Plangere contraventionala

Plangere contraventionala



Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul acestei instante din data de 10.04.2012, petentul, a solicitat, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE, anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.
In motivarea plangerii, petentul a aratat ca in data de 27.03.2012 in timp ce intentiona sa intre in incinta sucursalei BCR Miorita, care se apropia de ora inchiderii, a fost interpelat de un membru al unui echipaj de politie, ocazie cu care i-au fost solicitate actele la control aducandu-i-se la cunostinta faptul ca ar fi depasit neregulamentar un alt autoturism pe strada Stefan cel Mare din Bacau, sens in care i-a fost intocmit procesul verbal contestat.
Petentul a mai aratat ca intocmirea procesului verbal contestat a fost un abuz din partea agentilor in conditiile in care acestia din urma veneau de pe strada Stefan cel Mare iar petentul venea de pe strada 22 Decembrie pentru a intra pe strada Mioritei. Totodata, petentul a mai aratat ca procesul verbal este evaziv in conditiile in care pe strada Stefan cel Mare sunt foarte multe treceri de pietoni si ca echipajul de politie a confundat autoturismele in trafic.
In drept, petentul a invocat dispozitiile Constitutiei Romaniei si art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
           In dovedirea actiunii, petentul a depus, in copie: carte de identitate fila 7, dovada de circulatie fila 7, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei
          In conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, plangerea impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este scutita de taxa judiciara de timbru, iar conform dispozitiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, este scutita si de plata timbrului judiciar.
         Prin intampinarea formulata in termenul legal si depusa prin serviciul registratura la data de 23.05.2012, intimata a solicitat respingerea actiunii si mentinerea procesului verbal ca fiind legal si temeinic intocmit.
          In motivare a aratat ca aplicarea sanctiunilor si intocmirea procesului verbal de contraventie a fost facuta in mod nemijlocit de agentul constatator care a constatat fapta ex propriis sensibus. Intimata a mai aratat ca petentul a consemnat la momentul aducerii la cunostinta a faptei retinute in sarcina sa ca se grabeste sa inchida unitatea bancara.
In drept, intimata a invocat dispozitiile art.115 - 118 Cod procedura civila, HG 1391/2006, OUG 195/2002 RMCU si OG nr.2/2001.
          In dovedirea intampinarii, intimata a depus: raport agent constatator IPJ - Serviciul rutier fila 26.
In temeiul art.242 alin.2 Cod procedura civila, intimata a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
La termenul din 07 septembrie 2012, instanta a incuviintat pentru petent proba cu un martor dat de conducatorul autoturismului cu numarul, care prin adresa din 28.09.2012 a IPJ s-a dovedit a fi H M.
La termenul din 16.11.2012 instanta a procedat la audierea martorului H G T ca fiind persoana care conducea autoturismul cu numarul de inmatriculare la data constatarii pretinsei contraventii in sarcina petentului a carei declaratie se afla la fila 41.
La termenul din 16.11.2012 instanta a incuviintat pentru ambele parti, apreciindu-le legale, concludente, pertinente si utile solutionarii cauzei, proba cu inscrisurile de la dosarul cauzei
          
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
           Prin procesul verbal de constatare a contraventiei incheiat la data de 27.03.2012 de catre agentul constatator al intimatului INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE, petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda in suma de 280 lei si cu suspendarea dreptului de conduce autoturisme pe drumurile publice.
           S-a retinut ca in data de 27.03.2012, ora 17.20, petentul a condus autovehiculul cu nr. de inmatriculare pe strada Stefan cel Mare din Municipiul Bacau dinspre Calea Moldovei catre Bvd. Unirii efectuand manevra de depasire neregulamentara a autoturismului marca Peugeot cu numarul de inmatriculare peste marcajul longitudinal care separa sensurile de mers circuland pe sens opus si peste marcajul de trecere pentru pietoni fapta prevazuta de art.120 alin.1 lit. e) si i) din Hotararea   nr. 1391 din  4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, in continuare HG nr.1391/2006 si sanctionata de art.100 alin.3 lit. e) din OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, in continuare OUG 195/2002, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei  fila 8, raport agent constatator IPJ fila 26.
