Plangerea impotriva unui proces verbal de contraventie. Prezumtia de temeinicie a procesului verbal de contraventie.

Desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul-verbal contraventional face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara, aspect ce nu contravine art. 6 din CEDO.
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 02.07.2010 sub nr. 3143/740/2010, petenta S.C P. S.R.L a solicitat anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria H nr. 0219933 din 16.06.2010 intocmit de intimata Garda Financiara - Sectia Teleorman (fila 2-3). In subsidiar, petenta a solicitat inlocuirea sanctiunii contraventionale a amenzii cu sanctiunea contraventionala avertisment.
In motivarea plangerii,  petenta a aratat ca in urma controlului efectuat la data de 14.06.2010 la punctul de lucru situat in Alexandria de catre comisarii Garzii Financiare Teleorman s-a constatat ca acesta nu este prevazut cu AMEF. Petenta a precizat ca, in opinia sa, fapta retinuta este de o gravitate redusa si nu aduce atingere valorilor sociale aparate de legea contraventionala.
Petenta a mai aratat ca nu a incalcat obligatia prevazuta de art. 5 din O.U.G. 28/1999, intrucat la data efectuarii controlului societatea avea depusa, din data de 18.05.2010, la Directia Generala a Finantelor Publice Teleorman o cerere de fiscalizare a  AMEF. De asemenea, aceasta a mai aratat ca pana la punerea in functiune a casei de marcat fiscale a inregistrat intr-un registru special toate operatiunile efectuate si emitea facturi fiscale pentru respectivele operatiuni. Totodata punctul de lucru era dotat cu casa de marcat fiscalizata in comert ambulant.
Petenta a mai sustinut faptul ca masura confiscarii sumei de 4832 lei nu este prevazuta cumulativ cu masura amenzii contraventionale, iar in ceea ce priveste neintocmirea documentelor legale si a lipsa bonurilor fiscale, petenta a precizat ca a inregistrat operatiunile efectuate in registrul special intocmit conform art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 28/1999 ori a emis facturi fiscale clientilor la cerere.
Totodata, petenta a aratat si faptul ca masura suspendarii activitatii punctului de lucru este abuziva si ilegala, iar aceasta a incetat de drept intrucat acum exista  casa de marcat fiscalizata.
Petenta a mai invederat ca sanctiunea este prea aspra aplicata este in raport de principiile aplicabile privind individualizarea sanctiunii.
In drept, petenta a invocat dispozitiile O.U.G. nr. 28/1999 si O.G. nr. 2/2001.
In sustinerea plangerii, petenta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.

La data de 26.07.2010, intimata a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii contraventionale ca neintemeiata.
In sustinerea intampinarii, petenta a aratat ca nu constituie motiv de nulitate faptul ca petenta a depus o cerere de fiscalizare a aparatului de marcat electronic, deoarece, potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 28/1999 prevede obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice de la data inceperii activitatii comerciale..
A mai sustinut intimata ca registrul special prevazut de art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 28/1999 este documentul sigilat de catre organul fiscal si vizat odata cu depunerea declaratiei de instalare a aparatului la organul fiscal in a carui raza teritoriala a fost instalat.
Aceasta a mai invederat ca, intrucat la data efectuarii controlului punctul de lucru nu detinea aparat de marcat electronic fiscal, sumele obtinute sunt considerate fara provenienta, iar masura confiscarii acestora este temeinica si legala.
In drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 C.proc.civ. Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CH nr. 0219933 din 16.06.2010 intocmit de Garda Financiara Teleorman (fila 6) petenta S.C. P. S.R.L. a fost sanctionata contraventional cu avertisment si amenda in cuantum de 8000 lei pentru savarsirea contraventiilor prevazute de art. 219  alin. 1 lit. a din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata si art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Totodata, in temeiul art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999, prin procesul-verbal s-a dispus suspendarea activitatii punctului de lucru pana la dotarea acestuia cu aparat de marcat electronic fiscal, precum si confiscarea sumei de 4832 lei gasita in casa de marcat utilizata ilegal care nu se justifica prin documente legale.
In fapt s-a constatat, in urma controlului efectuat in data de 14.06.2010, ora 11-11.30, ca petenta nu a depus la organele fiscale declaratia de inregistrare fiscala prevazuta de Codul de procedura fiscala. De asemenea, s-a mai retinut ca punctul de lucru nu este dotat cu AMEF si utilizeaza o casa de marcat fiscalizata in comert ambulant.                                                                        
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei a fost semnat de catre petenta.
