Intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de ultraj. Casarea in parte a sentintei instantei de fond sub aspectul gresitei schimbari a incadrarii juridice a faptelor, din infractiunea de ultraj in cea de loviri sau alte violente.

Prin sentinta penala nr. 789/20.12.2010 a Judecatoriei Sibiu a fost a schimbata incadrarea juridica a faptelor pentru care s-a pus in miscare actiunea penala impotriva inculpatilor A N si S R D, din infractiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 C.pen. in infractiunea de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 C.pen.
In baza art. 180 alin. 2 C.pen  cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza a-II-a C.pen. fiecare inculpat a fost condamnat la cate o pedeapsa de 2.500 lei amenda penala.
S-au pus in vedere inculpatilor dispozitiile art. 63 ind. 1 C.pen.
In baza art. 14 si 346 alin. 1 C.p.p. cu aplicarea art. 998-999 C.civ. si a art. 1003 C.civ.  inculpatii au fost obligati in solidar, la plata catre partea vatamata B B A a contravalorii in lei a sumei de 2.000 Euro cu titlu de daune morale.
In baza art. 191 alin. 1 si 2 C.p.p. a fost obligat fiecare inculpat la plata  a cate 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, in fapt, ca, in dimineata zilei de 15.11.2008, partea vatamata din prezenta cauza impreuna cu mai multi colegi (N V, G C si V M) se afla in clubul L din municipiul Sibiu fiind pozitionata la masa de la bar si desfasurand activitati specifice profesiei sau asistand pur si simplu la un concert (aspect neelucidat cu certitudine de catre instanta si mai putin important in economia cauzei). In acelasi club la una dintre mese se aflau si cei doi inculpati din prezenta cauza insotiti de prietenii lor.
La un moment dat inculpatul A N s-a ridicat de la masa si s-a indreptat spre toaleta localului. La intoarcere inculpatul se loveste involuntar de martorul V M. Contactul fizic dintre cei doi a dat nastere unui schimb de replici in cadrul caruia cei doi isi cer reciproc explicatii pentru atitudinea lor.
Dupa acest moment inculpatul A N s-a deplasat la masa sa de unde dupa un timp scurt a revenit insotit de inculpatul S R D  la locul in care se afla partea vatamata. Inculpatul A N l-a prins de gat pe partea vatamata si l-a tras spre mijlocul ringului de dans in incercare de a-l duce cu forta la masa sa. Incercarea partii vatamate de a se elibera din stransoarea inculpatului a fost zadarnicita de catre inculpatul S R D ce ii imobilizeaza mainile. In momentul in care cei trei ajung pe ringul de dans inculpatul A N i-a aplicat partii vatamate o lovitura cu pumnul in zona fetei iar inculpatul S R D, o lovitura cu pumnul in zona spatelui.
Interventia colegilor partii vatamate si a oamenilor de ordine din club a pus capat incidentului.
Partea vatamata impreuna cu colegii sai au parasit localul si au anuntat organele de politie. Dupa sosirea organelor de politie partile din prezenta cauza s-au deplasat la sediul Politiei Municipiului Sibiu unde sunt audiate.
Urmare a loviturilor primite partea vatamata a suferit leziuni vindecabile in 8-9 zile de ingrijiri medicale.
Sub aspectul incadrarii juridice a faptei instanta de fond a retinut ca fapta inculpatilor intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente, aceasta fapta fiind dovedita cu declaratiile partii vatamate, cu certificatul  medico-legal eliberat in ziua incidentului si cu declaratiile martorilor N V, V M si G C.
In ceea ce priveste infractiunea de ultraj  prev. de art. 239 alin. 2 C.pen. instanta de fond a retinut ca prima teza a acestui text legal nu isi gaseste aplicarea in cauza intrucat partea vatamata nu purta la momentul incidentului nici un semn distinctiv specific profesiei (uniforma, insigna, legitimatie) si nu si-a declinat  calitatea de  politist, iar pe de alta parte, unul dintre martorii propusi de partea vatamata (V M) a afirmat faptul ca partea vatamata se afla in club intrucat se desfasura un concert.
De asemenea, instanta de fond a apreciat ca nu este incidenta nici teza a II-a a textului de lege citat, intrucat anterior prezentului incident intre partea vatamata si inculpat nu a avut loc niciun contact direct pe linia profesionala a partii vatamate, neexistand probe la dosarul cauzei potrivit carora partea vatamata ar fi efectuat activitati de urmarire penala, ar fi anchetat pe inculpatul A N sau ar fi luat personal vreo masura impotriva acestuia, pentru a determina o eventuala reactie de razbunare a inculpatului.
