Drepturi salariale neachitate prevazute in contractul colectiv de munca

Constata ca prin actiunea formulata la 26.07.2010 reclamantul G. G. L. a chemat in judecata paratele S. N. C. SA si S. N. C. SA Sucursala B. solicitand:
- obligarea paratelor la plata drepturilor la zi cu titlu de prima de  Craciun si de Pasti pe anul 2009, prima de ziua feroviarului pe anul 2009, contravaloarea unui salariu suplimentar pe anii 2007, 2008 si 2009 si contravaloarea tichetelor de masa neacordate pe perioada aprilie 2009-februarie 2010;
- obligarea la plata unei compensatii de minim 6 salarii de baza brute negociate, conform Contractului colectiv de munca la nivel de ramura;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul arata ca a fost salariatul paratei. S. N. C. SA, contractul sau de munca fiind desfacut din motive ce nu tin de persoana salariatului. Reclamantul arata ca parata nu i-a achitat o serie de drepturi salariale, care au ca temei dispozitii ale contractelor colective de munca la nivel de unitate sau de ramura, respectiv art. 64 si 30 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, art.81 din Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar si art.80 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi.
In drept se invoca art.40 Codul muncii, art.112 si 274 C. proc. civ.
Prin intampinare parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata. In ceea ce priveste primele de Pasti, Craciun si ziua feroviarului pe anul 2009 se invoca inadmisibilitatea actiunii intrucat, prin procesul verbal din 3.06.2009 incheiat intre sindicate si parate s-a dispus suspendarea acestor ajutoare financiare pe anul 2009. Pe fond, se sustine ca cererea este neintemeiata pentru ca aceste drepturi nu se poate acorda in lipsa posibilitatilor financiare ale societatii, ori in anii 2008-2009 societatea s-a aflat intr-o situatie financiara dificila, inregistrand o scadere economica masiva si trebuind sa se incadreze intr-un buget de venituri si cheltuieli extrem de redus.
Parata a invocat si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru salariul suplimentar pe anul 2007 in baza art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii. Pentru salariul suplimentar pe ceilalti ani s-a aratat ca aceste drepturi se acorda la propunerea subunitatii, cu aprobarea Consiliului de administratie al societatii, clauza din CCM neavand caracter obligatoriu.
Referitor la tichetele de masa, parata sustine ca acestea se pot acorda in limita bugetului aprobat, conform art.1 ali.2 din Legea nr.142/1998. Ca urmare, acordarea tichetelor depinde de alocatiile bugetare, iar din aprilie 2009 nu s-a mai prevazut o alocare bugetara pentru acordarea tichetelor de masa.
Referitor la capatul de cerere privind  obligarea la plata unei compensatii de minim 6 salarii de baza brute negociate, conform Contractului colectiv de munca la nivel de ramura parata a solicitat suspendarea solutionarii cauzei in baza art.244 ali.1 pct.1 C. proc. civ. pana la solutionarea dosarului nr.11143/3/2008 al Tribunalului Bucuresti care are ca obiect constatarea nulitatii Contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010. Aceasta cerere nu a mai fost sustinuta in fata instantei intrucat, prin precizarea de actiune formulata, reclamanta a renuntat la judecarea cererii de obligarea la plata unei compensatii de minim 6 salarii de baza brute negociate, conform Contractului colectiv de munca la nivel de ramura.
La dosar au fost depuse: carnetul de munca si decizia de concediere a reclamantului si extrase din contractele colective de munca invocate de parti. De asemenea s-au depus hotarari judecatoresti pronuntate in cauze similare de alte instante de judecata.
In ceea ce priveste exceptiile invocate de parata prin intampinare, instanta retine urmatoarele:
Exceptia inadmisibilitatii este de fapt o aparare de fond care va fi analizata cu aceasta ocazie.
Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in ce priveste salariul suplimentar pe anul 2007 este neintemeiata. Chiar din intampinarea paratei rezulta ca salariul suplimentar se acorda dupa expirarea anului calendaristic, pentru anul expirat, deci pentru anul 2007, salariul suplimentar se acorda in anul 2008. Ca urmare, actiunea introdusa la 15.06.2010 este in termenul de prescriptie de trei ani prevazut de art.238 alin.1 lit. c din Codul muncii, deci exceptia va fi respinsa.
In ceea ce priveste fondul cauzei, actiunea este numai in parte intemeiata si numai astfel va fi admisa, pentru considerentele pe care le vom arata in continuare.
