Schimbarea pe temeiul art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr. 85/2006 de catre creditorul ce de?ine 50% din totalul crean?elor debitorului a lichidatorului judiciar deja confirmat de catre adunarea generala a creditorilor. Inadmisibilitate

Schimbarea   pe  temeiul  art.19 alin.2 indice 1  din  Legea nr. 85/2006  de  catre  creditorul  ce de?ine 50%  din totalul  crean?elor  debitorului a lichidatorului  judiciar deja  confirmat  de  catre  adunarea generala a  creditorilor. Inadmisibilitate.

Rezulta in mod expres din textul art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/2006 faptul ca obiect  al posibilitatii creditorului ce detine cel putin 50 % din valoarea totala a creantelor de desemnare a unui administrator/lichidator judiciar este administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, respectiv acela numit de catre  lichidatorul judiciar in conditiile art.19 alin.1 din lege iar nu administratorul/lichidatorul judiciar deja  desemnat in cauza de catre adunarea creditorilor in conditiile art.19 alin.2 din lege ori, in aceeasi masura de catre un creditor detinand cel putin 50 % din valoarea din valoarea creantelor debitorului in conditiile art.19 alin.2 indice 1 din acelasi act normativ.
Practicianul in insolventa astfel desemnat nu va mai putea fi inlocuit decat pentru motive temeinice, in conditiile art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Ratiunea imposibilitatii de inlocuire a practicianului in insolventa odata desemnat in conditiile mai sus mentionate (desemnarea poate avea loc si sub forma confirmarii administratorului/lichidatorului judiciar numit provizoriu de catre judecatorul sindic in conditiile art.19 alin.1 din lege) consta in necesitatea unei relative stabilitati a raporturilor juridice privind administrarea procedurii de insolventa, fiind total neproductiva pentru procedura posibilitatea inlocuirii intempestiv a persoanei oficial desemnate pentru administrarea si lichidarea acesteia altfel decat pentru motive ce tin de atitudinea sa culpabila( motive temeinice).

Sec?ia  a II-a civila – Decizia nr.131/31  martie 2015

Prin sentinta nr.100/C/2015 pronuntata de judecatorul sindic in dosar nr.2206/85/2009/a10 al Tribunalului Sibiu s-a respins contestatia creditoarei P.B.R. SA prin care aceasta a solicitat anularea deciziei de desemnare de catre creditorul D.O.  a lichidatorului judiciar al SC G. SRL  in persoana C.I.I. B.I.  in locul lichidatorului judiciar C.I.T.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca la data de 29.10.2014 creditorul D.O.  a publicat in B.P.I.  nr… anuntul privind desemnarea lichidatorului judiciar al debitoarei in insolventa SC G.  SRL.
Din anunt rezulta ca acest creditor,  dobandind prin cesiunea de creanta detinuta de C.R.M.  SRL, avand 58,79 % din totalul creantelor, desemneaza lichidator judiciar C.I.I.   B.I.
Impotriva deciziei creditorului  D.O.  a formulat contestatie creditoarea P.B.R. SA si a solicitat anularea deciziei, motivand ca dispozitiile art.  19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr.85/2006 sunt incidente numai in ceea ce priveste desemnarea administratorului sau a lichidatorului provizoriu.
Pe de alta parte, creditorul D.O. nu este inscris in niciunul dintre tabelele creditorilor debitoarei SC G.  SRL.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, impotriva deciziei de desemnare a lichidatorului  a formulat contestatie C.I.T.  SPRL, lichidator in exercitiu.
Societatea de insolventa sustine ca SC C.R.M.. SRL a cesionat catre creditorul D.O., o creanta in suma de … lei , iar in tabelul definitiv al creantelor aceasta creditoare este inscrisa cu suma de … lei, situatie fata de care creditorul D.O. nu detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor.
Pe  de alta parte, fata de dispozitiile art. 19 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 85/2006, poate fi inlocuit doar un lichidator judiciar provizoriu.
Avand in vedere si dispozitiile art.22 alin.2 din lege, creditorul majoritar nu poate inlocui lichidatorul judiciar fara consultarea celorlalti creditori.
