Pretentii

Prin cererea inregistrata sub nr. 15907/180/24 12 2015 la Judecatoria Bacau, reclamanta B A de A din R (B.A.A.R.) a chemat in judecata in calitate de parat pe A R I pentru ca prin hotarare judecatoreasca sa fie obligat la plata sumei de 15.040,18 lei  c/valoare despagubiri achitate, 715,13 lei reprezentand dobanda legala aferenta debitului principal calculata pana la data de 10 10 2015, precum si in continuare pana la achitare debitului si a sumei de 706,69 lei TVA aferent despagubirilor platite.
Actiunea a fost legal timbrata cu 928,10 lei taxa judiciara de timbru.
In motivarea actiunii se arata de catre reclamanta ca la data de 09.11.2012, paratul a provocat din vina sa, un accident de circulatie in Italia, in timp ce conducea autovehiculul inmatriculat sub nr. xxxxx.
In urma accidentului s-au provocat daune constand in avarierea autovehiculului cu numar de inmatriculare PA-602593. Astfel, autovehiculul xxxxx, parcat, a luat foc si a produs daune autovehiculului PA 602593 parcat in fata sa.
In data de 10.01.2013, Biroul National de Carte Verde din Italia a avizat cu privire la accident solicitand sa verifice situatia asigurarii autovehiculului  xxxx.
 Prin adresa nr. AD075123/11.02.2013, BAAR a solicitat societatilor de asigurare  reasigurare, conformarea/infirmarea existentei asigurarii RCA/Carte Verde pentru autovehiculul GL 08 YFR, valabila la data producerii accidentului. Conform raspunsului primit, autovehiculul cu numarul de inmatriculare GL 08 YFR nu era asigurat la data producerii accidentului.
Dupa primirea avizarii, BAAR a deschis dosarul de dauna cu referinta BAAR/ADMGA/13/I/00707 si a verificat situatia asigurarii autovehiculului GL 08 YFR, in baza de date CEDAM care este o baza de date comuna a asiguratorilor administrata de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. Conform raspunsului primit autovehiculul GL 08 YFR nu era asigurat la data producerii accidentului.
 Pentru a obtine date cu privire la situatia inmatricularii autovehiculului GL 08 YFR si cu privire la proprietarul/detinatorul acestuia, a solicitat informatii la Directia Regim Permise de Conducere si Inmatricularea Vehiculelor ( D.R.P.C.I.V. ) de la care s-a primit informatia anexata . Din acest document rezulta ca proprietarul autovehiculului xxxxx este SL, cu adresa in str. Cluj nr. 35 Galati, judet Galati. Ca urmare, prin adresa AD07513511.02.20133, a notificat cu privire la accident proprietarul, (S L ) solicitandu-i informatii cu privire la asigurarea autovehiculului . La aceste notificari s-a primit raspunsul proprietarului, plicul  pentru parat intorcandu-se retur. Proprietarul a comunicat faptul  ca autovehiculul este folosit de  catre parat ( anexand in acest sens un  contract de comodat ).
Avand in vedere ca in urma acestor demersuri nu s-a facut dovada existentei  unei asigurari RCA/Carte verde pentru autovehiculul xxxxx, valabila la data producerii accidentului.
In baza art.48 alin. 1 din Legea nr.136/1995, incheierea asigurarii pentru acest autovehicul era obligatorie ( art. 48 , alin. 1 din L 136/1995 are urmatorul continut : Persoanele fizice sau juridice care au in proprietate vehicule supuse inmatricularii/inregistrarii in Romania, precum si tramvaie au obligatia sa se asigure pentru cazurile  de raspundere civila ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule in limitele teritoriale de acoperire … )
Acest autovehicul avea la data respectiva locul obisnuit de stationare in Romania ( era legal inmatriculat in Romania ); 
In baza „ Acordului Multilateral incheiat intre birourile nationale din statele membre ale Spatiului Economic European si ale altor state „ si a prevederilor „ Regulamentului General al Consiliului Birourilor „, B.A.A.R. a constatat ca este obligat sa-si angajeze raspunderea in garantie si a acceptat ca Biroul National din Italia, sa gestioneze cazul de dauna si sa plateasca despagubirile cuvenite persoanei prejudiciate, conform legislatiei din aceasta tara .
