Eroarea tolerata a aparatelor radar-relevanta pentru verificarea metrologica nu si pentru solutionarea plangerii.

Deliberand asupra cauzei de fata, retine urmatoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Suceava sub nr. 9739/314/2014 din 31.07.2014 petentul HS a formulat plangere impotriva procesului verbal  seria CP nr. 7244604 incheiat la data de 29.07.2014, solicitand anularea masurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule.
In motivarea plangerii petentul arata ca in data de 29.07.2013 circula cu autoturismul marca Ford Focus cu numarul de inmatriculare  pe DN 2 pe raza comunei Motca spre aeroportul din Bacau pentru a-si transporta copii care urmau sa plece in Italia.
Intrucat era in intarziere si exista riscul sa nu ajunga la timp, a circulat cu o viteza mai mare decat cea prevazuta de lege si a fost oprit de un echipaj de politie care a comunicat ca a fost depistat de aparatul radar circuland cu viteza de 101 km/h. Cu toate ca a explicat politistului motivul pentru care a depasit limita de viteza si faptul ca aparatele radar sunt omologate cu o eroare de plus/minus 3 km/h, a fost sanctionat prin procesul verbal contestat.
Arata petentul ca recunoaste faptul ca a circulat cu viteza mai mare decat cea legala, dar considera nedreapta masura complementara deoarece nu exista certitudinea ca la momentul depistarii avea intr-adevar peste 100 km/h.
Mentioneaza ca nu a avut abateri cu caracter penal sau contraventional pe linie rutiera si se afla in ingrijirea parintilor sai care sunt imobilizati la pat, la care nu se poate duce decat conducand autoturismul personal.
Intimatul a depus intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a instantei, iar pe fond a solicitat respingerea plangerii.
Prin sentinta civila nr. 4737/15.10.2014 Judecatoria Suceava a admis exceptia invocata si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Pascani.
La solicitarea instantei intimatul a inaintat la dosar documentatia care a stat la baza incheierii procesului verbal.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor legale incidente,  instanta retine urmatoarele:
La data de 29.07.2014 petentul a fost sanctionat contraventional cu 9 puncte-amenda si sanctiunea complementara a retinerii permisului de conducere in vederea suspendarii exercitarii dreptului de a conduce in baza art. 49 al. 1 si art. 102 al. 3 lit. e din OUG 195/2002, retinandu-se in sarcina sa ca a condus  autoturismul Ford cu numarul de inmatriculare  pe DN 2 in localitatea Soci cu viteza de 101 km/h, viteza inregistrata cu aparatul radar instalat  pe auto cu numarul  MAI 34566.
Verificand din punct de vedere al formei procesul-verbal contestat, instanta constata ca acesta contine mentiunile obligatorii prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiei, mentiuni a caror omisiune ar fi putut determina nulitatea absoluta a procesului verbal.
In drept, potrivit art. 102 al. 3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Conform art. 49 al. 1 din OUG 195/2002 limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanta constata ca prezentul litigiu trebuie sa ofere garantiile procesuale recunoscute si garantate de articolul 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, in continuare Conventia, (care face parte din dreptul intern in baza articolului 11 din Constitutia Romaniei si are prioritate in temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentala).
Pentru a determina daca aceste garantii sunt sau nu aplicabile in procedura contraventionala este imperios necesar ca, anterior oricarei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sanctiunii, instanta sa determine daca procesul verbal atacat constituie "acuzatie in materie penala" in sensul autonom dat de Conventie acestei notiuni.
In cauzele Deweer (27 februarie 1980, seria A nr. 35, pag. 24, par. 48) si Foti c. Italiei (10,12,1982, seria A nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in continuare Curtea, a aratat ce trebuie inteles in sensul Conventiei prin "acuzatie". In opinia Curtii aceasta notiune trebuie definita mai degraba in sens formal si se refera la "existenta unei notificari din partea autoritatilor cu privire la imputarea savarsirii unei fapte penale".
Fara indoiala, asadar, ca procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei constituie o "acuzatie" in sensul Conventiei ,astfel ca urmeaza a se determina daca aceasta se refera sau nu la o fapta penala, aspect ce urmeaza a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curtii.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciaza, in mod constant ca pentru a determina daca o contraventie poate fi calificata drept “acuzatie in materie penala" in sensul Conventiei sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce defineste contraventia apartine, conform legii nationale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sanctiunii aplicate, toate acestea urmand a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Conventie.