Creditorul D.O. a formulat intampinare si a solicitat respingerea contestatiilor, sustinand ca nu exista motive de nelegalitate a deciziei creditorului majoritar.
Practicianul in insolventa nu are calitatea de a formula contestatie, acest drept revenind numai creditorilor.
La data de 9.02.2015, in sedinta publica, C.I.T., prin reprezentant legal, a renuntat la judecarea contestatiei.
Deliberand asupra contestatiei formulate de creditoarea P.B.R. SA, instanta a  constatat ca aceasta este nefondata si a fost respinsa.
Potrivit dispozitiilor art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr.85/2006, creditorul care detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor poate decide, fara consultarea comitetului creditorilor, desemnarea unui administrator sau lichidator in locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu iar potrivit dispozitiilor art.3 din acelasi act normativ, creditorii pot contesta la judecatorul sindic, pentru motive de nelegalitate decizia de desemnare.
Contestatia creditoarei este motivata pe imposibilitatea creditorului majoritar de a inlocui un administrator sau lichidator judiciar definitiv. Interpretand dispozitiile art. 19 alin.2 ind.1 din Legea nr.85/2006  atat in litera cat si in spiritul legii, instanta apreciaza ca nu poate fi facuta distinctie intre dreptul creditorului majoritar de a inlocui administratorul judiciar/lichidatorul judiciar in functie  daca acesta este provizoriu sau definitiv. Prerogativa creditorului este consecinta detinerii procentului majoritar al creantelor si nu poate fi limitata in functie de etapele desfasurarii procedurii insolventei.
Nici sustinerea contestatoarei, potrivit cu care intimatul nu detine 50% din valoarea creantelor.
Asa cum rezulta din planul de distribuire publicat in B.P.I. nr…/16.07.2013  si din tabelul definitiv al creantelor, anterior cesiunii creditoarea SC C.R.M.   SRL detinea o creanta in stoc de 38. 373 261,10 lei, din totalul creantelor de 68 590, 189,99 lei, respectiv 55,90%.
Procentul creantelor se impune determinat raportat la creantele in sold, nu la cele inscrise in tabelul creantelor, anterior distribuirii.
Fata de aceste considerente, contestatia a fost respinsa si a fost numit lichidator judiciar practicianul in insolventa propus de creditorul majoritar.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea P.B.R. SA Bucuresti solicitand modificarea sentintei in sensul admiterii contestatiei sale asa cum a  fost formulata, respectiv anularea deciziei creditorului D.O. de inlocuire a lichidatorului judiciar C.I.T.  cu  C.I.I. B.I.
In motivarea recursului arata ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/2006 privind numirea de catre creditorul ce detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor a practicianului in insolventa in conditiile in care,in cauza, lichidatorul judiciar nu era unul provizoriu in sensul acestui articol iar pe de alta parte creditorul  D.O.  nu detinea  o creanta de cel putin 50 % din valoarea totala a acestora, conditii ce se impun a fi indeplinite cumulativ.
Prin „ Notele scrise” depuse in cauza, C.I.T. solicita admiterea recursului creditoarei contestatoare invocand, in esenta, neindeplinirea in cauza a acelorasi conditii privind numirea de catre creditorul  D.O. a lichidatorului judiciar in conditiile art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/206.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate se constata ca recursul este fondat pentru cele ce se vor arata in continuare.
1. Astfel, rezulta in mod expres din textul art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/2006 faptul ca obiect  al posibilitatii creditorului ce detine cel putin 50 % din valoarea totala a creantelor de desemnare a unui administrator/lichidator judiciar este administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, respectiv acela numit de catre  lichidatorul judiciar in conditiile art.19 alin.1 din lege iar nu administratorul/lichidatorul judiciar deja  desemnat in cauza de catre adunarea creditorilor in conditiile art.19 alin.2 din lege ori, in aceeasi masura de catre un creditor detinand cel putin 50 % din valoarea din valoarea creantelor debitorului in conditiile art.19 alin.2 indice 1 din acelasi act normativ.
