HOTARARE CARE TINE LOC DE ACT DE VANZARE CUMPARARE CU ELEMENT DE EXTRANEITATE

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr.1259/339/06.08.2009, reclamantul D M a chemat in judecata si personal la interogatoriu pe parata I M in actiune in  constatare pentru ca prin hotararea ce o veti pronunta sa constatati ca la data de 09 iunie 2004 parata IM, i-a vandut pentru suma de 50.000.000 lei vechi respectiv 5.000 lei noi, un imobil casa de locuit construita din pamant batut acoperita cu tigla, compusa din 4 camere si un antreu precum si terenul aferent - curti, constructii in suprafata de 450 m.p., imobile situate in comuna C.
De asemenea, solicita sa pronuntati o hotarare care sa tina loc de act de vanzare - cumparare.
Motiveaza reclamantul ca  parata I M, i-a vandut la data de 09 iunie 2004 pentru pretul de 5.000 lei o casa de locuit cu 4 camere si suprafata de 450 mp curte, bunuri imobile situate in comuna Contesti, judetul Teleorman.
La acea data 09 iunie 2004, a incheiat cu parata o chitanta sub semnatura privata, cand i-a platit suma de 4.000 lei urmand ca diferenta din pretul convenit anume 1.000 lei sa i-o plateasca in luna august 2004 cand se va prezenta la notar pentru incheierea actului autentic de vanzare - cumparare. Diferenta de pret  i-a platit-o paratei iar bunul cumparat de la aceasta este folosit continuu, netulburat si neintrerupt inca de la data de 09 iunie 2004 cand i-a fost predat de parata. Cu toate insistentele sale ca parata sa respecte  intelegerea de a se prezenta la notar, aceasta nu s-a prezentat nici pana in prezent, motivele fiindu-i necunoscute, fapt ce l-a determinat sa introduca aceasta actiune in vederea obtinerii unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare - cumparare.
In  drept, si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.111 cod pr.civ. coroborat cu art.1073 cod civ., art.1077 cod civ. si dispozitiile art.5 alin .2 din titlul X - Circulatia juridica a terenurilor din Legea 247/2005 .
In sustinerea actiunii a depus la dosarul cauzei inscrisurile invocate.
A solicitat si instanta a incuviintat proba cu interogatoriul paratei, la termenul din 10 septembrie 2008, administrandu-se acesteia proba incuviintata reclamantului, precum si proba cu martorii O G si N M,- astazi, in sedinta publica, procedandu-se la audierea acestora.
La termenul din 10.09.2008, parata, prezenta la instanta si-a insusit martorii propusi de reclamant, iar, fata de raspunsul la interogatoriu al acesteia in sensul ca, prezentandu-se la notar, acesta a refuzat incheierea actului, pentru ca imobilele sunt bun comun, aparatorul reclamantului a solicitat introducerea in cauza, pentru opozabilitatea hotararii,  a presupusului sot al paratei, care, asa cum a precizat aceasta, este cetatean grec.
Asupra acestei solicitari, instanta a prorogat discutia, pana cand, la solicitarea instantei, parata a depus la dosarul cauzei, titlul de proprietate asupra imobilelor instrainate - contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2431/11.03.2003, de Notarul public  precum si documentatia cadastrala si de carte funciara cu privire la acestea -, cat si copie de pe actul de casatorie al paratilor, nr.33/09.05.2003 , casatorie incheiata in fata ofiterului de stare civila de la Primaria Ierapetra din Grecia.
Fata de cererea formulata, cat si de inscrisurile depuse, instanta, la termenul din 01.10.2008, dispunand introducerea in cauza in calitate de parat, si citarea la domiciliul rezultat din actul de casatorie (potrivit sustinerilor paratei IM de la termenul din 01.10.2008, paratul locuind la adresa mentionata in actul de casatorie) cu mentiunea "personal la interogatoriu" a numitului M I, cat si emiterea unei adrese catre Primaria din Ierapetra pentru a comunica daca casatoria incheiata intre parati mai este valabila. Asupra acestei din urma masuri, la termenul din 15.04.2009, instanta, apreciind ca nu este utila solutionarii cauzei, revenind si inlaturand-o.
A avut instanta in vedere si sustinerile paratei I M de la termenele din 05.11.2008 si 13.05.2009, in sensul ca nu este divortata de parat si, luand legatura telefonic cu acesta, aducandu-i la cunostinta despre proces, paratul i-a spus ca nu-l intereseaza si sa fie lasat in pace, comunicandu-i, totodata ca nu se va prezenta la proces.