Deoarece paratul nu a dat curs solicitarii de plata a despagubirii in data de 17 09 2013, B.A.A. R a achitat catre Biroul National din Italia suma solicitata de 3347,48 Euro (. Avand in vedere cursul valutar de la data platii, B.A.A.A.R s-a inregistrat in acest caz cu o cheltuiala de 14880.18 lei (12.028.77 lei daune materiale ; 1804.31 lei taxa gestiune; 1080.27 lei alte cheltuieli si 66.82 lei comision).
In privinta angajarii raspunderii civile delictuale a paratului solicita sa constate ca aceasta a fost stabilita de biroul National din Italia in baza competentei conferite de prevederile art. 3 alin. 4 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor, prevederi care  sunt de acord si cu prevederile art. 107 din legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat ( in vigoare la data respectiva ) .
In drept s-au invocat dispozitiile art. 25 alineat 3 din Legea 32/200, Legea 136/1996, Directiva 72/166/CE, art. 1384 alineat 1 Cod Civil, Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii cauzate prin accidente de vehicule. 
Paratul a depus la dosarul cauzei intampinare, la termenul de astazi instanta stabilind ca aceasta este tardiva. A invocat paratul exceptia lipsei calitatii procesual pasive,, exceptie care, in raport de motivarea sa in fapt, instanta o califica ca fiind aparare pe fondul cauzei.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.
Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
La data de 22 12 2011 paratul A RI a incheiat cu numitul S L contractul de comodat in forma autentica avand ca obiect preluarea folosintei gratuite a autoturismului DACIA cu nr. de inmatriculare GL 08 YFR.
La data de 09 11 2011 paratul a reclamat Sectiei de Carabinieri din localitatea Agrigento Italia, faptul ca autoturismul cu nr. xxx parcat in fata casei sale (si caruia ii expirase la data de 07 11 2011 asigurarea de raspundere civila auto), a ars in totalitate, fiind avariat totodata si autoturismul FIAT cu nr. de inmatriculare PA 602593, parcat langa cel utilizat de parat. Astfel cum rezulta din inscrisurile atasate cererii de chemare in judecata, rezulta ca autoritatile italiene nu au putut stabili cauza producerii incendiului. Biroul gestionar  (Ufficio Centrale Italiano) a stabilit ca raspunderea pentru producerea incendiului revine asiguratorului autoturismului xxxx, iar intrucat la data de 09 11 2011 acesta nu mai detinea o polita valabila de raspundere civila auto, a fost atrasa raspunderea reclamantei.
La data de 17 09 2013 reclamanta a achitat suma de 3362,48 euro (echivalentul sumei de 14980,18 lei) catre partenerul asigurator din Italia, Ufficio Centrale Italiano.
Situatia de fapt retinuta mai sus pe baza inscrisurilor depuse in dovedirea cererii si descrisa de reclamanta nu a fost contrazisa de catre parat. 
In drept, potrivit art. 25 din Legea 32/2000, 
 (3) Asiguratorii emitenti de documente internationale de asigurare, Carte Verde, vor constitui Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania, in conformitate cu prevederile Conventiei Internationale Carte Verde. Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania este o asociatie profesionala, independenta si autonoma, care, in baza Conventiei Internationale Carte Verde, are rol de reglementare a activitatii asiguratorilor emitenti de documente internationale de asigurare.
Cu privire la responsabilitatea reclamantei, potrivit Directivei CEE nr. 72/166/CEE privind aproprierea legislatiilor statelor membre cu privire la asigurarea de raspundere civila auto si introducerea obligatiei de asigurare a acestei raspunderi, art. 2 alineat 2 stabileste:  
In ceea ce priveste vehiculele care provin in mod obisnuit de pe teritoriul unui stat membru, dispozitiile prezentei directive , cu exceptia articolelor  3 si 4, se aplica :
-dupa incheierea unei conventii intre cele sase birouri nationale ale asiguratorilor prin care fiecare birou national garanteaza, in concordanta cu prevederile legislatiei sale interne  in domeniul asigurarilor obligatorii, solutionarea cererilor de despagubire rezultate in urma accidentelor provocate pe teritoriul sau de vehicule care provin  in mod obisnuit de pe teritoriul altui stat membru, indiferent daca aceste vehicule sunt asigurate au nu.