Analizand procesul-verbal in ceea ce priveste legalitatea, conform dispozitiilor art. 34 alin. 1 din O.U.G. 2/2001, instanta a apreciat ca acesta a fost intocmit cu respectarea conditiilor de forma prevazute de O.G. nr. 2 /2001 sub sanctiunea nulitatii absolute.
Instanta a retinut ca petenta nu a invocat nici nerespectarea unor conditii de forma sanctionate cu nulitatea relativa a  procesului-verbal.
Examinand procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanta a retinut ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul-verbal contraventional face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara.
In cauza, instanta a retinut ca fapta petentei constand in nedepunerea declaratiei de inregistrare fiscala la organele fiscale, precum si de a desfasura activitate economica fara a fi dotata cu aparat de marcat electronic fiscal rezulta din constatarile personale ale agentilor constatatori.
Din nota explicativa intocmita la data de 16.06.2010(fila 41) in urma controlului efectuat la data de 14.06.2010, rezulta ca reprezentantul petentei nu neaga faptul ca nu a depus declaratia de inregistrare fiscala si  faptul ca punctul de lucru al petentei nu este dotat cu aparat de marcat electronic fiscalizat, insa a motivat ca spatiul este inchiriat iar proprietarul nu a pus la dispozitie toate inscrisurile necesare in vederea indeplinirii acestor obligatii. De asemenea, reprezentantul petentei a precizat ca va intreprinde toate demersurile necesare pentru intrarea in legalitate.
Din acest punct de vedere, instanta retine ca cele declarate de reprezentantul petentei in nota explicativa, care estre si semnata de acesta, se coroboreaza cu constatarile personale ale agentilor constatatori inserate in procesul-verbal atacat.(fila 6)
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forta probanta a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, care este liber sa reglementeze importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta, hotararea din 7 septembrie 1999).
Instanta constata ca, in cauza Anghel impotriva Romaniei, Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic recunoaste prezumtiile de fapt si de drept, pe care  Conventia nu le impiedica in principiu, cu conditia de a asigura celui acuzat de savarsirea unei contraventii respectarea garantiilor procedurale prevazute de art. 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, in termenul cel mai scurt, asupra naturii si cauzei acuzatiei ce i se aduce,  acordarea timpului si inlesnirilor necesare pentru a-si pregati apararea, garantarea dreptului la aparare personal sau prin avocat, posibilitatea de a intreba sau  solicita audierea martorilor acuzarii si  de a obtine citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii.
In ceea ce priveste neindeplinirea, de catre petenta, a obligatiei de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate instanta retine dispozitiile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, conform carora operatorii economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul, precum si prestari de servicii direct catre populatie sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. De asemenea, potrivit art. 3 alin. 5 din acelasi act normativ  aparatele de marcat electronice fiscale vor fi sigilate prin aplicarea unui sigiliu fiscal de catre persoane autorizate in acest scop de Ministerul Finantelor Publice.
Mai mult, potrivit art. 6, obligatia operatorilor economici prevazuti la art. 1 de a utiliza ia nastere de la data inceperii activitatilor comerciale desfasurate in fiecare locatie. aparate de marcat electronice fiscale.
Astfel instanta constata ca petenta avea obligatia ca, la data inceperii activitatii punctului de lucru din municipiul Alexandria, sa aiba un aparat de marcat electronic fiscalizat.
In cauza, instanta constata ca petenta a formulat o cerere de atribuire a numarului de ordine din Registrul de evidenta a aparatelor de marcat electronice fiscale la data de 18.05.2010(fila 14), iar aceasta cerere a fost solutionata la data de 25.06.2010, asa cum reiese din adresa nr. 5788/25.06.2010(fila 15).
Din aceste inscrisuri reiese ca la data efectuarii controlului, 14.06.2010, petenta nu respecta obligatiile impuse de art. 1 si art. 6 din O.U.G. nr. 28/1999.
In ceea ce priveste apararea petentei in sensul ca angajatii intimatei au solicitat, in mod nejustificat, alte  documente decat cele prevazute de lege in vederea atribuirii numarului de ordine, instanta constata ca aceste fapte nu fac obiectul controlului privind legalitatea si temeinicia procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. Mai mult, instanta retine ca petenta avea obligatia legala de a nu incepe activitatea inainte de obtinerea acestui numar de ordine, iar motivul pentru care angajatii Directiei Generale a Finantelor Publice Teleorman au emis acest numar la mai mult de o luna dupa depunerea cererii, nu are relevanta juridica in prezenta acuza.
