RECURS COMERCIAL. SOMATIE DE PLATA - COMPETENTA TERITORIALA. -art. 5 - 12, 19 Cod procedura civila; -art.1 si urm. din OG 5/2001; -art.158, 312 Cod procedura civila.

Materie : RECURS COMERCIAL. SOMATIE DE PLATA - COMPETENTA TERITORIALA.
- art. 5 - 12, 19 Cod procedura civila;
- art.1 si urm. din OG 5/2001;
- art.158, 312 Cod procedura civila.

In cazul stabilirii anticipate printr-o clauza compromisorie a competentei teritoriale de solutionare a eventualelor litigii nascute din contractul partilor, normele teritoriale de competenta prevazute la art.5 - 12 Cod procedura civila nu mai sunt incidente decat daca paratul chemat in judecata la o alta instanta decat cea stabilita anticipat renunta la invocarea exceptiei necompetentei teritoriale prin prisma clauzei compromisorii.

Prin sentinta nr.182/COM din 19 februarie 2009, Tribunalul Bihor a admis exceptia de necompetenta teritoriala, formulata de catre debitorul S.C. D.V.S.A. si a declinat competenta de solutionare a cererii introduse de creditorul S.C. B.S.S. S.R.L., in contradictoriu cu debitorul, avand ca obiect somatie de plata, in favoarea Tribunalului Constanta.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca, fata de exceptia de necompetenta materiala invocata in cauza, la termenul de judecata din 19.02.2009, reprezentantul creditoarei a solicitat respingerea acesteia ca neintemeiata, precizand ca in cauza sunt incidente normele de competenta teritoriala alternativa prevazute de art. 5-12 Cod. pr. civ., iar potrivit art. 10 Cod proc. civ., cererea se poate introduce si la alte instante in afara instantei domiciliului paratului, potrivit art. 12 Cod proc. civ. reclamantul avand dreptul de optiune intre mai multe instante deopotriva competente.   
Analizand exceptia de necompetenta teritoriala invocata in cauza, instanta a retinut ca aceasta este intemeiata, astfel ca a fost admisa ca atare, intrucat Contractul de vanzare-cumparare nr. 6331/02.10.2006 incheiat intre parti (f. 15 - 17 din dosarul cauzei) contine la art. 9 ("Litigii") o clauza compromisorie, potrivit careia, "Eventualele litigii ivite in legatura cu interpretarea, executarea sau incetarea prezentului  contract se vor solutiona pe cale amiabila. In cazul in care nu este posibila solutionarea pe cale amiabila, litigiile vor fi solutionate de instanta judecatoreasca competenta de la sediul vanzatorului, respectiv municipiul Constanta."  
Astfel, in conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanta nr. 5/2001 actualizata, privind procedura somatiei de plata, cu modificarile si completarile introduse de  Legea nr. 295/2002 si Legea nr. 195/2004, "Cererile privind somatia de plata se depun la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta."
De esenta compromisului este alegerea prin conventia partilor a modului de solutionare a litigiilor, inclusiv sub aspectul competentei.
In raport de considerentele ce preced, in temeiul art. 158 alin. 1, 3 Cod procedura civila si art. 2 alin. (1) din Ord. Guv. nr. 5/2001 actualizata, cu modificarile si completarile introduse prin Legea nr. 295/2002 si Legea nr. 195/2004, instanta a declinat competenta de solutionare a cererii privind emiterea somatiei de plata, in favoarea Tribunalului Constanta.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei la Tribunalul Bihor, in vederea solutionarii fondului cauzei.
In dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a aratat ca, in mod gresit instanta de fond a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Constanta, admitand ca fiind intemeiata exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Bihor, exceptie invocata de debitoare, ca intr-adevar societatea recurenta are incheiat un contract cu debitoarea, iar prin clauza inserata la art.9 s-a convenit ca solutionarea oricarui litigiu intervenit intre parti  si care nu poate fi stins pe cale amiabila, va reveni in competenta instantelor judecatoresti de la sediul societatii creditoarei.
Totodata, in raport de dispozitiile art.5 -12 Cod procedura civila, exceptia invocata este neintemeiata, deoarece art.7 Cod procedura civila consacra regula aceea ca, cererea impotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanta sediului ei principal, iar alin.2 arata ca, cererea se poate face si la instanta locului unde are reprezentanta pentru obligatiile ce urmeaza a fi executate.
 De asemenea, art.10 Cod procedura civila, la pct.1 arata ca, cererile privitoare la executarea unui contract se pot introduce la instanta locului pentru executare , iar la pct.4 , referitoare la obligatiile comerciale, la instanta locului unde obligatia  a luat nastere sau aceea a locului platii. Fata de aceste considerente, si de dispozitiile art.10 Cod procedura civila, arata recurentul ca ne aflam in prezenta unei competente alternative si care se completeaza cu art.12 Cod procedura civila conform careia reclamantul este cel care are alegerea intre mai multe instante deopotriva competente.