Potrivit Anexei Deciziei Comisiei 2003/564/CE privind aplicarea Directivei CEE nr. 72/166/CEE, intrucat aceeasi directiva prevede ca vehiculele stationate in mod obisnuit intr-o tara terta sunt considerate vehicule stationate in mod obisnuit in Comunitate, in cazul in care birourile nationale ale tuturor statelor membre garanteaza individual – fiecare in conditiile stabilite in legislatia sa interna privind asigurarea obligatorie – solutionarea evenimentelor produse pe teritoriul lor si provocate de circulatia acestor vehicule.
Potrivit art. 2, Birourile subsemnate isi confera reciproc, in numele lor si al membrilor lor, competenta de a solutiona pe cale amiabila orice solicitari de despagubire si de a primi notificarile oricaror 
Potrivit art. 3,  In cazul in care un birou este informat cu privire la producerea unui accident pe teritoriul tarii in care este competent, in  care este implicat un vehicul care provine dintr-o alta tara  fara a se astepta  o cerere de despagubire, o ancheta asupra imprejurarilor accidentului  Biroul Comunica aceste informatii,  cat  mai repede posibil, asiguratorului care a emis cartea verde sau polita de asigurare sau, dupa caz, biroului in cauza. Cu toate acestea, impotriva biroului nu se poate invoca nici un fel de neindeplinire a acestor obligatii   .
      In cazul in care, pe parcursul acestei anchete, biroul constata ca asiguratorul vehiculului implicat  este identificat si   ca exista un corespondent al acestuia autorizat in conformitate cu dispozitiile articolului 4, biroul trimite fara intarziere informatiile acestui corespondent in vederea utilizarii acestora in orice scop folositor.  
Fata de prevederile enuntate, instanta retine ca reclamanta justifica calitate procesuala activa pentru recuperarea prejudiciului produs si achitat partenerului asigurator din Italia, recuperarea prejudiciului urmand insa a se face potrivit legii romane.
Astfel, conform art. 1384 Cod Civil, cel care raspunde pentru fapta altuia se poate intoarce impotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu exceptia cazului in care acesta din urma nu este raspunzator pentru prejudiciul cauzat iar potrivit art. 2305 Cod Civil, fideiusorul care a platit datoria este de drept subrogat in toate drepturile pe care creditorul le avea impotriva debitorului.
Pentru angajarea raspunderii civile a paratului decurgand din accidentul rutier produs la data de 09 11 2011 in localitatea Agrigento, Italia, sunt incidente dispozitiile interne in vigoare la acea data, respectiv  Ordinul C.S.A. nr. 14 din 29 noiembrie 2011 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Potrivit art. 26, asiguratorul RCA are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretentiilor formulate in cererea de despagubire, dovedite prin orice mijloc de proba. Fara a se depasi limitele de despagubire prevazute in contractul de asigurare RCA, in conditiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a politei de asigurare RCA, se acorda despagubiri in forma baneasca pentru:
    a) vatamari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial;
    b) pagube materiale;
    c) pagube reprezentand consecinta lipsei de folosinta a vehiculului avariat;
    d) cheltuieli de judecata efectuate de catre persoana prejudiciata.
