DREPT PROCESUAL CIVIL. Solutie de respingere a exceptiei privind tardivitatea apelului, legala din perspectiva dispozitiilor art.284 alin.1 si 3 din Codul de procedura civila, in conditiile in care procedura de comunicare a hotararii apelate s-a realizat

DREPT PROCESUAL CIVIL. Solutie de respingere a exceptiei privind tardivitatea apelului, legala din perspectiva dispozitiilor art.284 alin.1 si 3 din Codul de procedura civila, in conditiile in care procedura de comunicare a hotararii apelate s-a realizat cu incalcarea dispozitiilor art.100 alin.3 din Codul de procedura civila.
Art.95 din Codul de procedura civila
Art.100  din Codul de procedura civila
Art.284 alin.1 si 3 din Codul de procedura civila
Art.297 din Codul de procedura civila
Art.129 alineat 5/1 din Codul de procedura civila Procedura initiala de comunicare a hotararii nu s-a realizat in conditiile prescrise de lege, pe actele de procedura specificandu-se ca destinatarii si-au schimbat adresa, iar la dosar exista mentionat noul domiciliu ales la care la care se solicita a se face comunicarea hotararii, totusi comunicarea acesteia s-a realizat ulterior prin afisare la usa instantei, procedura prevazuta doar pentru situatia expusa la art.95 din Codul de procedura civila, neincidenta insa in speta.
Apelul declarat impotriva hotararii a carei procedura de comunicare s-a realizat cu incalcarea dispozitiilor legale incidente, respectiv art.100 alin.3 din Codul de procedura civila, a fost declarat inauntrul termenului prescris de lege, ca atare din perspectiva prevederilor art.281 alin.1 si 3 din Cod, dispozitia de respingere a exceptiei de tardivitate a apelului este legala.                                 
                                

DECIZIA CIVILA NR. 4097/2013-R  din 05.09.2013 (dosar nr. 1503/268/2007) Prin sentinta civila nr. 13730 din 06.12.2011, pronuntata de Judecatoria O, s-a respins  exceptia lipsei calitatii procesuale active, invocate de catre parati, s-a respins ca nefondata cererea principala formulata de catre reclamantii P A si P K K cu dom. ales la Cabinet Av. K T in contradictoriu cu paratii N L si N I, s-a admis exceptia caracterului nedeterminat al obiectului cererii reconventionale, exceptie invocata din oficiu, de catre instanta si in consecinta, s-a respins ca neavand obiect determinat cererea reconventionala formulata de catre paratii-reclamanti reconventionali N L si N I in contradictoriu cu reclamantii-parati reconventionali.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca  actiunea reclamantilor se caracterizeaza prin solicitari cu caracter principal si solicitari cu caracter subsidiar, pretentiile cu caracter principal vizand constatarea coproprietatii asupra constructiei, partajul acesteia, constatarea dreptului de superficie, instituirea unei servituti de trecere, obtinerea folosintei pasnice si inscrierea in CF  toate acestea din urma privitoare la dreptul de proprietate exclusiva dobandit in urma partajului.
S-a mai retinut ca pretentiile mai sus enumerate cu caracter principal deriva din capatul de cerere privitor la constatarea coproprietatii asupra constructiei, astfel ca solutia asupra acestor pretentii depinde de solutia data asupra capatului de cerere privind constatarea coproprietatii asupra constructiei.
