Infractiunea de spalare a banilor, prevazuta de art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002. Subiectul activ al infractiunii. Subiectul activ al infractiunii de spalare de bani este intotdeauna altul decat subiectul activ al i...

Infractiunea de spalare a banilor,                   Domeniu asociat:  Infractiunea
prevazuta de art.23 alin.1 lit.a din
Legea nr.656/2002. Subiectul activ
al infractiunii.
Subiectul activ al infractiunii de
spalare de bani este intotdeauna altul
decat subiectul activ al infractiunii din
care provin banii.



Sentinta penala nr. 31/P/24.02.2011

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Neamt a fost trimis in judecata inculpatul V.R.H. pentru savarsirea infractiunii prevazut de art. 215 al.1,2,3,5 Cod penal, art. 272 al. 23 lit. a din Legea 31/1990, art. 11 lit. a, c din Legea 87/1994 si art. 23 al.1 lit. a din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
In sarcina inculpatului s-a retinut prin actul de sesizare ca S.C.” T.” S.A. Piatra Neamt, al carei administrator este inculpatul a transferat firmei olandeze R.H. BV, in perioada 01.01.2003-29.11.2004 suma de 302.710 euro prin conturile deschise la BCR si Unicredit, in baza contractului incheiat la 01.10.1999. Contractul de prestari servicii din 01.10.1990, semnat, din partea S.C. „T.” S.A. Piatra Neamt, de catre C.V., nu este valid, intrucat aceasta avea functia de contabil, iar inculpatul i-a exclus, cu buna stiinta pe directorii societatii, urmand sa transfere ilegal suma de 302.710 euro, pentru a repatria o parte din capitalul investit de R.H. BV la S.C. „T.”. In realitate, R.H. BV, care este actionar majoritar la S.C. „T.”  S.A. nu putea cere si incasa o remuneratie pentru serviciile contractate si nici nu a efectuat vreun serviciu dintre cele stabilite in contract. Aferent sumei de 302.710 euro R.H. BV, prin inculpatul V.R.H. nu a platit nici impozitul pe veniturile nerezidentilor. Inculpatul a spalat suma de bani mentionata, pe care a repatriat-o in Olanda, in contul capitalului investit la preluarea de la AVAS a S.C. „ T.” S.A, prin intermediul infractional, mijloc de inselaciune, evaziune fiscala si folosirea cu rea credinta a bunului sau creditului societatii in interes propriu.
Prin actul de sesizare s-a dispus si scoaterea de sub urmarire penala a invinuitei C.V., pentru infractiunea prevazuta de art. 215 al. 1,2,3,5 Cod penal, art. 272 al.2 lit. a din Legea 31/1990, art. 11 lit. a,c din Legea 87/1994 si art. 23 al. 1 lit. a din Legea 656/2002, intrucat aceasta a semnat contractul cu R.H. BV, in locul directorului executiv al S.C. „T.”, la cererea inculpatului, fiind incredintata ca acesta desfasoara proceduri legale.
Instanta, analizand probele administrate in cauza, respectiv: actele de informare emise de Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, raportul de expertiza contabila, cu opinia separata a expertului parte, relatiile emise de Directia Generala a Finantelor Publice Piatra Neamt, declaratiile martorilor, inscrisurile depuse de inculpat  retine urmatoarea situatie de fapt si de drept:
S.C. „T.” S.A.  s-a infiintat in anul 1991 prin decizia Intreprinderii de Stat Neamt Transporter, avand ca obiect de activitate transporturi terestre. In anul 1998 societatea a fost inclusa in programul „Oferta de Privatizare”, iar la licitatia din 02.07.1998 a fost declarata castigatoare firma R.H. BV din Olanda. In data de 13.07.1998 intre Fondul Proprietatii de Stat si firma olandeza s-a incheiat contractul de vanzare cumparare de actiuni reprezentand 76,227% din valoarea capitalului social subscris al societatii. Pretul stabilit a fost achitat de catre S.C. R.H. BV, al carei asociat si administrator este inculpatul V.R.H.  . Administratorul unic al S.C. „ T.” S.A  a devenit inculpatul V.R.H.