De asemenea, s-a mentionat faptul ca petentul poate achita in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ, respectiv suma de 140 lei.
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei  a fost semnat de catre petent, agentul constatator mentionand ca acesta se grabeste sa inchida unitatea bancara.
In drept, potrivit art.120 alin.1 din HG nr.1391/2006 se interzice depasirea vehiculelor: lit.e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare si marcaje si lit.i) cand pentru efectuarea manevrei se incalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si partial, pe sensul opus, ori se incalca marcajul care delimiteaza spatiul de interzicere, iar potrivit art.100 alin.3 lit. e) din OUG 195/2002  constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depasirea.
 Dupa ce a constatat ca plangerea a fost introdusa inlauntrul termenului prevazut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificand, potrivit dispozitiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria CP nr. 1974474 din 27.03.2012, instanta retine ca acesta a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 si 17 din acelasi act normativ, neexistand cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanta apreciaza ca fapta retinuta in sarcina petentului a fost descrisa suficient pentru a permite corecta incadrare juridica si aplicarea sanctiunii corespunzatoare, procesul-verbal contestat fiind de natura a raspunde cerintelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei, instanta de judecata retine ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei face dovada situatiei de fapt si a incadrarii juridice pana la proba contrara. 
Analizand temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanta administreaza orice alte probe prevazute de lege necesare verificarii acesteia si hotaraste asupra sanctiunii.
Persoana sanctionata contraventional se bucura de prezumtia de nevinovatie pana la pronuntarea unei hotarari irevocabile prin care sa se stabileasca vinovatia sa. Aceasta prezumtie nu neaga, insa, valoarea probatorie a procesului-verbal de contraventie legal intocmit, in care sunt consemnate aspecte constatate personal, in mod direct, de catre agentul constatator, care este o persoana investita cu exercitarea autoritatii de stat.
Instanta retine faptul ca, inclusiv in cauza Anghel contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca instantele pot folosi prezumtiile pentru stabilirea vinovatiei unei persoane, daca aceste prezumtii sunt folosite in limite rezonabile, luandu-se in calcul gravitatea mizei si pastrandu-se dreptul la aparare (paragraful 60).
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta trebuie sa analizeze, in fiecare caz in parte, in ce masura fapta retinuta in sarcina petentului reprezinta o ”acuzatie in materie penala”, in sensul art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Aceasta analiza se realizeaza prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce defineste contraventia, conform legislatiei interne, si natura si gradul de severitate al sanctiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzatie in materie penala” are drept consecinte incidenta in respectiva cauza a prezumtiei de nevinovatie de care se bucura petentul si a obligatiei autoritatilor statului de a proba faptele retinute in sarcina acestuia. Insa, conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, hotararea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozitiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. Romania, hotararea din 4 octombrie 2007).
Instanta mai retine ca procesul verbal analizat reprezinta un act administrativ care, in anumite conditii, se bucura de prezumtia de temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecatoresti, astfel ca poate fi calificata drept o prezumtie prevazuta de lege, in sensul pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului il da acestui concept (a se vedea Hotararea Anghel impotriva Romaniei din 4 octombrie 2007). Prezumtia de temeinicie mentionata este insa una relativa, legea permitand, deci, rasturnarea ei prin proba contrara.
De altfel, instanta are obligatia de a respecta prezumtia de nevinovatie care presupune, totodata, nemijlocire si contradictorialitate.
In prezenta cauza, instanta apreciaza ca sanctiunea principala a amenzii contraventionale in cuantum de 280 lei aplicata unei persoane fizice pentru o contraventie la regimul circulatiei pe drumurile publice, este suficient de grava pentru a determina instanta sa concluzioneze in sensul ca fata de petent a fost formulata o „acuzatie in materie penala” in sensul dat acestei sintagme de jurisprudenta CEDO. Pe cale de consecinta, prezumtia de nevinovatie de care se bucura petentul, se impune cu forta superioara.
