Pretentii

Prin cererea inregistrata la data de 03.07.2014 sub nr. 2014 pe rolul acestei instante reclamanta SC A. SRL, in contradictoriu cu parata SC A.-C. SRL, a solicitat obligarea paratei la restituirea sumei de 44.962,20 lei, la care se adauga dobanda legala ce va fi calculata pana la data platii efective, si plata cheltuielilor de judecata.
In motivare reclamanta a aratat ca a livrat in cursul anului 2010 prin punctul de lucru Sinnicolau Mare produse petroliere catre mai multe societati comerciale pe raza judetului Timis, iar pentru plata acestora a emis facturi fiscale in cuprinsul carora a fost consemnat, in mod eronat, contul bancar unde urmau sa se efectueze platile. In acest context au fost efectuate transferuri bancare in suma totala de 93.044,211 lei ce au ajuns in mod eronat in contul indicat gresit ce apartinea in fapt paratei.
Fiind instiintata cu privire la platile efectuate in mod eronat reclamanta a efectuat demersuri pentru identificarea titularului de cont in vederea recuperarii amiabile sumelor ce i se cuveneau, dar reprezentantul societatii parate a refuzat restituirea sumelor de bani sub diferite pretexte. In acest context societatea reclamanta s-a adresat organelor de cercetare penala in vederea trimiterii in judecata a reprezentantului paratei sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 216 alin. 1 si 2 Cod penal, respectiv, insusirea bunului gasit, constituindu-se in acest sens dosarul penal nr. 3695/P/2012.
In urma demersurilor efectuate s-a reusit recuperarea sumei de 48.117,30 lei, ramanand de achitat o diferenta de 44.926,20 lei. Ulterior, intrucat organele de cercetare penala au constatat ca o parte din debit a fost restituit, iar reprezentantul paratei nu a mai efectuat plati din suma primita din eroare, incepand cu data la care acesta a fost notificat, respectiv data de 25.11.2010, s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmarire penala.
Reclamanta solicita instantei sa constate ca suma constituie plata nedatorata avand in vedere ca prestatiile efectuate de solvensi au semnificatia operatiei juridice a unei plati conform inscrisurilor depuse alaturat, datoria in vederea careia s-a facut plata nu exista din punct de vedere juridic intre solvensi si accipiens – societatea parata, plata a fost facuta din eroare, date fiind mentiunile gresite din facturile emise de reclamanta. Cum adevaratul creditor a platii nedatorate este societatea reclamanta solicita restituirea sumei in temeiul imbogatirii fara justa cauza in aplicarea dispozitiilor art. 994 si urmatoarele din vechiul Cod civil. Arata ca parata si-a marit patrimoniul cu suma supusa repetitiunii in detrimentul patrimoniului reclamantei, fara a exista o cauza legitima in acest sens. Totodata reclamanta precizeaza ca, in ceea ce o priveste, in calitatea sa de adevarat creditor ai platii nedatorate, nu are la indemana un alt mijloc juridic pentru recuperarea sumei.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 992 si urmatoarele Cod civil 1864 si art. 1341 si urmatoarele Cod civil 2011.
In dovedirea pretentiilor reclamanta a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu, expertiza contabila si atasarea dosarului nr. ..al Parchetului de pe langa Judecatoria Bacau, anexand cererii extrase ONRC (f.9-13), adresa ANAF – Garda financiara Bacau, facturi si ordine de plata (f.16-31), rezolutie Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau (f.32-34), declaratie P. C. din 23.03.2011(f.35,36), declaratie P. C. din 25.07.2012(f.37-39), declaratie P. C. din 25.02.2013(f.40-41).
Legal citata parata a depus intampinare (f.86) prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, motivat de faptul ca aceasta nu a facut dovada vreunui raport juridic cu parata astfel incat nu poate justifica calitatea de reclamant si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, motivat de faptul ca cererea de chemare in judecata a fost inregistrata in anul 2014, iar suma de 93.044,211 lei a ajuns in contul paratei din eroare in cursul lunii iulie a anului 2010, astfel incat, potrivit dispozitiilor art. 1 si art. 3 din Decretul nr.167/1958, dreptul la actiune s-a prescris, solicitand respingerea actiunii raportat la aceste aparari.
Intampinarea nu a fost motivata in drept si nici nu s-au solicitat probe in aparare.