Paratul  M I, desi citat in conditiile Regulamentului (CE) nr.1348/2000 privind comunicarea si notificarea actelor judiciare si extrajudiciare in  materie civila sau comerciala in statele membre, abrogat prin Regulamentul nr.1393/2007 al Parlamentului European si al consiliului privind notificare a sau comunicarea in statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala, fata de imprejurarea ca citatia transmisa paratului a fost tradusa in limba greaca, acesta semnand personal pe confirmarea de primire a recomandatelor cu care i-au fost expediate citatiile ( data postei din Ierapetra 30.01.2009, 11.05.2009 si 22.05.2009), instanta apreciaza valabila citarea paratului in aceste conditii, cu motivarea ca modalitatea concreta in care paratul a luat cunostinta de proces se incadreaza in prevederile art.14 din Regulamentul nr.1393/2007 ( "Notificarea sau comunicarea prin intermediul serviciilor de curierat").
Examinand cererea formulata, atat prin prisma textelor de lege incidente in cauza, cat si a mijloacelor de proba administrate, instanta o gaseste intemeiata, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, in ceea ce priveste competenta instantelor romane, instanta apreciaza ca este competenta in conditiile art.5 din Regulamentul  ( CE) nr.44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenta judiciara , recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala si potrivit caruia "o persoana care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru (paratul M I) poate fi actionata in justitie intr-un alt stat membru (Romania):
1. (a) in materie contractuala in fata instantelor de la locul in care obligatia care formeaza obiectul cererii a fost sau urmeaza a fi executata;
(b) in sensul aplicarii prezentei dispozitii si in absenta vreunei conventii contrare, locul de executare a obligatiei in cauza este:
- in cazul vanzarii de marfuri, locul dintr-un stat membru unde, in temeiul contractului,au fost sau ar fi trebuit sa fie livrate marfurile;
- in cazul prestarii de servicii, locul dintr-un stat membru unde, in temeiul contractului, au fost sau ar fi trebuit sa fie prestate serviciile.
(c) in cazul in care nu se aplica litera (b) , se aplica litera (a)."
Pe de alta parte, potrivit art.149 pct.4 din Legea nr.105/1992  cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, instantele judecatoresti romane sunt competente daca locul unde a luat nastere sau trebuie executata, fie chiar si in parte, o obligatie izvorata dintr-un contract,se afla in Romania, iar, potrivit punctului 9. al aceluiasi articol, imobilul la care se refera cererea se afla in Romania.
In acelasi sens, punctul 7 al  art.151 din aceeasi lege stabileste ca instantele romane sunt exclusiv competente sa judece procesele privind raporturi de drept international privat referitoare la imobile situate pe teritoriul Romaniei.
In ceea ce priveste competenta materiala a Judecatoriei Zimnicea, aceasta este conforma regulii de plenitudine de competenta recunoscuta judecatoriilor de art.1 din codul de procedura civila si potrivit caruia "Judecatoriile judeca:
1. in prima instanta, toate procesele si cererile in afara de cele date de lege in competenta altor instante".
Obiectul cereri de chemare in judecata din cauza de fata nefiind dintre cele date in competenta materiala a altor instante, potrivit regulii comune competenta material (competenta pe verticala, din punct de vedere al gradului instantei) sa o solutioneze  este Judecatoria.
In ceea ce priveste competenta teritoriala, competenta Judecatoriei Zimnicea este atrasa de art.10 pct.1 din acelasi cod de procedura civila "In afara de instanta domiciliului paratului, mai sunt competente urmatoarele instante:
1. in cererile privitoare la executarea , anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanta locului prevazut in contract  pentru  executarea, fie chiar in parte, a obligatiunii", adica in raza careia se afla imobilul.
Desi,  examinarea indeplinirii de catre parti a obligatiilor asumate in temeiul antecontractului de care se prevaleaza reclamantul, cu argumentele expuse anterior , atrag competenta instantelor romane, cu atat mai mult, data fiind calitatea paratilor de soti, incidenta legii romane in cauza este atrasa si in conditiile art.20 din Legea nr.105/1992  cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.
Potrivit acestui ultim text de lege, relatiile personale si patrimoniale dintre soti sunt supuse legii nationale comune, iar in cazul in care au cetatenii deosebite, sunt supuse legii domiciliului lor comun.
    Legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei in cazul in care unul dintre ei isi schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul.
    In lipsa de cetatenie comuna sau de domiciliu comun, relatiile personale sau patrimoniale dintre soti sunt supuse legii statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta comuna sau cu care intretin in comun cele mai stranse legaturi.
Coroborate, argumentele expuse anterior, sub aspectul dreptului material, substantial, instrainarea de imobile de catre sotii - parati, este supusa art.35 din codul familiei -"Sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele.
    Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot. Cu toate acestea, nici unul dintre soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune, daca nu are consimtamantul celuilalt sot."