  La data de 01.10.1999 a fost incheiat intre S.C. „T.” S.A. si R.H. BV contractul de prestari servicii nr. 4268, avand ca obiect prestarea de servicii de consultanta in domeniul transporturilor, leasing-ului, importurilor de autobuze, afaceri si management, executant fiind firma olandeza, iar beneficiar societatea din Romania. Tariful lunar pentru serviciile de consultanta a fost de 30.000 USD, modificat prin actul aditional nr. 1/01.05.2002 la 30.000 euro.
Acest contract a fost semnat din partea beneficiarului de catre C.V., iar din partea prestatorului – de catre inculpat. Din fisa continand atributiile si competentele aferente postului ocupat de C.V., semnata de inculpat rezulta ca aceasta nu avea atributii de negociere si semnare a contractelor cu persoanele juridice straine, in fisa fiind trecuta, la punctul 4 obligatia de a tine legatura cu bancile, clientii si furnizorii interni, in ceea ce priveste atributiile ce-i revin (inclusiv negocierea si semnarea contractelor in numele firmei).
In baza acestui contract S.C. „T.” S.A. a transferat firmei R.H. BV, in perioada 01.01.2003-29.11.2004 suma de 302.710 euro, din care, prin banca Unicredit Romania, agentia Targu Mures – suma de 114.090 euro si pin banca BCR agentia Piatra Neamt – suma de 188.620 euro. Pentru decontarea acestor sume societatea a depus documentele legale solicitate de banca, respectiv facturi si contractul de prestari servicii. Unele Facturi au fost emise de R.H. BV inaintea prestarii serviciului. Societatea prestatoare a incasat banii platiti de societatea beneficiara fara a efectua serviciile stabilite in contract. In acest sens nu exista documente care sa justifice prestarea serviciilor, respectiv situatii de lucrari, procese verbale de receptie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piata sau orice alte materiale corespunzatoare, stabilite de legislatia nationala. Contractul a fost incheiat in anul 1999, dar primele facturi au fost emise incepand cu data de 15.11.2002, iar plata s-a efectuat din 20.01.2003.
Partea vatamata S.C. „T.” S.A. Piatra Neamt, reprezentata de lichidatorul judiciar „E.” S.P.R.L. Piatra Neamt nu s-a constituit parte civila in cauza.
Partea vatamata Agentia Nationala de Administrare Fiscala Bucuresti, Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Neamt s-a constituit parte civila cu suma de 1.050.508 lei, compusa din obligatii fiscale necalculate, neevidentiate si neachitate, ca urmare a majorarii cheltuielilor si micsorarii profitului impozabil, precum si a neevidentierii si neretinerii impozitului pe veniturile persoanelor nerezidente, obtinute in Romania, in situatia in care contractul nr. 4268/1999 se constata a fi nul.
Partea vatamata a solicitat introducerea in cauza a S.C. „T.” S.A., ca parte responsabila civilmente, cerere ce a fost respinsa de instanta la termenul de judecata din 25.06.2009 si, totodata, luarea masurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului si partii responsabile civilmente.
Inculpatul V.R.H.  s-a prevalat de dreptul la tacere, garantat de art. 70 Cod procedura penala. In raport de situatia de fapt retinuta si descrisa mai sus instanta apreciaza ca inculpatul se face vinovat numai de comiterea infractionala de folosire, cu rea credinta a bunurilor si creditului de care se bucura societatea, in scop contrar intereselor ei sau in folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate in care are interese direct sau indirect.
Inculpatul V.R.H. a detinut, la data incheierii contractului nr. 4268/01.10.1999 atat calitatea de unic administrator al S.C. „T.” S.A. Piatra Neamt, cat si cea de actionar si administrator al firmei R.H. BV, care, la randul ei avea 92,21% din actiunile societatii T..