Prin raspunsul la intampinare (f.91) depus la data de 9.12.2014 reclamanta a solicitat respingerea exceptiilor invocate. Privitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active a aratat ca suma dedusa judecatii a fost primita de parata cu titlu de plata nedatorata motivat de faptul ca reclamanta a emis facturi fiscale catre mai multe societati cu indicarea gresita a contului bancar. Desi paratei i s-a adus la cunostinta acest fapt, aceasta a refuzat sa restituie integral sumele incasate. In acest caz este vorba despre o plata nedatorata si despre calitatea societatii reclamante de adevarat beneficiar al acestor plati, singura actiune la indemana fiind cea de imbogatire fara justa cauza.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune reclamanta recunoaste ca toate platile au fost efectuate in anul 2010 insa arata ca privitor la aceste sume a formulat plangere penala impotriva societatii parate si a administratorului acesteia, plangere care a format obiectul dosarului penal. in cadrul acestui dosar administratorul societatii parate a recunoscut debitul, justificand refuzul de restituire prin prisma situatiei financiare precare a societatii. Aceasta recunoastere a fost exprimata ultima data in data de 25.07.2012. in acest context, conform art. 16 din Decretul nr.167/1958 a operat o intrerupere a termenului de prescriptie, intrerupere care profita creditorului. Incepand cu data consemnata in declaratia redactata si semnata de administratorul societatii (25.07.2012) se calculeaza un nou termen de prescriptie, termen care nu s-a implinit.
La termenul din data de 10.02.2015 parata a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii (f.98), exceptie respinsa prin incheierea de sedinta din data de 17.03.2015.
Instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri, fiind atasat dosarul penal nr. 9855/180/2014, si proba cu interogatoriul paratei (f.105).
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta constata urmatoarele:
In cursul anului 2010 reclamanta a livrat produse petroliere unor societati agricole de pe raza judetului Timis, iar pentru plata contravalorii acestora a emis facturi fiscale in cuprinsul carora a fost consemnat in mod eronat contul bancar unde urma sa se faca viramentul bancar (15-31). In aceste conditii, in luna iulie 2010 beneficiarii produselor respective au intocmit ordine de plata si au efectuat transferuri in suma totala de 93.044,211 lei care au ajuns in acest mod la detinatorul legal al contului bancar mentionat, respectiv, societatea parata.
Luand act de eroarea comisa, reclamanta a incercat sa recupereze suma transferata in mod eronat pe cale amiabila, invitand la conciliere directa administratorul societatii parate, insa acesta a returnat doar suma de 48.117,20 lei, refuzand insa returnarea unui rest in suma de 44.926,20 lei  motivat de situatia financiara precara a societatii, unor credite in derulare si neincasarii unor creante de al diferiti clienti ai societatii.
In aceste imprejurari societatea reclamanta a formulat plangere penala impotriva societatii parate si a administratorului acesteia sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 216 alin. 1,2 Cod penal plangere inregistrata la Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau si preluat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau.
Prin ordonanta de scoatere de sub urmarire penala a procurorului de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau din 20.06.2013, mentinuta prin Rezolutia procurorului general al Parchetului de pe langa  Curtea de Apel Bacau, definitiva prin respingerea plangerii formulate de societatea parata impotriva solutiei prin sentinta penala nr. 396  a Judecatoriei Bacau pronuntata in dosarul nr. 12565 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitilor P. C., administratorul societatii parate, si a SC A. C. SRL intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni sub aspectul laturii obiective si subiective.
La data de 03.07.2014 societatea reclamanta SC A. SRL a formulat actiune in pretentii impotriva societatii parate SC A.-C.. SRL(f.4), intemeiata pe dispozitiile art. 992 si urm. Cod civil (1864).
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei instanta constata ca faptele juridice licite ca izvoare de obligatii, fiind fapte extracontractuale, cad sub incidenta regulii stabilite de art. 103 din Legea nr. 71/2011, potrivit caruia obligatiile nascute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozitiilor legii in vigoare la data producerii ori, dupa caz, savarsirii lor, adica legea aplicabila raportului juridic dedus judecatii este Codul civil 1964.
Potrivit doctrinei imbogatirea fara justa cauza este faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este marit pe seama patrimoniului altei persoane, fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic.
In speta reclamanta pretinde ca patrimoniul paratei s-a marit cu suma de 44.962,20 lei pe seama diminuarii patrimoniului sau cu aceeasi suma prin neincasarea contravalorii produselor petroliere livrate, fara a exista un temei juridic pentru aceasta.