            Prima de ziua feroviarului aferenta anului 2009 este un drept la care salariatii paratei sunt indreptatiti si in acest sens actiunea va fi admisa.           Prima de ziua feroviarului pentru anul 2009 trebuie analizata, tinand cont de faptul ca pentru anii 2009-2010 contractul colectiv de munca s-a incheiat abia in iunie 2009, deci dupa nasterea dreptului la acordarea acestor sume.
           Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 64 din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unitatii parate pentru anii 2007 – 2008 „in afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariatii vor mai beneficia din fondurile angajatorilor de urmatoarele : „…pentru Ziua Feroviarului,  se va acorda o premiere a carui cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administratie cu consultarea delegatilor alesi ai sindicatelor cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare.”
CCM pe anii 2007-2008 a  fost prelungit prin actul aditional nr. 2093/08.04.2008 pana la data de 31.12.2008, cand partile semnatare au inceput negocierile pentru noul contract colectiv de munca.
CCM pentru anii 2009–2010 a fost inregistrat la DMPSM Bucuresti sub nr. 2584 la data de 04.06.2009 iar conform dispozitiilor art. 24 alin. 3 din Legea nr.130/1996 contractele de munca se aplica de la data inregistrarii.
Este adevarat ca in procesul verbal din 03.06.2009 incheiat cu ocazia discutiilor purtate pentru incheierea acestui nou contract colectiv, exista prevederea ca premierea pentru Ziua Feroviarului nu se mai acorda incepand cu 01.01.2010, dar dreptul aferent anului 2009 era deja nascut – (23.04.2009), iar clauza contractuala nu poate sa retroactiveze.
Problema juridica, care se ridica in cauza este referitoare la dispozitiile aplicabile pentru perioada 31.12.2009 – data incetarii vechiului contract colectiv si data de 04.06.2009 – data intrarii in vigoare a noului contract colectiv.
Pentru aceasta perioada cand la nivelul unitatii parate nu exista o reglementare proprie erau aplicabile dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, care este contractul colectiv de munca imediat superior, iar dispozitiile art. 247 Codul Muncii cuprind o dispozitie expresa in acest sens „in cazul in care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca se aplica contractul colectiv de munca la nivel superior”. Deci nu se poate sustine ca pentru perioada in discutie ar exista un vid contractual intre parti, contractele colective incheiate la nivel national sau la nivel de ramura sau grup aplicandu-se potrivit art. 11 alin. 1 lit. B din Legea nr. 130/1996 tuturor salariatilor care fac parte din acel grup.
Din actele depuse la dosar reiese ca la nivelul grupului de unitati din transportul feroviar s-a incheiat contract colectiv de munca pentru anii  2006-2008, care la art. 71 prevede ca „pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al carei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administratie, la nivelul clasei 1 de salarizare”, intr-o reglementare identica cu cea din CCM incheiat la nivel de unitate. Acest contract si-a produs efectele pentru anii 2006-2008, insa prin act aditional inregistrat la MMFES sub nr. 370/20.06.2008 s-a stabilit prelungirea efectelor contractului pentru inca 48 de luni incepand cu data inregistrarii actului aditional, deci pana in anul 2010.
Fata de cele retinute mai sus reiese ca, pentru anul 2009, izvorul normativ al pretentiilor reclamantului il constituie CCM incheiat la nivel de grup de unitati. Contractul incheiat la nivel de grup de unitati era aplicabil unitatii parate in anul 2009 deoarece aceasta este semnatara a acestui contract – conform anexei 4 punct 3 la acesta. In concluzie, in calitate de semnatari ai acestui CCM, reclamantei si paratei li se aplica clauzele contractuale ale acestuia.
Odata incheiat in conditiile aratate, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru partile semnatare, potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, iar potrivit art. 40 alin. c din Codul Muncii angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca si din contractele individuale de munca.