 In ceea ce priveste constatarea coproprietatii asupra constructiei, s-a retinut de prima instanta ca pretentiile reclamantilor sunt nefondate. Astfel, paratii sunt proprietarii  tabulari ai terenului pe care este edificata constructia iar in temeiul institutiei juridice a accesiunii imobiliare, conform prevederilor art. 482 Cod civil sunt prezumati ca fiind si proprietarii constructiei. Insa nu doar aceasta prezumtie ci si actele emise pentru construirea acestei case atesta dobandirea dreptului de proprietate de catre parati, sens in care, o  deosebita importanta prezinta faptul admiterii in parte a exceptiei de nelegalitate a autorizatiei de construire nr.21 din 8 mai 1995 (privind imobilul in litigiu) in sensul constatarii nelegalitatii emiterii acestei autorizatii si pe numele P S. Ca urmare a invocarii exceptiei de nelegalitate in prezentul litigiu, cauza a fost suspendata si exceptia de nelegalitate a fost solutionata prin sentinta civila nr.2317/30.06.2010 a Tribunalului H. Admiterea in parte a exceptiei de nelegalitate  produce efecte inter partes cu privire la actul administrativ constatat ca fiind nelegal. Prin urmare, in raporturile juridice dintre parti trebuie considerat ca autorizatia de construire a fost emisa doar pe seama paratului. Dobandirea dreptului de proprietate de catre cetatenii straini asupra unei constructii in Romania nu a fost prohibita la momentul edificarii constructiei in litigiu, astfel ca daca intelegerea partilor ar fi fost in sensul dobandirii coproprietatii asupra constructiei prin edificare in comun, ar fi avut posibilitatea incheierii unei conventii scrise in acest sens, insa o atare conventie nu s-a intocmit. Intrucat nu s-a relevat aceasta intentie de construire in comun nici la momentul autorizarii construirii, tinand cont de efectele admiterii in parte a exceptiei de nelegalitate mai sus mentionate, instanta de fond a apreciat ca reclamantii nu sunt coproprietari asupra acestui edificat. In consecinta, capatul de cerere privind constatarea coproprietatii asupra constructiei a fost respins ca nefondat, iar celelalte capete de cerere ce formeaza solicitarile principale ale reclamantilor avand caracter accesoriu vor urma soarta principalului, fiind respinse ca atare.
 S-a mai retinut ca actiunea reclamantilor cuprinde si solicitari cu caracter subsidiar, insa aceste solicitari trebuie raportate la temeiul de drept al cererii indicat in mod expres de catre reclamanti. S-a subliniat faptul ca alegerea temeiului de drept al cauzei unei actiuni civile reprezinta atributul exclusiv al reclamantului, in virtutea principiului disponibilitatii, astfel, prima instanta a retinut ca nu are posibilitatea schimbarii temeiului juridic al actiunii si nici a-i pune in vedere reclamantului sa indice un alt temei juridic decat cel ales, intrucat o astfel de interventie ar excede   rolului activ,  intrucat s-ar incalca principiul disponibilitatii care guverneaza  procesul civil. Raportat strict la temeiurile de drept indicate de catre reclamanti, pretentiile acestora cu caracter subsidiar au fost apreciate ca nefondate si au fost respinse ca atare, intrucat aplicarea textelor de lege indicate nu justifica temeinicia respectivelor pretentii. Referitor la puterea de lucru judecat a prezentei hotarari, in conditiile art. 1201 Cod civil, s-a apreciat ca opereaza cu privire la aceste pretentii subsidiare ale reclamantilor doar raportat la temeiurile de drept indicate in mod expres in cerere si nu va opera fata de un alt temei de drept, cum ar fi eventual institutia juridica a imbogatirii fara justa cauza.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active, invocate de catre parati,  instanta de fond nu a constatat inexistenta unei identitati intre persoanele chemate in judecata si subiectele pasive din raportul de drept dedus judecatii, avand in vedere considerentele mai sus expuse si tinand cont atat de pretentiile principale cat si de pretentiile subsidiare ale reclamantilor, a respins aceasta exceptie.
Referitor la exceptia caracterului nedeterminat al obiectului cererii reconventionale,  invocata din oficiu, a fost admisa de prima instanta, retinand ca potrivit principiilor dreptului procesual civil, orice actiune civila trebuie sa aiba un obiect ce este necesar sa indeplineasca trei cerinte sa fie licit, posibil si determinat. Cererea reconventionala trebuie sa indeplineasca toate cerintele unei cereri de chemare in judecata, prin urmare si cerintele mai sus amintite, raportat la obiectul actiunii civile. In speta de fata, petitul cererii reconventionale se caracterizeaza prin afirmarea generica a unor institutii juridice - petitie de ereditate, drept de creanta etc., fara a se indica pretentiile concrete ale paratilor-reclamanti reconventionali. Desi instanta in temeiul rolului activ consacrat de prevederile art. 129 C.proc.civ. prin incheierea de sedinta din data de 20.09.2011 a pus in vedere paratilor-reclamanti reconventionali sa-si precizeze in concret pretentiile, acestia nu s-au conformat. Astfel, in lipsa unor pretentii concrete, instanta de fond a constatat caracterul nedeterminat al obiectului cererii reconventionale, fiind admisa exceptia invocata si respinsa ca atare cererea reconventionala. 