    (2) Indiferent de locul in care s-a produs accidentul de vehicul - pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulatiei publice, in incinte si in orice alte locuri, atat in timpul deplasarii, cat si in timpul stationarii vehiculului asigurat, asiguratorul RCA acorda despagubiri pana la limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare RCA pentru:
    1. prejudiciul produs de dispozitivele sau instalatiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a atasului tractat de vehicul;
    2. prejudiciul produs din culpa conducatorului vehiculului asigurat, inclusiv in cazurile in care la data accidentului conducatorul vehiculului:
    - a condus vehiculul fara consimtamantul explicit sau implicit al asiguratului;
    - nu este titularul unui permis care sa ii dea dreptul sa conduca vehiculul respectiv;
    - nu a respectat obligatiile legale de ordin tehnic cu privire la starea si siguranta vehiculului respectiv;
    3. prejudiciul produs prin fapta lucrului, cand prejudiciul isi are cauza in insusirile, actiunea sau inactiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori caderea accidentala a substantelor, materialelor sau a obiectelor transportate;
     4. prejudiciile produse ca urmare a vatamarii corporale sau decesului membrilor familiei asiguratului sau membrilor familiei conducatorului auto, cu exceptia despagubirilor solicitate de catre conducatorul auto vinovat de producerea accidentului;
    5. prejudiciile provocate tertilor, drept consecinta a deschiderii usilor vehiculului, in timpul mersului sau atunci cand vehiculul este oprit ori stationeaza, de catre pasagerii acestuia, fara asigurarea ca nu se pune in pericol siguranta deplasarii celorlalti participanti la trafic.
    ART. 27
    Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru:
    1. cazurile in care proprietarul, utilizatorul sau conducatorul vehiculului vinovat nu are raspundere civila, daca accidentul a fost produs:
    a) intr-un caz de forta majora;
    b) din culpa exclusiva a persoanei prejudiciate;
    c) din culpa exclusiva a unei terte persoane, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 26 alin. (2) pct. 5;
  In raport de dispozitiile legale enuntate, instanta retine ca paratul poate fi tinut la repararea prejudiciului inclusiv in situatia in care autoturismul aflat in paza sa juridica, neasigurat era stationat, prejudiciul fiind produs de dispozitivele sau instalatiile cu care a fost echipat vehiculul sau fapta lucrului, cand prejudiciul isi are cauza in insusirile, actiunea sau inactiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori caderea accidentala a substantelor, materialelor sau a obiectelor transportate.
Ceea ce trebuie sa dovedeasca reclamanta, este faptul ca incendiul s-a declansat de la dispozitivele sau instalatiile cu care a fost echipat vehiculul, prin scurgerea, risipirea ori caderea accidentala a substantelor, materialelor sau a obiectelor transportate sau prin inactiunea vehiculului.
Potrivit inscrisurilor transmise de autoritatile italiene, avarierea autoturismului FIAT, care a condus la plata de catre reclamanta a despagubirilor pretinse prin actiune, s-a produs prin propagarea focului de la autoturismul DACIA Logan cu nr. xxxxx. Este evident deci ca asupra acestuia din urma autoturism focul s-a manifestat cu precadere, intrucat a fost distrus complet. Dar faptul ca asupra autoturismului DACIA Logan s-a manifestat incendiul, nu presupune si ca acesta este cauza focului. Nu rezulta din probele administrate care este cauza concreta a producerii incendiului, respectiv daca provine dintr-o imprejurare intrinseca autoturismului sau dintr-una extrinseca (autoturismul a fost incendiat sau s-a aprins accidental prin propagarea de la o alta sursa de foc). Potrivit concluziilor autoritatilor italiene astfel cum acestea rezulta din actele depuse, incendiul a avut cauza necunoscuta.
Pentru atragerea raspunderii civile delictuale potrivit art. 1349 Cod Civil, trebuie dovedite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, vinovatia paratului si legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu. Dovada vinovatiei paratului se impune a fi facuta, cu atat mai mult cu cat in conditiile angajarii raspunderii civile potrivit art. 26 din Ordinul CSA 14/2011, sunt prevazute si situatii de exceptie enumerate la art. 27:    
    a) intr-un caz de forta majora;
    c) din culpa exclusiva a unei terte persoane, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 26 alin. (2) pct. 5;
 Cu probele administrate, reclamanta nu a facut dovada intrunirii conditiei de vinovatie (sub forma culpei sau a intentiei) a paratului in producerea prejudiciului, astfel incat actiunea este nefondata. Faptul ca reclamanta a despagubit partenerul asigurator din Italia nu conduce prin el insusi la angajarea raspunderii civile a paratului, reclamanta trebuind sa probeze cele mai sus enuntate.
Pentru aceste considerente actiunea urmeaza a fi respinsa ca nefondata.