In consecinta, apreciind ca exista probabilitatea  ca inculpatul sa fi cunoscut calitatea de politist a partii vatamate, instanta de fond a  constatat ca, in cauza, nu s-a dovedit faptul ca inculpatii au actionat motivati de dorinta de a aplica o corectie partii vatamate, astfel ca a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei in infractiunea de lovire sau alte violente prev. de ar. 180 alin. 2 C.pen.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu si inculpatii A N si S R D.
In recursul formulat, Parchetul a solicitat casarea sentintei si schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiunea de lovire sau alte violente – prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. in infractiunea de ultraj – prev. de art. 239 alin. 2 si 5 C.pen., cu motivarea ca inculpatii au actionat avand cunostinta  de calitatea partii vatamate si de activitatile desfasurate de acesta, fapta lor fiind motivata tocmai de acest lucru.
In recursul formulat inculpatul S R D a solicitat achitarea sa in baza art. 10 lit. b ind. 1 C.p.p., iar in subsidiar reducerea amenzii penale si a daunelor morale prin retinerea circumstantelor atenuante, cu motivarea ca probele administrate in cauza nu dovedesc intentia inculpatului de a agresa partea vatamata, iar declaratiile  martorilor au fost retinute arbitrar de catre instanta de fond.
Inculpatul A N nu a formulat in scris motivele de recurs si nici nu s-a prezentat in instanta pentru a sustine recursul formulat, astfel ca instanta il va examina in limitele prev. de art. 385 ind. 9 pct. 3 C.p.p.
Examinand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept potrivit dispozitiilor art. 385 ind. 6 pct. 3 C.p.p., Tribunalul a constatat ca recursul Parchetului este fondat si in consecinta ,  in baza art. 185 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p. a fost admis, casata  in parte hotararea atacata, sub aspectul laturii penale, si a rejudecat, pentru urmatoarele considerente:
Probatoriul administrat in cauza (declaratia partii vatamate, certificatul medico - legal, declaratiile martorilor M P, M I, F S, N V, V M,  L A, L V, N C,  B N, N V, S T., M S., B M., S C, D M, O C., R, T C,  T C, D A, R A., G M., C A., declaratia partii vatamate B B, declaratiile inculpatilor, rapoarte de activitate, planse fotografice, delegatii ale organelor de urmarire penala) confirma starea de fapt retinuta de catre instanta de fond.
Astfel, martorii N V, V M, S T, M S, B M., S C confirma faptul ca intre inculpati si partea vatamata a existat o altercatie in cadrul careia partea vatamata a fost agresata de cei doi inculpati, fiind lovita cu pumnul la nivelul fetei de catre inculpatul A. Acest eveniment a produs agitatie pe ringul de dans, astfel cum declara martorul B M . Dintre acesti martori care confirma existenta incidentului dintre parti doar martorii N V, V M si S C sunt colegi cu partea vatamata, in timp ce ceilalti martori sunt martori neutri care au fost prezenti in incinta barului, la momentul incidentului.
Declaratiile acestor martori se coroboreaza cu rapoartele intocmite  de organele de politie care au intervenit imediat dupa incident , care confirma faptul ca inculpatul A a manifestat un comportament recalcitrant si agresiv la adresa organelor de politie, iar partea vatamata B B nu se afla in stare de ebrietate, fiind lucid si coerent.
De asemenea, raportul agentului de politie DM  confirma faptul ca singura persoana care a consimtit sa dea declaratie in cauza a fost administratorul clubului, B M, ceilalti doi angajati refuzand sa dea declaratii de teama inculpatilor care sunt cunoscuti ca fiind persoane violente.
Alaturi de acesti martori, au mai dat declaratii in cauza si martorii M M, M P, M I., Fl M, L A, N C. si B N, ale caror declaratii imbraca acelasi tipar si care atesta faptul ca intre partea vatamata si inculpatul Ardelean a avut loc un incident in care partea vatamata l-a impins pe inculpat cu umarul, intre cei doi purtandu-se o mica discutie, dupa care inculpatul a fost scuipat de partea vatamata. Incidentul s-a finalizat cu o alta discutie pasnica purtata intre cei doi inculpati si partea vatamata si insotitorul sau.