Contractul a fost semnat, din partea S.C. „T.” S.A. de catre o persoana care nu avea dreptul de a angaja si reprezenta societatea in relatiile cu persoanele juridice straine, in fisa postului contabilei C.V. ca fiind specificata doar indatorirea de a tine legatura cu bancile, clientii si furnizorii interni. La data incheierii contractului functia de director executiv al S.C. „T.” era detinuta de N.P., care avea imputernicire de a semna contractele in numele societatii.
De altfel, alte contracte incheiate in aceeasi perioada au fost semnate, din partea S.C. „T.” de catre directorii acesteia. De exemplu contractul nr. 1302/15.03.1999 a fost semnat de directorul general H.C., contractul nr. 2246/25.05.1999 a fost semnat de directorul economic A.M..
Din declaratia martorului N.P. rezulta ca, in calitate de director al S.C. „T.”, in perioada martie 1999 – martie 2000 a semnat contractele de leasing, semnatura sa fiind necesara intrucat facea parte din Consiliul director si ca inculpatul, de cele mai multe ori refuza sa avanseze cheltuielile necesare intretinerii masinilor, platii salariilor, fiind preocupat de a trimite bani in Olanda, respectiv in contul firmei R.
Martorul B.D.M. a aratat ca, in calitate de director general al S.C. „T.” nu a avut cunostiinta de contractul de consultanta incheiat cu firma R. si ca dreptul de semnatura apartinea actionarului majoritar.
Martora C.V. a declarat ca platile catre R.H.  s-au facut din anul 2002, sumele achitate fiind din conturile S.C. „T.” si ca N.P. si B.D.M. cunosteau acest lucru.
Sustinerea martorei este infirmata de declaratiile martorilor N.P. si B.D.M. si nu este credibila intrucat C.V. a semnat contractul, la rubrica beneficiar, desi nu avea acest drept, iar in alte contracte incheiate de S.C. „T.”  aceasta a fost reprezentanta de directorul general, directorul executiv sau directorul economic.
Din modalitatea in care a fost incheiat contractul nr. 4268/10.01.1999 si din modalitatea in care s-au facut platile, dispozitiile de plata fiind semnate de inculpat, iar unele plati s-au efectuat pentru facturarea in avans a unor servicii rezulta ca singurii care au cunoscut de contract au fost inculpatul si C.V.
Mai mult, nu exista documente care sa ateste prestarea efectiva a serviciilor stabilite prin contract si care au fost platite de S.C. „T.”, respectiv situatii de lucrari, procese verbale de receptie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piata sau orice alte materiale corespunzatoare, stabilite de legislatia in vigoare.
In cursul urmaririi penale, expertul parte T.S. si-a exprimat opinia ca pretentia existentei unor documente doveditoare ale serviciilor prestate excede prevederilor legale, ca serviciile de consultanta s-au acordat in teren, prin lucrul de la om la om si ca, in speta, ne aflam in prezenta unor relatii comerciale intre doua persoane juridice diferite, asociate, controlate in consum, tranzactiile dintre ele fiind raportabile la valoarea de pe piata libera.
Instanta va retine opinia exprimata de expertul A.A.M., desemnat sa efectueze raportul de expertiza contabila in cauza, ca fiind pertinenta. Conform raportului de expertiza in cauza sunt aplicabile dispozitiile pct. 27.9 din HG 858/2002 pentru aprobarea instructiunilor privind metodologia de calcul a impozitului pe profit si care se refera la grupul de societati, fiecare cu personalitate juridica distincta, ce sunt persoane asociate. Pct.27.9 lit. a din HG 859/2002 stabileste ca nu poate fi ceruta  o remuneratie intreprinderii rezidente pentru serviciile de administrare, management, control, consultanta sau functii similare, prestate de societatea mama, cea care participa direct sau indirect la conducerea, controlul ori capitalul  intreprinderii rezidente.