In aprecierea Curtii, indicatiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce priveste primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmeaza a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciaza ca, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Conventiei sau sa expuna persoana vizata unei sanctiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, apartine sferei « penale ». Astfel, norma juridica ce sanctioneaza astfel de fapte, precum cea retinuta in sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice se adreseaza tuturor cetatenilor) si amenda si masurile complementare (sanctiunea contraventionala aplicabila) urmareste un scop preventiv si represiv, nu sa asigure o reparatie pecuniara a unei eventuale daune, ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sanctiunii penale.
Curtea aminteste in cauza Anghel c. Romaniei ca in materie penala problema administrarii probelor trebuie analizata in lumina paragrafelor 2 si 3 din art. 6 din Conventie. Primul consacra principiul prezumtiei de nevinovatie, obligatia prezentarii probei revenind acuzarii si indoiala folosind in avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Conventie obliga, intre altele, statele contractante sa ia masuri pozitive. Ele constau in special in informarea acuzatului, in termenul cel mai scurt, asupra naturii si cauzei acuzatiei ce i se aduce, in acordarea timpului si inlesnirilor necesare pentru a-si pregati apararea, in garantarea dreptului la aparare personal sau fiind asistat de un avocat si in a-i permite sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii.
Analizand actele dosarului din acest punct de vedere, instanta constata ca petentului i s-a adus la cunostinta,  chiar in momentul constatarii si sanctionarii contraventiilor retinute in sarcina sa de catre agentul constatator, acuzatia in mod detaliat, asigurandu-i-se dreptul de a-si construi apararea, astfel cum rezulta din intocmirea proceselor verbale contestate. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la aparare prin posibilitatea de a administra probe si de a analiza probele administrate de catre intimat in fata instantei de judecata.
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nu poate face dovada prin el insusi a existentei faptei, a autorului acesteia si a vinovatiei, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoana este acuzata de savarsirea contraventiei, in masura in care nu contine constatari personale, prin propriile simturi ale agentului constatator.
In speta, fapta descrisa  in  cuprinsul  procesului  verbal  de contraventie nu  poate  fi  constatata in mod direct si nemijlocit, prin propriile simturi, de agentul constatator, depasirea limitei  legale a  vitezei  de circulatie  putand  fi  stabilita  doar  cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic -  aparate radar.
In procesul verbal nu sunt trecute seria si numarul aparatului radar, insa se mentioneaza numarul de inmatriculare al autovehiculului pe care acesta este montat, existand astfel posibilitatea pentru instanta de judecata sa verifice daca aparatul montat pe acel autovehicul are sau nu verificarea metrologica la zi.
Omologarea aparatului radar este o operatiune prealabila realizarii verificarii metrologice pentru fiecare aparat radar de acel tip in parte, astfel incat prin prezentarea buletinului de verificare metrologica se face, implicit, si dovada faptului ca respectivul model de cinemometru a fost omologat.
Prin depunerea atestatului  operatorului radar  se creeaza  prezumtia ca au fost respectate toate normele ce reglementeaza exploatarea cinemometrului.
Prin urmare, instanta apreciaza ca nu exista vicii care sa afecteze valabilitatea inregistrarii vitezei de deplasare a autoturismului condus de petent, astfel ca probele aduse de intimat sunt valabile si servesc la dovedirea savarsirii contraventiei retinute prin procesul-verbal atacat.
Pe fondul cauzei, instanta constata ca intimatul a facut dovada ca petentul a circulat cu viteza de 101 km/h pe raza localitatii.
Astfel, la dosar au fost depuse: raportul intocmit de agentul constatator, atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar si  inregistrarea  video a aparatului radar, din care rezulta ca in momentul surprinderii sale autoturismul condus de petent circula cu viteza de 101 km/h pe raza localitatii.
In ceea ce priveste apararea petentului conform careia aparatele radar prezinta o marja de eroare in inregistrarea vitezei, instanta arata ca  prevederile din Norma de Metrologie Legala NML 021-05  sunt aplicabile cinemometrelor care functioneaza pe principiul efectului Doppler in domeniul microundelor (cinemometre radar), utilizate de politia rutiera la masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor pe drumurile publice, aratand cerintele metrologice si tehnice pe care trebuie sa le indeplineasca acestea pentru a putea fi introduse pe piata, puse in functiune sau utilizate in masurarile de interes public.
Asadar, aceste norme sunt aplicabile la momentul in care se verifica metrologic aparatul radar, nu ulterior aprobarii acestuia. Daca aparatul radar se incadreaza in respectiva marja de eroare, primeste avizul favorabil de functionare.
