DREPT PROCESUAL CIVIL. Limitele judecatii fixate prin decizia de casare. Putere de lucru judecat. Inaplicabilitatea deciziei date asupra recursului in interesul legii Art. 1201 Cod civil Art. 166 Cod de procedura civila Art. 315 Cod de procedura civila

SECTIA  I - A CIVILA

DREPT PROCESUAL CIVIL. Limitele judecatii fixate prin decizia de casare. Putere de lucru judecat. Inaplicabilitatea deciziei date asupra recursului in interesul legii
Art. 1201 Cod civil
Art. 166 Cod de procedura civila
Art. 315 Cod de procedura civila
 
Din perspectiva puterii de lucru judecat, cata vreme potrivit deciziei de casare, singura problema ramasa de rezolvat de catre tribunal o reprezenta stabilirea valorii despagubirilor la care sunt indreptatiti reclamantii, motivele ce vizeaza exceptia inadmisibilitatii actiunii pe calea dreptului comun nu pot fi acceptate, de asemenea, problema privind legea aplicabila si procedura urmata, excede limitele judecatii astfel cum acestea au fost fixate prin decizia de casare.
Dispozitiile deciziei nr. 27/ 2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie asupra recursului in interesul legii nu-si gasesc incidenta in speta, deoarece la o data anterioara celei la care instanta suprema a pronuntat hotararea mentionata, problema privitoare la lipsa calitatii procesuale pasive a fost transata irevocabil prin decizia de casare, situatie in care nu mai poate face obiectul vreunei cercetari din partea instantei, pentru ca altminteri s-ar aduce infrangere principiului puterii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil din perspectiva dispozitiilor art. 166 Cod de procedura civila si art. 1201 Cod civil.
Data fiind situatia expusa, in lumina textelor de lege evocate, instanta de trimitere nu mai avea a se preocupa de problema privind stabilirea partii parate careia ii incumba obligatia de plata a despagubirilor, singurul aspect care urma a face obiectul judecatii dupa casarea cu trimitere fiind stabilirea valorii despagubirilor, in aplicarea prevederilor art. 315 din Codul de procedura civila.

Decizia civila nr. 678/2014 - R din 22. 05. 2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a I-a civila
Dosar nr. 354/ 111/ 2009

Prin decizia civila nr.179/A din 14 mai  2013, Tribunalul B., rejudecand capatul de cerere privind despagubirile din actiunea formulata de A.S.A. si T.A. - continuata de mostenitorii T.I., V.M., S.C.  in contradictoriu cu intimatii MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, cu sediul in Bucuresti, CONSILIUL LOCAL B., PRIMARIA B., C.O., M.V. si O.S..
A stabilit valoarea de circulatie a imobilului situat  in B., str. x.xxxxxxx nr. xx, jud. B. - la data de 31.01.2009 - ca fiind de 80.000 euro conform raportului de expertiza efectuat de expertul N.T. la data de 15.04.2013.
A respins cererea privind plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul B. a retinut ca prin Decizia civila nr. 813/R/2008 pronuntata de Curtea de Apel O.,  a fost admis  ca fondat recursul civil declarat de recurenta  reclamanta  A.S.A., in nume propriu si in calitate de mandatar al numitilor  T.I. , V.M., S.C.  in calitate de mostenitori ai defunctului recurent  T. in contradictoriu cu intimatii parati STATUL ROMAN reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE B. ,  CONSILIUL LOCAL B. , PRIMARIA B., C.O., M.V. si O.S., impotriva  deciziei civile nr. 79/A din 31 ianuarie 2008 pronuntata de Tribunalul B. care a fost modificata, fiind schimbata   in intregime sentinta civila nr. 330 din 15 februarie 2007 pronuntata de Judecatoria B., in sensul ca:
A fost admisa in parte actiunea precizata formulata de reclamantii A.S.A. si T.A.  I. impotriva paratilor Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, Consiliul Local B. , Primaria Municipiului B. , C.O., M.V. si O.S..