Aceasta varianta a martorilor este infirmata de martorii N V si S C care insoteau partea vatamata, de certificatul medico – legal al partii vatamate, de declaratiile celorlalti martori prezenti la incident si care sunt persoane neutre fata de cele doua parti (S C, M S., B M,  V M).
De altfel, martorii M P, N C si B N sunt angajati ai clubului L in timp ce restul martorilor sunt prieteni ai inculpatului, astfel ca in  mod corect instanta de fond a inlaturat aceste declaratii apreciindu-le ca fiind nesincere.
O alta categorie de martori o reprezinta cea formata din persoane care au fost prezente in club in seara incidentului dar care au parasit clubul inainte de producerea incidentului, astfel ca nu au fost in masura sa furnizeze elemente concrete legate de incidentul dintre parti
In schimb, martorul DM  confirma faptul ca in anul 2008 a mai avut loc un incident intre partea vatamata si inculpatul A, in barul NN, incident in care inculpatul a manifestat o atitudine provocatoare si sfidatoare la adresa partii vatamate pe care o cunostea din perioada arestarii clanului T.
Pe de alta parte martora  T C  confirma faptul ca a auzit afirmatia inculpatului A N potrivit careia va aduce martori care sa arate ca partea vatamata era in stare de ebrietate, nefiind in uniforma, aspecte relatate ulterior de martorii propusi de inculpat.
In aceste conditii, Tribunalul a apreciat ca in cauza s-a dovedit, fara dubiu existenta incidentului dintre parti, in care inculpatii au agresat partea vatamata, agresiune in urma careia acesta a suferit 8-9 zile de  ingrijiri medicale.
Sub aspectul incadrarii juridice a faptei, Tribunalul a constatat ca in mod gresit instanta de fond a dispus schimbarea incadrarii juridice a acesteia din infractiunea de ultraj in infractiunea de lovire sau alte violente, retinand ca nu sunt incidente, in cauza teza intai si teza a II.a a art. 239 alin. 2C.pen., intrucat partea vatamata nu purta un semn distinctiv specific profesiei si nu si-a declinat calitatea, iar  pe de alta parte, nu s-a dovedit faptul ca atitudinea inculpatilor a fost determinata de conduita profesionala anterioara a partii vatamate.
In speta, data fiind calitatea partii vatamate, de subinspector in cadrul Serviciului de Combatere a Criminalitatii Organizate , si  specificul muncii acestuia, de  supraveghere si informare cu privire la diferite persoane suspecte, Tribunalul a apreciat ca, in mod evident, acesta nu putea actiona in uniforma sau prin declinarea calitatii, intrucat acest lucru ar fi compromis intreaga activitate desfasurata.
De altfel, martorii S C si N V afirma prin raportul intocmit in data de 17.11.2008  faptul ca se aflau impreuna  cu partea vatamata in clubul L pentru a desfasura activitati specifice de culegere de informatii si supraveghere calificata a persoanelor suspecte, coordonate prin planul de actiune. Aceste aspecte nu au fost inlaturate prin alte mijloace de proba astfel ca, tribunalul a apreciat ca fiind eronata retinerea instantei de fond potrivit careia prima teza a art. 239 alin. 2 C.pen. nu este incidenta in speta.
Pe de alta parte, Tribunalul a constatat ca actiunea inculpatilor este strans legata de activitatea profesionala anterioara a partii vatamate, astfel ca este incidenta in speta, si cea de a II . a teza a art. 239 alin. 2 C.pen., cea potrivit careia actiunea s-a datorat unor fapte indeplinite de partea vatamata in exercitiul functiunii.
In speta s-a dovedit faptul ca partea vatamata a participat la data de 12.04.2008 la executarea mandatului de aducere al invinuitului T D si la escortarea invinuitilor  intre care si inculpatul AN la procurorul DIICOT si la instanta de judecata, in baza delegatiei primite prin rezolutia procurorului ..
Mai  mult decat atat, aceasta calitate a partii vatamate si atributiile sale de serviciu  au determinat si  anteriorul conflict al partilor desfasurat in localul NN.
In aceste conditii, Tribunalul a apreciat ca in cauza sunt intrunite  toate elementele constitutive ale  infractiunii de ultraj, inculpatii agresand partea vatamata in virtutea faptului ca era ofiter de politie si facuse parte din escorta inculpatului A intr-un dosar anterior, inculpatii actionand cu intentia specifica de a aplica o corectie partii vatamate datorita calitatii si atributiilor sale de serviciu.