Fata de considerentele mai sus expuse, instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active si a respins ca nefondata cererea principala, a admis exceptia caracterului nedeterminat al obiectului cererii reconventionale  si a respins ca atare cererea reconventionala.        
Impotriva acestei hotarari, in termen legal si timbrat cu 225 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar, au declarat apel reclamantii P A si P K, precizand ca motivele de apel le va inainta in termenul prevazut de lege. Ulterior, prin cererea de recurs reclamantii au solicitat admiterea recursului, casarea hotararii atacate si retrimiterea hotararii la instanta de fond in vederea rejudecarii si administrarii de probe, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 43/A din data de 01.02.2013, pronuntata de Tribunalul B, in dosar nr. 1503/268/2007, s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantii P A si  P K, ambii cu domiciliul procesual ales in O, str. R, nr. 10/A, ap. 3/a, jud. B in contradictoriu cu intimatii N L si N I, ambii domiciliati in comuna Z, sat S, nr. 1/A, jud. H impotriva sentintei civile nr. 13730 din 06.12.2011, pronuntata de Judecatoria O, pe care a desfiintat-o si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, tinand seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecata se vor avea in vedere la rejudecarea cauzei in fond.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele considerente:
Prin actiunea dedusa judecatii reclamantii apelanti au solicitat in principal sa se constate ca au dobandit un drept de proprietate prin edificare asupra cotei de ½ parte din imobilul casa de locuit si din imobilul teren, inscrise in CF 466/a, nr. top. 7485 Z, rectificarea situatiei de CF, partajarea imobilului casa de locuit conform folosintei si destinatiei acestuia si mentinerea servitutii zidului comun despartitor, instituirea unui drept de superficie de aproximativ 300-350 mp pe terenul ocupat de imobilul apartament proprietatea reclamantilor, instituirea unei servituti de trecere cu piciorul si autoturismul pe o latime de 3 m si lungime care se va stabili pe baza unei expertize, fara plata de despagubiri si inscrierea dreptului in cartea funciara, iar in subsidiar sa fie obligati paratii in favoarea reclamantilor la despagubiri ce se vor stabili prin raportul de expertiza, reprezentand cheltuieli efectuate de acestia cu cumpararea terenului, edificarea constructiei in cota de ½ parte, amenajarea acesteia si contravaloarea produselor si manoperei efectuate de reclamanti la sistemul de incalzire si alimentarea cu apa potabila a locuintelor, cu cheltuieli de judecata.
In drept reclamantii si-au intemeiat pretentiile formulate pe dispozitiile art. 480 si urmatoarele, 577, 590 si urmatoarele, 616 si urmatoarele, 644 si urmatoarele Cod civil, art. 95, 111, 112, 274, 613 si urmatoarele cod procedura civila si pe dispozitiile Legii 7/1996 modificata.
Critica principala a apelantilor vizeaza incalcarea de catre instanta de fond a prevederilor legale privind dreptul lor la aparare, invocand faptul ca au fost privati de posibilitatea de a administra probe si de a-si sustine cererea formulata, precum si faptul ca instanta de fond a trecut la judecarea cauzei in conditiile in care au fost incuviintate probe, respectiv expertiza de evaluare in constructii si martori.
De asemenea, se mai critica faptul ca instanta de fond si-a rezumat motivarea hotararii doar la capatul principal de cerere, respingand celelalte capete de cerere privind investitiile la imobilul solicitat, pe motivul ca temeiul de drept indicat de reclamanti ar exclude posibilitatea constatarii si a unor asemenea cereri formulate in subsidiar.