S-a constatat ca Ministerul Economiei si Finantelor in numele Statului Roman datoreaza reclamantilor recurenti despagubiri reprezentand valoarea de circulatie a imobilului inscris in CF xxxx x.  cu nr. top xxx/x si xxx/x ,  suma purtatoare de dobanzi din momentul cuantificarii.
A fost obligat Ministerul Economiei si Finantelor la despagubiri globale de 1000 euro/an pentru lipsirea de folosinta a imobilului, cu incepere de la 6 iunie 2002 si pana la 8 ianuarie  2007 iar  de la 9 ianuarie 2007 si pana la data cuantificarii sumei datorate la despagubiri echivalente cu dobanda legala pentru suma datorata.
Au fost respinse restul pretentiilor fata de ceilalti parati.
A fost casata partial decizia cu trimitere la Tribunalul B. doar pentru efectuarea expertizei in vederea stabilirii valorii de circulatie a imobilului .
In motivarea deciziei s-a aratat ca reclamantii au formulat cerere de restituire, in calitate de mostenitori legali ai defunctei T. (C.) S. a imobilului inscris in CF xxxx x. in temeiul Legii nr. 112/1995. Desi, prin Hotararea nr. 174 din 23 noiembrie 1998, cererea a fost admisa si s-a dispus restituirea in natura a imobilului inscris in CF xxxx x. nr. top xxx/x, xxx/x si xxx/x nici pana in prezent reclamantii nu au fost pusi in posesie si nici nu li s-au acordat efectiv nici un fel de alte despagubiri.
De abia la 8 ianuarie 2007, Primarul Municipiului B. a emis o noua dispozitie prin care s-a propus acordarea masurilor reparatorii prin echivalent la valoare de piata corespunzatoare constructiilor inscrise in CF  . cu nr. top / si / , facandu-se mentiunea ca se incredinteaza executare acestei obligatii, Comisia speciala de aplicare a Legii nr. 10/2001 urmand a comunica Secretariatului comisiei centrale intreaga documentatie.
Instanta de recurs a constatat ca pana la data solutionarii recursului nu s-a facut dovada ca reclamantilor li s-ar fi achitat vreo suma cu titlu de despagubiri.
S-a mentionat faptul ca intre data emiterii Dispozitiei din 1998 si 8 ianuarie 2007, imobilul a fost instrainat si s-au purtat mai multe procese intre cumparatorii imobilelor, unitatea administrativ teritoriala si respectiv reclamantii recurenti.
In primul rand, instanta de recurs a analizat conditiile antrenarii raspunderii civile, constatand ca in prezenta cauza calitate procesuala pasiva are Statul Roman reprezentat de Ministerul Economiei si Finantelor care raspunde in mod obiectiv pentru procesul legislativ, pentru modul in care sunt aplicate normele adoptate de catre puterea executiva si pentru lentoarea cu care au fost solutionate aspectele litigioase.
Acesta este motivul pentru care instanta nu a analizat in mod concret culpa paratilor peroane fizice, respectiv al Consiliului si Primariei municipiului B. in generarea situatiei analizate, mai ales ca Statul Roman nu a inteles sa formuleze o actiune in regres.
Este indubitabil, ca dreptul in sine al reclamantilor, in calitate de mostenitori ai proprietarului care a fost deposedat in mod abuziv de bunul sau, nu este contestat. Pornind de la aceasta premisa s-a conturat faptul ca termenul de 11 ani in care reclamantii nu au fost despagubiti pentru un drept necontestat, reprezinta o incalcare a art. 1 Protocol 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Concomitent, paratul raspunde pentru o lipsa de precizie si previzibilitate a legii,in conditiile in care normele aplicabile au fost modificate de mai multe ori, ca si procedura de obtinere a despagubirilor la care reclamantii sunt indreptatiti.
S-a mai retinut ca este de notorietate ca Fondul Proprietatea, instituit prin Legea nr. 247/2005, nu este listat la bursa, ca OUG nr. 81/2007 a determinat o modificare importanta in organizarea si functionarea acestui fond, ca la 6 februarie 2008 guvernul a modificat Regulamentul de aplicare a Legii nr. 247/2005, toate aceste inconsecvente legislative determinand o intarziere nejustificata in executarea obligatiilor fata de reclamanti dublate de procedurile judiciare.
