Contestatie in anulare. Conditii de admisibilitate.

Contestatie in anulare. Conditii de admisibilitate.




      Art.317, 318 Cod procedura civila
      
      Contestatia in anulare este o cale de atac,  de retractare supusa unor conditii restrictive de admisibilitate, neputandu-se invoca decat motivele prevazute limitativ prin art.317 si 318 Cod procedura civila.
      Nu constituie motive ale contestatiei in anulare in sensul art.318 Cod procedura civila aspecte care nu au constituit motive de recurs cum nici faptul ca, instanta de recurs nu a expus situatia fiecarui document in parte avand in vedere materialul probator in ansamblul sau.
      
      (Decizia comerciala nr.1473R din 16.10.2007 - Sectia a VI-a Comerciala a Curtii de Apel Bucuresti)
      
      Asupra contestatiei in anulare de fata,
      Deliberand, constata ca, prin decizia comerciala nr.2913R din 24.11.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr.48483/3/2005 a fost respins ca nefondat recursul declarat de debitoarea S.C. "C I" S.A. impotriva sentintei comerciale nr.1193/17.05.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala in dosarul nr.48486/3/2005 in contradictoriu cu intimata-creditoare BCR prin Sucursala Sector 1 Bucuresti.
      S-a retinut in esenta ca, prin sentinta comerciala nr.1193/17.05.2006 s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a creditoarei BCR - Sucursala Sector 1 ca si contestatia formulata de debitoarea S.C. "C I" S.A. ca fiind tardiva. De asemenea, s-a admis cererea creditoarei si s-a deschis procedura reorganizarii judiciare si lichidarii impotriva debitoarei potrivit prevederilor Legii nr.64/1995 republicata.
      Instanta de recurs a considerat recursul nefondat intrucat, materialul probator administrat in cauza nu a confirmat criticile recurentei, retinand ca, intimata a probat existenta creantei sale ca fiind certa, lichida si exigibila si ca nu a fost de rea-credinta fata de procedura aleasa pentru recuperarea creantei sale.
      Impotriva deciziei comerciale precitate, pronuntata de instanta de recurs, debitoarea a formulat contestatie in anulare solicitand desfiintarea acesteia pentru opt critici care in esenta se rezuma la  cele de mai jos.
      1. Instanta de recurs a incalcat dreptul recurentei la aparare intrucat nu a observat ca la termenul de la 25.01.2006 i-a fost admisa cererea pentru lipsa de aparare.
      Totodata nu s-a observat ca la 02.02.2006 s-a transmis prin posta contestatie impotriva cererii introductive de instanta de catre creditoare, instanta de recurs omitand sa cerceteze incheierea prin care s-a respins ca tardiva contestatia.
      In fine, ar fi ramas nesolutionate toate motivele si argumentele juridice precum si articolele si textele de lege invocate de contestatoare in contestatie iar judecatorul sindic nu ar fi citat-o pe contestatoare pentru a lamuri toate aspectele legate de starea de insolventa.
      2. Instanta de recurs ar fi savarsit o grava eroare materiala cand nu a retinut scopul neindoielnic pentru care recurenta a incheiat contractul de cesiune de creanta autentificat sub nr.208/26.02.2003 neanalizand toate clauzele, schimbandu-i sensul. De asemenea, instanta de recurs nu a raportat contractul de cesiune la sentinta nr.1480/2003 ramasa definitiva si irevocabila prin decizia nr.673R/2004 a Tribunalului Bucuresti din care rezulta ca atat creanta cat si accesoriile s-au stins urmare incheierii contractului de cesiune precitat.
      3. Instanta de recurs a savarsit aceeasi greseala materiala si cand nu a cercetat dosarul nr.5541/2002 din care rezulta ca i s-a respins creditoarei cererile referitoare la nulitatea absoluta a contractului de cesiune precitat ca si cererea de chemare in garantie a debitoarei, anexand in probatiune hotararile respective din dosarul precitat si considerand ca analizarea acestora impuneau o alta masura.
      4. Instanta de recurs nu a analizat in intregime clauzele din contractul de cesiune de creanta retinand gresit si rastalmacit numai prevederile pct.4 neurmand prevederile art.977 Cod civil si omitand a cerceta continutul sentintei nr.1480/2003 irevocabila pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 in dosarul nr.10494/2003. Contestatoarea reda prevederile art.977 Cod civil ca si din continutul sentintei nr.1480/2003 pe care o anexeaza in probatiune. Se concluzioneaza ca instanta de recurs nu a cercetat intelesul vointei reale a partilor schimband in totalitate scopul cesiunii, fiind aplicabile in cauza art.318 coroborat cu art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila.