Anterior stramutarii prezentei cauze, conform Incheierii pronuntate in sedinta publica din 12 noiembrie 2008, au fost incuviintate probe testimoniale, asupra probei cu expertiza tehnica topografica, expertiza de evaluare, instanta a retinut ca se va pronunta dupa audierea martorilor. Prin Incheierea din 28 noiembrie 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a dispus stramutarea judecarii cauzei la Judecatoria O, fiind pastrate actele de procedura indeplinite.
In sedinta publica din 30 iunie 2009, instanta de fond a incuviintat proba cu expertiza in specialitatea constructii si in aceeasi sedinta publica s-a incuviintat cererea de inlocuire a martorilor incuviintati reclamantilor punandu-se in vedere reprezentantului reclamantilor sa depuna la dosar lista cu martorii ce solicita a fi inlocuiti.
Ulterior, in cauza a fost invocata exceptia de nulitate a Autorizatiei de construire nr. 21 din 8 mai 1995 emisa de Primaria O S, dispunandu-se in sedinta publica din 16.03.2010 scoaterea cauzei de pe rol si trimiterea dosarului la Tribunalul H pentru a se pronunta asupra exceptiei de nelegalitate, exceptie asupra careia Tribunalul H s-a pronuntat prin Sentinta Civila nr. 2317 din 30 iunie 2010 in dosar 1503/268/2009*.
Prin sentinta apelata prima instanta a analizat pe fond capatul de cerere privind constatarea coproprietatii asupra constructiei si cu privire la celelalte capete de cerere s-a apreciat ca au un caracter accesoriu ce urmeaza soarta principalului, respectiv au fost respinse in consecinta, iar cu privire la capetele de cerere formulate de reclamanti in subsidiar, a retinut ca sunt nefondate, raportat la temeiurile de drept indicate de reclamanti, texte de lege care s-a apreciat ca nu justifica temeinicia respectivelor pretentii.
Astfel cum rezulta din actul intitulat declaratie de denuntare a contractului de asistenta juridica din 16.10.2010, reclamantii apelanti au renuntat la serviciile de asistenta juridica a avocatului K N T in baza contractului de asistenta juridica incheiat in legatura cu dosarul 1503/268/2007 aflat pe rolul Judecatoriei Oradea. Este adevarat ca acest act nu a fost adus la cunostinta instantei de fond, dupa repunerea pe rol a cauzei in fata primei instante procedura de citare cu reclamantii apelanti s-a realizat la domiciliul ales la avocatul de mai sus, la sedintele publice din 31 mai 2011 si din 20.09.2011, reclamantii fiind lipsa cat si reprezentantul acestora, iar in sedinta publica in care a avut loc dezbaterea cauzei pe fond, s-a consemnat ca dupa strigarea cauzei, dar inainte de inchiderea sedintei s-a prezentat reprezentantul reclamantilor care a pus concluziile acolo consemnate.
Instanta de apel a retinut ca procesul civil este guvernat de numeroase principii fundamentale, consacrate, in principal, de Constitutia Romaniei republicata, Legea 304/2004 privind organizarea judiciara republicata si Codul de procedura civila, pe baza carora se stabilesc raporturile dintre instanta de judecata, partile litigante si ceilalti participanti la proces, legat de activitatea lor procesuala. Cele mai importante principii ale procesului civil sunt principiul contradictorialitatii, principiul dreptului la aparare, principiul rolului activ al judecatorului, principiul disponibilitatii, al publicitatii si oralitatii dezbaterilor, nerespectarea lor fiind sanctionata cu nulitatea actelor de procedura si atrage desfiintarea hotararii judecatoresti. Nulitatile decurgand din nesocotirea acestor principii, sunt nulitati ce opereaza fara ca partea care le invoca sa fie obligata sa faca dovada vatamarii.