Pentru aceste motive, instanta a apreciat ca nu este utila administrarea probei testimoniale constand in audierea unui martor care sa declare ca angajatii Directiei Generale a Finantelor Publice Teleorman au solicitat alte acte decat cele prevazute de lege.
In privinta sustinerilor petentei conform carora aceasta a utilizat registrul special prevazut de art. 1 alin. 4, instanta constata ca potrivit art. 1 alin. 3 teza finala, in situatia defectarii aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligati ca in momentul constatarii defectiunii sa anunte distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, dupa caz, unitatea de service acreditata a acestui distribuitor autorizat.  Aceste prevederi se completeaza cu cele ale art. 1 alin. 4, conform carora pana la repunerea in functiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, operatorii economici utilizatori sunt obligati sa inregistreze intr-un registru, special intocmit in acest sens, toate operatiunile efectuate si sa emita facturi fiscale pentru respectivele operatiuni, la cererea clientului.
Din interpretarea sistematica a dispozitiilor legale citate, instanta constata ca registrul special mentionat de petenta se utilizeaza, in mod exceptional, numai atunci cat operatorul economic este dotat cu aparat de marcat electronic fiscal autorizat, insa acesta este temporar nefunctional din cauza unor defectiuni.
Or, in cauza, instanta retine ca petenta nu s-a aflat in aceasta situatie, iar dispozitiile legale care prevad exceptia de la regula nu pot fi interpretate decat restrictiv, fara a extinde aplicabilitatea lor la alte situatii de fapt.
Astfel, instanta constata ca fapta petentei de a desfasura activitati economice fara ca punctul sau de lucru sa fie dotat cu aparat demarcat electronic fiscal intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 si este sanctionata conform art. 11 alin. 1 lit. b cu amenda contraventionala cuprinsa intre 8000 si 10000 lei.
In ceea ce priveste fapta de a nu depune declaratia de inregistrare fiscala, instanta constata ca aceasta rezulta din constatarile personale ale agentilor constatatori care se coroboreaza cu precizarile formulate de reprezentantul petentei inserate in nota explicativa intocmita la data de 15.06.2010(fila 41), iar petenta nu a probat o situatie de fapt contrara.
Aceasta fapta intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 219 alin. 1 lit. g din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si este sanctionata cu si cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei, potrivit art. 219 alin. 2 lit. d din acelasi act.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunilor, instanta retine ca petentului i-a fost aplicata, pentru contraventia prevazuta de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 , o amenda in cuantum minim prevazut de lege, iar pentru contraventia prevazuta de art.  219 alin. 1 lit. g din O.G. nr. 92/2003  sanctiunea avertisment, astfel incat sanctionarea acestuia a fost dispusa in mod legal.
Mai mult, instanta constata ca sanctiunile aplicate de agentul constatator sunt proportionale in raport de faptele savarsite si corect individualizate avand in vedere criteriile stabilite de art. 21 alin. 3: gradul de pericol social mediu al faptei, imprejurarile de savarsire, modul si mijloacele, scopul urmarit, urmarea produsa.
De asemenea, in privinta sanctiunilor complementare constand in suspendarea activitatii punctului de lucru pana la dotarea cu aparat de marcat electronic fiscal, si in confiscarea sumei de 4832 lei, instanta constata ca acestea sunt prevazute de art. 11 alin. 3 si, respectiv, de art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999.
In privinta sustinerilor petentei conform carora masura confiscarii nu este prevazuta cumulativ cu sanctiunea contraventionala principala, instanta retine ca acestea sunt neintemeiate, intrucat art. 11 alin. 3 dispune ca sumele gasite la punctele de vanzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor apartinand operatorilor economici prevazuti la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele inscrise in documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale sunt considerate fara provenienta si se confisca. Avand in vedere acestea, instanta constata ca aplicarea acestei sanctiuni complementare nu este lasata la aprecierea agentilor constatatori, ci este obligatorie.
Pentru aceste considerente, constatand ca nu s-a dovedit incidenta in cauza a unor motive de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat, instanta urmeaza sa respinga plangerea formulata de catre petenta S.C. P. S.R.L. ca neintemeiata.