Realitatea acestei situatii a fost confirmata si prin cauza VIASU c/a Romaniei.
Fiind determinata culpa, existenta prejudiciului si raportul de cauzalitate dintre aceste doua elemente, raspunderea statului urmeaza a fi antrenata prin aplicarea directa a dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre instanta nationala.
In ceea ce priveste cuantumul prejudiciului, instanta a apreciat ca acesta este alcatuit in primul rand de valoarea de circulatie a imobilului inscris in CF xxxx x., dar in masura in care aceasta valoare nu a fost stabilita, doar pentru administrarea acestei probe decizia a fost casata partial cu trimitere la Tribunalul B., iar suma stabilita va fi purtatoare de dobanzi din momentul cuantificarii si pana in momentul platii efective.
Dreptul reclamantilor fiind stabilit in anul 1998 si aplicand principiile prescriptiei extinctive, instanta de recurs a obligat Ministerul Economiei si Finantelor si la despagubiri globale de 1000 euro /an pentru lipsa de folosinta a imobilului cu incepere de la 6 iunie 2002- 8 ianuarie 2007, iar cu incepere de la 9 ianuarie 2007 (data emiterii dispozitiei nr. 7 a Primarului Municipiului B.) si pana la data cuantificarii sumei datorate despagubiri echivalente cu dobanda legala aferenta sumei datorate.
Dat fiind considerentele deciziei de casare - conform careia cauza a fost trimisa la Tribunalul B. in vederea efectuari expertizei avand ca obiectiv stabilirea valorii de circulatie a imobilului instanta de apel a dispus efectuarea expertizei avand acest obiectiv.
Conform concluziilor expertizei efectuata de expertul N.T. la data de 15.04.2013 valoarea de circulatie a imobilului situat in B., str. xxxxxx xxxxxxx nr. xx, jud. B. la data de 13.01.2009 este de 80.000 euro - in aceasta valoare nefiind cuprinse magazia de lemne, grupul sanitar, imprejmuirea si poarta.
Avand in vedere ca nu s-au formulat obiectiuni, instanta a constatat in dispozitivul hotararii care este valoarea de circulatie a imobilului conform Deciziei Curtii de Apel O.
Cererea privind plata cheltuielilor de judecata, a fost respinsa pe de o parte - instanta de apel fiind strict limitata la a se pronunta conform considerentelor deciziei susmentionate, iar pe de alta parte expertiza profita apelantilor acestia urmarind valorificarea ei in afara procedurii prevazute de Legea nr.10/2001 - procedura pe care daca ar fi urmat-o nu ar fi trebuit sa suporte costul acesteia.
Impotriva acestei decizii, a declarat recurs, Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice, solicitand admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre o noua judecare la instanta competenta, iar pe fond, admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice, precum si respingerea actiunii reclamantilor ca inadmisibila.