In speta, cu contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2431/11 septembrie 2003 de Biroul notarului Public  paratii, dovedindu-si calitatea de proprietari ai bunurilor instrainate, iar acestea,- bunuri imobile -,  fiind exceptate de la prezumtia de mandat tacit reciproc permisa de art.35 alin.2 teza I-a, din codul familiei invocat anterior, desi chitanta de care se prevaleaza reclamantul poarta numai semnatura paratei IM, acordul de vointa pentru instrainarea imobilelor, trebuie sa fi fost intrunit si in ceea ce priveste paratul  M I.
Acest aspect trebuie lamurit  si prin prisma art.1294 c.civ., potrivi caruia vinderea este o conventie prin care doua parti se obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celei dintai pretul lui.
Pe de alta parte, potrivit art.1169 de asemenea din codul civil,  cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca, iar potrivit art.1073, creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, si in caz contrar are dreptul la dezdaunare.
In sfarsit, art.1075  din codul civil stabileste ca orice obligatie de a face sau de a nu face se schimba in dezdaunari, in caz de neexecutare din partea debitorului, iar art.1077 din acelasi cod recunoaste creditorului dreptul de a fi autorizat, in caz de neindeplinire de catre debitor a obligatiei de a face, sa fie autorizat de a o aduce  el, creditorul la indeplinire, cu cheltuiala debitorului.
Cum in materie de imobile,  art.2 din titlul nr.X - Circulatia juridica a terenurilor din Legea nr.247/2005 "Terenurile cu sau fara constructii, situate in intravilan si extravilan, indiferent de destinatia sau de intinderea lor, pot fi instrainate si dobandite prin acte juridice intre vii, incheiate in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute." a preluat, in ceea ce priveste cerinta formei autentice in materie de instrainare de terenuri, dispozitiile art.2 din Legea nr.54/1998  privind circulatia juridica a terenurilor, in vigoare la data "actului de vanzare-cumparare" datat 09.06.2004, dispozitie, care desi abrogata de Legea nr.247/2005 invocata anterior, ambele reglementari au mentinut cerinta formei autentice in ceea ce priveste instrainarea de terenuri.
Prin prisma acestor texte de lege, dreptul creditorului (reclamantul din speta de fata) este acela de a obtine indeplinirea exacta a obligatiei asumate de catre parati,- aceea de a-i fi transmis in forma autentica ceruta de le dreptul de proprietate asupra imobilelor ce au facut obiectul "Actului de vanzare-cumparare" din data de 09.06.2004.
Pentru ipoteza neexecutarii de catre debitori a acestei obligatii asumate, posibilitatilor recunoscute creditorului de art.1073,1075 si art.1077 din codul civil invocate anterior, legiuitorul le-a adaugat, prin alin.2 al. Art.5 din  Titlul X al Legii nr.247/2005, posibilitatea ca, in situatia in care dupa incheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fara constructii, una dintre parti refuza ulterior sa incheie contractul, partea care si-a indeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract.
Cu argumentele expuse anterior, "Actul de vanzare-cumparare " din data de 09.06.2004, reprezentandu-l, in realitate, un antecontract prin prisma textelor de lege invocate anterior,- prin acesta netransferandu-se in mod valabil,  in forma autentica ceruta de lege dreptul de proprietate asupra imobilelor ce au facut obiectul sau de la paratii-vanzatori la reclamant -, raman de verificat cerintele impuse de art.1294 din codul civil invocat  anterior pentru valabilitatea vanzarii, cu exceptia formei autentice, consimtamantul, capacitatea, obiectul (lucrul vandut si pretul), si o cauza licita.
Din toata aceasta enumerare, prezinta relevanta in speta, consimtamantul si obiectul.
Cu privire la dovada acestora, regulile sunt de asemenea carmuite de lege romana, in conditiile art.73 din Legea nr.105/1992 invocata anterior, si potrivit caruia contractul este supus legii alese prin consens de parti, iar, potrivit art.77 alin. ultim  din aceeasi lege, contractul referitor la un drept imobiliar sau la un drept de folosinta temporara asupra unui imobil are legaturile cele mai stranse cu legea statului unde acesta se afla situat.
Legea aplicabila vanzarii, in temeiul art. 73 si  77 carmuieste indeosebi, potrivit art.91 din aceeasi lege:
   a) interpretarea contractului;
   b) drepturile si obligatiile partilor;
   c) executarea obligatiilor ce izvorasc din contract;
   d) momentul de cand cumparatorul are dreptul la produsele si fructele bunului sau marfii transmise;
   e) momentul de cand cumparatorul suporta riscurile referitoare la bunul sau marfa transmisa:
   f) validitatea si efectele intre parti ale clauzelor de rezerva a proprietatii;
   g) consecintele neexecutarii contractului, inclusiv obtinerea reparatiei pentru prejudicii, cu exceptia chestiunilor care sunt supuse legii procedurale a forului;
   h) modul de stingere a obligatiilor izvorate din contract, precum si decaderea intemeiata pe expirarea unui termen;
i) consecintele nulitatii contractului.