      5. Instanta de recurs a omis sa cerceteze documentele din dosarul executional nr.1230/2004 si nici hotararile din dosarul nr.5541/2002, documente ce sunt de natura sa schimbe solutia pronuntata in recurs.
      6. Instanta de recurs nu ar fi analizat informatiile obtinute de la Oficiul National al Registrului Comertului la 18.07.2003 si la 27.04.2005, aspecte pe care contestatoarea le detaliaza, anexand documentatia respectiva. Altfel aceste aspecte ar fi fost retinute si in sentinta civila nr.617C/2005 omisa a fi analizata de instanta de recurs.
      In concluzie contestatoarea sustine ca nu este de rea-credinta fapt rezultat din probele aratate.
      7. Instanta de recurs nu a analizat nici raspunsul contestatoarei trimis creditoarei sub nr.1298/26.08.2005 urmare notificarii creditoarei nr.46150/16.08.2003, adresa anexata in probatiune.
      8. In fine, instanta de recurs nu a cercetat motivul de casare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila privind caracterul cert al creantei, lipsa titlului si a calitatii procesuale active a contestatoarei, impunandu-se aplicarea corespunzatoare a prevederilor art.318 coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedura civila.
      In concluzie contestatoarea solicita admiterea contestatiei cum a formulat-o.
      In drept, art.317, 318 coroborat cu art.304, 379 Cod procedura civila si Legea nr.85/2006.
      Cererea s-a timbrat cu 10 RON taxa judiciara de timbru si cu 0,15 RON timbru judiciar.
      S-au anexat inscrisuri in xerocopii.
      Intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei in anulare pentru ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.317 si 318 Cod procedura civila.
      Se redau prevederile art.317 si 318 Cod procedura civila si se concluzioneaza ca, instanta de recurs nu a omis a se pronunta pe vreun capat de cerere, ca procedura a fost legal indeplinita in fata instantei de fond si ca nu s-au incalcat regulile privind competenta materiala.
      Altfel, domnul C.I. are calitate de administrator special al S.C. "C I" S.A., atributiile sale fiind cele relevate de art.18 alin.2 din Legea nr.85/2006, contestatia in anulare neintrand in aceste atribute.
      Se solicita a se verifica termenul de 15 zile de cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare pentru a se formula contestatia in anulare conform art.319 alin.2 Cod procedura civila.
      Se propune folosirea tuturor mijloacelor de proba in dovedirea apararilor sale.
      Sub nr.4442/07/15.10.2007 contestatoarea a depus un opis cu documentele doveditoare omise a fi analizate de instanta de recurs.
      Contestatoarea a depus observatii aratand ca temeiul contestatiei in anulare este asrt.318 teza a II-a Cod procedura civila, instanta de recurs nejudecandu-i motivele de recurs ignorandu-i probele depuse in sustinerea acestora.
      Totodata contestatoarea solicita respingerea exceptiilor invocate de intimata pentru ca Legea nr.64/1995 si Legea nr.85/2006 ii confera dreptul de a apara interesele debitoarei.
      S-au anexat in copie, textul art.18 din Legea nr.85/2006 cu comentarii pe articole din lege.
      Contestatoarea a depus si concluzii scrise.
      Examinand in ansamblu motivele contestatiei in anulare in raport de materialul probator administrat in cauza Curtea a retinut ca exceptiile invocate de intimata ca si contestatia in anulare apar nefondate pentru considerentele de mai jos.
      I.1. Imprejurarea ca domnul C.I. are calitatea de administrator special la S.C. "C I" S.A. nu conduce la concluzia ca nu are calitate procesuala activa in promovarea contestatiei in anulare in raport cu prevederile art.18 alin.2 din Legea nr.85/2006.
      Si aceasta pentru ca, domnul C.I. a promovat recursul, in care s-a pronuntat decizia comerciala nr.2913R/2006 prin prisma calitatii de reprezentant al asociatilor/actionarilor S.C. "C I" S.A. Bucuresti numit prin sentinta comerciala nr.1193/2006, calitate pastrata si pentru caile extraordinare de atac precum contestatia in anulare de fata, chiar daca acesta in contestatie se foloseste de calitatea actuala de administrator special in care a fost numit.