De asemenea, potrivit art. 9 al. 7 lit. s din OG 70/1994 privind impozitul pe profit nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, prestari de servicii sau asistenta, in situatia in care nu sunt incheiate contracte in forma scrisa si pentru care beneficiarii nu pot justifica prestarea acestora pentru activitatea autorizata.
A mai precizat expertul ca, potrivit HG 859/2002 scopul societatii mama trebuie sa fie cel de a ajusta societatea rezidenta la conducerea controlul ori capitalul caruia participa, de a o administra, manageria si consilia astfel incat aceasta din urma sa-si desfasoare activitatea in cele mai bune conditii, cu costuri cat mai reduse. Sa se ocupe de rentabilizarea acesteia in vederea cresterii rezultatului care va fi distribuit si nu de a obtine venituri nejustificate de la o societate rezidenta.
Emiterea facturilor de catre R.H. BV nu justifica si prestarea serviciilor intrucat, conform art. 6 al. 1 din Legea 82/1999 si HG 831/1997 factura se intocmeste la prestarea serviciilor pe baza unor documente care atesta efectuarea lor.
Din adresa nr. 34/16.01.2008 emisa de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, coroborata cu cererea nr. 172/2007 adresata a cestei institutii de catre experta A.A. rezulta ca prevederile art. 9 al. 7 lit. s din OG 70/1994 si ale pct. 9.14 din HG 859/2002, referitoare la necesitatea documentelor care sa justifice prestarea serviciilor de consultanta se aplica pentru contractul nr. 4628/1999.
Dovada o constituie si faptul ca , in celelalte contracte de consultanta incheiate de S.C. „T.”  cu alte societati au existat documente justificative, respectiv plan de afaceri, lucrari de consultanta juridica.
Modalitatea in care a fost incheiat contractul, modul in care s-au efectuat platile, faptul ca societatea prestatoare nu si-a indeplinit obligatiile, in schimb societatea beneficiara a achitat sumele stabilite in contract dovedesc faptul ca inculpatul V.R.H., in calitate de administrator al ambelor societati nu a urmarit decat sa foloseasca bunurile S.C. „T.” intr-un scop contrar intereselor acesteia si pentru a favoriza o alta societate in care are interese direct.
In cauza nu e vorba de un litigiu civil intrucat inculpatul a comis o fapta ilicita, prejudiciind, cu rea credinta o societate pentru a transfera banii catre societatea din Olanda al carei administrator este. Atitudinea sa este frauduloasa, inculpatul neputand dispune de capitalul societatii in virtutea dreptului sau de proprietar asupra actiunilor, fara acordul celorlalti actionari, pentru a avantaja o alta societate in care este interesat in mod direct. Prin conduita sa ilicita inculpatul a reusit sa transfere suma de 188.620 euro din creditul contractat de S.C. „T.” de la BCR Piatra Neamt si suma de 114.090 euro prin Banca Unicredit Romania, catre firma R.H. BV Olanda.
In drept fapta inculpatului care, in perioada 01.01.2003-29.11.2004 a folosit, cu rea credinta suma de 302.710 euro, apartinand S.C. „T.” S.A., al carei administrator era, in scop contrar intereselor acesteia si pentru a favoriza firma R.H. BV Olanda, al carei actionar si administrator este si care reprezinta, in acelasi timp actionarul majoritar al societatii romanesti constituie infractiunea prevazuta de art. 272 al.1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
Instanta constata ca, in mod gresit in actul de sesizare aceasta infractiune a fost incadrata in art. 272 al. 2 lit. a din Legea 31/1990, fiind vorba de o eroare materiala evidenta.
De altfel aparatorul inculpatului a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice a acestei infractiuni la termenul de judecata din 25.06.2009.
Prin urmare, in temeiul art. 334 Cod procedura penala se va schimba incadrarea juridica a faptei, descrisa in rechizitoriu din infractiunea prevazuta de art. 272 al. 2 lit. a din Legea 31/1990.
Cu privire la celelalte infractiuni retinute in sarcina inculpatului instanta constata ca nu sunt indeplinite elementele constitutive  ale acestora.
