde doar solutia, adica minuta intocmita conform art. 258 C.proc.civ.
In temeiul tuturor considerentelor anterior expuse si a prevederilor art. 3041 si art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea urmeaza sa respinga ca nefondat prezentul recurs.