Recurs.Casare cu trimitere spre rejudecare. Stabilire gresita a cadrului procesual sub aspectul obiectului dedus judecatii, nepronuntare asupra fondului.

DREPT PROCESUAL CIVIL

Recurs.Casare cu trimitere spre rejudecare. Stabilire gresita a cadrului procesual sub aspectul obiectului dedus judecatii, nepronuntare asupra fondului.

Esential pentru existenta dreptului de superficie este ca edificarea constructiei sa se faca numai cu acordul proprietarului terenului, acord ce poate fi dovedit prin orice mijloc de proba. Intrucat instanta de apel nu a examinat fondul sustinerilor reclamantului sub aspectul momentului inceperii edificarii constructiilor, respectiv cel al existentei acordului proprietarului la data respectiva se apreciaza ca fondul cererii nu a fost cercetat, impunandu-se totodata completarea probatiunii sub acest aspect.

Decizia civila nr. 914/2014-R din 08.10.2014
(dosar nr. 97/187/2006)        Prin sentinta civila  nr. 506/2007  pronuntata de Judecatoria Beius, s-a respins   actiunea  reclamantului I. D. impotriva paratului I. D.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut  urmatoarele:
Reclamantul  cu toate  ca stia  ca  atat  terenul  cat si  constructiile  de pe  acest  teren, inscrise  sub  A 1-2  in CF 389  Tiganesti  de Beius, sunt  proprietatea  paratului,  cu  toate ca paratul a  facut  permanent opozitie,  ca  a fost obligat atat prin hotarare judecatoreasca cat  si  prin executorul judecatoresc sa  sisteze  orice  lucrare, acesta a  continuat cu  rea credinta sa  edifice  constructiile.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, recalificat  in apel, reclamantul I. D.,  solicitand  admiterea  apelului, schimbarea  in tot  a  sentintei atacate, in sensul  admiterii  cererii de  chemare in judecata.
Prin decizia civila nr.  187/A din 16 mai 2013 pronuntata de Tribunalul Bihor in dosar nr. 97/87/2006, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul I. D., in contradictoriu  cu intimatul  I. D., impotriva sentintei civile  nr. 506 din 12 aprilie 2007  pronuntata de Judecatoria Beius, care a fost pastrata in totalitate, fara cheltuieli de  judecata.
Pentru a pronunta in acest mod, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele aspecte:
Tribunalul a retinut ca dreptul de superficie este o specie aparte a dreptului de proprietate ce nu este reglementata de Codul civil si consta in dreptul de proprietate pe care-l are o persoana, denumita superficiar, asupra constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari care se afla pe o suprafata de teren ce apartine unei alte persoane, teren asupra caruia superficiarul va avea un drept de folosinta.
In cazul dreptului de superficie  tribunalul a retinut ca suntem in prezenta unei suprapuneri a doua drepturi de proprietate ce tin de doi proprietari diferiti: dreptul proprietarului asupra terenului si dreptul de proprietate al superficiarului asupra constructiilor, plantatiilor sau a altor lucrari pe care le-a facut pe acel teren, la care se adauga dreptul superficiarului de a folosi terenul proprietatea altuia, in baza caruia el a construit, a plantat sau a efectuat o anumita constructie, plantatie sau lucrare proprietatea lui exclusiva.
Ceea ce este esential, pentru a putea vorbi de dreptul de superficie, este ca edificarea constructiei trebuie sa se faca numai cu acordul proprietarului terenului.
Potrivit disp. art. 492 C civ. proprietarul terenului este prezumat a fi si proprietarul constructiilor sau plantatiilor executate pe acest teren, pana ce se dovedeste din contra.
Exista deci posibilitatea, la care se refera art. 492 C civ. partea finala  de a fi inlatura prezumtia dreptului proprietarului terenului  asupra constructiilor de pe teren daca se dovedeste ca acestea au fost efectuate  de alta persoana pe baza unei conventii care sa justifice dobandirea dreptului de proprietate al constructorului asupra constructiei respective cat si dreptul sau de folosinta asupra terenului, aceste drepturi concretizand dreptul real de superficie.
Acordul proprietarului fondului la ridicarea constructiei poate fi dovedit prin orice mijloc de proba.