In temeiul principiului contradictorialitatii partile procesuale pot formula cereri,  sa propuna si sa administreze probe si sa puna concluzii cu privire la chestiunile de fapt si de drept de care depinde justa solutionare a cauzei. Nerespectarea acestor principii care asigura respectarea principului dreptului la aparare si a principiului aflarii adevarului, este sanctionat cu nulitatea hotararii. In speta, prima instanta, astfel cum rezulta din practicaua hotararii apelate, in opinia instantei de apel, nu a respectat principiul contradictorialitatii, acordand cuvantul in fond reprezentantului reclamantilor dupa inchiderea dezbaterilor in cauza si in lipsa celorlalte parti sau a reprezentantilor acestora. De esenta principiului contradictorialitatii este obligatia instantei de a acorda cuvantul tuturor partilor din proces, de a discuta verbal concluziile formulate de parti si de a dezbate in atari conditii orice problema care s-a ivit pe parcursul procesului. Inclusiv Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca esential este ca partile sa participe la modalitatile adecvate, reglementate de dreptul intern, la procedura contradictorie in fata instantei.
Instanta de apel a retinut apoi ca prima instanta a trecut la solutionarea cauzei in conditiile in care au fost incuviintate atat proba testimoniala cat si proba cu expertiza de evaluare, fara a face nici o mentiune cu privire la probatiunea deja incuviintata in cauza si nici de revenire asupra acesteia, desi in baza rolului activ conferit de art. 129 alineat 51 cod procedura civila, judecatorul este dator sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevarul si pentru a preveni orice greseala in cunoasterea faptelor. De asemenea, conform art. 129 alineat ultim cod procedura civila, instanta de judecata se pronunta in limitele investirii sale, numai cu privire la ceea ce s-a cerut. Daca formularile sunt improprii,  instanta, in baza rolului activ, este obligata sa solicite precizarea necesara, insa nu este tinuta de temeiul juridic al cererii, avand posibilitatea ca dupa punerea in discutia partilor, sa schimbe calificarea juridica si sa dea cererii calificarea corecta. Ori, respingerea cererilor formulate in subsidiar de reclamanti cu motivarea ca textele legale indicate de acestia nu justifica temeinicia pretentiilor formulate si ca instanta nu are posibilitatea schimbarii temeiului juridic al actiunii si nici a pune in vedere reclamantilor sa indice alt temei juridic decat cel ales, intrucat o astfel de interventie ar excede rolului activ si ar contraveni principiului disponibilitatii, sunt aprecieri eronate in conditiile in care in temeiul rolului activ si al principiului contradictorialitatii, instanta este obligata sa puna in discutia partilor si sa dea calificarea juridica corecta a cererii formulate, nefiind tinuta de temeiul juridic invocat de parte.
Pe fond, astfel cum rezulta din considerentele hotararii apelate, instanta de fond a analizat doar capatul de cerere privind constatarea coproprietatii, iar cu privire la celelalte capete de cerere formulate in principal de reclamantii apelanti, a apreciat ca au caracter accesoriu ce vor urma soarta principala, fiind respinse ca atare, desi s-a solicitat constatarea unui drept de superficie, iar in subsidiar a unui drept de creanta in legatura cu imobilul in litigiu. Procedand in acest mod, instanta de fond nu a cercetat fondul cererilor cu care a fost investita si asupra carora avea obligatia sa se pronunte, cu atat mai mult cu cat a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor. Consemnarea in considerente ca celelalte capete de cerere au caracter accesoriu, vor urma soarta principalului, fiind respinse ca atare, nu echivaleaza cu o cercetare a fondului cauzei cu care prima instanta a fost investita prin aceste capete de cerere.
Instanta de apel a mai retinut ca desi a fost admisa exceptia caracterului nedeterminant al obiectului cererii reconventionale si respinsa cererea reconventionala, reclamantii reconventionali nu au formulat apel sau cerere de aderare la apel impotriva sentintei apelate.
In contextul considerentelor mai sus expuse, instanta de apel a apreciat apelul formulat ca fiind intemeiat, admitandu-l in temeiul art. 297 Cod procedura civila impotriva sentintei apelate pe care a desfiintat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, care la reluarea ciclului procesual va tine seama de considerentele prezentei decizii si anume va pune in discutia contradictorie a partilor stabilirea corecta a temeiului juridic al cererilor formulate, probatiunea testimoniala si cu expertize de specialitate, incuviintate in cauza si asupra carora nu s-a facut nici o mentiune si nici nu s-a consemnat ca s-a revenit temeinic asupra acestor probe, va analiza si se va pronunta asupra tuturor cererilor, exceptiilor si apararilor partilor.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs N L si N I, solicitand admiterea acestuia, respingerea apelului declarat de P A si P K ca fiind inadmisibil, nefondat si tardiv.
