Exercitarea autoritatii parintesti

Prin cererea inregistrata cu nr. 15177/180/10.12.2015 la Judecatoria Bacau
reclamanta X  a chemat in judecata in calitate de parat pe Y pentru ca prin hotararea ce se va pronunta instanta sa dispuna:
• exercitarea in mod exclusiv a autoritatii parintesti  asupra minorului A
• stabilirea domiciliului minorului la reclamanta in B
• obligarea  paratului la plata unei pensii de intretinere in procent de 1 / 4 din venitul realizat la SC V RL
• posibilitatea ca mama sa calatoreasca in UE precum si in alte state din Europa impreuna cu minorul, fara acordul paratul, deoarece aceasta sustine concerte de opera pe scena internationala
Actiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 80 lei
In motivarea cererii reclamanta a aratat in esenta ca din relatia cu paratul a rezultat minorul X, ca in prezent paratul refuza sa contribuie la cheltuielile de intretinere ale copilului, desi lucreaza si are un venit de 3000 lei.
Nu a fost indicat temeiul de drept al cererii.
In probatiune reclamantul a solicitat proba cu inscrisuri, cu interogatoriul paratului si cu martori ( A si B )
Prin precizarile depuse in data de 23.12.2015 ( fl 18 ) reclamanta  a solicitat ca solcita deplasarea minorului alaturi d emama in Germania -Munchen in perioada 04.01.2016  - 26.11.2016.
A fost indicat ca temei de drept al cererii art 18 al 2 din legea 272 / 2004, legea 248 / 2005, art 484, 2502 cod proc civ.
Paratul   a formulat intampinare ( fl 32 - 35 ) in termenul de 25 zile stabilit de instanta potrivit dispozitiilor art 200 cod proc civ arin care a solicitat urmatoarele:
• exercitarea in comun a autoritatii parintesti  asupra minorului X
• stabilirea domiciliului minorului la reclamanta in B
• obligarea  sa la plata unei pensii de intretinere in cuantum legal avand in vedere ca mai are un copil dintr-o alta relatie
• respingerea ca nefondata a cererii reclamantei de a calatori in Europa fara acordul sau
In motivare a aratat in esenta ca sustinerile reclamantei referitoare la obligatia de intretinere nu sunt reale, ca prin aceasta cerere reclamanta incearca sa il determine sa nu mai aiba vreun contact cu primul sau copil, ca in interesul superior al copilului este sa pastreze legaturile personale cu ambii parinti, ca separarea parintilor nu determina o schimbare de atitudine fata de copil, avand aceleasi obligatii  in ambele cazuri, ca solicita ca autoritatea parinteasca sa se exercite in comun, domiciliul minorului sa fie stabilit la mama  iar dumnealui sa plateasca pensie de intretinere, ca nu este de acord ca reclamanta sa poata pleca alaturi de copil oricand si oriunde pe teritoriul Europei, fara acordul sau, ca nu s-a opus niciodata ca fiul sau sa plece insotit de mama sa si nici nu o va face in viitor atata vreme cat are cunostinta despre locul unde pleaca si durata deplasarii, ca nu si-a exercitat niciodata abuziv drepturile parintesti, ca reclamanta nu a precizat cererea sub aspectul scopului calatoriei, destinatiei si perioadei, ca nu a aratat cand i-a solicitat consimtamantul si nu i l-a oferit si ca prin aceasta solicitare urmareste lipsirea dumnealui de drepturile parintesti.
In drept au fost invocate dispozitiile art 483, 503 cod civ.
In probatiune paratul  a solicitat proba cu inscrisuri, cu interogatoriu si cu martori (  la administrarea acesteia din urma renuntand la termenul din 14 martie 2016 )
In cauza s-au efectuat anchete psihosociala la domiciliul partilor ( fl 60; fl 68 - 69 9
Partile au fost legal citate.

Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

Din relatia de convietuire a partilor s-a nascut in  data de 2 iulie 2015 minorul A
Potrivit declaratiei martorului  X partile au convietuit cateva saptamani dupa nasterea copilului, ulterior fiul partilor ramanand  in grija exclusiva a mamei.
Rezulta din aceeasi decpozitie ca desi tatal nu a acordat minorului suficient sprijin finanicar, acesta il iubeste, il viziteaza  frecvent, nu a avut vreodata o conduita agresiva fata de copil sau mama acestuia si nici nu a constituit un risc pentru fiul sau
Anchetele psihosociale efecuate in cauza probeaza faptul ca reclamanta si minorul locuiesc in B, intr-un imobil P + E compus din sase camere  si dependinte, mobilat , dotat cu aparatura electrocasnica  si intretinut igienico -sanitar.
Paratul are domiciliul  stabil pe raza comunei P, insa locuieste in B
Reclamanta a solicitat sa exercite in mod exclusiv autoritatea parinteasca, argumentandu-si solicitarea pe refuzul  tatalui de a contribui financiar la intretinerea copilului, in timp ce paratul paratul in comun.
Potrivit art 486  noul cod civil ori de cate ori exista neintelegeri intre parinti cu privire la exercitiul drepturilor sau la indeplinirea indatoririlor parintesti, instanta de tutela, hotaraste potrivit interesului superior al copilului
  Instanta retine ca potrivit dispozitiilor noului cod civil  autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti.
Art 397 din noul cod civil, prevede ca dupa divort autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, in afara de cazul in care instanta decide astfel.
Art 398 cod civ prevede ca atunci cand exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti, celalalt parinte pastrand dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.
  Noul cod civil instituie deci regula  in sensul ca dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti.
Totodata, potrivit art 36 al 7 din Legea  272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului Se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti.
Instanta retine ca in situatia in care parintii nu convietuiesc exercitarea in comun a autoritatii parintesti se concretizeaza in consultarea acestora in luarea deciziilor importante cu privire la cresterea si educarea copiilor ( de exemplu alegerea scolii la care copilul va studia, a medicului de familie, a cursurilor extrascolare etc ), actele curente privind cresterea si educarea acestora fiind indeplinite de parintele la acre copiii locuiesc.
Neintelegerile partilor asupra contributiei paratului la intretinerea minorului sau chiar neindeplinirea acestei obligatii nu justifica excluderea acestui parinte de la exercitiul drepturilor si indatoririlor parintesti, cu atat mai mult cu cat probatoriul administrat in cauza nu a evidentiat  existenta vreunui motiv dintre cele anterior mentionate sau a unei situatii de risc pentru copil in ipoteza exercitarii in continuare, de catre ambii parinti a autoritatii parintesti. De altfel chiar martorul reclamantei a subliniat implicarea tatalui in  cresterea si educarea fiului sau, parintele vizitandu-si copilul, insotindu-l la medic si chiar petrecand vacante alaturi de acesta.
          In consecinta, avand in vedere ca nu s-a facut dovada unor situatii de exceptie dintre cele prevazute de art 398 cod civ si art 36 al 7 din Legea  272/2004 , instanta va dispune ca, in temeiul art. 397 cod civ. autoritatea parinteasca sa se exercite in comun de parinti.
Instanta mai retine si faptul ca atunci cand stabileste locuinta copilului minor instanta trebuie sa ia in considerare o serie de criterii precum: situatia locativa a fiecaruia dintre cei doi parinti, istoricul ingrijirii copilului, dorinta exprimata de minor cu privire la stabilirea locuintei sale la resedinta unuia sau altuia dintre parinti, apropierea locuintelor fiecaruia dintre cei doi parinti de scoala  si respectiv gradinita, concluziile raportului autoritatii tutelare cu privire la locuintele celor doi parinti, dorinta exprimata de fiecare dintre cei doi parinti cu privire la stabilirea locuintei minorului la resedinta lor, disponibilitatea fiecaruia dintre parinti de a implica pe celalalt parinte cu privire la deciziile legate de copii, disponibilitatea fiecaruia dintre parinti de a permite celuilalt parinte accesul in locuinta sa.