Or, aparatul radar cu care a fost inregistrata fapta contraventionala a fost validat metrologic, astfel incat inregistrarea acestuia este una legala. Mai mult, instanta mai arata ca marja de eroare aratata poate functiona in principiu nu numai in beneficiul petentului, aplicand coeficientul negativ (101 km/h minus 4 %, dar si impotriva acestuia, aplicand coeficientul pozitiv (101 km/h plus 4%).
Inregistrarea depusa la dosarul cauzei de intimat  respecta  prevederile art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, potrivit cu care aceasta trebuie sa cuprinda: data si ora la care a fost efectuata masurarea, valoarea vitezei masurate,  imaginea autovehiculului in care este pus clar in evidenta numarul de inmatriculare. Cinemometrul  este certificat, masoara in regim stationar si in regim de deplasare si este verificat metrologic conform buletinului anexat, fiind in termenul de valabilitate.
Dispozitiile art. 3 din norma de metrologie legala 021-05 prevad caracteristicile pe care trebuie sa le indeplineasca aparatele radar  la momentul in care se verifica metrologic aparatul radar, nu ulterior aprobarii acestuia. Daca aparatul radar se incadreaza in respectivele caracteristici, primeste avizul favorabil de functionare.
Or, aparatul radar cu care a fost inregistrata fapta contraventionala a fost validat metrologic, ceea ce inseamna ca indeplineste toate cerintele prevazute de lege pentru a putea fi folosit la efectuarea masuratorilor, astfel incat inregistrarea acestuia este una legala.
Instanta va inlatura ca nefondate si apararile petentului cu privire la nulitatea
Sanctiunile aplicate contravenientului se incadreaza in limitele prevazute de O.U.G. 195/2002, reprezentand, in ceea ce priveste sanctiunea principala a amenzii, limita minima prevazuta de lege pentru astfel de contraventii. Aceasta sanctiune este proportionala cu gradul de pericol social  al faptei savarsite de catre contravenient, avand in vedere imprejurarile savarsirii faptei, neimpunandu-se reindividualizarea acesteia. Nerespectarea dispozitiilor legale privind viteza de circulatie are de foarte multe ori ca rezultat producerea unor accidente rutiere soldate cu consecinte deosebit de grave, respectiv pagube materiale ridicate si, mai ales, pierderea de vieti omenesti. Cu toate acestea, viata demonstreaza ca in Romania cei mai multi dintre conducatorii auto incalca normele legale in vigoare care reglementeaza circulatia vehiculelor, iar mai apoi contesta sanctiunile aplicate sustinand ca le-au fost incalcate diferite drepturi, fara a tine cont de faptul ca modul in care inteleg sa se comporte atunci cand conduc un autovehicul pune in primejdie nu numai viata lor, ci si pe cea a celorlalti participanti la trafic. Raportat la viteza cu care a fost surprins circuland petentul ( mai mult decat dublul vitezei maxime admise), nu se poate sustine ca fapta sa este de gravitate redusa si a adus o atingere minima sigurantei desfasurarii traficului rutier.
Sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce se aplica in virtutea legii pe langa sanctiunea principala, oricare ar fi aceasta, respectiv amenda sau avertismentul, iar in situatia in care se constata savarsirea unei contraventii care potrivit legii are si aceasta sanctiune complementara, aceasta nu poate fi inlaturata decat in cazul in care este inlaturata si sanctiunea principala, adica in cazul anularii procesului verbal.
Faptul ca petentul nu ar mai fi avut abateri si are nevoie de permis pentru a se deplasa in interes personal este irelevant, nefiind de natura sa conduca nici la nulitatea procesului verbal si nici la exonerarea petentului de raspundere. Aplicarea acestei sanctiuni complementare nu este o facultate lasata la latitudinea agentului constatator sau a instantei de judecata, ci intervine in virtutea legii ori de cate ori se aplica o sanctiune principala ( fie ea amenda sau avertisment) pentru savarsirea unei fapte contraventionale pentru care legea prevede si sanctiunea complementara a suspendarii exercitiului dreptului de a conduce autovehicule.
Intrucat fapta descrisa intruneste continutul constitutiv al contraventiei mentionate in procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, iar sanctiunile aplicate sunt legale si temeinice, respectand principiul proportionalitatii intre fapta comisa si sanctiunea aplicata, instanta urmeaza a respinge ca neintemeiata plangerea contraventionala potrivit dispozitiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.

Pentru aceste motive,
In numele Legii,
H O T A R A S T E:

Respinge ca neintemeiata plangerea formulata de petentul H S domiciliat in_., in contradictoriu cu intimatul IPJ Iasi.
Cu drept de apel care se depune la Judecatoria Pascani in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 17.12.2014.