Sanc?iunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe drumurile publice. Controlul instan?ei de judecata. Pericol social concret.

Sanc?iunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe drumurile publice. Controlul instan?ei de judecata. Pericol social concret.

Cuprins pe materii: Drept contraven?ional. Circula?ie rutiera. Sanc?iuni complementare. Controlul instan?ei de judecata.

Index alfabetic:
- Circula?ie rutiera
- Sanc?iuni complementare
- Controlul instan?ei de judecata Individualizarea sanc?iunii complementare poate fi supusa controlului instan?ei de judecata, nicio dispozitie legala nu interzice verificarea legalitatii si oportunitatii aplicarii sanctiunii complementare. Daca instanta poate inlocui sanctiunea principala a amenzii cu sanctiunea avertismentului, poate, cu atat mai mult, inlatura o sanctiune complementara.

Judecatoria Lie?ti, sentin?a civila nr. 2 din 15.01.2014 Prin  plangerea contraven?ionala formulata impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei seria CP nr. 3750877 dresat la 05.06.2013 de  intimatul IPJ Galati, s-a solicitat sa  se  dispuna inlocuirea sanctiunii complementare a retinerii permisului de conducere cu sanctiunea avertismentului.
In analiza plangerii contraven?ionale, instan?a a re?inut ca, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, administreaza orice probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, analizand gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
Potrivit art 5 alin 5 si 6 din OG nr. 2/2001,
(5) Sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
(6) Sanctiunile complementare se aplica in functie de natura si de gravitatea faptei.
Daca instanta poate inlocui sanctiunea principala a amenzii cu sanctiunea avertismentului, poate, cu atat mai mult, inlatura o sanctiune complementara, reindividualizand-o. Instanta retine si faptul ca nicio dispozitie legala nu interzice verificarea legalitatii si oportunitatii aplicarii sanctiunii complementare. 
Oportunitatea aplicarii unei asemenea masuri nu poate fi sustrasa controlului instantei de judecata, conform art 34 din OG nr.2/2001 si art 6. 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in conditiile in care Curtea Europeana a considerat ca pana si sanctiunea complementara a punctelor de penalizare, care poate fi aplicata in materie contraventionala, are caracter penal, in sensul art 6, 7 din Conventie (cauza Malige contra Frantei). Dreptul de a conduce este util atat in viata de zi cu zi, cat si in viata profesionala, astfel ca, desi aplicarea punctelor de penalizare are un caracter preventiv, are insa si un caracter punitiv, similar unei sanctiuni penale.
In aceste conditii, sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce are un caracter penal in sensul Conventiei, insa aplicarea acestor sanctiuni nu se poate dispune automat, fara a putea fi supus controlului instantelor. Instanta are dreptul, in conditiile art 34 din OG nr. 2/2001, sa verifice si modul de individualizare al acestei sanctiuni. A sustrage competentei instantei posibilitatea cenzurarii unei sanctiuni, ar insemna chiar negarea liberului acces la justitie al petentului, intrucat, in caz contrar, accesul ar fi doar unul teoretic si iluzoriu, atat timp cat nu s-ar putea finaliza cu o inlaturare a masurii dispuse.
Restrangerea exercitiului drepturilor si libertatilor poate fi dispusa numai daca este necesara, iar o atare masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, potrivit prevederile art. 53 alin. (2) din Constitutia Romaniei. Si in domeniul dreptului contraventional, principiul proportionalitatii isi gaseste expresia specifica in criteriile generale de individualizare a sanctiunilor, in raport cu care, la stabilirea si aplicarea acestora, trebuie sa se tina seama atat de gradul de pericol social abstract, astfel cum el este determinat in textul de lege incriminator, cat si de imprejurarile concrete ale savarsirii faptei contraventionale si toate trasaturile ce il caracterizeaza pe contravenient.
Or, sub acest aspect, este de observat ca, pe langa limitele sanctiunii fixate in lege si gradul de pericol social al faptei savarsite, pedepsele trebuie sa mai reflecte si persoana contravenientului, cu toate trasaturile si particularitatile ce il caracterizeaza, precum si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea sa contraventionala.
In acest cadru firesc de situatii concurentiale, cu rol determinant in stabilirea rezultantei ce impune in concret natura si cuantumul pedepsei principale si ale celei complementare, ca efect al aplicarii dispozitiilor 5 din OG nr. 2/2001, nu este posibil ca aceleasi dispozitii sa nu calauzeasca si modul de stabilire a sanctiunii complementare.
In urma analizarii criteriilor de individualizare a sanc?iunii complementare, cu caracter general, astfel cum sunt reglementate in art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, s-a apreciat ca sanctiunea complementara a retinerii permisului de conducere este disproportionata fata de gravitatea abaterii, plangerea contraven?ionala a fost admisa, iar sanc?iunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o durata de 90 de zile a fost inlaturata, fiind men?inute celelalte dispozi?ii ale procesului verbal de constatare a contraven?iei.
Impotriva sentin?ei civile a fost declarat apel, intimatul I.P.J. Galati solicitand schimbarea hotararii apelate si, in rejudecare respingerea plangerii contraventionale formulate.
Tribunalul a re?inut ca instanta de judecata poate verifica inclusiv modul de individualizare a sanctiunilor complementare si poate aprecia asupra oportunitatii aplicarii unei astfel de masuri cu caracter punitiv, similara unei sanctiuni specifice dreptului penal.
Criteriile de individualizare ale sanctiunii principale sunt aplicabile si in ceea ce priveste masurile complementare stabilite, insa, in situatia de fata, legiuitorul insusi stabileste de plano care este sanctiunea complementara aplicabila, respectiv  suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, instantei de judecata revenindu-i sarcina de a aprecia asupra oportunitatii aplicarii acesteia  in raport cu fapta imputata, cu gradul de pericol social al acesteia, ?inandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita, de modul si de mijloacele de savarsire, de scopul urmarit, de urmarea produsa, de circumstan?ele personale ale contravenientului precum si in raport cu scopul urmarit prin aplicarea sanctiunii.
In cazul de fata, raportat la fapta retinuta, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu grave defectiuni la sistemul de directie si la sistemul de franare, sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile nu este  disproportionata scopului preventiv si educativ al sanctiunii contraventionale iar functia de coercitie a sanctiunii nu  este excesiva,  avand in vedere pericolul social concret generat fata de relatiile sociale privind siguranta circulatiei rutiere precum si fata de ceilalti participanti la trafic. Apelul declarat a fost admis, sentinta civila schimbata in tot, iar in rejudecare, respinsa plangerea formulata, fiind mentinut procesul-verbal contestat.