In motivarea cererii de recurs, recurentul a formulat urmatoarele critici:
- instanta de fond, in mod nelegal a pronuntat hotararea cu incalcarea dreptului la aparare intrucat raportul de expertiza nu a fost comunicat cu paratul Statul Roman reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, conform dispozitiilor exprese ale art. 86 alin. 1, coroborate cu art. 208 alin. 1 Cod procedura civila, ca atare acesta s-a aflat in imposibilitatea luarii la cunostinta a concluziilor raportului de expertiza, fiind lipsita de dreptul legal de a propune o proba - contraexpertiza;
- prin aceasta greseala materiala a necomunicarii expertizei aflata la dosarul instantei care este o proba deosebit de importanta, are drept consecinta inlaturarea dreptului recurentei de a exercita toate mijloacele procesuale stabilite de lege pentru a obtine protectia dreptului sau cu respectarea normelor de procedura specifice fiecarei cai de atac, adica, instanta avea obligatia comunicarii expertizei pentru a se da posibilitatea legala de a depune obiectiuni sau a solicita contraexpertiza, or, acest aspect reprezinta o incalcare a dispozitiilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, prin urmare una din parti nu poate fi sanctionata pentru greseala materiala facuta de instanta de control judiciar in nesocotirea procedurii legale de administrare a probatiunii, aceasta greseala poate si trebuie a fi remediata tocmai prin admiterea recursului de catre Curtea de Apel O. si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul B.;
- instanta nu a tinut cont de recursul in interesul legii formulat de
Parchetul General de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, a fost admis prin decizia 27 din 14.11.2011 din dosar 28/2011, iar conform acestei decizii obligatorii pentru instantele judecatoresti s-a stabilit ca: 1.in actiunile intemeiate pe dispozitiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicata, prin care se solicita obligarea Statului Roman sa acorde despagubiri banesti pentru imobilele preluate in mod abuziv, Statul Roman nu are calitate procesuala pasiva; 2.Actiunile in acordarea de despagubiri banesti pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit in natura si pentru care se prevad masuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, indreptate direct impotriva Statului Roman, intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale si ale art. 13 din aceasta Conventie, sunt inadmisibile.
- solicita Instantei sa tina cont de aceste prevederi obligatorii pentru instantele judecatoresti, sa admita exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a institutiei si sa respinga cererea de chemare in judecata ca inadmisibila;
- invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a MINISTERULUI FINANTELOR PUBLICE, in speta, ca reprezentant al Statului Roman, art.25 din Decretul nr.31/1954, in contextul acestor prevederi cat si a prevederilor Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, a Ordonantei de urgenta nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, publicata in Monitorul Oficial nr. 446 din 29 iunie 2007, a Hotararii Guvernului nr. 128/2008 privind modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII;
- solicitarile reclamantilor sunt in sensul acordarii despagubirilor banesti, nefiind multumiti cu masurile dispuse in temeiul legii 247/ 2005, legalitatea titlului cu care a fost preluat imobilul este conferita de Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995, anume la Cap. I art. 1 alin. (2) si de asemenea, fata de situatia proprietarilor la data preluarii, dispozitiile actelor normative in baza carora imobilul a fost preluat de catre stat au fost corect aplicate, ceea ce confera legalitatea titlului statului, acesta producandu-si efectul translativ de proprietate si asa cum reiese din jurisprudenta CEDO in materie, s-a apreciat ca simpla solicitare de a obtine in bun preluat de stat nu reprezinta nici un bun actual si nici o speranta legitima, situatie in care reclamantii nu pot invoca in mod eficient garantiile art.1 Protocolul I CEDO, prin urmare, imobilele care se incadreaza in domeniul de aplicare al Legii 10/2001, nu mai pot fi restituite sau nu se mai pot acorda masuri reparatorii (dupa caz) decat in conditiile prevazute de acest act normativ, in caz contrar, s-ar ajunge la situatia in care dispozitiile Legii 10/2001 ar fi golite de continut, astfel incat sa nu-si produca efectele juridice, or numai aceasta este ratiunea pentru care a fost adoptata o atare lege speciala;
- daca CEDO a condamnat Statul Roman in anumite cauze, acest aspect nu poate fi luat in considerare ca si o practica a instantelor de judecata din Romania si nicidecum nu poate fi asimilat legislatiei in vigoare, fiind cunoscut faptul ca doar dupa epuizarea cailor de atac prevazute de legislatia interna, partea care se considera lezata de neaplicarea corecta a prevederilor Protocolului Conventiei Europene se poate adresa CEDO;
