Divort

Asupra actiunii civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr. 7619/180/2015 la Judecatoria Bacau, reclamantul X a chemat in judecata pe parata Y solicitand ca, prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta instanta sa dispuna desfacerea casatoriei, revenirea paratei la numele avut anterior casatoriei, exercitarea autoritatii parintesti  de catre ambii soti asupra minorului,  stabilirea locuintei minorului la parata, in Italia, reclamantul sa achite pensie de intretinere in favoarea minorului in cuantum de ¼ din venitul net obtinut,  stabilirea unui program de vizita in favoarea reclamantului cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, cu precizarea ca ultimul domiciliu comun al partilor a fost in Bacau, str. A
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 100 lei.
In motivarea cererii reclamantul a aratat in esenta ca partile au fost casatorite, din casatoria acestora a rezultat  un copil in present minor, care se afla in Italia la parata. Reclamantul a aratat ca a fost nevoit sa plece in Italia pentru a-si intretine familia, iar parata a inteles sa dezvolte o relatie extraconjugala cu un alt barbat cat timp reclamantul era plecat la munca in Italia. Pusa in fata unor fotografii care ilustrau cu claritate infidelitatea, parata a recunoscut intr-un final ca are o relatie cu un prieten de familie al partilor.
In drept au fost invocate dispozitiile art 373 al 1 lit b si art 379 cod civ.
In probatiune reclamantul a solicitat proba cu inscrisuri si martori.
Parata a formulat intampinare prin care a invocat si a solicitat , in principal, pe cale de exceptie,  necompetenta instantelor romane in a pronunta divortul si, in subsidiar,  in situatia in care instanta investita  cu solutionarea cauzei  nu va dispune declinarea competentei  si va putea solutionarea cauza in fond, solicitand  desfacerea casatoriei din culpa exclusva a reclamanutlui- parat,  revenirea paratei- reclamante la numele avut anterior casatoriei, acela de “T”, exercitarea exclusiva de catre parata- reclamanta a autoritatii parintesti in ceea ce priveste minorul,  stabilirea locuintei minorului  la resedinta paratei.- reclamante din Italia, obligarea reclamantului- parat la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului  in cuantum de 25% din veniturile realizate de reclamant in Italia de la data introducerii cererii pana la majoratul acestuia, iar reclamantul- parat sa fie obligat la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea intampinarii parata a aratat, in esenta ca partile de mai multi ani locuiau in Italia, resedinta lor comuna  nefiind in Bacau, ci in Italia.  Conform legii romane, respective art. 914 Cod civil alin. 1 se mentioneaza ca “cererea de divort este de competenta judecatoriei in circumsriptia  careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor”, locuinta care a fost in Italia. Pe de alta parte, parata a sesizat singura instanta competenta sa solutioneze acest divort,  respectiv Tribunalul din Reggie Maria cu cerere de divort, cerere ce a primit termen de judecata la data de 15.12.2015. Parata a precizat ca reclamantul este cel care a inteles sa aiba o relatie extraconjugala, locuind chiar in Italia la o alta femeie.  Parata a aratat ca relatiile dintre soti  au fost bune pana la un moment dat, respectiv pana in momentul in care  parata a avut convingerea  ca reclamantul intretine relatii extraconjugale, situatie pe care insusi reclamantul a recunoscut-o. Parata a aratat ca minorul David este extrem de atasat de ea, acesta avand si ceva probleme de sanatate, iar reclamantul nu s-a interesat de el.