Legiuitorul a incriminat, in art. 215 Cod penal, ca infractiunea de inselaciune, inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte adevarate, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust si daca s-a produs o paguba.
In cauza lipseste sesizarea privind comiterea infractiunii de inselaciune de catre partea care s-ar fi putut considera prejudiciata - S.C „T.” S.A., precum si actiunea civila, care nu a fost exercitata de aceasta societate.
Infractiunea de inselaciune are ca obiect juridic special relatiile sociale cu caracter patrimonial care implica incredere si buna credinta acelor ce intra in aceste relatii.
In cauza contractul a fost semnat de C.V., din partea S.C. „T.” si inculpatul V.R.H., din partea R.H. BV. Niciuna dintre partile contractante nu a fost indusa in eroare, inculpatul nu a prezentat ca adevarata o fapta mincinoasa, in afara de cele doua persoane, nicio alta neavand cunostinta de incheierea contractului. Numita C.V. nu a fost trimisa in judecata pentru ca s-ar fi folosit de calitati mincinoase ori ca ar fi comis vreo in fractiune de folos, astfel ca nu avem mijlocul Fraudelor, prevazut de art. 215 al. 2 Cod penal. Cu prilejul incheierii si executarii contractului nicio persoana nu a fost indusa in eroare in asa fel incat , fara aceasta eroare contractul nu s-ar fi incheiat sau executate in conditiile stipulate.
In cauza subiectul pasiv al infractiunii de inselaciune a ramas in pasivitate pe tot parcursul procesului penal. Or, infractiunea de inselaciune presupune, in primul rand o actiune de inducere in eroare astfel ca subiectul pasiv ajunge sa creada ca fapta mincinoasa  este adevarata sau, dimpotriva, ca fapta adevarata este mincinoasa.
Faptuitorul nu si-a atribuit nicio calitate mincinoasa si nu a facut nicio actiune de inducere in eroare intrucat nu a incheiat contractul cu un tert, ci cu propria sa societate in care avea calitatea de unic administrator.
Art.23 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor incrimineaza ca infractiune de spalare a banilor, in lit.a „schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei”.
Subiectul activ al infractiunii de spalare de bani este intotdeauna altul decat subiectul activ al infractiunii din care provin banii ori bunurile respective, astfel cum rezulta din analiza textului de lege.
Conventia Europeana privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii incrimineaza ca infractiune de  spalare a banilor fapta de a achizitiona, detine sau folosi bunuri despre care cel care le achizitioneaza, le detine sau foloseste stie, in momentul dobandirii lor ca acestea constituie produse (art.6 lit.c). Se observa intentia legiuitorului roman de a prelua dispozitiile Conventiei europene aproape in intregime, reiesind cu claritate distinctia dintre autorul infractiunii de spalare de bani si cel al infractiunii din care provin bunurile.
Conventia face distinctie intre infractiunea principala, din care rezulta un produs si infractiunea de spalare de bani, iar autorul acesteia din urma infractiuni trebuie sa prezume ca bunul constituie un produs al infractiunii principale.
Rezulta ca, in mod obligatoriu trebuie sa existe un autor distinct, care sa cunoasca provenienta ilicita a bunurilor, fara de care nu ar putea exista infractiunea de spalare de bani. Sintagma „cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni” este folosita de legiuitor pentru a exclude din sfera subiectilor activi persoanele care au participat la comiterea infractiunilor din care provin bunurile care formeaza obiectul  spalarii banilor. Daca aceasta expresie ar fi fost intrebuintata pentru a include in categoria subiectilor activi si participantii de la infractiunea premisa, ea ar fi fost inutila, deoarece persoana care a comis infractiunea din care provin bunurile cunoaste imprejurarea ca fapta  respectiva este infractiune.
Prin urmare inculpatul V.R.H. nu poate fi subiect activ al infractiunii de spalare de bani, atat timp cat tot el este si autor al infractiunii prev. de art.272 al.1 pct.2 din Legea 31/1991, ce a stat la baza transferului de bani intre cele 2  societati al caror administrator a fost.