- chiar daca se invoca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului ca temei juridic al actiunii, incadrarea corecta a prezentei cereri se regaseste in dispozitiile Legii 10/2001 modificata prin Legea 247/2005;
- obiectul principal al investirii instantei este actiunea in despagubiri, ca urmare a neacordarii acestora prin dispozitia primarului;
- raportat la obiectul cererii sunt incidente prevederile Legii nr.10/ 2001 modificata prin Legea 247/ 2005, lege care are in vedere regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 06.03.1945-22.12.1989, astfel, urmare a celor mentionate mai sus, reclamanta avea posibilitatea de a urma calea administrativa prevazuta de Legea 10/2001, sa atace Dispozitia emisa de Primarul Municipiului B. in termen de 30 de zile de la comunicare si cum nu a inteles sa uzeze de acesta cale legala, considera ca promovarea unei actiuni pe calea dreptului comun impotriva Statului prin Ministerul Finantelor Publice este inadmisibila;
- prin actiunea formulata s-a solicitat obligarea paratilor intimati la plata despagubirilor pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a incalcarii drepturilor si libertatilor fundamentale prevazute de Constitutia Romaniei, referitoare la succesiunea in timp a regimului juridic al proprietatii unor imobile aflate initial in proprietatea antecesorilor reclamantilor, astfel, imobilele inscrise in CF xxxx X. Nr. Top xxx/x; xxx/x si xxx/x au fost in proprietatea antecesorilor reclamantilor pana la data de 04.08.1958, cand au trecut in proprietatea statului cu titlu de nationalizare;
- prin contractul de inchiriere cu nr. xxx/30.12.1993 imobilul inscris in CF xxxx X. - proprietatea Statului Roman a fost vandut chiriasului SC C. T. S. SRL B. in baza Legii 112/1995 propunandu-se acordarea de despagubiri la valoarea de piata corespunzator cladirilor inscrise in CF xxxx X. in favoarea reclamantilor,
- reclamantii, prin actiunea formulata isi exprima nemultumirile fata de actele administrative si contractele civile incheiate cu privire la imobilul in discutie, apreciind ca au fost prejudiciati prin intocmirea ilegala a acestor acte, invocand o serie de acte care au stat la baza incheierii lor, din probele administrate, atat instanta de fond cat si instanta de apel au constatat ca nemultumirile invocate sunt nejustificate cata vreme actele la care s-a facut referire au fost supuse cenzurii de catre instanta de judecata, stabilindu-se irevocabil ca actele incheiate sunt valabile, astfel, prin Decizia Civila nr. 144/R/2003 a Curtii de Apel s-a statuat irevocabil ca, contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. xxx/01.04.1997 este legal incheiat, anulandu-se in parte Hotararea nr. 174/23.11.1998 a Comisiei Judetene de aplicare a Legii 112/1995 numai cu privire la supraedificate situate pe imobilul cu nr. Top. xxx/x; xxx/x si xxx/x inscrise in CF xxxx X., mentinandu-se celelalte dispozitii ale sentintei de fond intrand astfel sub autoritate de lucru judecat, astfel, arata ca nu se poate retine culpa institutiei, conditie indispensabila pentru antrenarea raspunderii civile delictuale;
Prin intampinarea depusa la dosar, intimatii reclamanti, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentinta atacata fiind temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata, invocand ca, raportul de expertiza nu se comunica partilor din proces conform regulilor procedurale civile, ci acestea sunt obligate sa ia cunostinta de continutul raportului de expertiza din dosarul instantei care poate fi consultat oricand in arhiva si mai mult, instanta nu are nicio obligatie procedurala de a acorda partilor un termen special pentru a formula obiectiuni la expertiza, nici un text de lege neprezentand aceasta indatorire si nu exista nici un argument care sa determine casarea deciziei nr.179/A/2013 pronuntata de Tribunalul B. de vreme ce acesta a respectat formele de procedura impuse de lege, iar hotararea recurata este consecinta unei minutioase examinari a probei, mai exact a raportului de expertiza si a unei judicioase aplicari a dispozitiilor legale. Cu privire la celelalte motive de recurs invoca pe cale de exceptie autoritatea de lucru judecat.
Consiliul municipal B. si Primaria municipiului B. prin intampinare a precizat referitor la solicitarea recurentilor privind casarea deciziei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare motivata de incalcarea dreptului la aparare, lasa la aprecierea instantei solutia ce se va pronunta pe acest aspect, in functie de probele existente la dosar, iar in ceea ce priveste motivele de recurs privitoare la exceptia lipsei calitatii procesuale a recurentelor, arata ca in opinia lor, calitatea procesuala activa a fost retinuta irevocabil de catre Curtea de Apel O. 