Din probatoriul administrat in cauza a rezultat ca minorul se afla in grija mamei, parinte care s-a preocupat in mod corespunzator de dezvoltarea acestuia.
Desi reclamanta este de profesie  soprana si in baza unor contracte de colaborare isi desfasoara periodic activitatea in afara teritoriului tarii,  aceasta supravegheaza  in mod constant copilul si ii acorda o ingrijire de calitate.
De altfel, paratul a consimtit ca locuinta fiului sau minor sa fie stabilita alaturi de mama.
In consecinta, luand in considerare probatoriul administrat instanta apreciaza in baza art 400 din noul cod civ ca nevoia  de stabilitate si continuitate a minorului este asigurata cel mai bine in conditiile stabilirii domiciliului alaturi de  reclamanta la domiciliul din  B
Intrucat potrivit art. 499 cod civ .intre parinti si copii exista o obligatie legala de intretinere care se stabileste conform art. 529 cod civ., potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati, instanta, in baza art 402 al 1 cod civ  va stabili ca paratul sa plateasca  reclamantei in favoarea minorului o pensie lunara de intretinere in procent de 16,5 % din venitul net realizat incepand cu data introducerii actiunii ( 10.12.2015 ) si pana la majorat. Pentru a stabili astfel instanta avut in vedere faptul paratul realizeaza venituri din munca ( fiind salariat la SC M  SRL) si ca mai are un copil minor in intretinere  ( A, .
Sub aspectul cererii avand ca obiect suplinire consimtamant  instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 23 al. 2 din Legea 272/2004, “deplasarea copiilor in strainatate se realizeaza cu respectarea  prevederilor legii 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, cu modificarile si completarile ulterioare”
Art 30 al 1 li c din legea 248/2005 prevede ca:
          „(1) Organele politiei de frontiera permit iesirea din Romania a cetatenilor romani minori numai daca sunt insotiti de o persoana fizica majora, in urmatoarele cazuri:
    c) minorului care este titular al unui document de calatorie individual ori, dupa caz, al unei carti de identitate si care calatoreste in strainatate impreuna cu unul dintre parinti i se permite iesirea in aceleasi conditii si impreuna cu acesta, fara a mai fi necesara declaratia celuilalt parinte, numai daca parintele insotitor face dovada faptului ca i-a fost incredintat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila sau ca exercita singur autoritatea parinteasca in temeiul unei hotarari judecatoresti ramase definitiva si irevocabila ori in temeiul unei hotarari judecatoresti ramase definitiva pentru procesele incepute cu data de 15 februarie 2013;”
Art. 31 al 3 din legea 248/2005 prevede ca:
„ Iesirea din Romania a minorilor, in situatia in care exista neintelegeri intre parinti cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre parinti se afla in imposibilitatea de a-si exprima vointa, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 30 alin. (2) si (3), se permite numai dupa solutionarea neintelegerilor de catre instanta de judecata, in conditiile legii.”
Instanta retine sub un prin aspect ca prin cererea de chemare in judecata reclamanta nu a informat despre existenta unei stari de conflict intre parti determinate de refuzul paratului de a consimti la parasirea teritoriului tarii de catre minor.
Sub un alt aspect este de retinut depozitia  martorului X, persoana care a subliniat  buna comunicare intre parti. In concret, acesta a declarat ca atunci cand reclamanta a dorit sa plece cu fiul sau din tara nu a intampinat opozitia paratului, ca au existat astfel de deplasari chiar pe parcursul judecarii prezentei cereri, ultima data reclamanta fiind chiar insotita de parat la aeroport.
In conditiile date, intrucat nu sunt indeplinire cerintele prevazute de 31 al 3 din legea 248/2005, instanta va respinge  ca nefundat acest capat de cerere.
In baza art 453 cod proc civ va obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 40 lei cheltuieli de judecata  in masura pretentiilor admise ( taxa judiciara de timbru )