In ceea ce priveste infractiunea de evaziune fiscala prev. de art.11 lit.a,c din Legea 87/1994 instanta constata ca aceasta lege, in vigoare la data faptei a fost abrogata prin Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. Conform acestei noi legi infractiunea de evaziune fiscala sunt reglementate de art.9 lit.a-g si sunt sanctionate cu aceeasi pedeapsa ca si infractiunea prev. de legea abrogata.
Instanta va schimba incadrarea juridica a faptei de evaziune fiscala din infractiunea prev. de art.11 lit.a, c din Legea 87/1994, constand in sustragerea de la plata obligatiilor fiscale prin neinregistrarea unor activitati pentru care legea prevede obligativitatea inregistrarii ei, respectiv in omisiunea, in tot sau in parte a evidentierii, in acte contabile sau in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau  a veniturilor realizate ori inregistrarea de operatiuni sau cheltuieli nereale, in scopul de a nu plati ori a diminua impozitul, taxa sau contributia  in infractiunea prev. de art.9 lit.b din  Legea 241/2005 constand in omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in acte contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
In actul de sesizare se retine ca infractiunea de evaziune fiscala, pretins a fi comisa de inculpat consta in aceea  ca, aferent sumei de 302710 euro prestatorul R.H. BV, prin inculpatul V.R.H. nu a platit impozitul pe  veniturile nerezidentilor.
Prin adresa nr.376/7.05.2008 Agentia  Nationala de Administrare Fiscala (f.146 d.u.p.) se comunica faptul ca, S.C. „T.” S.A. a achitat in contul „impozit pe veniturile persoanelor nerezidente” suma de 89.080 lei, in perioada 2003-2004 si ca nu a depus nicio declaratie referitoare la impozitul pe veniturile persoanelor nerezidente. Ulterior, prin adresa Agentia  Nationala de Administrare Fiscala a comunicat ca nu exista obligatia legala de inregistrare a contractului de prestari servicii la Administratia Finantelor Publice Piatra Neamt, insa „T.” putea solicita si prin certificat de rezidenta fiscala in numele R.H. BV (f.147 d.u.p.).
La dosar a fost depus procesul verbal de control din 09.06.2004 intocmit de Ministerul Finantelor Publice, Directia Generala a Finantelor Publice Neamt, Directia Control Fiscal cu privire la modul de determinare, evidentiere si virare in cuantum si in  termen legal a obligatiilor catre bugetul consolidat al statului, de catre SC „T.”, in perioada martie 2001 – martie 2004 iar institutia ce a efectuat controlul a comunicat, cu adresa nr.1511/17.03.2008 ca „ din moment ce nu au fost facute nici un fel de consemnari referitoare la acest contract, se poate conchide ca nu au fost constatate deficiente legate de modul de respectare a disciplinei financiar-fiscale prevazute de actele normative in vigoare pentru efectuarea legala a operatiunilor convenite prin acest acord comercial.
In cursul urmaririi penale Agentia Nationala de Administrare Fiscala nu s-a constituit parte civila.
In cursul judecatii partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma totala de 1.050.508 lei, reprezentand impozit pe profit, impozit pe venitul persoanelor nerezidente, majorari de intarziere si penalitati, precizand ca faptele penale au fost savarsite de inculpat in calitate de administrator al S.C. „T.” S.A. Piatra Neamt, acesta folosindu-se de dreptul sau de a decide asupra destinatiei veniturilor societatii, diminuand baza impozabila prin  cheltuieli nejustificate sau reconstituind si neretinand la sursa impozitul datorat de persoane nerezidente care au obtinut venituri in baza contractului de prestari servicii apreciat de parchet ca nul.
Potrivit art.317 Cod procedura penala judecata se margineste la fapta si la persoana aratate in actul de sesizare a instantei. Or procurorul a indicat expres in ce consta fapta de evaziune fiscala retinuta in sarcina inculpatului, respectiv in neplata impozitului pe veniturile nerezidentilor, in calitate de administrator al firmei R.H. si nu al S.C. „T.” S.A.