Examinand decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs, instanta de recurs, constata urmatoarele:
In primul rand, referitor la criticile vizand aplicabilitatea deciziei nr.27/2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie asupra recursului in interesul legii, trebuie a se face precizarea ca dispozitiile acestei decizii nu-si gasesc incidenta in speta, deoarece la o data anterioara celei la care instanta suprema a pronuntat hotararea mai sus-mentionata, problema invocata de recurent privitoare la lipsa calitatii procesuale pasive a fost transata in mod irevocabil prin Decizia civila nr.1813/R/2008 pronuntata la data de 10 decembrie 2008 de Curtea de Apel O.
Prin dispozitiile acestei decizii s-a constatat ca Ministerul Finantelor in numele Statului Roman datoreaza reclamantilor recurenti A.S.A. in nume propriu si in calitate de mandatar al numitilor T.I., V.M., S.C.-mostenitori ai defunctului recurent T.A.- despagubiri reprezentand valoarea de circulatie a imobilului inscris in CF nr. xxxx X., cu nr. top. xxx/x si xxx/x, suma purtatoare de dobanzi din momentul cuantificarii, acelasi parat fiind obligat si la despagubiri globale de 1.000 Euro/an pentru lipsa de folosinta a imobilului cu incepere de la 6 iunie 2002, restul pretentiilor fiind respinse fata de ceilalti parati. In considerentele deciziei s-a specificat ca in cauza calitate procesuala pasiva are Statul Roman reprezentat de Ministerul Economiei si Finantelor, acesta raspunzand in mod obiectiv pentru procesul legislativ, pentru modul in care sunt aplicate normele adoptate de catre puterea executiva si pentru lentoarea cu care au fost solutionate aspectele litigioase, instanta precizand ca fata de motivul aratat nu a mai procedat la analizarea in mod concret a culpei paratilor persoane fizice respectiv a Consiliului Local si Primariei Municipiului B.
Rezulta cu puterea evidentei ca problema calitatii procesuale pasive a recurentului parat a fost transata in mod irevocabil, situatie in care nu mai poate face obiectul vreunei cercetari din partea instantei de recurs, pentru ca altminteri s-ar aduce infrangere principiului puterii lucrului judecat, ceea ce este inadmisibil, din perspectiva prevederilor art.166 din Codul de procedura civila si dispozitiile art.1201 din Codul civil. Or, principiul mentionat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si fiind purtat intre aceleasi parti, ci si contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, adica infirmarea constatarilor facute intr-o hotarare judecatoreasca definitiva printr-o alta hotarare judecatoreasca posterioara.
Data fiind situatia expusa, in lumina textelor de lege evocate, instanta de trimitere nu mai avea a se preocupa de problema privind stabilirea partii parate careia ii incumba obligatia de plata a despagubirilor, singurul aspect care urma a face obiectul judecatii dupa casarea cu trimitere fiind stabilirea valorii despagubirilor, in aplicarea prevederilor art.315 din Codul de procedura civila, dat fiind ca prin Decizia civila nr.1813/R/2008 a Curtii de Apel O. decizia tribunalului fusese casata partial cu trimitere la aceeasi instanta "doar pentru efectuarea expertizei in vederea stabilirii valorii de circulatie a imobilului", proba care a si fost administrata de instanta de trimitere.
Astfel, prin raportul de expertiza intocmit de expertul N.T. s-a concluzionat ca valoarea de circulatie a imobilului situat in B., strada Vasile Lucaciu, nr.31, la data de 13.01.2009, este de 80.000 Euro, valoare avuta in vedere de instanta de apel la pronuntarea deciziei recurate.