Pe cale de consecinta, Tribunalul a inlaturat din sentinta recurata aplicarea dispozitiilor art. 334 C.p.p. privitoare la schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiunea de ultraj in infractiunea de lovire sau alte violente.
In baza art. 239 alin. 2 C.pen. a condamnat inculpatul A N la pedeapsa inchisorii de 1 an pentru savarsirea infractiunii de ultraj.
La individualizarea pedepsei a avut in vedere dispozitiile art. 72 C.pen. dar si imprejurarile concrete ale faptei (savarsita intr-un loc public, in prezenta a numeroase persoane, in timpul noptii (prin acte de violenta fizica) scopul  urmarit (aplicarea unei corectii partii vatamate), urmarile produse (leziunile vindecabile in 8-9 zile de ingrijiri medicale) precum si circumstantele personale ale inculpatului (fara antecedente penale dar fata de care s-a pus in miscare actiunea penala pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 din Legea nr. 678/2001 si art. 194 alin. 1 C.pen. si care a manifestat o atitudine nesincera incercand a determina martorii personali sa dea declaratii favorabile lui).
In baza art. 71 C.pen. s-a aplicat inculpatului si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a teza a II a, lit. b C.pen., intrucat fata de natura faptei savarsite (o infractiune contra autoritatii) Tribunalul  a apreciat ca acesta nu prezinta garantii morale pentru a exercita o functie electiva publica sau de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat.
Sub aspectul modalitatii de executare a pedepsei aplicate, Tribunalul avand in vedere limitele pedepsei, faptul ca inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia, motiv pentru care, in baza art. 81 C.pen. a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de a an inchisoare pe o durata de 3 ani ce constituie termen de incercare in conditiile art. 82 C.pen.
In baza art. 359 C.p.p. rap. la art. 83 C.pen. a atras atentia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendarii conditionate.
In baza art. 71 alin. 5 C.pen. pe durata suspendarii pedepsei principale s-a  suspendat executarea pedepsei accesorii.
In ceea ce il priveste pe inculpatul S R D, Tribunalul a constatat ca fapta acestuia de a imobiliza partea vatamata si de a o lovi cu pumnul in zona toracica, in incercarea de a-l ajuta de inculpatul Ardelean sa ii aplice o corectie partii vatamate datorita calitatii si atributiilor de serviciu ale acestuia, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ultraj prev. art. 239 alin. 2 C.pen.
Desi inculpatul a invocat lipsa de intentie de a lovi sau agresa partea vatamata si lipsa unui motiv personal de razbunare impotriva partii vatamate, infractiunea poate fi savarsita si cu intentie  indirecta, inculpatul acceptand producerea rezultatului infractiunii.
Pe cale de consecinta, Tribunalul a aplicat acestuia o pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru infractiunea de ultraj, avand in vedere imprejurarile comiterii faptei (intr-un local plin de persoane, in timpul noptii, prin agresarea fizica a partii vatamate) scopul urmarit (ajutorul dat inculpatului Ardelean care, in realitate nu fusese agresat de partea vatamata si care discuta cu acesta la momentul  interventiei coinculpatului) dar si gradul de contributie a acestui inculpat (acesta intervenind in conflictul determinat de celalalt inculpat) si de circumstantele personale ale acestuia (fara antecedente penale).
Alaturi de aceasta pedeapsa i s-a  aplicat si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 pct. 1 lit. a teza a II a, lit. b C.pen., intrucat fapta savarsita il face incompatibil cu exercitarea unei functii ce implica tocmai exercitiul autoritatii de stat.
Sub aspectul modalitatii de executare a pedepsei, Tribunalul a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia, intrucat pedeapsa aplicata este de 6 luni inchisoare iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, motiv pentru care, in baza art. 81 C.pen. a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de a an inchisoare pe o durata de 2 ani si 6 luni ce constituie termen de incercare in conditiile art. 82 C.pen.
In baza art. 359 C.p.p. rap. la art. 83 C.pen.  a atras atentia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendarii conditionate.
In baza art. 71 alin. 5 C.pen. pe durata suspendarii pedepsei principale s-a  suspendat executarea pedepsei accesorii.
Celelalte dispozitii ale sentintei recurate au fost mentinute.
Pentru considerentele invederate mai sus recursurile inculpatilor A N si S R D s-au privit a fi nefondate si in baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b  C.p.p. au  fost respinse.