In speta, tribunalul a retinut ca proprietar  asupra  terenului  cu nr. top  32, 33  din CF 389 Tiganesti de  Beius, teren in suprafata de  647 mp, respectiv  335 mp  a fost  paratul I.  D. asupra cotei de  ½ parte si I. V. (tatal reclamantului si al paratului) asupra celeilalte cote  de  ½  parte, primul coproprietar  I.  D.  dobandind  cota  de proprietate in anul 1997  in baza  unei hotarari judecatoresti si si-a intabulat  dreptul de  proprietate sub B 3.
In baza  sent. civ. nr. 35/2003  a  Judecatoriei  Beius (mentinuta prin decizia civila nr. 344/A/2003 data de Tribunalul Bihor) asupra cotei de ½ parte  de  sub B 1 a def. I. V. si-a inscris dreptul de proprietate paratul din prezenta  cauza I.   D., devenind  astfel proprietar  asupra intregului  imobil  cu  nr. top  32, 33 reprezentand  in natura teren  si casa.
Prin decizia civila nr. 372/A/2008 data de Tribunalul Bihor a fost admisa cererea de revizuire formulata de revizuientul I. D. si a fost schimbata decizia civila nr. 344/A/2003 data de Tribunalul Bihor, dispunandu-se rejudecarea apelului impotriva sent. civ. nr. 35/2003  a  Judecatoriei  Beius.
Prin decizia civila nr. 268/A/2011 data de Tribunalul Bihor (irevocabila) a fost schimbata in parte sent. civ. nr. 35/2003  data  Judecatoria  Beius numai sub aspectul sultei cuvenite paratilor din acel dosar, ca urmare a atribuirii imobilelor cu nr. top. 32 si 33 in favoarea intimatului Ilea Dorel.
Partajul are efect declarativ, astfel potrivit art. 786 Cod civil (in vigoare la data introducerii actiunii) prin impartiala "fiecare coerede este prezumat ca a mostenit singur si imediat toate bunurile ce compun partea sa sau care i-au cazut prin licitati si ca n-a fost niciodata proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii".
Instanta a retinut ca reclamantul a edificat constructia fara acordul proprietarului terenului Ilea Dorel. Astfel prin sent. civ. nr. 1574/1999 data de Judec. Beius (fila 41 dosar fond) s-a dispus pe cale de ordonanta presedintiala sistarea lucrarilor de construire de catre apelantul I.D.. Iar prin procesul - verbal incheiat  la data  de 1  oct. 1999 de catre executorul  judecatoresc  Pasca  Titu i s-a pus  in vedere  reclamantului I.  D., sa sisteze   lucrarile  de  executie  a  fundatiei si ridicarea  zidului  pentru  construirea  unei camere  pe imobilele cu   nr. top  32, 33  din CF 389 Tiganesti (fila 37 dosar fond).
De  asemenea, prin procesul - verbal incheiat  la  15 iulie 2005  de   Primaria   Com. Draganesti s-a aplicat   reclamantului  din prezenta  cauza I. D. o  amenda contraventionala pentru executarea  de lucrari de  construire  fara autorizatie  de  construire (fila 35 dosar fond).
Asadar, desi prin hotarare judecatoreasca s-a dispus sistarea lucrarilor de executie a fundatiei si de ridicare a zidului pentru constructia unei camere si hol, apelantul a continuat lucrarile fara a avea autorizatie de construire si acordul proprietarului terenului.
In consecinta,  neputand  fi retinut  un acord  expres  sau tacit intre   constructorul  - reclamant  I.  D.  si proprietarul terenului  I. D. in privinta edificarii  constructiei pe terenul in litigiu, tribunalul a  retinut  ca legala si temeinica solutia  de respingere a  cererii   de chemare   in judecata.
De asemenea, incheierea de dezbateri din data de 22.03.2007 cand partile au pus concluzii in fond si cand s-a amanat pronuntarea pentru data de 29.03.2007 a fost semnata de judecator si grefier, numai incheierea de amanare a pronuntarii din 29.03.2007 pentru data de 5.04.2007 nu este semnata de completul de judecata, insa acest fapt nu atrage nulitatea hotararii, intrucat nu s-a produs partilor nici o vatamare. Astfel omisiunea presedintelui completului de a semna o incheiere prin care s-a  dispus amanarea pronuntarii hotararii este sanctionata cu nulitatea relativa, in conditiile prevazute in art. 105 alin. 2 Cod. pr. civ., numai atunci cand s-a adus o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului. Oricum, aceasta neregularitate poate fi complinita prin semnarea ulterioara a incheierii.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 296  Cod pr. civ. tribunalul a  respins  apelul ca nefondat  si a constatat  ca intimatul nu a  solicitat  cheltuieli de  judecata.