Suspendarea dreptului de a conduce este luata de drept si reprezinta o masura care nu are la baza o prezumtie de vinovatie a conducatorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contraventiei ce face obiectul procesului in fata instantei. Prin urmare aceasta sanctiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, intrucat priveste protectia interesului public fata de riscul potential pe care il prezinta un conducator auto suspectat de incalcarea grava a regulilor de circulatie rutiera si indeosebi fata de pericolul pe care il prezinta ignorarea dispozitiilor legale pentru participantii la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curtii Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franta, 7 decembrie 1999).
De asemenea, instanta aminteste ca procesul-verbal de contraventie, in masura in care cuprinde constatarile personale ale agentului constatator, are forta probanta prin el insusi si constituie o dovada suficienta a vinovatiei contestatorului, cat timp acesta din urma nu este in masura sa prezinte o proba contrara.
Prin urmare, instanta constata ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei reprezinta un mijloc de proba si contine constatarile personale ale agentului de politie aflat in indeplinirea atributiilor de serviciu. Dat fiind ca este vorba despre o contraventie constatata pe loc de agentul constatator, care nu a lasat urme materiale ce pot fi prezentate in mod nemijlocit, instanta apreciaza ca faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da nastere unei prezumtii simple, in sensul ca situatia de fapt si imprejurarile retinute corespund adevarului.
In ceea ce priveste prezumtia de legalitate si temeinicie recunoscuta proceselor-verbale intocmite de agentii statului, Curtea EDO a aratat ca in principiu astfel de prezumtii pot sa aiba o valoare probatorie in procedura interna, insa acestea nu trebuie sa aiba o valoare absoluta si exclusiva. O hotarare prin care se stabileste vinovatia unei persoane, nu poate sa se intemeieze exclusiv pe prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal. Astfel, desi, prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de constatare a contraventiei este recunoscuta in principiu de catre instanta, aceasta nu poate infrange singura prezumtia de nevinovatie, astfel cum este instituita de art. 6 paragraf 2 CEDO.
 Pentru a forma convingerea instantei, dincolo de  orice indoiala rezonabila, ca petentul ar fi savarsit fapta retinuta in sarcina sa prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, prezumtia de legalitate si temeinicie a acestuia ar trebui sustinuta si cu alte elemente probatorii, in vederea coroborarii acestora. Intimata trebuie sa prezinte probe in sprijinul acuzatiei pe care o formuleaza.
Pe cale de consecinta, intimata nu a produs probe care, prin coroborarea cu prezumtia de legalitate si de temeinicie a procesului-verbal,  sa fie de natura a forma convingerea instantei cu privire la savarsirea faptei de catre petent, mai presus de orice indoiala rezonabila si sa fie apte astfel de a inlatura prezumtia de nevinovatie garantata de art. 6 CEDO.
In ceea ce priveste procesul-verbal contestat de petent, instanta retine ca agentii de politie nu au intocmit documentatie suplimentara si nu au procedat la audierea distincta a pretinsului contravenient, nu au audiat nici o alta persoana desi, fata de ora si locul savarsirii pretinsei contraventii, respectiv pe o artera  din centrul orasului, la o ora la care se prezuma ca traficul este destul de intens, o astfel de sarcina nu apare ca fiind excesiva. Instanta apreciaza ca se putea proceda si la audierea altor persoane, care, datorita naturii contraventiei, ar fi putut sa perceapa direct si nemijlocit faptele (eventual chiar pietonul care se angajase in traversarea strazii). In masura in care nu s-ar fi identificat nici o persoana care sa poata da relatii despre fapta savarsita de petent, agentii statului ar fi trebuit sa mentioneze acest aspect. Numai in masura in care agentii de politie ar fi administrat un minim de probatoriu care sa indice vinovatia petentului, ar fi revenit acestuia sarcina de a proba lipsa de temeinicie a acelor dovezi.