Nu se poate retine sustinerea paratei in sensul ca prin aceste prevederi s-a creat numai o posibilitate de acordare a acestui drept si nu o obligatie, deoarece prevederile contractului sunt ferme, in acest sens folosindu-se termenul „…se va acorda salariatilor o premiere al carui cuantum va fi stabilit cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare; …”. De asemenea faptul ca nu exista o hotarare a Consiliului de Administratie al societatii de acordare a acestui drept nu poate fi interpretat in sensul solicitat de parata, ca inexistenta dreptului, deoarece existenta lui rezulta din clauza contractuala in discutie, prin hotarare putandu-se eventual stabili cuantumul acestuia si nicidecum acordarea sau neacordarea lui. De altfel cuantumul minim al acestui drept a fost negociat de parti prin clauza contractuala in discutie, asa incat in lipsa unei atare hotarari se va acorda acest cuantum. In fine, fiind un drept care isi are o deplina reglementare legala si contractuala, exercitiul lui nu poate fi ingradit de dificultatile financiare ale societatii, care si-a asumat prin negocierea si semnarea CCM aceasta obligatie (corelativa dreptului in litigiu).
In ceea ce priveste prima de Pasti pentru anul 2009 pretentiile formulate prin actiune sunt de asemenea intemeiate si vor fi admise.
Acordarea acestei prime este prevazuta tot de art.64 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, iar dreptul la acordarea acestui ajutor financiar s-a nascut in aprilie 2009, deci inainte de 3.06.2009, data la care s-a incheiat procesul verbal prin care s-a suspendat acordarea ajutoarelor financiare pe anul 2009 si s-a negociat renuntarea la acestea pentru anul 2010. Avand in vedere si toate argumentele aratate la punctul 1 tribunalul apreciaza ca paratele datoreaza salariatilor prima de Pasti pentru anul 2009.
Prima de Craciun pentru anul 2009 a fost prevazuta in Contractele colective de munca din domeniul de activitate al partilor, insa la 3.06.2009 s-a incheiat procesul-verbal care a dus la incheierea Contractului colectiv de munca al S. N. C. SA. Acest proces-verbal a fost semnat de reprezentantii tuturor sindicatelor reprezentative ale salariatilor din S. N. C. SA. Contractul colectiv de munca  al S. N. C. SA. pe anii 2009-2010 a fost inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti sub nr.2584 din 4.06.20009 si, in art.64 alin.1 si 2 a prevazut ca drepturile solicitate au fost suspendate pentru anul 2009. De altfel, aceasta suspendare a fost convenita de partenerii sociali inca prin procesul verbal din 3.06.2009. Ca urmare, drepturile nascute dupa aceasta data nu mai pot fi acordate, iar cererea de a se plati prima de Craciun pe anul 2009 este neintemeiata.
Reclamantul a mai solicitat acordarea salariului suplimentar pe anii 2007-2009, drept prevazut de art.30 din Contractul colectiv de munca  al S. N. C. SA  Acest text prevede ca: pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul societatii poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv. Din modul de redactare a textului se observa ca acesta instituie o facultate si nu o obligatie in sarcina angajatorului. In plus, anexa la contractul colectiv rezulta si ca acordarea acestui drept este conditionata de conduita angajatului la locul de munca.
Este adevarat ca un contract colectiv de munca este obligatoriu pentru partile contractante si, in baza art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii obliga angajatorul sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din el. Insa tot atat de adevarat este ca orice clauza contractuala trebuie interpretata in litera si spiritul sau.   Ori modul de redactare a art.30 impune concluzia ca acesta nu stabileste o obligatie in sarcina angajatorului, ci doar o facultate a carei materializare depinde de mai multi factori, printre care si posibilitatile financiare ale angajatorului. Ca urmare, pretentia formulata a fost respinsa.
In ceea ce priveste acordarea tichetelor de masa pe perioada aprilie 2009-februarie 2010 actiunea s-a gasit neintemeiata si a fost respinsa.
Acordarea tichetelor de masa este guvernata de Legea nr.142/1998 care, in art.1 alin.2 arata ca tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Din acest text legal care constituie legea cadru in materie, rezulta ca si acordarea tichetelor de masa este un drept stabilit in favoarea angajatului conditionat de existenta alocatiilor bugetare, deci de prevederea acestora in bugetele de venituri si cheltuieli. Intrucat parata a aratat ca din aprilie 2009 nu a mai beneficiat de alocatii bugetare cu aceasta destinatie, cererea de acordare a tichetelor este neintemeiata si a fost respinsa.
In baza art.246 C. proc. civ. luat act de renuntarea reclamantului la judecarea cererii de obligare a paratelor la o plata compensatorie de minim 6 salarii  de baza brute negociate.
In baza art.274-276 C. proc. civ., urmare a admiterii in parte a actiunii, paratele au fost obligate la cheltuieli de judecata partiale (jumatate din onorariul de avocat).