Practicianul in insolventa astfel desemnat nu va mai putea fi inlocuit decat pentru motive temeinice, in conditiile art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Ratiunea imposibilitatii de inlocuire a practicianului in insolventa odata desemnat in conditiile mai sus mentionate (desemnarea poate avea loc si sub forma confirmarii administratorului/lichidatorului judiciar numit provizoriu de catre judecatorul sindic in conditiile art.19 alin.1 din lege) consta in necesitatea unei relative stabilitati a raporturilor juridice privind administrarea procedurii de insolventa, fiind total neproductiva pentru procedura posibilitatea inlocuirii intempestiv a persoanei oficial desemnate pentru administrarea si lichidarea acesteia altfel decat pentru motive ce tin de atitudinea sa culpabila( motive temeinice).
Pe de alta parte, devine chiar abuziva aceasta posibilitate din perspectiva drepturilor dobandite si a scopurilor urmarite de catre practicianul in insolventa la momentul desemnarii sale in functie, acestea trebuind a fi protejate in egala masura cu cele ale creditorilor, majoritari sau nu, acestia neputand avea un regim preferential din acest punct de vedere.
In contextul celor mentionate, este recunoscut in cauza ca lichidatorul judiciar C.I.T. era confirmat inca din data de 13.03.2012 cand prin votul majoritar al creditoarei C.R.M.  SRL a fost acceptat lichidatorul practician in insolventa C.I.T., cu aceasta ocazie fiindu-i fixat onorariul, asa incat de la acest moment nu mai putea fi supus vreunei operatiuni voluntare de inlocuire decat, asa cum s-a aratat, pe temeiul art.22 alin.3 din Legea nr.85/2006 pentru motive temeinice, iar nu pe temeiul art.19 alin.2 indice 1 din lege dupa cum in mod nelegal s-a procedat de catre creditorul D.O.
Cat priveste calitatea acestuia din urma de creditor care sa detina cel putin 50 % din totalul valorii creantelor, se retine ca in cauza s-a intocmit tabelul definitiv consolidat al creantelor, afisat la usa instantei la 4.12.2014.
Acesta este intocmit, asa dupa cum rezulta din cuprinsul Procesului – verbal de afisare in conformitate cu cesiunile de creante operate intre creditorul SC C.R.M. SRL si numitul D.O., tabel ce confirma imprejurarea ca acesta din urma a preluat doar partial creanta creditoarei cedente de vreme ce societatea apare inscrisa in tabel cu un procent de 23,2 %, creditorul intimat avand astfel o creanta de doar 35,5 % din tabelul creantelor, ineficienta prin urmare pentru a lua o decizie de numire a lichidatorului judiciar in contextul art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/2006.
De observat ca in conformitate cu prevederile art.3 pct.19 din Legea nr.85/2006, tabelul definitiv consolidat de creante se intocmeste tinand seama de creantele din tabelul definitiv si cel suplimentar, anterioare deci, asa incat nu se poate retine un al procent pentru creantele anterioare ale intimatului, respectiv 55,90 % asa dupa cum s-a retinut de catre prima instanta.
Aceasta creanta nu poate fi retinuta in favoarea intimatului nici prin raportare la soldul ramas al creditoarei SC C.R.M.  SRL intrucat, asa dupa cum s-a aratat, acesta nu a preluat prin cesionare intreaga creanta a acestei creditoare de… lei ( sau … lei ramasa dupa distribuirea efectuata) ci doar … lei si care reprezinta 37 % din total masa credala, rezultata in urma distribuirii efectuate in baza aceluiasi plan de distribuire publicat in BPI …/16.07.2013,  de … lei.
In aceste conditii, in care potrivit celor mentionate decizia  intimatului D.O. de desemnare a lichidatorului judiciar pe temeiul art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/2006 nu indeplineste cele doua conditii impuse de textul in discutie, privind cuantumul creantei sale de a detine un procent de cel putin 50 % din totalul valorii creantelor si de a nu fi  indreptata impotriva unui lichidator judiciar confirmat in cauza, solutia judecatorului sindic de respingere in cauza a contestatiei creditoarei P.B.R.  SA de anulare a deciziei se dovedeste netemeinica si nelegala, asa incat in temeiul art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedura civila de la 1865 se impune modificarea sentintei in sensul admiterii contestatiei creditoarei recurente si anularii deciziei mentionate.