Probatoriul care se impune a fi administrat intr-o astfel de cauza, cu un grad redus de complexitate, nu trebuie sa se instituie in sarcina agentilor statului o sarcina excesiva, fiind suficienta producerea unui mijloc de proba  care sa se coroboreze cu prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal. De asemenea, valoarea acestei prezumtii poate sa fie diferita in functie de posibilitatea reala a agentului de  a administra si probe suplimentare. Or, in speta, fata de momentul si locul constatarii pretinsei contraventii, precum si fata de natura acesteia, ar fi putut sa administreze probe (chiar si planse foto sau inregistrare video) sau sa indice motive temeinice care l-au impiedicat in acest demers, intocmirea doar a raportului agentului constatator nefiind suficient pentru a sustine prezumtia de temeinicie a procesului verbal contestat.
In conditiile in care intimata nu a probat vinovatia petentului mai presus de orice indoiala rezonabila, nu a operat o rasturnare a sarcinii probei, iar a cere petentului sa produca probe in fata instantei echivaleaza cu o cerere de demonstrare a nevinovatiei; cu toate acestea, petentul a inteles sa se foloseasca de depozitia martorului fila 41 ca fiind persoana care conducea autoturismul cu numarul, depozitie care este da natura sa creeze un dubiu cu privire la veridicitatea celor consemnate de organele statului in conditiile in care acesta din urma a aratat prin audierea nemijlocita in fata instantei ca petentul era intr-o coloana de masini in ziua retinuta in procesul verbal contestat, coloana in care se putea deplasa fara a incalca marcajul longitudinal, ca in locul in care s-a intalnit cu petentul in trafic nu era nicio trecere de pietoni si ca nu a sesizat niciun echipaj de politie in zona.
Dubiul care exista asupra procesului verbal contestat si care opereaza in favoarea petentului,  rezulta din faptul ca agentul constatator nu individualizeaza trecerea de pietoni pretins a fi incalcata de catre petent, o formulare de genul a incalcat o trecere de pietoni si o formulare de genul a condus pe contrasens circuland de pe o strada pe alta nu poate reprezenta o descriere a faptei de natura a sustine temeinicia procesului verbal contestat.
Astfel, probatoriul administrat este de natura a potenta prezumtia de nevinovatie a petentului si a combate cuprinsul procesului-verbal de constatare a contraventiei.
Petentul a afirmat ca permisul de conducere este foarte important pentru el, fiindu-i absolut necesar pentru a isi aduce copilul la scoala. In ceea ce priveste fapta care ii este imputata, petentul a avut o atitudine sincera si a aratat ca nu a calcat marcajul longitudinal deoarece spatiul ii permitea sa se deplaseze in coloana fara a-l calca.
In conditiile in care, in cauza, intimata nu a produs nici o proba in sprijinul prezumtiei de legalitate si de temeinicie a procesului-verbal de constatare a contraventiei si fata de atitudinea petentului astfel cum a fost mentionata mai sus, exista un dubiu rezonabil cu privire la existenta faptei, a locului savarsirii acesteia si savarsirea acesteia cu vinovatie.
Asadar, fiind inlaturata prezumtia de validitate si legalitate a procesului verbal contestat, fiind inlaturata forta probanta de care se bucura acesta, dar nefiind inlaturata prezumtia de nevinovatie a petentului, careia intr-adevar i-a conferit relevanta Curtea Europeana a Drepturilor Omului si in materie contraventionala, prin oferirea posibilitatii fiecarei parti implicate in a-si dovedi sustinerile si, tinand seama ca prin procesul verbal de contraventie acesteia i-a fost aplicata sanctiunea amenzii de 280 de lei si suspendarea dreptului de a conduce, in temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta  va considera ca plangerea formulata de petentul DC impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor dedusa judecatii este intemeiata, motiv pentru care o va admite si va anula procesul verbal de constatare a contraventiei, exonerand petentul de la plata amenzii contraventionale stabilite prin procesul verbal amintit anterior in cuantum de 280 lei si de la executarea masurii retinerii permisului de conducere.
            In temeiul art.275 si urmatoarele din Codul de procedura civila, instanta urmeaza sa retina ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.