      2. Cu privire la termenul de 15 zile prevazut de art.319 (2) Cod procedura civila teza I, din probele administrate nu rezulta data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare astfel ca nu se poate considera ca acest termen nu ar fi fost respectat de catre contestatoare. De altfel potrivit prevederilor art.1169 Cod civil sarcina probei revenea intimatei care a sustinut ca nu detine astfel de probe.
      Dar, fata de teza a II-a a textului precitat si anume, un an de la data cand hotararea a ramas irevocabila, contestatoarea se afla in termenul legal de promovare a contestatiei in anulare de fata.
      Pentru aceste considerente in baza art.137 Cod procedura civila Curtea va respinge ca nefondate exceptiile invocate de intimata.
      II. Prin observatiile depuse de contestatoare la 15.10.2007, aceasta a precizat ca temeiul de drept al contestatiei in anulare consta in art.318 teza a II-a Cod procedura civila sub aspectul omisiunii din greseala a instantei de recurs de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
      Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, de retractare supusa unor conditii restrictive de admisibilitate, neputandu-se invoca decat motivele prevazute limitativ prin art.317 si 318 Cod procedura civila.
      Asadar, potrivit prevederilor art.318 teza a II-a Cod procedura civila, omisiunea din greseala a cercetarii vreunui motiv de modificare sau de casare nu trebuie confundata cu faptul ca modul cum a inteles instanta de recurs sa analizeze motivele de recurs nu este in acord cu vointa recurentei.
      In concret, omisiuni ale instantei de recurs sunt cele care privesc motive de recurs pe care aceasta nu le-a cercetat.
      Revenind la speta, primul motiv al contestatiei in anulare vizeaza aspecte care nu au fost invocate pe calea recursului si deci nu pot fi analizate in contestatia in anulare pentru prima data pentru ca este inadmisibil fata de prevederile art.317-318 Cod procedura civila.
      Motivele II, III, IV, V, VI, VII vizeaza documente pe care instanta de recurs le-a analizat in ansamblu si a tras o concluzie, fara sa expuna in considerentele deciziei pronuntate situatia fiecarui document in parte. Prin urmare, Curtea apreciaza ca nu este vorba de omisiuni ale instantei de recurs in sensul lipsei de analiza a vreunor motive de recurs pentru faptul ca nu s-au analizat fiecare document in parte cat timp acestea au fost avute in vedere in ansamblu la pronuntarea solutiei.
      Ca solutia nu este cea pe care o astepta recurenta nu echivaleaza cu neanalizarea instantei de recurs a unor motive de recurs din perspectiva referirii la fiecare document in parte cat timp instanta de recurs in baza acestor probe a tras concluzia cu privire la solutia pronuntata.
      Motivul VIII al contestatiei cu referire la caracterul cert al creantei si la art.36 din Legea nr.64/1995 de asemenea nu este admisibil pentru ca instanta de recurs a analizat aceste aspecte in pagina 7 a hotararii, chiar daca nu este in sensul voit de recurenta.
      In privinta lipsei calitatii procesuale active a intimatei, instanta de recurs s-a pronuntat indirect prin antamarea fondului cauzei considerand ca probele releva ca aceasta are calitate procesuala activa.
      O proba in acest sens a constituit-o insasi contractul de cesiune de creanta, respectiv, clauza de la pct.4 cu referire la adresa nr.1003/06.02.2003 si incheierea nr.762/C/07.06.2005 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosarul nr.5541/2002.
      De altfel aceste probe alaturi de intreg materialul probator administrat in cauza releva ca aspectele invederate de contestatoare in motivele de la pct.IV, V, VI nu pot constitui omisiuni ale instantei de recurs.
      Practic, daca interpretarea prevederilor legale in materie si a materialului probator administrat in cauza de catre instanta de recurs nu coincide cu cea data de contestatoarea-recurenta, nu inseamna ca ne aflam in prezenta omisiunilor reglementate de prevederile art.318 teza II Cod procedura civila.
      Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, Curtea in baza art.317-318 Cod procedura civila a respins contestatia in anulare ca nefondata.
??

??

??

??




5