Prin motivele de recurs au fost  formulate urmatoarele:
-cererea de apel este tardiva intrucat  instanta de fond la data la care s-a facut comunicarea avea la dispozitie  adresa avocatului K N T si nu pe cea a  avocatului R F care a redactat  apelul;
-apelul s-a baza pe faptul ca avocatul K N T in mod  nejustificat nu s-a prezentat  in cauza la nici un termen in O, iar faptul ca avocatul R F a angajat cauza nu are nici o relevanta daca nu depune delegatie cu precizarea ca sediul procedural al reclamantilor nu s-a schimbat, apelul fiind  nefondat si tardiv.
In drept sunt invocate dispozitiile art. 299 - 316 Cod procedura civila.
Intimatii reclamanti, prin reprezentantul acestora, au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata.
Examinand  hotararea recurata prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu, instanta a constatat urmatoarele:
Sustinerile  recurentilor axate pe depunerea tardiva a cererii de apel, nu pot  fi acceptate, astfel este de retinut ca hotararea  primei instante  a fost comunicata cu partile reclamante la domiciliul ales, respectiv in Mun. B, str. K, nr. 10, la domiciliul avocatului K N T.
La data dezbaterii pe fond a cauzei la dosar exista o delegatie a unui alt avocat, decat cel al carui domiciliu fusese indicat  ca fiind  domiciliul ales al reclamantilor, avocat care s-a si prezentat la ultimul termen de judecata si care a solicitat ulterior pronuntarii hotararii comunicarea la sediul cabinetului  sau.
Desi  procedura de comunicare a hotararii nu s-a realizat in conditiile prescrise de lege, pe procesele - verbale depuse la dosar la  filele 144 - 145 specificandu-se  ca destinatarii si-au schimbat adresa, iar la dosar  exista mentionat noul domiciliu ales la care se solicita a se face comunicarea hotararii, totusi comunicarea acesteia  s-a realizat ulterior prin afisare la  usa instantei, procedura prevazuta doar pentru situatia  expusa la art. 95 din Codul de procedura civila, neincidenta in speta.
Prin urmare, se poate  conchide ca apelul declarat  impotriva hotararii a carei procedura de comunicare s-a realizat cu incalcarea dispozitiilor legale incidente, respectiv  art. 100 alin. 3  din Codul de procedura civila, a fost declarat inauntrul termenului prescris de  lege, ca atare din perspectiva prevederilor art. 284 alin. 1 si 3 din Cod, dispozitia de respingere a exceptiei de tardivitate a apelului este legala.
Referitor la cel  de al doilea motiv de recurs, axat pe sustinerea ca nu ar avea nici o relevanta faptul ca avocatul R F  a angajat cauza cata vreme nu s-a depus la dosar precizare cu privire la schimbarea sediului procedural al reclamantilor, prin urmare  nu ar fi  fost posibila desfiintarea sentintei cu trimitere spre rejudecare, trebuie a se  retine  ca altele  au fost considerentele in temeiul carora instanta de apel a facut aplicarea prevederilor 297 din Codul de procedura civila, problema privind modificarea domiciliului ales fiind analizata odata cu rezolvarea exceptiei privind tardivitatea apelului, corect respinsa de tribunal, date fiind motivele relevate in alineatele de mai sus. Instanta de apel a pronuntat solutia de desfiintare a sentintei cu trimitere la judecatorie spre o noua judecare a cauzei retinand incalcarea principiului contradictorialitatii,  ignorarea prevederilor  art. 129 alineat 51, respectiv ultimul alineat al aceluiasi text, retinandu-se si necercetarea  pe fond de catre prima instanta a tuturor  cererilor  cu care a fost investita, aspecte care insa nu au facut obiectul criticilor  in cadrul recursului dedus judecatii.
Fata de considerentele ce preced, instanta, in baza  dispozitiilor  art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins ca  nefondat recursul, decizia recurata fiind pastrata in totul.