Tot din perspectiva puterii de lucru judecat, cata vreme potrivit Deciziei civile nr.1813/R/2008, singura problema ramasa de rezolvat de catre tribunal o reprezenta stabilirea valorii despagubirilor la care sunt indreptatiti reclamantii, criticile ce vizeaza exceptia inadmisibilitatii actiunii pe calea dreptului comun, nu pot fi acceptate, problema privind legea aplicabila, procedura urmata, excedand limitelor judecatii astfel cum acestea au fost fixate prin decizia de casare, pentru aceleasi motive expuse pe larg mai sus, nemaiputand fi reanalizata nici culpa recurentului parat, respectiv sustinerea acestuia ca nu s-ar fi facut dovada incalcarii drepturilor si libertatilor fundamentale prevazute de Constitutia Romaniei.
Criticile axate pe problema omisiunii instantei de apel de a comunica raportul de expertiza cu partea recurenta sunt intemeiate, intr-adevar, la termenul de judecata din 16 aprilie 2013 s-a dispus comunicarea raportului de expertiza cu partile din proces mai putin partii recurente, insa omisiunea aflata in discutie a fost suplinita in actuala etapa procesuala, lucrarea de specialitate fiind comunicata partii alaturat citatiilor comunicate la data de 14.11.2013, 18.11.2013, respectiv (filele 43-44 din dosarul de recurs), comunicare in raport de care a formulat obiectiuni, in urma carora expertul a procedat la intocmirea unei noi lucrari.
Completarea raportului de expertiza intocmit de expertul N.T., depus la Curtea de Apel O. la data de 2 aprilie 2014, cuprinde o noua evaluare a imobilului prin aplicarea a doua metode, respectiv Metoda costului de inlocuire net si Metoda comparatiilor de piata, avand la baza ofertele de piata.
Expertul a precizat ca, intre ianuarie 2009 si apogeul pietei din 2008, caderea pietei a fost de cel mult 10% si nu de 40-50% cum este cea prezenta, raportata la anul 2008. Acesta a reamintit faptul ca valoarea de circulatie era la nivelul pietei existente la data de 13.01.2009 si nu trebuie influentata de piata prezenta.
S-a opinat ca abordarea prin costuri este adecvata in estimarea valorii de piata a constructiilor noi sau relativ noi, deoarece in aceste cazuri costul si valoarea de piata sunt, de obicei, apropiate.
Prin aplicarea metodei costurilor, valoarea costului total a fost stabilita la 332.400 lei sau 77.300 Euro, iar prin aplicarea metodei comparatiilor de piata valoarea de circulatie a cladirilor a fost determinata la 316.800 lei sau 73.700 Euro, rezultatele obtinute din cele doua abordari fiind apropiate, diferenta fiind de doar 5%. Expertul a concluzionat ca valoarea de circulatie a imobilului situat in B., strada V.L., nr. xx, judetul B., raportat la data introducerii, 13.01.2009, si tinand cont de Standardele de Evaluare Internationale, conform Legii nr.10/2001 si a normelor de aplicare a acestei legi, este de 73.700 Euro sau 316.000 lei, valoare in care nu sunt cuprinse magazia de lemne, grupul sanitar, imprejmuirea si poarta.
Completarea lucrarii de specialitate, mai sus-mentionata a fost efectuata urmare obiectiunilor formulate de recurentul parat depuse la dosar pentru termenul de judecata din 30 ianuarie 2014, in cadrul carora acesta a aratat ca nu-si insuseste expertiza comunicata. Obiectiunile au vizat, pe de o parte, faptul ca expertul nu ar detine autorizatie emisa de catre Ministerul Justitiei care sa ii confere autoritatea de a intocmi o expertiza prin care sa se stabileasca valoarea imobilului in cauza, aspect clarificat de instanta de recurs prin incheierea de sedinta din 30 ianuarie 2014, obiectiunea fiind inlaturata avand in vedere actul depus la dosarul instantei de apel la fila 29- respectiv actul cuprinzand propunerile formulate Biroul Local de Expertize judiciare din cadrul Tribunalului B., din cuprinsul caruia rezulta ca expertul are specialitatea de evaluare a proprietatii imobiliare.