Impotriva acestei decizii, in termen a declarat recurs reclamantul-recurent I. D., solicitand modificarea in intregime a hotararii atacate, in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
In cuprinsul memoriului de recurs sunt formulate urmatoarele critici:
-in mod eronat si  aplicand gresit legea -urmare a neintelegerii situatiei juridice a imobilului- prima instanta si instanta de apel au pus problema proprietatii exclusive a intimatului, respectiv a bunei credinte a recurentului: astfel terenurile asupra carora se solicita constatarea si stabilirea drepturilor reale au fost coproprietatea parintilor partilor si a partilor dupa decesul antecesorilor, terenul ramanand in indiviziune succesorala si in posesia recurentului; se mai arata ca transmiterea drepturilor  succesorilor legali se face extratabular, astfel incat recurentul-reclamant a fost pana in  2012(cand s-a solutionat partajul judiciar succesoral) coproprietar asupra terenului; prin urmare recurentul a construit pe terenul sau pe care il folosea, constructii ce sunt proprietatea sa exclusiva, apoi terenul care a fost si al lui a fost atribuit in intregime la partaj altui coproprietar; in urma situatiei create se pune problema constatarii acestei stari de fapt relevante juridice si in consecinta  a se stabili  dreptul de superficie  aferent terenului ocupat.
In drept, invoca dispozitiile art. 304 pct. 7 Cod procedura civila.
Prin intampinarea depusa la dosar, intimatul  Ilea Dorel a solicitat respingerea recursului, aratand ca recurentul nu doreste lamurirea cauzei, ci tergiversarea ei in scopul edificarii de constructii ilegale pe proprietatea acestuia.
Examinand recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu conform art. 306 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Atat instanta de fond cat si  instanta de apel au stabilit in mod gresit cadrul procesual, sub aspectul obiectului dedus judecatii, nepronuntandu-se asupra fondului sustinerilor reclamantului asa cum se regasesc ele in cererea de chemare in judecata, respectiv in cererea de apel.
Astfel, prin cererea introductiva reclamantul-recurent a solicitat instantei sa constate ca acesta este constructor de buna-credinta  pentru constructiile edificate inca din  anul 1994  pe terenul proprietatea parintilor sai (I. V. si I. F.) si stabilirea un drept de proprietate asupra acestora si implicit un drept de superficie asupra terenului pe care sunt situate constructiile respective.
Cu privire la dreptul de superficie, in mod corect retine instanta de apel ca acesta este o specie aparte a dreptului de proprietate, constand in dreptul de proprietate pe care-l are o persoana, denumita superficiar, asupra constructiilor, plantatiilor sau altor bunuri edificate pe un teren ce apartine unei alte persoane, teren asupra caruia superficiarul va dobandi un drept de folosinta.
Esential insa pentru existenta dreptului de  superficie este ca edificarea constructiei sa se faca numai cu acordul proprietarului terenului, acord ce poate fi dovedit prin orice mijloc de proba.
Sub acest aspect insa, atat instanta de fond  cat si instanta de apel au analizat, in mod eronat, indeplinirea cerintei mai sus evocate raportat la anul 1999 si urmatorii, apreciind ca reclamantul a edificat constructia fara acordul proprietarului terenului, la momentul respectiv (I. D.), ori reclamantul a sustinut pe tot parcursul procesului  ca edificarea constructiei a fost inceputa in anul 1994, prin urmare existenta "acordului" mai sus evocat trebuia examinata in raport cu proprietarii  imobilului la data respectiva (I.V. si I. F., parintii acestuia si ai paratului) si nu in raport numai cu paratul I. D., care a dobandit proprietatea asupra imobilului in litigiu, ulterior anului 1994, mai precis in anul 1999 (pentru ½ a parte, respectiv in anul 2005, pentru cealalta cota de ½ parte).
Avand in vedere cele mai sus retinute, respectiv faptul ca instanta de apel nu a examinat fondul sustinerilor reclamantului sub aspectul momentului inceperii edificarii  constructiilor in litigiu (1994), respectiv cel al existentei acordului proprietarilor imobilului la data  respectiva (I. V. si I. F.), sens in care se impune  completarea probatiunii, Curtea urmeaza in temeiul art. 312 alin. 5 si art. 296 si art. 316 Cod procedura civila  sa admita recursul si sa caseze hotararea atacata, trimitand cauza spre rejudecare la instanta de apel, conform considerentelor prezentei hotarari.