Imprejurarea ca partea vatamata in cursul urmaririi penale nu a manifestat rol activ si nu a contribuit la lamurirea  cauzei sub toate aspectele nu poate fi remediata in cursul judecatii, prin extinderea pretentiilor civile si cu privire la fapte ce nu au fost retinute in sarcina inculpatului si pentru care procurorul nu a solicitat extinderea procesului penal. Prin urmare, nu pot face obiectul judecatii pretentiile referitoare la neplata impozitului pe profit de catre inculpat, in calitate de administrator al S.C. „T.”S.A., acesta fiind  tinut sa raspunda doar pentru fapta de evaziune fiscala pretins a fi savarsita in calitate de administrator al R.H. BV Olanda, respectiv neplata impozitului pe veniturile nerezidentilor.
Pentru facturile din anul 2002 inculpatul a depus declaratie pe propria raspundere la institutiile bancare, precum ca plata lor este exonerata de impozitul pe veniturile nerezidentilor, urmare a aplicarii conventiei  de evitare a dublei impuneri cu Olanda.
Din adresa aflata la dosar rezulta ca firma R.H. BV a fost supusa in intregime impozitului in Olanda, incepand cu anul 1999 pentru impozitul pe societati cu privire la toate veniturile care sunt realizate datorita tranzactiilor cu S.C. „T.” S.A.
Din adresa de la dosar, emisa de  Administratia Financiara Noord/Biroul Emmen din Olanda reiese ca R.H. BV si-a achitat obligatiile pentru perioada 01.01.2002-31.12.2003, in ceea ce priveste plata taxelor din decizia de impunere –TVA, impozitul pe salariu si contributiile.
  Prin Legea nr.85/25.05.1999 s-a ratificat Conventia dintre Romania si Regatul Olandei pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital si a protocolului anexat, semnate la Haga  la 5.03.1998.
Conform art.V din Protocol „ sumele primite pentru servicii tehnice, inclusiv pentru studii sau expertize de natura stiintifica, geologica si tehnica ori pentru servicii de consultanta sau supraveghere vor fi considerate ca plati asupra carora se aplica prevederile art.7 sau 14”.
Art.14 din Conventie reglementeaza profesiile independente, astfel ca este aplicabil, in cauza art.7 referitor la „profiturile intreprinderii” . Conform art.7 pct.1 profiturile unei intreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai in  acel stat, in afara de cazul in care intreprinderea exercita activitate de afaceri in celalalt  stat contractant,  printr-un sediu  permanent situat acolo.
Or, firma R.H. BV are sediul  permanent in Olanda si nu in  Romania, facturile  au fost emise in Olanda si platile au fost efectuate catre sediul din Olanda.
Din actele aflate la dosar rezulta ca firma olandeza si-a achitat toate taxele si impozitele datorate in Olanda, inclusiv pentru tranzactiile incheiate cu  S.C. „T.” S.A., astfel ca instanta constata ca nu exista, la data incheierii contractului nr.4268/2009 obligatia inregistrarii lui la Administratia Financiara, iar impozitul a fost achitat in Olanda de firma R.H..
Este de mentionat faptul ca pretentiile civile au fost  formulate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala sub conditia declararii contractului ca fiind nul. Or instanta nu a fost sesizata cu infractiunea de fals, iar pentru infractiunea prev. de art.215 alin.2 Cod penal instanta apreciaza ca nu sunt intrunite elementele ei constitutive.
Instanta, in raport de situatia de fapt si de drept retinuta considera ca nu sunt intrunite nici elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala, in orice forma prevazuta de art.9 din Legea 245/2005.
  In temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedura penala va fi achitat inculpatul pentru infractiunea prev. de  art.215 al.1,2,3,5 Cod penal , art.9 lit.b din Legea 241/2005 cu aplic. art.13 Cod penal si art.23 al.1 lit.a din Legea 656/2002.