Cu argumentele expuse anterior, determinand drept lege aplicabila, legea romana,  prin prisma acesteia urmeaza a fi verificate consimtamantul si obiectul antecontractului dintre parti.
Astfel, conventia dintre parati si reclamant, cat si plata pretului de catre reclamant,  acesta a dovedit-o cu recunoasterea paratei la interogatoriu, precum si cu martorii OG (aceasta semnand inscrisul olograf intocmit de parti co ocazia incheierii conventiei), precum si cu martorul N T, acesta fiind chiar cel care a redactat "Actul de vanzare-cumparare" din data de 09.06.2004.
Potrivit acestora, la chiar data incheierii conventiei, reclamantul a achitat avansul de 4.000 lei (40.000.000 lei vechi), parata insasi, relatand martorului N M ca a primit si diferenta de 1.000 lei  (10.000.000 lei vechi) stipulata in act.
Tot cei doi martori relateaza ca la data incheierii conventiei, de fata fusese si sotul paratei IM, celalalt parat , -  MI-, care a fost de acord cu vanzarea, nu s-a impotrivit, "intelegea limba romatna si a avut reprezentarea exacta a conventiei" (martorul NM.
Cei doi, fiind martori insusiti si de catre parata IM cu atat mai mult, instanta urmeaza sa retina si partea din depozitiile acestora impotriva paratei.
In acest sens, martora OG, relatand ca "in urma cu circa un an, discutand telefonic cu parata, , aceasta s-a exprimat ca nu mai incheie actele, suma primita de la reclamant drept pret urmand sa-i acorde semnificatia de chirie si ca asteapta sa moara reclamantul, pentru a-si redobandi imobilul, moment dupa care il va revinde, intrucat datoreaza bani celuilalt parat si astfel ii va plati datoria", instanta, pe baza depozitiei acestei martore, facuta, in conditiile art.261 cod penal (sub sanctiunea pedepsei inchisorii de la 1 la 5 ani pentru infractiunea de marturie mincinoasa), urmeaza sa acorde atitudinii paratei semnificatia unei neexecutari cu buna credinta a obligatiilor asumate (art.970 din codul civil).
Pe baza depozitiilor acelorasi martori, instanta urmeaza sa inlature si sustinerile paratei din raspunsurile acesteia la interogatoriu la intrebarea daca este de acord sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare, in sensul ca sotul sau se opune vanzarii, cu motivarea ca sustinerile sale sunt contrazise de depozitiile ambilor martori si care sunt in sensul ca celalalt parat , -  MI-, a fost de fata la incheierea conventiei si  a fost de acord cu vanzarea, nu s-a impotrivit, "intelegea limba romana si a avut reprezentarea exacta a conventiei" (martorul NM).
In ceea ce priveste acelasi parat, , -  M I-, instanta urmeaza sa faca de asemenea aplicarea art.225  din codul de procedura civila si potrivit caruia, daca partea, fara motive temeinice, refuza sa raspunda la interogatoriu sau nu se infatiseaza, instanta poate socoti aceste imprejurari ca o marturisire deplina sau numai ca un inceput de dovada in folosul partii potrivnice.
In ceea ce priveste imobilul casa de locuit, desi la data "Actului de vanzare-cumparare" - 09.06.2004 -, instrainarea acestora era consensuala, nimic nu impiedica instanta ca , in conditiile art.111 din codul de procedura civila ("Partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept") sa constate intervenita intre parti  vanzarea cu privire la imobilul casa de locuit.
In ceea ce priveste omisiunea partilor de a fi consemnat expres in actul olograf ca instrainarea a purtat si asupra terenului aferent, instante urmeaza sa retina , pe baza chiar a recunoasterii paratei la interogatoriu ca partile au convenit si cu privire la terenul aferent casei de locuit, in suprafata de 450 m.p.
Cu privire la acesta, constatand dovedite in cauza acordul de vointa , calitatea paratilor de proprietari ai imobilelor instrainate, precum si plata pretului de catre reclamant, (de la data conventiei, acesta intrand in fapt in stapanirea imobilelor cumparate), instanta urmeaza sa admita actiunea asa cum a fost formulata de reclamant, si, cu titlu de sanctiune pentru parati, pentru neexecutarea de catre acestia a obligatiei de a face constand in transmiterea in forma autentica a proprietatii asupra imobilelor instrainate catre reclamant, sa pronunte, in conditiile art.5 alin.2 din Legea nr.247/2005 invocat anterior, o hotarare care sa tina loc de contract.
Acesta, constituindu-l efectul admiterii cererii reclamantului, este inutil a se consemna ca atare in chiar dispozitivul hotararii.
Va lua act instanta ca nu se solicita cheltuieli de judecata.