Pe de alta parte, in cadrul obiectiunilor formulate, recurentul parat a aratat ca valoarea imobilului este incorecta si supraevaluata, avand in vedere ca aceasta trebuia calculata raportat la data depunerii notificarilor potrivit Legii nr.10/2001, de asemenea, evaluarea trebuia efectuata conform prevederilor art.10 din Legea nr.10/2001, iar expertul nu a tinut cont de standardele internationale, acesta stabilind valori mult prea mari raportat la tranzactiilor care se efectueaza in prezent.
Aceasta din urma obiectiune a fost lamurita de expert prin completarea raportului de expertiza despre care s-a facut vorbire mai sus, acesta stabilind valoarea de circulatie tinand cont de Standardele de Evaluare Internationale, valoare stabilita la 73.700 Euro sau 316.800 lei, astfel cum s-a relevat anterior, in determinarea careia s-a procedat totodata la comparatia vanzarilor, anexele 1 si 2 cuprinzand tabelul comparatiilor de piata pentru cladirea principala, pivnita, respectiv cladirea nr.2, iar anexa 3 ofertele de piata.
Cat priveste sustinerea recurentului in sensul ca valoarea imobilului trebuie calculata raportat la data depunerii notificarilor potrivit Legii nr.10/2001, critica nu poate fi acceptata, avand in vedere ca, in speta, astfel cum s-a retinut in cadrul considerentelor Deciziei civile nr.1813/R/2008, reclamantii din cauza au formulat cerere de restituire a imobilului in temeiul Legii nr.112/1995, solutionata in sensul admiterii ei inca prin Hotararea nr.174 din 23.11.1998, reclamantii nefiind insa pusi in posesie si nici fiindu-le acordate despagubiri, de abia la 8 ianuarie 2007 fiind emisa de catre Primarul Municipiului B., o noua dispozitie. Or, cata vreme prin hotararea judecatoreasca mai sus-mentionata s-a constatat la data de 10.12.2008, in mod irevocabil, ca recurentul parat datoreaza reclamantilor despagubiri reprezentand valoarea de circulatie a imobilului, valoare ce urma a fi stabilita de instanta de trimitere in urma administrarii expertizei de specialitate, calcularea valorii de circulatie prin raportare la luna ianuarie 2009, cand instanta a fost sesizata pentru cuantificarea sumei datorate, este judicioasa.
Dupa depunerea completarii raportului de expertiza, recurentul parat a depus note de sedinta in cadrul carora a formulat critici la adresa lucrarii, reiterand problema privind lipsa autorizatiei emisa de catre Ministerul Justitiei, aspect clarificat, astfel cum s-a reliefat mai sus. Obiectiunile au vizat, de asemenea, valoarea mult prea mare a pivnitei, evaluata la 16.097 Euro. In acest context, este de retinut ca aceasta valoare a fost determinata intr-adevar de expert, prin metoda costurilor, (fila 74), insa in varianta finala reliefata in concluziile lucrarii de specialitate, valoarea a fost stabilita prin utilizarea metodei comparatiilor de piata, aceasta cifrandu-se pentru cladirea nr.1 si respectiv pentru pivnita la suma de 55.600 Euro in loc de 61.800 Euro, cat aceasta fusese determinata prin abordarea costurilor, la care se adauga valoarea cladirii nr. 2 in cuantum de 18.100 Euro. Suma stabilita prin metoda comparatiilor de piata, este cea corecta, aceasta este in consonanta cu Standardele de evaluare internationale, concluzie ce reclama modificarea hotararii recurate sub aspectul cuantumului valorii de circulatie a imobilului.
Fata de considerentele ce preced, instanta, in baza dispozitiilor art.312 alin.1 si 3 din Codul de procedura civila, a admis recursul, a modificat in parte decizia in sensul ca valoarea de circulatie a imobilului din litigiu este de 73.700 Euro, conform completarii raportului de expertiza depus la data de 2 aprilie 2014 in loc de 80.000 Euro.
Toate celelalte dispozitii ale deciziei au fost mentinute.