Reclamantul a formulat raspuns la intampinare prin care a solicitat respingerea apararilor si cererilor ca nefondate. In motivare a aratat ca, in esenta ca pe rolul instantei exista  dosarul nr. 11058/180/2015 avand ca obiect “tagada paternitate”, partile fiind aceleasi din prezenta cauza.  Reclamantul a aratat ca intelege sa invoce  exceptia lipsei calitatii de reprezentant, intrucat intampinarea este semnata  de avocat, iar instanta urmeaza a verifica existenta unei procuri valabile la momentul introducerii acesteia in instanta, in caz contrar solicitand a fi anulate aceste capete de cerere pentru lipsa semnaturii intr-o actiune cu character personal.  Reclamantul a aratat ca invoca  exceptia netimbrarii cererii reconventionale si, in ce priveste exceptia necompetentei instantelor romane, a solicitat respingerea exceptiei, fata de argumentul  referitor la domiciliul  partilor. Desi parata a facut referire  la o cerere de chemare in judecata  introdusa in Italia, reclamantul a aratat ca lui nu i s-a comunicat  nici o copie a actiunii in acest sens. In ce priveste cererea reconventionala, reclamantul a solicitat a fi respinsa, avand in vedere ca , astfel cum sustine reclamantul, partile s-au separat in fapt  dupa ce acesta a primit   fotografiile cu continut explicit in care apareau parata si amantul acesteia. Pe de alta parte,  cu privire la exercitarea autoritatii parintesti, reclamantul a aratat ca are o relatie exceptionala cu minorul , fiind atasati unul de celalat si solicitand respingerea exceptiei. 
In cauza, s-au depus inscrisuri.
La termenul de judecata din 14.10.2015 instanta a invocat si pus in discutie exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Bacau cu privire la caatul de cerere avand ca obiect divort si exceptia de necompetena generala a instantelor romane cu privire la capetele de cerere avand ca obiect exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea locuintei minorului, stabilire pensie de intretinere minor si stabilirea unui drept de vizita.
Asupra exceptiei de necompetenta teritoriala a instantei Judecatoria Bacau cu privire la capatul de cerere avand ca obiect “divort” de fata instanta constata urmatoarele:
Partile au calitatea de soti din data de 11 mai 1996, potrivit certificatului de casatorie depus la fila 9 dosar.
Conform art 248 cod proc civ. instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura precum  si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori,dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
Prezenta cerere are ca obiect divort, iar in conditiile in care ambele parti au resedinta obisnuita in strainatate, niciuna dintre parti nemaifiind actualmente pe teritoriul Romaniei, litigiul de fata prezinta un element de extraneitate.
Intrucat ambele parti sunt cetateni romani, potrivit art 3 lit b din  Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, s-a apreciat ca instantele romane sunt competente sa solutioneze cauza.
Pentru determinarea instantei  competente  din punct de vedere teritorial vor fi avute in vedere dispozitiile art 915 cod proc civ in conformitate cu care:     
(1) Cererea de divort este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor. Daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul dintre soti nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei in care se afla cea din urma locuinta comuna, judecatoria competenta este aceea in circumscriptia careia isi are locuinta paratul, iar cand paratul nu are locuinta in tara si instantele romane sunt competente international, este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are locuinta reclamantul.
    (2) Daca nici reclamantul si nici paratul nu au locuinta in tara, partile pot conveni sa introduca cererea de divort la orice judecatorie din Romania. In lipsa unui asemenea acord, cererea de divort este de competenta Judecatoriei Sectorului 5 al municipiului Bucuresti.
Se remarca astfel faptul ca pentru determinarea instantei competente teritorial legiuitorul foloseste in textul art 915 cod proc civ termenul de „locuinta”, tocmai pentru a sublinia adresa la care partea ar putea fi gasita in mod efectiv pentru a putea fi chemata in proces, iar nu domiciliul legal care apare oficial in actul de identitate.
Totodata, sintagma „ultima locuinta comuna” desemneaza locuinta in care au convietuit sotii, unde au locuit in chip statornic.
Ceea ce intereseaza pentru stabilirea instantei competente teritorial este locuinta partilor la momentul introducerii actiunii, astfel incat instanta legal sesizata devine competenta sa solutioneze cauza si daca ulterior sesizarii sale intervin schimbari ale acesteia.
Parata a aratat prin intampinare ca partile sunt plecate in strainatate de multa vreme, ca ultimul domiciliu comun al sotilor a fost in Italia, B.Acest aspect rezulta cu certitudine si din certifiato di stato di famiglia depus la fila 45 dosar.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei ( fila 10 dosar) dovada faptului ca are carte de identitate emisa de autoritatile italiene, si are loc de munca in Italia( fila 23) aspecte din care rezulta ca acesta are resedinta obisnita pe teritoriul Italiei. Ambele parti au aratat prin cererile formulate ca minorul locuieste impreuna cu mama sa in Italia.