Intimatul a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei ca legala si temeinica.
Instanta  de recurs analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu a retinut ca este nefondat si in baza prevederilor art.158,  art.312 cod procedura civila a dispus respingerea lui si mentinerea in totalitate a sentintei atacate.
Intre partile din cauza s-a incheiat contractul de vanzare cumparare nr.6331/02.10.2006 avand drept obiect vanzarea-cumpararea de materiale de instalatii termice si sanitare in conditiile si preturile stipulate de comun acord. La art.9 in contract partile au stipulat ca eventualele litigii ivite in legatura cu interpretarea, executarea sau incetarea contractului, se vor solutiona pe cale amiabila, ori in caz contrat de catre instanta de judecata competenta, de la sediul vanzatorului, respectiv Municipiul Constanta.
Conform prevederilor art.19 cod procedura civila partile pot conveni prin inscris sau prin declaratie verbala in fata instantei, ca pricinile privitoare  la bunuri sa fie judecate de alte instante de cat acelea care potrivit legii au competenta teritoriala cu exceptia cazurilor  prevazute la art.13-16 cod procedura civila.
Competenta teritoriala prevazuta de art.5-12 cod procedura civila invocata de recurenta, nu are un caracter absolut ci unul relativ, ce presupune posibilitatea derogarii prin acordul expres al partilor de la norma care o stabileste.
In speta, partile din litigiu prin contractul incheiat ce reglementeaza raporturile juridice dintre ele, au stabilit anticipat care va fi instanta competenta teritorial a solutiona eventualele litigii ce se vor naste in legatura cu raporturile lor contractuale.
Reclamanta recurenta a inteles sa introduca cererea vizand emiterea somatiei de plata a paratei intimate pentru creanta neachitata rezultand din raporturile contractuale reglementate de contractul incheiat la instanta sediului paratei, respectiv Tribunalul Bihor in loc de instanta stabilita de parti anticipat, respectiv cea din Municipiul Constanta.
Exceptia necompetentei teritoriale invocata de parata intimata a fost in mod corect solutionata de prima instanta, deoarece prin contractul incheiat cu valoare de "lege" pentru contractanti conform art.969 cod civil se stabileste anticipat care este instanta competenta teritorial in caz de litigiu dintre parti.
Tocmai datorita caracterului relativ al normelor de competenta teritoriala prevazuta la art.5-12 cod procedura civila, partile din cauza au avut posibilitatea ca potrivit art.19 Cod procedura civila sa stabileasca alta instanta competenta a-i solutiona litigiul , decat cea care ar fi fost competenta potrivit normelor teritoriale de competenta.
In aceasta situatie, de stabilire anticipata a competentei teritoriale prin conventie de catre parti, normele de competenta teritoriale prevazute la art.5-12 Cod procedura civila, nu mai au incidenta, fiind inlaturate prin acordul partilor, neputandu-se ulterior prevala de acestea, partile contractante.
Prin urmare, daca potrivit normelor de competenta teritoriala stipulate la art.5-12 Cod procedura civila, competenta teritoriala de solutionare a cauzei ar fi putut fi aleasa dintre mai multe situatii posibile (domiciliul paratului, locul executarii contractului, locul platii, etc.) de catre reclamant, in caz de alegere anticipata a unei instante competente teritorial de comun acord cu paratul, dreptul de optiune al reclamantului nu mai exista, el fiind legat de conventia anticipat incheiata privitoare la competenta. Posibilitatea de solutionare a cauzei la alta instanta decat cea stabilita anticipat prin aplicarea normelor de competenta prevazute la art.5-12 Cod procedura civila, exista doar in situatia in care paratul este de acord cu solutionarea cauzei la alta instanta si nu invoca exceptia de necompetenta teritoriala bazata pe compromisul stabilit anticipat.
In consecinta, deoarece parata din cauza nu a fost de acord cu competenta aleasa de reclamanta, potrivit normelor generale de competenta, in mod corect si legal prima instanta avand in vedere compromisul stipulat intre parti si prevederile art.2 alin.1 din OG nr.5/2001, cu modificarile ulterioare a dispus admiterea exceptiei si declinarea competentei de solutionare a cauzei la Tribunalul Constanta, instanta a carui competenta teritoriala au stipulat-o partile in conventie.
Pentru aceste considerente, instanta de recurs constatand nefondate motivele de recurs invocate in cauza, a dispus respingerea ca nefondat a recursului si mentinerea in totalitate a sentintei recurate.

(Decizia nr.289/C/8.10.2009 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).

104