Prin urmare calitatea procesuala activa apartine persoanei care invoca diminuarea patrimoniului sau subsecvent maririi patrimoniului paratului, in speta aceasta calitate revenind societatii reclamante.
Pentru aceste motive instanta urmeaza sa respinga exceptia lipsei calitatii procesuale pasive ca nefondata.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune instanta retine ca societatea reclamanta s-a constituit parte civila in dosarul penal la Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau si de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau.
Prin declaratiile din 23.03.2011, 25.07.2012 si 25.02.2013 ale numitului P.C., date in calitate de administrator al SC A. C. SRL, in dosarul penal susmentionat, s-a recunoscut atat savarsirea faptei cercetate, cat si cuantumul sumei datorate societatii reclamante. Mai mult decat atat in fiecare dintre aceste declaratii exista angajamentul de restituire a sumei de indata ce situatia societatii parate va permite acest lucru.
Potrivit dispozitiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva (1) prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cind pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atit paguba cit si pe cel care raspunde de ea. (2) Dispozitiile alineatului precedent se aplica prin asemanare si in cazul imbogatirii fara just temei, iar conform dispozitiilor art. 16 prescriptia se intrerupe:   a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia.
Raportat la situatia de fapt si de drept retinuta instanta apreciaza ca termenul de prescriptie a fost intrerupt in mai multe randuri, ultima data in 25.02.2013, data de la care a inceput sa curga un nou termen de prescriptie de 3 ani. In consecinta reclamanta a formulat actiunea in cadrul termenul de prescriptie astfel incat exceptia prescriptiei dreptului la actiune urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata.
Pe fondul cauzei instanta urmeaza sa verifice daca sunt intrunite conditiile materiale si juridice ale intentarii unei actiuni in rem verso.
Conform doctrinei conditiile materiale ale intentarii actiunii in restituire sunt: marirea unui patrimoniu, micsorea altui patrimoniu, ca o consecinta a maririi altuia si existenta unei legaturi intre sporirea unui patrimoniu si diminuarea celuilalt, in sensul ca ambele fenomene, sa fie efectul unei cauze unice.
In speta instanta constata ca patrimoniul societatii parate s-a marit cu suma de 44.962,20 lei prin platile facute de un numar de societati comerciale, in calitate de cumparatori de produse petroliere,  in contul bancar indicat gresit de societatea reclamanta in calitate de vanzatoare. Corelativ, prin aceleasi plati eronate, patrimoniul societatii reclamante s-a diminuat cu aceeasi suma prin neincasarea contravalorii produselor livrate.
Conditiile juridice ale intentarii actiunii in restituire sunt: absenta unei cauze legitime a maririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia, absenta oricarui mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite.
Prin declaratiile date in fata organelor de urmarire penala, dar si prin raspunsul la interogatoriu la intrebarea nr. 2, parata insasi arata ca nu cunoaste nici o cauza legitima pentru care suma solicitata de reclamanta, precum si suma restituita din proprie initiativa, ar fi ajuns in conturile sale.
De asemenea instanta constata ca societatea reclamanta a utilizat toate mijloacele juridice de care putea uza in absenta unui raport juridic contractual contractuale sau de alta natura cu societatea parata pentru a obtine recuperarea pierderii suferite (conciliere directa, plangere penala), astfel incat actiunea intemeiata pe imbogatirea fara just temei apare ca fiind ultima cale juridica la indemana sa.
Pentru aceste motive instanta urmeaza sa admita cererea cu privire la obligarea paratei la plata sumei de 44.962,20 lei catre reclamanta.
Distinct de suma ce urmeaza a fi restituita instanta va obliga parata si la plata dobanzilor legale aferente. Potrivit art. 1088 Cod civil 1864 (1) La obligatiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale in materie de comert, de fidejusiune si societate.
    Aceste daune-interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care, dupa lege, dobanda curge de drept.
Sunt aplicabile si dispozitiile art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 referitoare la dobanda legala, in vigoare la data producerii faptei, dobanda pe care parata o datoreaza de la data introducerii cererii de chemare in judecata, data la care societatea reclamanta a solicitat obligarea paratei si la plata dobanzii legale.
In temeiul art. 453 Cpc, va obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 4.955 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, respectiv, suma de 1.955 lei reprezentand taxa judiciara de timbru conform chitantei seria C nr.201409151 din 29.05.2014(f.7) si suma de 3.000 lei, reprezentand onorariu de avocat, potrivit facturii fiscale seria CAN nr. 544 din 05.06.2014 si extras de cont din 20.05.2014.