Fata de cele anterior mentionate, intrucat la data sesizarii instantei ambii soti locuiau in Italia,  unde de altfel a fost si ultimul domiciliu comun, instanta competenta urmeaza a fi stabilita potrivit dispozitiilor art 914 al 2 cod proc civ.
In consecinta, pentru a fi competenta teritorial a Judecatoria Bacau este necesar „acordul” partilor, termen care desemneaza de principiu intelegerea reglementata de art 5 al din Reg ( UE ) 1259/2010 ( respectiv acord scris, datat si semnat de ambii soti )
Partile nu au facut dovada faptului ca la data introducerii actiunii si-au exprimat nemijlocit acordul pentru sesizarea Judecatoriei Bacau, ba mai mult, prin intampinarea depusa, parata a invocat exceptia de necompetenta a instantelor romane , exprimandu-si implicit dezacordul cu solutionarea cauzei de instantele romane si depunand dovezi din care rezulta ca a introdus pe teritoriul statului italian o actiune avand ca obiect separarea in fapt a sotilor.
In aceste conditii, potrivit celei de-a doua teze a art 915 al 2 cod proc civ, instanta competenta teritorial sa solutioneze cauza este Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti.
Astfel ca, in considerarea celor sus amintite, instanta urmeaza sa admita exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Bacau si sa decline competenta de solutionare a cauzei cu privire la capatul de cerere avand ca obiect divort in favoarea Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Cu privire la excepta de necompetenta generala a instantelor romane cu privire la capetele de cerere avand ca obiect exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea locuintei minorului, stabilire pensie de intretinere minor si stabilirea unui drept de vizita instanta va admite aceasta exceptie avand in vedere aspectele ce vor analizate in continuare.
Minorul S, nascut la data de D, este fiul partilor rezultat din casatoria acestora.
Potrivit celor sustinute de reclamant prin cererea de chemare in judecata si de parata prin intampinare dar si din inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca minorul are resedinta obisnuita alaturi de mama sa in Italia.
Art.8 din Regulamentul nr.2201/2003 al Consiliului Comunitatilor Europene, act comunitar direct aplicabil in toate statele membre ale U.E. (conform art.249 din Tratatul pentru instituirea Comunitatii Europene, fara a fi necesara o norma de transpunere a acesteia in dreptul intern si prioritar in raport cu reglementarea interna - potrivit art. 148 al.2 din Constitutia Romaniei) stabileste ca instanta competenta a judeca cererile avand ca obiect raspunderea parinteasca este cea de la locul resedintei obisnuite a copilului. Exceptiile de la aceasta regula sunt expres prevazute de art.9,10,12 si 13.
Conceptul de „resedinta obisnuita” nu este definit de Regulament, ci este o notiune autonoma si trebuie stabilit de judecator in fiecare caz. Problema jurisdictiei se determina in raport de momentul in care instanta este sesizata.
Astfel in art.12 al.3 al regulamentului se prevede prorogarea de competenta pentru situatia in care copilul ar avea o stransa legatura cu un alt stat membru decat cel in care isi are resedinta, atata timp cat conditiile cumulative prevazute la lit. a si b sunt indeplinite, fara  a se face distinctie daca cererea pentru stabilirea raspunderii parintesti este formulata pe cale principala, accesorie ori incidentala.
In aceste conditii, pe baza probatoriului administrat instanta retine ca resedinta obisnuita a copilului este in Italia, acolo unde locuieste impreuna cu mama sa.
Faptul ca  minorul are o stransa legatura cu statul roman ( intrucat este cetatean roman) nu este suficient pentru a face aplicarea art 12 al 3 din regulamentul CCE nr.2201/2003, chiar daca acest lucru ar fi in interesul copilului, intrucat este necesar ca toate partile sa accepte competenta instantelor romane. Ori in speta parata nu a consimtit conform art 12 din regulament la judecarea cauzei de catre instantele romane.
Pe cale de consecinta, in considerarea celor ce preced si avand in vedere dispozitiile art.17 din Regulamentul CCE nr.2201/2003 instanta urmeaza sa admita exceptia de necompetenta generala a instantelor romane si sa respinga actiunea cu privire la capetele de cerere avand ca obiect raspundere parinteasca ca nefiind de competenta instantelor romane.